124 matches
-
înmulțiți, înăcriți/ Lachei, gânduri de tablă menite/ Să scrie-n sanscrite:/ «Pentru tine, Tanțo dragă,/ Am săpat o vară-ntreagă/ La canalul care leagă/ Dunărea de Marea Neagră»// Limbi de jeg. Lașitate. Covor/ De redacții. Fără gură. Fără reacții.// Vicleni și mițoși. Sugaci în etate/ În stare de orice ebrietate.// Cadavrul în vid, intrepid.” (pp. 91-92) Pentru demonstrația mea, e suficient atât. În afară de limbaj, vedeți vreo urmă de ludic aici? Mie, personal, aceste versuri din partea a cincea a Pentameronului îmi dau senzația
De-a wați ascunselea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5869_a_7194]
-
ce informații or fi avut? Moș Ion îl privi cu milă: --Lasă dumneata afacerea! Stai puțin să văd de ce întârzâie flăcăii! Deși vârstnic, Moș Ion era încă verde. Înalt, spătos, îmbrăcat curat, cu pantaloni albi, strânși pe picior, căciulă albă, mițoasă și palton scurt de dimie îmblănită, urcă scările cerdacului și intră în casă, unde cei trei, cu ochii lucind, încă se mai certau pe procente. --Bine, mă, cât mai discutați, cât vă mai certați, când omul ăla așteaptă să-l
TUNARII-4-ULTIMUL FRAGMENT de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384614_a_385943]
-
balaurilor din stindardele dacilor înfiorând și în vise fantomele dușmanilor. la răscruce de ani ne cheamă amarnic spiritul străbunilor prin șfichiuit de harapnic din balada lui bădica Traian ne bate la porțile anilor iar badea Cârțan lângă columnă în cojocu-i mițos cu traistă de lână cu baston și căciulă de bârsan ne colindă cu zâmbet de dac maiestuos. Referință Bibliografică: PLUGUȘORUL DIN CARPAȚI / Maria Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2193, Anul VII, 01 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright
PLUGUȘORUL DIN CARPAȚI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382868_a_384197]
-
levier pentru ridicarea sticlei și aprindeau țigara. Primele fumuri erau trase cu poftă, parcă ar fi vrut, să le plimbe prin toate ungherele corpului, abia când simțeau că fumul a ajuns în unghiile de la picioare și în părul de sub căciula mițoasă, trăgeau mai rar din țigară, dându-și răgaz, să schimbe două trei cuvinte între ei. -Parcă te-aș cunoaște, zise unul dintre țărani, era la vreo 50 de ani, brunet cu niște ochii negri vioi și iscoditori, avea mustățile mari
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385352_a_386681]
-
zgomot de motor, asemănător celui de tractor greu, al TAF-ului. Utilajul cobora la vale trăgând după sine o remorcă mică, având două roți doar, ticsită cu muncitori forestieri, aproape toți oșeni după aspect, purtând adică pălării mici și sumane mițoase, pe care ei le numeau gube, care vor fi fost cândva albe, acum însă mai degrabă păreau a fi cenușii. Unii păstraseră însă pe dânșii pufoaicele albastre, pătate și chiar rupte pe alocuri, în care munciseră cu puțin înainte. Fiind
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
pe bietul om, împingându-l din unul în celălalt, îi smulseseră straița de pe umăr, împrăștiindu-i cu mare haz merindele pe jos, îi tufliseră micul clop din paie în creștetul capului, poate îi încercaseră cu câțiva ghionți grosimea ciudatei gube mițoase, când Valentin auzise ridicându-se în văzduh un țipăt subțire și prelung, cum din gâtlej de bărbat nu-și închipuia că poate ieși: Auieuiâuăuă... măăă!... Și țipătul acela rămăsese înșurubat în aer, dăinuind ca un ecou al unor munți nevăzuți
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
pleacă pe dâra invizibilă a pârâului, străjuită de lăncierii aurii (adică tulpinele de papură). Și ce costume fantastice aveau lăncierii ăștia! Dacă priveai în ochii lui Tudorel îi vedeai cu uniforme din fir de aur, cu fireturi argintii, căciuli albe, mițoase și săbii sclipitoare în teci de aur încrustate cu pietre scumpe. Unii din ei aveau lănci aurite cu vârfuri de argint. Sălciile, încărcate cu chiciură și cu căciuli de nea pe cioate, erau în mintea lui Tudorel niște boieri, mari
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
pleacă pe dâra invizibilă a pârâului, străjuită de lăncierii aurii (adică tulpinele de papură). Și ce costume fantastice aveau lăncierii ăștia! Dacă priveai în ochii lui Tudorel îi vedeai cu uniforme din fir de aur, cu fireturi argintii, căciuli albe, mițoase și săbii sclipitoare în teci de aur încrustate cu pietre scumpe. Unii din ei aveau lănci aurite cu vârfuri de argint. Sălciile, încărcate cu chiciură și cu căciuli de nea pe cioate, erau în mintea lui Tudorel niște boieri, mari
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
