154 matches
-
istoric Schit ce poartă hramul “Buna Vestire”, ridicat de Climent, episcopul Râmnicului și al Noului Severin, la mijlocul veacului al XVIII-lea . Tradiția spune că biserica a fost ridicată pe o moșie a părinților săi, construită la începuturi din lemn și metoh al mânăstirii Bistrița, aflată în ruină la moartea tatălui și a mamei sale. Lăcașul a fost reconstruit în același loc sub isprăvnicia fraților lui Climent - Popa Mihul și Simion Vătășelul. Pisania săpată în piatră deasupra intrării, în pronaos, are următorul
Comuna Pietrari, Vâlcea () [Corola-website/Science/302038_a_303367]
-
martie 1714, Ștefan Cantacuzino confirmă mănăstirii Tismana moșiile Batoți și Balta Verde pentru ceea ce trebuia să aibă în Cerneți. La 25 mai 1714, același domnitor „volnicește” pe egumenul de la Tismana „să scoată pe popa Stoica de la biserica domnească din Cerneți”, metohul mănăstirii, deoarece „el, ca un om tare de cap ce iaste, nu va să se supue ascultării și nici venitul nu-l dă”. Biserica veche a mănăstirii a fost construită în anul 1662 de Grigore Ghica voievod, cu transformări ulterioare
Mănăstirea Cerneți () [Corola-website/Science/334689_a_336018]
-
vornic Nestor Ureche (ctitorul Mănăstirii Secu și tatăl cronicarului Grigore Ureche) stăpânea jumătate de sat. a fost construită în anul 1747 ca biserică a Schitului Fedeleșeni. La data de 12 septembrie 1747, vornicul de poartă Nicolae Pilat închină schitul ca metoh al Episcopiei de Roman. În decursul timpului, biserica a fost reparată de mai multe ori, dar și-a păstrat proporțiile inițiale și arhitectura exterioară. Biserica dispune de o catapeteasmă cu icoane pictate la începutul secolului al XX-lea. Pe pereții
Biserica de lemn din Fedeleșeni () [Corola-website/Science/317339_a_318668]
-
vornicului Bărboi, biserica a rămas în grija urmașilor săi din familia Sturdza. Printr-un document din 12 martie 1669, aceștia au hotărât ""(...) ca de acum înainte această biserică să fie monastire și să aibă a fi supusă și să fie metoh al sfintei monastiri Vatopedului, care este în sfântul munte al Athonului (...)"". Astfel, pentru o lungă perioadă, a fost metoh închinat Mănăstirii Vatopedu din Muntele Athos. Ea a fost împrejmuită cu zid. După cum a scris cronicarul Ion Neculce, domnitorul Grigore Ghica
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
aceștia au hotărât ""(...) ca de acum înainte această biserică să fie monastire și să aibă a fi supusă și să fie metoh al sfintei monastiri Vatopedului, care este în sfântul munte al Athonului (...)"". Astfel, pentru o lungă perioadă, a fost metoh închinat Mănăstirii Vatopedu din Muntele Athos. Ea a fost împrejmuită cu zid. După cum a scris cronicarul Ion Neculce, domnitorul Grigore Ghica al II-lea (1726-1733, 1735-1739, 1739-1741 și 1747-1748), în cel de-al treilea an al primei sale domnii în
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
schitul, iar chiliile lipsite de întreținere s-au degradat. Biserică a fost preluată de parohia Bodești. Din chestionarul C.M.I. din 1921, rezultă că aici a fost un schit de călugări cu chilii pe latura de S a bisericii "... a fost metoh al mănăstirii Bistrița. Aici au fost călugări ". Popescu Cilieni în Biserici, târguri și sate din județul Vâlcea, 1941, p. 34, amintește biserică de zid cu hramul "Sfântă Troița", făcută de popa Patru, popa Grigore Braț și popa Ion în anul
Biserica „Intrarea în Biserică” din Bodești () [Corola-website/Science/319894_a_321223]
-
