53 matches
-
greacă: μέσος = mediu, intermediar). Particula a fost identificată în 1947 de Cecil Powell și colaboratorii săi, în emulsii fotografice expuse razelor cosmice la mare altitudine. În anii următori au fost descoperiți și alți mezoni, iar particula Yukawa a fost redenumită "mezon" formula 14 sau "pion". Începând din 1947 și continuând în anii 1950, au fost observate, întâi în razele cosmice, apoi - odată cu intrarea în funcțiune a Bevatronului - și în laborator, o serie întreagă de particule, atât mezoni cât și barioni, care au
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
particula Yukawa a fost redenumită "mezon" formula 14 sau "pion". Începând din 1947 și continuând în anii 1950, au fost observate, întâi în razele cosmice, apoi - odată cu intrarea în funcțiune a Bevatronului - și în laborator, o serie întreagă de particule, atât mezoni cât și barioni, care au fost numite „particule stranii”. Caracterul straniu consta în aceea că ele erau produse în abundență, în timpuri de ordinul a 10 s, dar se dezintegrau relativ încet, tipic în timpuri de ordinul a 10 s.
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
pentru a le caracteriza. În 1961, Gell-Mann a introdus o clasificare a particulelor care interacționează tare, denumite colectiv hadroni (din greacă: ἁδρός = gros, masiv), pe care a numit-o "calea octuplă" (în engleză: "the eightfold way"). În această schemă, atât mezonii cât și barionii sunt grupați în "supermultipleți" care pun în evidență simetria aproximativă SU(3) a interacției tari, fără a indica natura acesteia. În 1964, Gell-Mann (și, în mod independent, George Zweig) a formulat ipoteza că hadronii sunt particule compuse
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
d") și "strange" ("s"). Quarkurile trebuia să fie fermioni de spin 1/2 și să aibă sarcină electrică fracționară (respectiv 2/3, -1/3 și -1/3 din sarcina elementară). Simetria evidențiată de calea octuplă putea fi explicată presupunând că mezonii sunt compuși dintr-o pereche quark-antiquark formula 15, iar barionii din trei quarkuri formula 16. Acest model matematic avea defectul că viola principiul de excluziune. Oscar W. Greenberg a arătat că defectul putea fi remediat făcând ipoteza că, pe lângă aromă, quarkurile au
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
neomogenă, având un caracter granular, compatibil cu modelul quarkurilor. Aceste componente ale hadronilor, numite provizoriu "partoni", nu puteau fi detectate în stare liberă; ele apăreau „încarcerate” ("quark confinement") în interiorul hadronilor, unde păreau să se miște aproape liber ("asymptotic freedom"). Descoperirea mezonului formula 17 de către grupurile Burton Richter la SLAC și Samuel Ting la "Brookhaven National Laboratory" (1974) a declanșat o serie de evenimente care, pentru semnificația lor deosebită, au fost denumite „revoluția din noiembrie”. Proprietățile ieșite din comun ale acestui mezon (masă
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
Descoperirea mezonului formula 17 de către grupurile Burton Richter la SLAC și Samuel Ting la "Brookhaven National Laboratory" (1974) a declanșat o serie de evenimente care, pentru semnificația lor deosebită, au fost denumite „revoluția din noiembrie”. Proprietățile ieșite din comun ale acestui mezon (masă și viață medie foarte mari) au putut fi explicate doar admițând existența unui al patrulea quark, denumit "charm" ("c"), formula 17 fiind fiind interpretat ca stare legată formula 19. Au fost observați noi barioni și mezoni „charmed” (în a căror structură
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
ieșite din comun ale acestui mezon (masă și viață medie foarte mari) au putut fi explicate doar admițând existența unui al patrulea quark, denumit "charm" ("c"), formula 17 fiind fiind interpretat ca stare legată formula 19. Au fost observați noi barioni și mezoni „charmed” (în a căror structură intra quarkul "c"), iar partonii experimentali au fost identificați cu quarkurile matematice. Fusese creată baza experimentală pentru teoria "interacțiunii tari", cromodinamica cuantică. A urmat identificarea quarkurilor din „a treia generație”: "bottom" ("b") (1977) și "top
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
sunt particule elementare, hadronii au o structură internă. Aceștia sunt stări legate de quarkuri și/sau antiquarkuri, pe care forța tare mediată de gluoni îi constrânge într-o regiune limitată ("quark confinement"), în interiorul căreia ei sunt practic liberi ("asymptotic freedom"). Mezonii sunt compuși dintr-un quark și un antiquark formula 15. Barionii sunt compuși din trei quarkuri formula 16, iar antibarionii din trei antiquarkuri formula 29. Varietatea de arome și culori permite combinațiile incolore cu stranietăți corecte corespunzătoare mezonilor de spin 0 și barionilor
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
sunt practic liberi ("asymptotic freedom"). Mezonii sunt compuși dintr-un quark și un antiquark formula 15. Barionii sunt compuși din trei quarkuri formula 16, iar antibarionii din trei antiquarkuri formula 29. Varietatea de arome și culori permite combinațiile incolore cu stranietăți corecte corespunzătoare mezonilor de spin 0 și barionilor de spin 1/2 și 3/2 cunoscuți, care se grupează în supermultipleții SU(3) (singlet, octet, decuplet) preziși de calea octuplă.
