137 matches
-
în nordul Portugaliei). Ca parte a angajamentului, Maria Luisa trebuia să se căsătorească cu Lucien Bonaparte, care urma să divorțeze de soția sa, însă amândoi au refuzat: Lucien era atașat de soția sa iar Maria Luisa a considerat nunta o mezalianță și în plus, sora sa mai mare Charlotte era Prințesă Moștenitoare a Portugaliei. Maria Luisa a ajuns în Spania unde a găsit o curte divizată: fratele ei Ferdinand, Prinț de Asturia a complotat împotriva tatălui lor și a primului ministru
Maria Louisa a Spaniei (1782-1824) () [Corola-website/Science/322336_a_323665]
-
la televiziuni locale (Hunedoara, Iași, Craiova). Este autoarea primei lucrări românești de filosofie feministă și de critică a postmodernismului filosofic din perspectiva feministă în 1995 - "Gândul umbrei. Abordări feministe în filosofia contemporană""." În această lucrare, Mihaela Miroiu analizează „alianța și mezalianța” între feminism și filosofie, inclusiv în filosofia românească, argumentând în favoarea reevaluării filosofice a femininului și femeiescului (inclusiv prin experiența epistemic privilegiată a nașterii, perspectivă pe care ea o numește “esențialism local”), în contextul unei culturi încă dominate de dihotomii și
Mihaela Miroiu () [Corola-website/Science/304332_a_305661]
-
și a efectuat numeroase călătorii în Italia. A luat parte la războaiele napoleoniene, mai întâi în trupele lui Napoleon, după care a trecut, ca urmare a schimbării politicii tatălui său, de partea coaliției anti-franceze, în 1813. Tatăl său, nedorind o mezalianță cu o „napoleonidă”, Ludovic I s-a căsătorit, în 1810, cu Theresa de Saxa-Hildburghausen. Festivitățile ocazionate de această căsătorie sunt la originea primului „"Oktoberfest"”. Nouă copii au rezultat din căsătoria lui Ludwig Karl August cu Theresa de Saxa-Hildburghausen: În viața
Ludovic I al Bavariei () [Corola-website/Science/319779_a_321108]
-
ministru de interne Nicolae Pavlovici Ignatiev. A încercat să obțină permisiunea de a se căsători cu ea și a mers împreună cu tatăl său să vorbească cu Țarul Alexandru al III-lea. Mama sa, Olga Feodorovna s-a opus vehement acestei mezalianțe. Pentru a rupe această relație, părinții au decis să-l trimită în străinătate. În timp ce era la Nisa în 1891, Marele Duce Mihail s-a îndrăgostit de contesa Sofia de Merenberg, fiica prințului Nikolaus Wilhelm de Nassau și a soției morganatice
Marele Duce Mihail Mihailovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318316_a_319645]
-
Budapesta - d. 18 decembrie 1899, București) a fost un publicist, traducător și critic literar. Era fiul nelegitim al lui Nicolae Bălcescu și al Alexandrinei (Luxița) Florescu, fiica marelui logofăt Iordache Florescu. Asupra legăturii fiicei lor, pe care o considerau o mezalianță, Floreștii ascund adevărul, în timp ce Bălceștii recunosc paternitatea copilului. Luxița Florescu și-a adoptat în 1858 propriul fiu și s-a îngrijit de educația lui. Elev la Liceul „Louis-Le-Grand" din Paris, urmează Facultatea de Litere la Academia din Rennes, obținând, în
Bonifaciu Florescu () [Corola-website/Science/328167_a_329496]
-
reconstituirii Marii Loji Naționale a României. Mama sa era Maria Ghyka [n. 1860], fiica beizadelei Constantin Ghyka (1828-1874), fiul cel mare al ultimului domnitor al Moldovei înainte de unirea principatelor, Grigore al V-lea Ghica, și al Ecaterinei (Catița) Balș (1835-1913). Mezalianța dintre Maria Ghyka și Matila Costiescu a fost încheiată în grabă și desfăcută tot în grabă, având în vedere că părinții săi au divorțat la puțin timp după nașterea lui Matila. Copilului i s-a dat prenumele tatălui, dar nu
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