Ilie și, în zilelele noastre, Strada Vasile Alecsandri, uliță situată între Ulița Goliei (actuala stradă Cuza Vodă) și Ulița de Sus (bulevardul Independenței). În jurul bisericii au fost construite ulterior chilii, biserica transformându-se în mănăstire care, mai târziu, a devenit metoh al Mănăstirii Buhalnița și a fost mult timp condusă de egumeni greci. Dezvoltarea Târgului de Sus a făcut ca biserica să fie înconjurată de mari proprietăți boierești: la sud era situat Palatul Sturza care adăpostește în prezent Poșta, la nord
Mănăstirea Sfântul Ilie din Iași () [Corola-website/Science/330442_a_331771]
-
de către Vasile Lupu, în 1646. În jurul anului 1600, este construită o biserică de piatră în locul celei din lemn. În incinta schitului existau chilii și case necesare vieții monahale. Într-un document din 1646 se precizează că Schitul Sf. Onofrei este metoh al Mănăstirii Putna. În locul acestei bisericuțe de lemn, în anul 1673, domnitorul Ștefan Petriceicu zidește o biserică de piatră cu hramul Sf. Onufrie (sau Sf. Onofrei, după cum i se mai spune). Pe peretele pridvorului, deasupra ușii de acces în pronaos
Biserica Sfântul Onufrie din Mănăstioara-Siret () [Corola-website/Science/317428_a_318757]
-
la Schitul Prodromu. În anul 1860 starețul Nifon Popescu de la schitul Prodromu l-a trimis pe ieroschimonahul Antipa în Moldova pentru a strânge bani în vederea finalizării lucrărilor de zidire ale bisericii schitului. A locuit un timp la Schitul Bucium, un metoh atonit în apropiere de Iași, fiind căutat de o mulțime de credincioși care auziseră de viața sa îmbunătățită și veneau să-i ceară sfaturi și îndrumare duhovnicească. Antipa a părăsit Moldova în 1863 și s-a îndreptat spre ținuturile rusești
Antipa de la Calapodești () [Corola-website/Science/323476_a_324805]
-
este o mănăstire de călugări creștin-ortodocși, întemeiată de ieromonahii Nifon Popescu și Nectarie în anul 1863 ca metoh al schitului românesc Prodromu de la Muntele Athos. Biserica mănăstirii are hramul "Duminica Tuturor Sfinților Atonului" (prăznuit în duminica a doua de după Rusalii). Mănăstirea se află într-o zonă retrasă de pe dealul Bucium, în partea de sud a municipiului Iași, putându
Mănăstirea Bucium din Iași () [Corola-website/Science/311314_a_312643]
-
călugării să-și poată face pravila zilnică). În anul 1863, după cum este precizat în adresa nr.16/13 mai 1942, ieromonahii Nifon Popescu, primul stareț al Schitului Prodromu din Sfântul Munte Athos și Nectarie au întemeiat aici Schitul Bucium, ca metoh al schitului atonit. Paraclisul schitului Bucium, cu hramul "Sfinții Atonului", a fost ridicat într-o casă având o dimensiune mult mai mică decât cea actuală și a fost sfințit la 19 iunie 1871 de către mitropolitul Calinic Miclescu (1865-1875) al Moldovei
Mănăstirea Bucium din Iași () [Corola-website/Science/311314_a_312643]
-
1865-1875) al Moldovei. Slujbele se țineau numai ca pravilă pentru părinții viețuitori și deoarece credincioșii soseau aici rareori, nu existau case în jurul metocului și nu existau mijloace de transport din orașul Iași. Acest așezământ s-a numit până în anul 1918 "Metoh" sau "Conacul Bucium", aici venind adeseori pentru odihnă mitropolitul Pimen Georgescu împreună cu alți arhierei, fapt care a făcut să se schimbe și denumirea acestui așezământ în Schitul Bucium. În casa în care se afla paraclisul au funcționat și trei chilii
Mănăstirea Bucium din Iași () [Corola-website/Science/311314_a_312643]
-
unde se cinstește hramul sfântului marelui mucenic izvorâtorul de mir Dimitrie, toată partea de moșie din Viișoara ce este pe apa Tesluiului, sud Romanați” - în 1765 domnul Ștefan Mihai Racoviță dă biserica în grija episcopului Partenie al Râmnicului, făcând-o metoh al Episcopiei și rânduiește ca aici să fie școală pentru învățătura străinilor și a copiilor săraci, dar și pentru cei ce vor sa devină preoți. Tot acum dă bisericii Sf. Dumitru moșia Craiovei care nu va fi dată în altă
