666 matches
-
Are au ba interpretul obligația să respecte cu strictețe toate indicațiile și sugestiile înscrise pe foaia cu portative? Fără îndoială, un opus deplin, valoros reclamă o restituire pe măsură, în identitate și înfrățire cu semiografia partiturii. Dar un opus cu metehne (fie ele de concepție sau de scriitură)? Trebuie oare ameliorat prin actul interpretativ ori abordat așa cum este el gîndit și notat, cu insuficiențele și precaritățile lui? A fi sau a nu fi (in)fidel partiturii? Iată o întrebare la care
Logica partiturii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11415_a_12740]
-
ușurință, căci fenomenul este regăsibil și la noi în atitudinile exclusiviste față de Marin Preda sau Nichita Stănescu. Îl înțelegem, prin comparație, dar nu-l putem considera o simplă curiozitate, ci o nedreptate flagrantă. Critica basarabeană s-a sincronizat și cu metehnele noastre postrevoluționare... Pot fi detașate cu ușurință două categorii de texte în cuprinsul antologiei lui Eugen Lungu: confesiuni de scriitor, asimilate cu eseul, și articole propriu-zis critice. Proporția este puțin prea mare în favoarea celor dintâi, dar s-a asigurat în
Ieșirea din provincialism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11521_a_12846]
-
pe președintele Băsescu. Dacă tot am recoborât în epoca bătăilor în dosare de cadre, sunt gata să duc o astfel de bătălie. Firește, nimeni nu e responsabil pentru faptele părinților. Dar să nu lași să treacă măcar o generație între metehnele genitorilor și tine, adică să rămâi tot la filozofia bulanului și la subtilitățile delațiunii, e cam mult... Cum eu nu sunt Bogdan Suceavă, n-am să cobor la astfel de turnătorii înjositoare: rămâne totul aici, între noi... Aștept, însă, răbdător
Nu trageți în patrupede! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11712_a_13037]
-
luminos. Se spune că altfel a fost odată, că altele erau elitele zilelor apuse. Să nu ne pripim. Odinioară, ca și azi, nu cred că toată suflarea să fi fost inimoasă. Isteți fără inimă bântuiau și atunci, suferind de aceeași meteahnă; se tot întrebau cum să-și folosească mintea sclipitoare spre propriul folos, cum să facă să se aburce peste ceilalți; cum să îi "lumineze" pe confrați, cum să le facă adevărul, binele și frumosul, dar nu într-atât încât aceștia
Despre muzică? by Maxim Belciug () [Corola-journal/Journalistic/11820_a_13145]
-
de alifii, balsamuri, frecții, geluri, unguente, dimpreună cu pilule, pastile, prafuri au contribuit la menținerea unei stări generale nici prea-prea, nici foarte-foarte, dar din care suferința fizică a fost înlăturată înainte de a mă nevroza. Bineînțeles, fiecare vârstă și-a avut metehnele preferate și tratamentele specifice și cum navighez eroic către pontonul octogenariatului, aș fi nedrept scoțând din cauză ajutorul medicamentelor, foarte conștient, altfel, de fabuloasa capacitate a insului de a uita suferințele, nopțile când durerea zvâcnind magnetic în câte o măsea
Nervi de primăvară by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11806_a_13131]
-
care se vădește a pogorî chiar din Mântuitorul. Ce diferență față de savurosul thriller intelectual, european, solar-mediteraneean, al lui Reverte! De când sunt n-am citit o batjocură mai mare la adresa credinței unui popor ca al nostru de pildă, poate plin de metehne, dar măcar cuvios și cu teamă de Dumnezeu. Adevăr grăiește Evanghelia când pomenește de lupii în blană de oaie... Oare chiar așa de rău am ajuns, încât să nu mai discernem, ci să ne dăm în vânt după orice fadă
Don Quijote - 400 - Suișul muntelui by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/11831_a_13156]
-