se întoarcă în Spania, unde s-a întâlnit cu Elenă María de Castellvi y Shelly (1821-1863), fiica lui Antonio de Padua de Castellvi y Fernández de Córdoba, conte de Castellá și a soției acestuia, Margareta Shelly. Regina nu a sustinut mezalianța, astfel încât cuplul a fugit la Romă la 6 mai 1847. La întoarcerea lor în Spania, cuplul a fost alungat la Bayonne, mai tarziu, stabilindu-se la Toulouse. Enrique și Elenă María au avut patru fii și o fiică: Între 1869
Infantele Enrique, Duce de Sevilla () [Corola-website/Science/322486_a_323815]
-
refuzul ei încât a pălmuit-o peste față cu mănușile. Familia ei a obligat-o să accepte căsătoria. Logodna a fost ruptă și s-a aranjat nunta cu regele. Căsătoria a fost controversată și privită de familia regelui ca o mezalianță. Surorile lui au fost furioase. Uniunea a fost considerată o mezalianță din cauze diferenței de rang în ciuda faptului că propria lor mamă a fost de asemenea membră a nobilimii. Nunta a avut loc la Västerås, la 21 februarie 1585; a
Gunilla Bielke () [Corola-website/Science/332946_a_334275]
-
ei a obligat-o să accepte căsătoria. Logodna a fost ruptă și s-a aranjat nunta cu regele. Căsătoria a fost controversată și privită de familia regelui ca o mezalianță. Surorile lui au fost furioase. Uniunea a fost considerată o mezalianță din cauze diferenței de rang în ciuda faptului că propria lor mamă a fost de asemenea membră a nobilimii. Nunta a avut loc la Västerås, la 21 februarie 1585; a doua zi Gunilla a fost încoronată regină. Din cauza controversei din jurul căsătoriei
Gunilla Bielke () [Corola-website/Science/332946_a_334275]
-
vremii sub denumirea „Altentrebgast”. Întemeierea localității Bayreuth a avut loc probabil după anul 1149 de către familia conților de Andechs (mai tarziu duci de Meran), originară din Diessen (localitate lângă lacul Ammersee în Tirolul austriac, pe atunci teritoriu bavarez), intrați prin mezalianța în posesiunea unor extinse terenuri pe cursul superior al Mainului, în zona Bayreuth-Kulmbach. Bayreuth apare pentru prima dată într-un document oficial din anul 1194 sub numele de „Villa Bayerruthe” („Colonia defrișării bavareze”). Este vorba de coloniști bajuwari (bavarezi), aduși
Bayreuth () [Corola-website/Science/304232_a_305561]
-
vremii sub denumirea „Altentrebgast”. Întemeierea localității Bayreuth a avut loc probabil după anul 1149 de către familia conților de Andechs (mai tarziu duci de Meran), originară din Diessen (localitate lângă lacul Ammersee în Tirolul austriac, pe atunci teritoriu bavarez), intrați prin mezalianța în posesiunea unor extinse terenuri pe cursul superior al Mainului, în zona Bayreuth-Kulmbach. Bayreuth apare pentru prima dată într-un document oficial din anul 1194 sub numele de „Villa Bayerruthe” („Colonia defrișării bavareze”). Este vorba de coloniști bajuwari (bavarezi), aduși
Bayreuth () [Corola-website/Science/304374_a_305703]
-
dar Lupu Mavrocosti îi poruncește să păstreze taina. În preajma Bunei Vestiri (25 martie), bilanțul exploatării era dezastruos, iar inginerul Bernard decide să renunțe la contract. Prințesa Kivi acceptă pentru prima dată avansurile lui Sofronie Leca, luând în calcul ideea unei mezalianțe. Acțiunea se termină în Noaptea de Sânziene, când Peceneaga se află iarăși de veghe în poiană și constată că lumea uitase semnele, iar animalele nu se mai adună în sobor ca până atunci. Romanul "" este împărțit în 12 capitole numerotate
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