Catedrala Mitropolitană din Craiova () [Corola-website/Science/326718_a_328047]
-
și se află deasupra ușii pridvorului: Clopotul bisericii era dăruit chiar de ctitor, în 1628, fiind lucrat la Liov. În documente, biserica este asociată cu breasla cioclilor din Târgul de Sus. În 1803, la cererea episcopului Veniamin Costache, biserica devenea metoh al Episcopiei Hușilor, în casele din jurul bisericii așezându-se câțiva călugări care oficiau slujba dumnezeiască de toate zilele. Biserica a suportat lucrări de restaurare, consolidare și întreținere în anii 1854 și 1873. În 1875 a fost adăugat un mic pridvor
Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Iași () [Corola-website/Science/318007_a_319336]
-
nu și-a mai regăsit originea la Bordești după nici una din aceste reforme. În 1646 moșnenii din Bordești vindeau o parte de moșie și dăruiau Domnului Matei Basarab "“un loc de pomet, cât se va alege, să-și facă Măria Sa metoh. Așijderea și Măria Sa, căt se va îndemna să ne facă bine”". Anii tulburi de la sfârșitul domniei l-au împiedicat pe "“domnul prea creștin”" să-și țină făgăduiala. A îndeplinit-o însă un boier buzoian, ridicat prin mijloace proprii la rangul
Bordești, Vrancea () [Corola-website/Science/301865_a_303194]
-
ctitoră. Biserică de lemn cu hramul „Buna Vestire” a fost construită între anii 1691-1692. Episcopul Varlaam este creditat drept ctitor al bisericii în mai multe documente vechi. În Hotărârea Sinodului Mitropoliei Moldovei din 2 noiembrie 1712, prin care schitul devine metoh al Episcopiei Hușilor, se arată ca și ctitor Vlădica Varlaam. Într-o carte domnească din 1761, domnitorul Ion Theodor Callimachi scrie că "„Ne-au spus cinstit părintele și rugătorul nostru Sfinția Sa Kir Inochentie, episcopul Hușilor, cum că are sfințita Episcopie
Biserica de lemn din Brădicești () [Corola-website/Science/317501_a_318830]
-
august 1616, în timpul domniei vărului său, Radu Mihnea (1616-1619), și a regăsit „"mănăstirea noastră de la Hlincea pustie și toate satele răshirate și pustiite, căci de la mănăstire de la Dionisiate călugării n-au mai venit, nici au mai purtat de grije de metoh și de sate, ci-au lăsat tot de s-au pusteit"". Ea a luat măsuri de restaurare a mănăstirii (care nu au dat roade) și a făcut-o metoc al Mănăstirii Galata din Iași (ctitorie a lui Petru Șchiopul), care
Mănăstirea Hlincea () [Corola-website/Science/307813_a_309142]
-
biserica din Cioclovina de jos, în locul numit și Padina Viilor, tot din piatră pe locul celei vechi.<br> Cele mai vechi lăcașuri de cult avizate de Comisia Națională a Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice (C.N.M.A.S.I.) sunt: Metocuri sau metohuri Metohurile cele mai vechi din apropiere ce țineau de Mănăstirea Tismana se găseau în satul Seuca, Gorj, Dealul Sporăști, Ploștina Dragoeștilor, Dealurile Mociorlița și Teiușul, la nord de Gornovița și pe Valea Pocruii. Lângă păstrăvăria mânăstirii, în anul 1867 exista
Tismana () [Corola-website/Science/298017_a_299346]
-
din Cioclovina de jos, în locul numit și Padina Viilor, tot din piatră pe locul celei vechi.<br> Cele mai vechi lăcașuri de cult avizate de Comisia Națională a Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice (C.N.M.A.S.I.) sunt: Metocuri sau metohuri Metohurile cele mai vechi din apropiere ce țineau de Mănăstirea Tismana se găseau în satul Seuca, Gorj, Dealul Sporăști, Ploștina Dragoeștilor, Dealurile Mociorlița și Teiușul, la nord de Gornovița și pe Valea Pocruii. Lângă păstrăvăria mânăstirii, în anul 1867 exista încă
Tismana () [Corola-website/Science/298017_a_299346]
-
