237 matches
-
Calea Victoriei...Trecea prin public un om grăbit, fără să ocolească impetuos. - Uite-l pe Eminescu! A spus cineva cu un glas pe care-l țin minte. Se pare că poetul nu mai făcea parte din viața lui și trăia o metempsihoză străină. Nu puteam ști atunci cine era să fie Eminescu, și ar fi fost normal să-i uit numele auzit. E curios că nu l-am uitat”. Așa citează Nicolaie Dragoș amintirea de la 9 ani a lui Tudor Arghezi, trăind
LANŢUL UNEI BUCURII ORI COMOARA DIN CASĂ de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 by http://confluente.ro/dumitru_k_negoita_1460569794.html [Corola-blog/BlogPost/368938_a_370267]
-
inele se întoarce și strigă domol, iar domol, apoi se pierde în ploaia de dor. Poate se cern viețile noastre-n cuprins ecou risipit în marele vis, între acum și mereu mai departe colindă în focul mocnit pe aproape. Ecoul, metempsihoză peste amintire legată de creste. Referință Bibliografică: Ecoul / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1858, Anul VI, 01 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Petru Jipa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
ECOUL de PETRU JIPA în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 by http://confluente.ro/petru_jipa_1454316566.html [Corola-blog/BlogPost/377516_a_378845]
-
din Adam pe când restul lumii ar proveni Eva. Drumul pe care îl urmează oamenii le aparține, aceștia având puterea să distingă între bine și rău. Yazidiții au două cărți importante: Cartea Iluminării și Cartea Neagră, iar conceptele yazidite fundamentale sunt metempsihoza și puritatea religioasă. Metempsihoza se explică prin credința că cei șapte îngeri se reîncarnează în formă umană periodic, în timp ce puritatea religioasă se poate explica prin sistemul castelor, prin legile mâncării și preferințele tradiționale de a trăi în comunități yazidite închise
Yazidiți () [Corola-website/Science/329063_a_330392]
-
lumii ar proveni Eva. Drumul pe care îl urmează oamenii le aparține, aceștia având puterea să distingă între bine și rău. Yazidiții au două cărți importante: Cartea Iluminării și Cartea Neagră, iar conceptele yazidite fundamentale sunt metempsihoza și puritatea religioasă. Metempsihoza se explică prin credința că cei șapte îngeri se reîncarnează în formă umană periodic, în timp ce puritatea religioasă se poate explica prin sistemul castelor, prin legile mâncării și preferințele tradiționale de a trăi în comunități yazidite închise. Doctrinele yazidite se află
Yazidiți () [Corola-website/Science/329063_a_330392]
-
veșnic. Nu se întâlnesc încă urme ale doctrinei transmigrației, specialiștii recunosc însă deja germenii panteismului de mai târziu. În Brahmanism răsplata sau pedeapsa după moarte sunt mai pregnante, devin însă lipsite de speranță prin atragerea după sine a transmigrației sau metempsihozei, convingerea că spiritul, după moarte, s-ar reîncarna în alt corp, pentru a trăi și muri din nou, reîncarnându-se încă în alte forme (Vezi romanul lui Liviu Rebreanu: "Adam și Eva"). Deși după moarte ar exista numeroase "raiuri" și
Escatologie () [Corola-website/Science/309629_a_310958]
-
ideală și disperate, solitare, autoironice ale s a u g ă s i t . A s t f e l , p e l â n g ă reală, seamănă, ca în basme, ca două „cugetătorului sărman” s-au îmbrăcat cu metempsihoza Zoroastru - Dan - picături de apă. Sfioșenia ideală, pilda rodnicia iubirii împlinite a Mariei reale. Dionis, cititorul descoperă în opera lui mută pentru trăirea firească și intensă a „Travestită în băiet”, Maria îl vizitează și Eminescu și puterea iubirii de a
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/87_a_52]
-