le disting și le opun, de unde ideea unei „lupte” fatale În rândurile populației aceluiași regat (În acest caz, regatul Franței, Înaintea inventării națiunii franceze), Între nobili, descendenți din strămoși cuceritori și Învingători, și ceilalți, precum și recomandarea de a evita orice „mezalianță”. Vom denumi deci prin expresia „protorasism” european ansamblul doctrinelor „sângelui pur” și al practicilor de păstrare a acestei purități mitice. Aceasta este teza centrală a teoriei modernitare extinse, elaborată În raport cu cele trei principale configurații istorice În care se constituie mitul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
franceză „a celor două rase” antagoniste, presupuse componente ale populației Franței (descendenții cuceritorilor și Învingătorilor, franci sau germani, erau reprezentați de nobilimea autentică, „nobilii de rasă”, În vreme ce descendenții Învinșilor, galoromanii, erau reprezentați de plebe); această doctrină implică o obsesie a „mezalianțelor” care ar face ca sângele „curat și pur”, propriu gentilomilor, să fie alterat de sângele „josnic și abject” al plebei (această teoretizare a dualității naționale constituie, În plus, un mod de legitimare a dominației exercitate de nobilime, În virtutea dreptului obținut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
versurile memorabile. Or, Marta Petreu se dispensează de asemenea indulgențe. La ea (cel puțin aici, în Asta nu este viața mea) formulările frisonează. Nimic divagatoriu, nimic straniu pur și simplu (ca la Coșovei, de exemplu, care e un maestru al mezalianțelor), doar o continuă senzație de înstrăinare: „Acasă mă uit de două ori înainte de-a mă așeza/ să nu găsesc scaunul ocupat/ mă dau la o parte pe stradă din fața oricui/ mâncarea gătită de mine o înghit în picioare/ știind
Din nou acasă, pe Câmpia Armaghedonului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2467_a_3792]
-
Missir și N. Volenti, ziarul Era Nouă, organul junimizmului politic. E greu de înțeles cum un spirit liber ca al d-lui N. Iorga a putut conlucra atâta timp cu temperamentul ciudat al d-lui A.C. Cuza. A fost o mezalianță. De aceea asociația politică s-a și desfăcut, așa cum se desfac căsniciile, în care nu domnește nici înțelegerea nici afecțiunea. Iar odată cu prietenia politică a încetat și cea personală. Totuși dacă în lupta politică, noii adversari se tratau adesea fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mai mult de doi, cafeaua gustată acum nu gustă nimic fără zahăr, fără tine. Ea îi spuse: pentru toate viețile, râzând. Mascalzone, Mari reduceri de prețuri râzând, îndreptându-se spre biserică, legând calul de un arbore, lumânări luminând alianța sfinților mezalianța. Ea ieși încet cu spatele din templu Calul ei părea că o așteaptă dezlegat, mânat de coamă și urcând din nou piața eroilor. Focul roșu o obliga să aștepte mult pentru a traversa piața Un trecător o făcu atentă: calul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Experimentul Armaggedon Despre Experimentul Armaggedon se știu puține lucruri, iar cîte se știu, aproximative, contradictorii și oricum insuficiente, sunt ascunse cu grijă. Se vorbește despre ele cu reticență și cu un fel de stînjeneală, așa cum, În familiile rezultate dintr-o mezalianță, li se vorbește copiilor despre bunicii lor de condiție proastă; conștiința noastră este, cînd vine vorba despre ce s-a Întîmplat acolo, Încărcată și posomorîtă, ca a unui datornic la ușa căruia bat portăreii: tare am mai dori să nu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de moșii. Aceste precizări sunt necesare întrucât și unii, și alții - boierii pământeni și cei de origine recentă - acceptă și chiar promovează o politică de înrudire între ei prin intermediul căsătoriei, fără să con side re acest tip de legătură o mezalianță. Mezalianțele din interiorul aristocrației franceze și modul cum au fost percepute de societate sunt analizate de An dré De vy ver, Le sang épuré. Les préjugés de race chez les gentil shommes français de l’Ancien Régime (1560- 1720), Edition