ce țineau de Mănăstirea Tismana se găseau în satul Seuca, Gorj, Dealul Sporăști, Ploștina Dragoeștilor, Dealurile Mociorlița și Teiușul, la nord de Gornovița și pe Valea Pocruii. Lângă păstrăvăria mânăstirii, în anul 1867 exista încă, “Schitul Sfântului Antonie”, Au existat metohuri ale mânăstirii Tismana în toată Oltenia, precum și sate care erau scutite de anumite dări pentru paza mânăstirii sau alte porunci domnești. Satele însă "nu erau metohuri", cum greșit se mai interpretează! A se vedea nota de la "Metohuri". Alte biserici construite
Tismana () [Corola-website/Science/298017_a_299346]
-
Pocruii. Lângă păstrăvăria mânăstirii, în anul 1867 exista încă, “Schitul Sfântului Antonie”, Au existat metohuri ale mânăstirii Tismana în toată Oltenia, precum și sate care erau scutite de anumite dări pentru paza mânăstirii sau alte porunci domnești. Satele însă "nu erau metohuri", cum greșit se mai interpretează! A se vedea nota de la "Metohuri". Alte biserici construite: Evenimente importante LUCRAREA SPIRITUALĂ ȘI CULTURALĂ ÎN EPARHIE - Societatea „Renașterea" Societatea Renașterea a clerului din Eparhia Sf. Mitropolii a Olteniei, Râmnicului și Severinului a luat ființă
Tismana () [Corola-website/Science/298017_a_299346]
-
Antonie”, Au existat metohuri ale mânăstirii Tismana în toată Oltenia, precum și sate care erau scutite de anumite dări pentru paza mânăstirii sau alte porunci domnești. Satele însă "nu erau metohuri", cum greșit se mai interpretează! A se vedea nota de la "Metohuri". Alte biserici construite: Evenimente importante LUCRAREA SPIRITUALĂ ȘI CULTURALĂ ÎN EPARHIE - Societatea „Renașterea" Societatea Renașterea a clerului din Eparhia Sf. Mitropolii a Olteniei, Râmnicului și Severinului a luat ființă în anul 1922, fiind recunoscută persoană morală în 1923 prin legea
Tismana () [Corola-website/Science/298017_a_299346]
-
sau Sfântul Nicolae din Pâlcov. Între anii 1558-1559 aflându-se în ruină, bisericuța este refăcută de jupâneasa Caplea din Stănești, urmașă a boierului Mogoș, mătușă a boierilor Buzești. Jupâneasa dotează așezământul cu cele necesare rânduielilor bisericești și închină biserica ca metoh mănăstirii Simonopetra de la Muntele Athos. La moartea sa, în jurul anului 1585, va fi îngropată aici, iar mănăstirea primește numele de Mănăstirea postelnicesei Caplea sau Mănăstirea Sf. Nicolae al postelnicesei. La porunca lui Petru Cercel, fratele lui Mihai Viteazul, rămășițele trupești
Mănăstirea Mihai Vodă () [Corola-website/Science/308013_a_309342]
-
a Mănăstirii Mihai Vodă se găsește în grammata patriarhală din 1591 întocmită de egumenul Evghenie de la Mănăstirea Simonopetra de la muntele Athos. Conform acestui document Evghenie i-a cerut lui Mihai Viteazul să clădească o nouă mănăstire, cea veche, Biserica Albă-Postăvari, metoh al Mănăstirii de la Athos aflându-se în apropierea unei mlaștini aducătoare de boli. Conform documentului din 1591 ctitoria lui Mihai Viteazul avea statut de stavropighie patriarhală și era în jurisdicția canonică a patriarhiei de la Constantinopol. Ulterior bisericii i se vor
Mănăstirea Mihai Vodă () [Corola-website/Science/308013_a_309342]
-
și 1778 - strada Sf. Dumitru (ori poate Ulița Brâncoveanului, de mai apoi), se numea "„Podul Bălăceinului ce merge spre bis. Sf. Dumitru” "C "Reconstituirea ipotetică.., "p." "10 1772 Mai 14 - episcopiile Buzăului și Râmnicului pretindeau, amândouă, că li se cuvine Metohul Sf. Dumitru „De jurământ” din București. Domnitorul hotărăște că din acel moment, Metohul va fi administrat numai de către Episcopia Buzăulu 1785 Iunie 14 - într-un act semnat de către Maria grofoaia Bălăceanca,se precizează că o casă dăruită de ea bisericii
Biserica Sfântul Dumitru - Poștă () [Corola-website/Science/333597_a_334926]