și fac afaceri cu canadieni aproape în fiecare zi. Mai ales in ¡°perioadă anglofona¡± de aproximativ 7 ani, izolat în provincia New Brunswick, nu am avut de-a face cu românii decât ocazional, deci m-am ¡°purificat¡± și îndepărtat de ¡°metehnele¡± românești. Se poate spune că m-am ? canadizat ? chiar dacă am ramas tot român în ochii canadienilor și în sufletul meu. Cum vede ? canadianul ? din mine România și pe români? Mă aflu în România de o lună, deci pot să scriu
Un canadian în România. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_309]
-
de revanșă pus în funcțiune de unii revizuitori recenți ai literaturii contemporane și interbelice, motivați mai totdeauna politic, negaționismul postdecembrist care e orice altceva decât o manifestare a conștiinței critice. Mai există apoi indiferența, amneziile, ignoranța, învălmășirea criteriilor, tot atâtea metehne împotriva cărora memoria “bună” a poetei are de luptat și o și face. Sunt scriitori importanți, într-un fel sau altul, sunt mari scriitori ai ultimei jumătăți de veac, fie uitați fie minimalizați, din motive diverse, pe care Ileana Mălăncioiu
Memorie „rea“ și memorie „bună“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13004_a_14329]
-
lumi în care reconcilierea celor doi termeni ai axei arhetipale masculin/feminin se face prin mijlocirea Erosului și a plăcerii, ar fi și mai convingătoare dacă autorul nu ar conferi adesea enunțurilor sale o tentă apodictică. Dar aceasta este o meteahnă specifică idiolectului literar sombartian, răscumpărată de o erudiție neostentativă, de perspectivele cu totul noi pe care acest autor încă prea puțin cunoscut în România le deschide. Rebeliunea împotriva unei ordini patriarhale a societății apare latent încă din adolescență, cînd Sombart
Nicolaus Sombart și supremația femeii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13014_a_14339]
-
De la Ana la Caiafa Pe măsură ce otrava ori aghiasma își face efectul cel bun îți spun fără vlagă sau cu ardoare cucernică: te-am trimis de la Ana la Caiafa cu ranchiună, cu lacrimi în ochi, în adâncul pământului, cu totul. XXX. Metehnele bîtrâneții Mironosiță multiubită ai jucat un rol prăpădit povestind baliverne despre dragostea mea foarte rară în toiul nopții; n-ai ce să-i faci este simplu ca bună ziua, ca foamea lupului, cum se nimerește, ca prin farmec, de-a fir
Poezii by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/9701_a_11026]
-
jucat un rol prăpădit povestind baliverne despre dragostea mea foarte rară în toiul nopții; n-ai ce să-i faci este simplu ca bună ziua, ca foamea lupului, cum se nimerește, ca prin farmec, de-a fir a păr, cu toate metehnele bătrâneții în vremurile de-odinioară. n (Din Il canzoniere romano)
Poezii by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/9701_a_11026]
-
mi s-a părut a fi forma cea mai civilizată a inculturii”, „Omul se golește pe sine pe măsură ce Își extinde informațiile”. Multe alte formulări, (apoftegme), de o asemenea tărie a sintezelor, se circumscriu bătrâneții, cea care are o cohortă de metehne, coborându-l pe emițător din sfera de gheață a raționalului, la nivelul concretului oribil. În marginea situației implacabile, Paler a scris: “Nu mi-am imaginat că mai grav decât decadențele și frustrările fizice e genul de modestie la care te
De la și spre Octavian Paler. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
a unui om viu, în carne și oase. - FILIT PROPUNE ÎNTÂLNIRI FAȚĂ ÎN FAȚĂ ÎNTRE SCRIITORI ȘI TINERII CITITORI. DE CE CREDEȚI CĂ E NECESAR CA AUTORII SĂ INTRE ÎN LICEE ȘI ALTFEL DECÂT PRIN MANUALELE ȘCOLARE? Pentru că manualele au această meteahnă, formalizează excesiv, încadrează scriitorii pe baza unor clișee într-un curent sau altul. Or, scriitorii atunci când vorbesc deschis elevilor pot dezvălui câte ceva din procesul creației. Pe mine mă interesează ca cititor să aflu ce l-a determinat pe autorul respectiv