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
moșii. Aceste precizări sunt necesare întrucât și unii, și alții - boierii pământeni și cei de origine recentă - acceptă și chiar promovează o politică de înrudire între ei prin intermediul căsătoriei, fără să con side re acest tip de legătură o mezalianță. Mezalianțele din interiorul aristocrației franceze și modul cum au fost percepute de societate sunt analizate de An dré De vy ver, Le sang épuré. Les préjugés de race chez les gentil shommes français de l’Ancien Régime (1560- 1720), Edition de
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
și căsătoria lui Robert cu Maria de Robath este privită diferit, cei din Nord socotind evenimentul "o mișcare diplomatică genială, care a adus țării, fără vărsare de sânge, nesfârșitele pășuni mirifice de pe Dealurile Verzi", iar cei din Sud considerând că "mezalianța aceasta n-a făcut decât să deschidă poarta hoardelor barbare", însăși figura cneazului a primit valențe diferite: în Vandana de Nord se vorbește despre "Robert cel Mare, suveranul sub care, așa cum o arată și nenumăratele legende, a adus cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
primar. (În felul acesta au fost eliminate și alegerile, adevărate pierderi de bani, iluzii și timp!) Și, deși nu există (încă...) nici o lege care să împiedice căsătoriile între miri provenind din straturi genealogice diferite, bunul-simț al pământenilor a împiedicat orice mezalianță de acest soi: nici o tragedie cauzată de o iubire inconștientă gen Romeo și Julieta nu s-a semnalat până acum. Respectând, liberi și nesiliți de nimeni, ierarhiile genealogice, atât vandanii, cât și vündünii se pot bucura și în anul acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
iasă în întâmpinarea minții parcă anume spre a-i curma pătrunderea după bunul plac. O scutea de căutări cu o găsire jubilată prematur de vanitate. Înconjurată de freamăt surd, sclipăt înșelător și jocuri de umbre, acolo sălășuia teama de-o mezalianță cu răsputerile revenirii; dacă n-ar conjura discret cunoscutul, necunoscutul n-ar inhiba. Suspectă chiar că poziția sa de putere în raport cu nomazii ar explica percepția difuză a amenințării. "Paranoia și puterea fac casă bună", își zise îngrijorat. Dar respinse grabnic
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de Monpezat (a cărui familie nu figurează în Almanahul Gotha), regele Harald V al Norvegiei cu Sonja Haraldsson. Casa regală a României, în cea de-a treia și a cincea dinastie, a excelat în căsătorii morganatice (unii le-ar numi mezalianțe): Carol II cu Ioana (Jeanne, "Zizi") Lambrino (1) și cu Elena Magda Lupescu (3), prințul Nicolae cu Ioana (Jeanne)-Dimitrescu Doletti (1) și Theresa de Avellar Figueira de Mello (2), prințesa Ileana cu Ștefan Issărescu (2), prințesa Margareta cu Radu
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Așa, de exemplu, pe linie directăă: bunici, părinți, copii, nepoți, strănepoți, apoi pe linie colaterală: frați, surori, unchi mătuși, veri, realizează legături extrem de puternice, diminuând semnificativ spre cea de a treia categorie de rudenie, așa zisele rude prin Încuscrire sau mezalianță: soț-soție, socru-soacră, ginere-noră, cumnat-cumnată, cuscru-cuscră, tată vitreg-mamă vitregă. Se mai asociază acestora și așa zisele rude convenționale (a patra categorie): nași, fini, cumetri, care lărgesc cadrul familial, conferindu-i o extensie socială mai amplă. Toate aceste ierarhizări realizează neamul, În
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]