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
distanță de acțiune foarte scurtă, de circa 10 metri. În acest context, ea este o forță nucleară. În fizică nucleară forță nucleară tare ține quarkurile și gluonii împreună pentru a forma hadroni, adică barionii, care includ protonii și neutronii, precum și mezonii, adică kaonii, mezon rho, pionii, etc. Se considera că interacțiunea tare este mediata de gluoni care acționează asupra quarcurilor, anti-quarcurilor și împotriva gluonilor înșiși. Acest proces este detaliat în teoria cuantică cromodinamica(QCD). Înaintea anilor 1970, protonii și neutronii erau
Interacțiunea tare () [Corola-website/Science/299436_a_300765]
-
foarte scurtă, de circa 10 metri. În acest context, ea este o forță nucleară. În fizică nucleară forță nucleară tare ține quarkurile și gluonii împreună pentru a forma hadroni, adică barionii, care includ protonii și neutronii, precum și mezonii, adică kaonii, mezon rho, pionii, etc. Se considera că interacțiunea tare este mediata de gluoni care acționează asupra quarcurilor, anti-quarcurilor și împotriva gluonilor înșiși. Acest proces este detaliat în teoria cuantică cromodinamica(QCD). Înaintea anilor 1970, protonii și neutronii erau considerați particule elementare
Interacțiunea tare () [Corola-website/Science/299436_a_300765]
-
fi descrisă că un schimb de pioni. Un lucru care ajută la micșorarea repulsiei dintre protonii unui nucleu este prezentă neutronilor. Aceștia sunt neutri din punct de vedere electric și nu sunt respinși de către protoni. Neutronii participa la schimbul de mezoni în cadrul nucleului, creând o forță suficient de puternică pentru a depăși repulsiile electronice reciproce și nucleul să rămână stabil. Astfel, neutronii liberi penetrează ușor prin barieră electrostatica a nucleului, învingând repulsia prin schimbul de mezoni, intrând astfel în componență nucleului
Interacțiunea tare () [Corola-website/Science/299436_a_300765]
-
Neutronii participa la schimbul de mezoni în cadrul nucleului, creând o forță suficient de puternică pentru a depăși repulsiile electronice reciproce și nucleul să rămână stabil. Astfel, neutronii liberi penetrează ușor prin barieră electrostatica a nucleului, învingând repulsia prin schimbul de mezoni, intrând astfel în componență nucleului.
Interacțiunea tare () [Corola-website/Science/299436_a_300765]
-
componentă a acestei forțe este însă observată și între hadroni (cel mai cunoscut exemplu fiind forța ce acționează între nucleoni în cadrul nucleului atomic) ca forță nucleară. Aici, forța tare acționează indirect, transmisă sub formă de gluoni, care fac parte din mezonii virtuali π și ρ, care transmit forța nucleară. Eșecul căutărilor quarkurilor libere a arătat că particulele elementare afectate nu sunt observabile direct. Acest fenomen se numește "confinement". Forța slabă este datorată schimbului de bozoni W și Z, particule masive. Cel
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
de protoni cu energia de câte 3,5 TeV pe particulă pe sens, în total deci 7 TeV, cu o frecvență de ciocniri de circa 100 Hz, iar la 21 aprilie 2010 s-a publicat reușita primei reconstrucții a unui mezon B, tot la această energie. Toate experimentele de până acum arată că acceleratorul și instrumentele sale de măsură funcționează acum extrem de precis. La LHC s-au "redescoperit" și confirmat deja aproape toate fenomenele deja cunoscute de la alți acceleratori, nu așa
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
de până acum arată că acceleratorul și instrumentele sale de măsură funcționează acum extrem de precis. La LHC s-au "redescoperit" și confirmat deja aproape toate fenomenele deja cunoscute de la alți acceleratori, nu așa de puternici (de ex. existența perechilor quark-antiquark, mezonului, pionului, kaonului, baryonilor, bozonul W și altele). În martie 2011 s-a relatat că folosirea LHC-ului la nivelul de 3,5 TeV pe sens va fi prelungită cu un an, până la sfârșitul lui 2012. Abia după aceea se vor
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
de unt și brînzeturi, stația de reparare a tractoarelor, coloana mecanizată de meliorație. Printr-un decret din 1979 Basarabeasca devine iarăși reședință administrativă de raion. Se construiesc case de locuit cu multe etaje, uzina ”Dunărea” ( o filială a gigantului industrial Mezon din Chișinău), fabrica de confecții, ateliere și o școală tehnică pentru feroviari, o mare bază pentru automobile, două organizații de construcții, sediul gospodăriei agricole ”Feteasca”, diferite întreprinderi de prestare a serviciilor, depozite și magazine, edificii culturale. Conform recensămîntului din 1989
Basarabeasca () [Corola-website/Science/305082_a_306411]
-
a găsit împreună cu Felix Bloch momentul magnetic al neutronului. Pe timpul celui de-al doilea război mondial a lucrat la dezvoltarea bombei nucleare și a radarului. Din 1945 a fost profesor la Universitatea din Berkeley, California. În anul 1961 a descoperit mezonii omega.