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
Cu Ana Odagiu, Marius Gîlea, Maria Radu. Oxana (o tânără „modernă” până în vârful unghiilor strident colorate, frumușica, ușor naivă, dar extrem de determinată) îi propune Elenei Vladimirovna (nevasta de profesie, trecută de prima tinerețe, insă inteligență, cu „look” și inițiată în metehnele vieții) o afacere pe cât de indecentă, pe atât de inedită: un contract de vânzare-cumpărare al mult doritului ei soț contra tentantei sume de “douăj’ de mii”. Andrei Vasilievici (mascul veritabil care trăiește cu voluptate criză vârstei de mijloc) pare să
Spectacolele saptamanii la Teatrul Rosu [Corola-blog/BlogPost/93929_a_95221]
-
Nu a fost cazul aici pentru că conflictul dintre cei doi încetase”, a precizat Cosmina Ignat. Agresorul: „Sunt un cadru al securității divine” Personajul care l-a urmărit și l-a agresat pe jurnalistul Mircea Marian are un trecut dubios, cu metehne de tip securist. A ieșit „la rampă” la Revoluție, când s-a dat drept securist. Acum, a ajuns în atenția românilor printr-un gest incalificabil. În urmă cu doi ani, Voicu se lăuda,într-un interviu acordat ziarului Adevărul că
Mihai Voicu s-a ales cu DOSAR PENAL [Corola-blog/BlogPost/93991_a_95283]
-
început să-l ardă peste cur cu-n melesteu! Dînsul a numărat pînă la șapte (lovituri), apoi a adormit! Dar a doua zi, la scoala, nu s-a mai putut așeza la catedră. Îl dureau bucile înfiorător! Mai avea o meteahna cînd se îmbată prea tare, seara, întorcîndu-se acasă, smulgea parii podețelor din fața portițelor caselor și-i aducea, cadou, Anișoarei! Părinții nu-l reclamau, era profesorul de matematică, omul temut al copiilor lor! Gîl și Anișoara!! Am auzit că el s-
De la o vîrstă preferi ca proștii să tacă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13258_a_14583]
-
susure încet: - Sfîntul Moștenitor Gură-de-Fiere, martirul propriilor păcate și teoretician al suicidului, creatorul unei autopornografii în metru antic, numită Moșteniada, purtînd subtitlul de Tratat despre cum să-ț pui piedică singur. Un adevărat document de patologie, coane... De unde le ai? - Metehne de familie lăsate mie cu procură. Sunt un viciat testamentar. (De unde pînă unde să fie un băiat detracat, cîtă vreme n-are studii speciale? - Saki) - Nutrim un adînc respect, ne înclinăm cu mîrșavă adorațe în fața acelora care ne-au premers
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
Marin Preda un oarecare credit, socotindu-le bune premise ale desprinderii de nefastul naturalism. Este ceea ce constata, plin de satisfacție, Al. Oprea, în 1953, adică după ce apăruse Desfășurarea, scrierea în care Preda izbutise, în sfârșit, să se dezbare de naturalism, meteahna lui veche: "Dar nu se poate explica cu adevărat succesul repurtat de scriitor, saltul înregistrat în creația sa dacă se studiază totodată acele elemente realiste care există de la început și care au continuat să existe în opera lui M. Preda
Momentul literar 1945-1948 - Primul Marin Preda by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14521_a_15846]
-
să fiu făcut părtaș, fără voia mea, la o conversatie străină în locuri în care lumea vine să-și limpezească mintea, nu să și-o încarce inutil: la restaurant, în parcuri, pe plajă. Nicăieri în Europa n-am mai întâlnit meteahna asta. Nici măcar în temperamentala și guraliva Italie. Poate nu m-am plimbat eu destul. Voi ce părere aveți? Spain is the place to go. Spaniolii sunt foarte gălăgioși și în plus vorbesc non-stop, e foarte obositor să-i ai în preajma