pentru faptul că, în operele lui, femeile par limitate de propria corporalitate, preocupate fiind în mod obsesiv de sexualitatea lor și arătându-se mereu inferioare intelectual bărbaților. Molly Bloom dovedește carențe culturale în raport cu soțul ei când întreabă ce înseamnă cuvântul „metempsihoză” ("Calypso"), ba chiar exprimă tendințe antiintelectuale: „nu mai pot eu de toată învățătura lor de ce nu se apucă ei să creeze ceva” ("Penelopa"). Discursul ei din "Penelopa" contrastează în mod evident cu monologul erudit al lui Stephen Dedalus din "Proteu
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
trece în tranșeele românilor în timpul Primului Război Mondial. Tema fusese schițată, inițial, în nuvela "Catastrofa". Spre sfârșitul vieții, prozatorul a scris mai multe romane, polițiste sau cu subiecte care țin de zona paraliteraturii, cum ar fi Adam și Eva, bazat pe tema metempsihozei. Un cuplu se reîncarnează în șapte momente istorice diferite, iar textul e închis într-o povestire cu ramă. Alte două romane, Gorila și Jar, care descriau mediul intelectual și redacțiile unor ziare interbelice, deși s-au bucurat de succes de
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
Pliniu cel Bătrân, Papa Clement I, Lactantiu, Ovidiu și Isidor din Sevilia au contribuit la răspândirea motivului păsării Phoenix. Acesta a fost adoptat ca și simbol al creștinătății timpurii. Totodată, este considerată a fi "simbol solar, al timpului, Imperiului Roman, metempsihozei, consecrației, reînvierii, viața în Paradis, Iisus Hristos, Fecioara Maria, virginitatea, omului exceptional, precum si unele aspecte ale vieții creștine". Termenul englez "phoenix" derivă din engleza medievală ( "phenix" înainte de 1150), care provine la rândul lui din engleza veche ("fēnix" în jurul anului 750
Pasărea Phoenix () [Corola-website/Science/302402_a_303731]
-
în stil asemănător. KV2, mormântul lui Ramses IV, deschis încă din antichitate, conține un mare număr de înscrisuri hieratice și este decorat cu diferite scene religioase. Mormântul comun al lui Ramses V și Ramses VI (KV9) (cunoscut și ca "mormântul metempsihozei") este de asemenea decorat cu gravuri cu scene de natură religioasă. Deschis încă din antichitate, conține peste o mie de graffiti în greaca antică, latină și coptă. Mormântul lui Ramses IX (KV6) a fost deasemenea explorat încă din antichitate. Se
Valea Regilor () [Corola-website/Science/311347_a_312676]
-
totdeauna în spatele aparenței, ele existență independente într-o sferă superioară, sunt eterne și singure reprezintă adevărul, în timp ce lucrurile nu sunt decât imaginea ideilor din care derivă. Filosoful, singur capabil să contemple ideile, este destinat să guverneze cetatea. Platon credea în metempsihoză (inspirat de concepțiile pitagoreice). Corpul omenesc nu ar fi decât un receptacol temporar al sufletului, care este nemuritor și - prin moartea trupului - devine liber în lumea Ideilor. El se poate reîncarna într-o lume sensibilă. Platon a creat ""Academia"" (Ακαδημεια
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
îndelung chestiunea învierii morților, expunându+și propriul punct de vedere asupra acesteia. Era de părere că învierea morților va implica nu numai sufletele, ci și trupurile, așa cum au fost în momentul decesului, fiindcă altminteri ar fi vorba numai de o metempsihoza. De asemenea, credea că în învierea morților va exista o diferențiere între evrei și neamurile lumii. În generația învierii nu vor mai există între oameni regi și principi, cu toții devenind egali că la începutul momentul Facerii". În generația învierii vor
Isaac Abrabanel () [Corola-website/Science/329093_a_330422]
-
și publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași. Deși neafirmat în mod explicit, se presupune că acel cal este într-adevăr Berlifitzing. Primul paragraf al povestirii se referă la metempsihoză, atunci când sufletul unei persoane este transferat unei alte ființe vii. O altă dovadă este tapiseria, lipsa de trecut sau de recunoaștere a calului și, desigur, profeția care se referă la nemurirea familiei Berlifitzing. Povestirea poate fi citită ca o alegorie
Metzengerstein () [Corola-website/Science/325678_a_327007]
-
Metempsihoza (din ) este un termen filosofic care se referă la transmigrația sufletului, în special la reîncarnarea acestuia după moarte. Este o doctrină populară în numeroase religii orientale precum hinduismul, budismul, jainismul și druzismul, a cărei concept este reprezentat de faptul că
Metempsihoză () [Corola-website/Science/317762_a_319091]
-
cer"”. Reîncarnarea sau reîntruparea este o credință filosofico-religioasă conform căreia spiritul supraviețuiește morții trupului, pentru a reveni după un interval într-un nou trup. În unele cazuri se face distincția între reîncarnare, prin care pot trece doar ființele umane, și metempsihoză, termen ce presupune transmigrația sufletului între toate formele de viață. Conform credinței reîncarnării, o nouă personalitate este dezvoltată la fiecare viață nouă în lumea fizică, dar o parte a ființei rămâne permanent prezentă pe parcursul acestor vieți succesive. Este neclară originea
Metempsihoză () [Corola-website/Science/317762_a_319091]
-
presupune transmigrația sufletului între toate formele de viață. Conform credinței reîncarnării, o nouă personalitate este dezvoltată la fiecare viață nouă în lumea fizică, dar o parte a ființei rămâne permanent prezentă pe parcursul acestor vieți succesive. Este neclară originea greacă a metempsihozei, însă este ușor de asumat că ideile timpurii care nu au fost suprimate vreodată au fost utilizate în scopuri religioase și filosofice. Religia orfică, care a deținut-o inițial, a apărut pentru prima oară de-a lungul frontierei semi-barbare de
Metempsihoză () [Corola-website/Science/317762_a_319091]
-
Această era teoria orfismului care a apărut în Grecia în jurul anului 6 î.Hr., organizată în mistere publice și private la Eleusis și peste tot, și care a dat naștere la o literatură amplă. Primul gânditor grec care are legătură cu metempsihoza este Pherecide din Syros; dar Pitagora, presupus a fi elev al acestuia din urmă, este primul mare exponent filosofic al metempsihozei. Probabil că Pitagora nici nu a inventat doctrina, nici nu a importat-o din Egipt, dar și-a format
Metempsihoză () [Corola-website/Science/317762_a_319091]
-
și peste tot, și care a dat naștere la o literatură amplă. Primul gânditor grec care are legătură cu metempsihoza este Pherecide din Syros; dar Pitagora, presupus a fi elev al acestuia din urmă, este primul mare exponent filosofic al metempsihozei. Probabil că Pitagora nici nu a inventat doctrina, nici nu a importat-o din Egipt, dar și-a format reputația aducând-o din nord-estul Greciei în Magna Graecia și instituind societăți pentru propagarea ei. Adevărata greutate și importanță a metempsihozei
Metempsihoză () [Corola-website/Science/317762_a_319091]
-
metempsihozei. Probabil că Pitagora nici nu a inventat doctrina, nici nu a importat-o din Egipt, dar și-a format reputația aducând-o din nord-estul Greciei în Magna Graecia și instituind societăți pentru propagarea ei. Adevărata greutate și importanță a metempsihozei în tradiția vestică este datorată adopției acesteia de către Platon. Dacă acesta nu ar fi integrat-o în unele dintre marile sale opere, nu ar fi fost decât o curiozitate pentru antropologiștii și studenții în folclor vestici. În mitul escatologic care