Luis Walter Alvarez () [Corola-website/Science/305895_a_307224]
-
în colaborare cu Vladimir Fock. În anii 1932 împreună cu E. N.Gapon și concomitent cu Werner Heisenberg a propus modelul proton-neutronic a nucleului. În colaborare cu Igor Tamm a elaborat teoria interacțiunii prin schimb de cuante cu masă de repaos nenulă (mezoni). În anul 1944 în colaborare cu Isaak Pomeranciuk a emis ideea radiației sincrotrone (într-un con de unghi foarte mic, la deplasarea electronilor în câmp magnetic). Această idee a realizat-o ulterior în colaborare cu discipolii săi Arsenii Sokolov (teoria
Dmitri Ivanenko () [Corola-website/Science/313540_a_314869]
-
și nu 1/137, iar teoria perturbațiilor nu e aplicabilă: diagramele Feynman pot fi utilizate pentru a ilustra calitativ câmpurile implicate, nu ca instrumente de calcul. În 1951 Feynman îl avertiza pe Fermi: „Să nu crezi niciun calcul din teoria mezonilor care utilizează o diagramă Feynman!”
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
în acceleratoare de particule sau în radiațiile cosmice (o lungă serie de peste 150 de particule diferite, între care protonul și neutronul sunt cele mai bine cunoscute) sunt formate din combinații de quarkuri. Aceste particule sunt clasificate în două mari categorii: mezonii (formați din două quarkuri) și barionii (formați din trei quarcuri, cum sunt protonul și neutronul). Protonul (nucleul atomului de hidrogen) este format din doua quarcuri "up" și un quark "down" (uud). Neutronul, partenerul neutru al protonului în formarea nucleelor mai
Quarc () [Corola-website/Science/298330_a_299659]
-
Rita Levi-Montalcini a descoperit (primind în 1986 Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină). În chimie, Giulio Natta a primit Premiul Nobel pentru Chimie în 1963 pentru munca sa în domeniul polimerilor. Giuseppe Occhialini a primit pentru descoperirea dezintegrării pionilor sau mezonilor pi în 1947. Ennio de Giorgi a rezolvat pe tema și despre regularitatea soluțiilor , pentru care a primit în 1990. La începutul lui 2013, Italia avea . Densitatea populației, de , este mai mare decât în majoritatea țărilor Europei de Vest. Distribuția
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
Mici, iar nisipul, prundișul și pietrișul se extrag la Cobusca și Vadul lui Vodă. De asemeni în aria municipală sunt exploatate resursele de mică, utilizate în producția semiconductorilor, în industria microelectronica. Mină ce exploatează aceste zăcăminte este operată de ȘA Mezon. Rezervele de ape subterane ale Chișinăului permit aprovizionarea parțială a municipiului cu apă potabilă. Din cantitatea totală de apă folosită pentru aprovizionare, 20% provine din apele subterane. În straturile acvatice sarmatice sunt și ape minerale. Acestea sunt utilizate pentru tratarea
Chișinău () [Corola-website/Science/296703_a_298032]
-
masă de repaos în câmpul gravitațional al găurilor negre, inclusiv a duratei de viață a particulelor pe aceste nivele (1971), preluate ulterior și de alți cercetători. A dezvoltat primele calcule cuantice ale împrăștierii fotonilor și particulelor cu masă de repaos (mezoni scalari, electroni) de către găurile negre. A aplicat calculatorul la aceste calcule. Astfel, Wheeler poate fi considerat inițiatorul cercetărilor de mecanică cuantică în câmpuri gravitaționale intense. Axeste cercetări au fost dezvoltate ulterior de Remo Ruffini, Thibault Damour, Nathalie Deruelle și alții
John Archibald Wheeler () [Corola-website/Science/321596_a_322925]
-
al Institutului de studii avansate din Dublin. În Irlanda a progresat rapid, sub tutela lui Walter Heitler, directorul institutului de fizică teoretică de la Academia Sinica (Academia Chineză). Cât se poate de repede ea a calculat secțiunile eficace de producție ale mezonilor, folosind teoria lui Heitler de absorbție a radiației, publicând 3 articole. Obținând doctoratul la Universitatea din Paris în anul 1947, ea a fost invitată de către Niels Bohr să devină membru al "Institutet for Teoretical Fyzik" din Copenhaga pentru un an
Cécile DeWitt-Morette () [Corola-website/Science/329923_a_331252]