De ce vorbim aşa de tare? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82597_a_83922]
-
stânga. Am crezut că sunt pur si simplu dopuri dinalea dar nu am avut norocul ăla, am o deviație de sept și trebuie să mă operez pentru că mi-a afectat auzul. Bună Dragoș, Românii nu sunt singurii cu astfel de metehne. Și în Franța mi s-a întâmplat să am astfel de experiențe zgomotoase. În aroganță lor inascuta, francezilor tare le place să fie remarcați, și atunci unii dintre ei vorbesc destul de tare. Ce este drept, nu atât de tare ca
De ce vorbim aşa de tare? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82597_a_83922]
-
iar nu garoafe), roza fiind, cu precădere, floarea blazoanelor și stemelor ilustre. (De adăugat, în paranteză, că tot garoafa, între flori, fusese slăbiciunea lui Caragiale-tatăl8, - fapt de natură să amplifice, pesemne, cariofilofobia mateină!) Aubrey de Vere are, de altfel, și meteahna, cvasi-vulgară, de-a "roși ș?ț sub sulimanuri", - neajuns de care gentelman-ul Pantazi, în ciuda faptului că e epiforetic, că "lăcrimează" lesne, e străin. Genealogia sa e, de altminteri, nu mai puțin sinistră decât ereditatea încărcată a lui Pașadia Măgureanu, - străbunii
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
da în mintea copiilor”, atribuită de multe ori celor cu un comportament copilăros și mai ales vârstnicilor, îmi pare a fi percepută și interpretată greșit, întrucât ea nu exprimă realitatea. Mintea copiilor este vie, năstrușnică, justă, colorată și nealterată de metehnele omului matur. Toate gândurile mărețe, toate invențiile cu adevărat importante au izvorât cândva din sufletul unui copil care a visat. „Geniul este copilăria recâștigată”, spune Charles Baudelaire. Fără asemenea adulți cu suflet de copil nu ar fi existat niciodată „Amintiri
„COPILĂRIA ESTE INIMA TUTUROR VÂRSTELOR” de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380656_a_381985]
-
un Călinescu nuanțat, flexibil, neașteptat (pentru unii) de rezonabil în disputa pe marginea succesului cărților de consum ale epocii. Dincolo de cele nu mai puțin de 23 de recenzii și cronici de carte, nu ratați (măcar) savuroasa anchetă despre tabieturile și metehnele scriitorilor care continuă cu partea ei secundă (și ultima, din păcate), "profilul" de traducător al lui Radu Paraschivescu, emoționanta scrisoare a lui Dinu Manoil către Laura Guțan prezentată de G. Liiceanu și reportajul (trist) despre bibliotecile publice semnat de Stela
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10363_a_11688]
-
făcut un obicei din căutarea cu tot dinadinsul a titlurilor belicoase, al căror înțeles ambiguu este contrazis chiar de conținutul articolelor în fruntea cărora sînt puse. Că acest obicei, departe de a fi o virtute, denotă a veleitate amintind de meteahna gazetăriei de scandal este un lucru pe care colegii de la Observatorul cultural trebuie să și-l asume în cunoștință de cauză. Iată, de pildă, titlul articolului lui Alexandru Matei din numărul din 18-24 mai 2006: "Casa Lovinescu dă de gîndit
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10610_a_11935]
-
greșit, și nu că dintr-un proiect ce se anunța promițător a rămas doar umbra unei amintiri. Urmarea este că, spre deosebire de tonul sobru și sec al Rodicăi Palade, Ovidiu Șimonca alunecă într-o tribulație ranchiunoasă al cărei ton amintește de metehnele unui ziarist de scandal. E multă otravă în rîndurile articolului cu pricina, dar și multă frustrare mocnită. Îi recomandăm domnului Șimonca o cură de primenire sufletească la capătul căreia să poată fi suficient de obiectiv pentru a fi în stare
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10631_a_11956]