Metempsihoză () [Corola-website/Science/317762_a_319091]
-
simpatiei sale cu privire la credințele populare și dorinței sale arzătoare de a le incorpora într-o formă purificată în sistemul său. Aristotel, o minte mai puțin emoțională și receptivă, are o doctrină a nemuririi complet contrastantă. Măsura credinței lui Platon în metempsihoză a fost dezbătută de unii erudiți moderni. Marsilio Ficino (în „Teologia platonică”, 17.3-4) a afirmat că referințele lui Platon cu privire la metempsihoză au fost intenționat alese pentru valențele lor alegorice. În literatura greacă mai târzie doctrina apare periodic; este menționată
Metempsihoză () [Corola-website/Science/317762_a_319091]
-
minte mai puțin emoțională și receptivă, are o doctrină a nemuririi complet contrastantă. Măsura credinței lui Platon în metempsihoză a fost dezbătută de unii erudiți moderni. Marsilio Ficino (în „Teologia platonică”, 17.3-4) a afirmat că referințele lui Platon cu privire la metempsihoză au fost intenționat alese pentru valențele lor alegorice. În literatura greacă mai târzie doctrina apare periodic; este menționată într-un fragment din Menandru și satirizată de Lucian. În literatura romană este descoperită timpuriu datorită lui Ennius care în casa lui
Metempsihoză () [Corola-website/Science/317762_a_319091]
-
animat pe amândoi poeții i-a aparținut unui păun. Persius își arată amuzamentul față de teoria lui Ennius în una din satirele sale. Vergilius înglobează ideea în viziunea să asupra "Lumii de Dincolo" în cea de-a șasea carte a Eneidei. Metempsihoza este menționată din „"Doctor Faust"” (1592) a lui Christopher Marlowe. Măcinat de gândul că sufletul îi este damnat, se roagă ca metempsihoza să fie adevărată pentru ca sufletul său să se poată elibera. „Metempsihoza” este titlul unei lucrări mai lungi a
Metempsihoză () [Corola-website/Science/317762_a_319091]
-
Vergilius înglobează ideea în viziunea să asupra "Lumii de Dincolo" în cea de-a șasea carte a Eneidei. Metempsihoza este menționată din „"Doctor Faust"” (1592) a lui Christopher Marlowe. Măcinat de gândul că sufletul îi este damnat, se roagă ca metempsihoza să fie adevărată pentru ca sufletul său să se poată elibera. „Metempsihoza” este titlul unei lucrări mai lungi a poetului metafizic John Donne, scrisă în 1601. Poemul, cunoscut și sub numele de „"Infinitati Sacrum"”, se constituie din două părți: „"Epistolă"” și
Metempsihoză () [Corola-website/Science/317762_a_319091]
-
cea de-a șasea carte a Eneidei. Metempsihoza este menționată din „"Doctor Faust"” (1592) a lui Christopher Marlowe. Măcinat de gândul că sufletul îi este damnat, se roagă ca metempsihoza să fie adevărată pentru ca sufletul său să se poată elibera. „Metempsihoza” este titlul unei lucrări mai lungi a poetului metafizic John Donne, scrisă în 1601. Poemul, cunoscut și sub numele de „"Infinitati Sacrum"”, se constituie din două părți: „"Epistolă"” și „"Progresul sufletului"”. În primul vers al celei din urmă, Donne afirmă
Metempsihoză () [Corola-website/Science/317762_a_319091]
-
Epistolă"” și „"Progresul sufletului"”. În primul vers al celei din urmă, Donne afirmă că el "cântă despre progresul sufletului nemuritor". În „Filosofie de dormitor” (1795) a Marchizului de Sade, un personaj explică ideea ca o dovadă rațională pentru decriminalizarea omuciderii. Metempsihoza este menționată și este mecanismul cheie al scurtei povești „"Metzengerstein"” publicată în 1832 de către Edgar Allan Poe. Poe se întoarce la subiectul metempsihozei în „"Morella"” (1835) și în „"Portretul oval"” (1842). Herman Melville menționează metempsihoza în capitolul 98 din „"Moby
Metempsihoză () [Corola-website/Science/317762_a_319091]