lunecă dibaci de-a lungul trunchiului, Încît ai impresia că o iau la fugă două vietăți, la fel de sprintene, și totuși atît de diferite: o veveriță cu blană scurtă și roșcată, și o alta care se tîrăște după ea, cu blană mițoasă și aurie. Nu sînt gemene (gîndea fetița), doar surori: de aceeași mamă și de același tată. Așa cum sînt ele trei, Hana, Miriam și Berta (adică ea), trei surori de aceeași mamă și de același tată, și totuși atît de diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ar fi fost să fie... Dar, în ajun de Crăciun, se reluase mersul drept al firii. Nori grei coborâseră dinspre munte scuturându-și omătul din plin, îngreunând lumea cu straiul iscat, gonind lumina slabului soare. Peste zi preajma albise. Căciuli mițoase acoperiseră case, acareturi, căpițe ori șire din plin. Odată cu lăsarea întunericului se iscase o viforniță furioasă, spulberând așternutul de zăpadă ocrotitor al grădinilor și livezilor. Oamenii, mai ales cei bătrâni, căinau pomii înșelați, sortiți să-și prăpădească rodul, se tânguiau
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
ceas nu va fi predat trupul acestuia și nu va fi prins făptașul. Între timp, „cazacii, în mulțime de două sotnii, descălecară și se înșirară înaintea primăriei, de-a lungul stradei principale. cazacii, cu priviri crunte, cu cușme mari și mițoase, cu iataganele lungi la brâu, aveau un aspect îngrozitor dar totodată și neobișnuit de atrăgător”. Cetele de cazaci au început să caute prin oraș, „au năvălit prin case, au lovit cu stratul puștei, au biciuit cu nagaica, au furat și
CAZACII, LA SUCEAVA de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 76 din 17 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349108_a_350437]
-
caprifoi, grilajul, oricât îl înzorzonaseră cu bețe de fier-beton, sudate ba cruciș, ba curmeziș, oricâte arcuri și arculețe îi montaseră deasupra, n-ar fi avut niciun haz. Ca orice grilaj, de altfel. Dar caprifoiul îmbrăcase metalul, semănând cu un cojoc mițos de frunze și flori galbene, mirosind a miere. Aroma florilor, mai cu seamă vara pe înserat, se simțea de departe. Îmi aduce aminte de partea mea preferată din Jardin du Luxembourg, îi spusese nu de mult, pronunțând graseiat, un emigrant
EMIGRANTUL, HEMIPLEGICUL ŞI STATUIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348147_a_349476]
-
tânăr Un fecior ce-avea o stână, Toată pline de mioare Și de capre și ieduți Ce zburdau cu neastâmpăr Peste pietre, sus, prin munți. Era tânărul acela Om destoinic și frumos, Și avea ca-mbrăcăminte Un cojoc lung și mițos Și când termina cu munca Hăt, târziu de asfințit Își spunea o rugăciune Și-n somn se-adâncea tihnit. Și trăia în bună pace Sus pe munte ori pe vale, Păstrând bun-orânduială Întru toate ale sale. Însă-ncornorații care Și pe-acol
POVESTE DE SÂNTILIE de LEONID IACOB în ediţia nr. 933 din 21 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365259_a_366588]
-
o haină lungă până aproape de călcâie, de ceva postav, ca un suman de prin părțile Moldovei, apoi s-a ivit și al doilea personaj îmbrăcat într-o tunică veche militară, care îi ajungea până la genunchi. Cei doi aveau niște căciuli mițoase de oaie, vechi și roase care le acopereau urechile și fruntea. Amândoi lucrătorii au rămas înmărmuriți, dar cel mai contariat era paznicul care nu putea să realizeze când și cum au intrat cei doi în grajd? Atunci Simonică a luat
CICLUL TUNICA SI SUMAN; OASPEŢI SURPRIZĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351727_a_353056]
-
în camerele unde erau panotate obiectele de uz casnic. Eu eram în ceea ce noi numeam „camera bună a domnișanului” cu un alt grup de japonezi. Văzând că nu-i traducătorul, încep să le spun tot felul de prostii, despre plocatul mițos pe care îi place domnișanului să facă dragoste cu soția, despre coșul de nuiele folosit ca leagăn și agățat de o grindă a tavanului și multe altele. La un moment dat, apare secretarul Primăriei, Gicu Tecău, și el un mare
ANII DE GLORIE AI MUZEISTICII DOMNEŞTENE de ION C. HIRU în ediţia nr. 582 din 04 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358110_a_359439]
-
2001: 29). - Probabil cuv. autohton (NDU); Din tc. čaryk (MDA). Fără comentarii!” Haină exterioară purtată de daci, mai ales iarnă, era un cojoc cu blană pe dinăuntru sau pe dinafară. În acest sens poetul Ovidiu menționa: „Trec băștinașii înfofoliți în mițoasele blănuri” (Tristele, III, 10). Pe vreme rea, în afară de cojoace se mai purta gluga - ajustata în jurul gâtului cu un siret și garnisita la terminații cu franjuri. Apanaj al pastorilor, gluga a rezistat în timp transformîndu-se în costumul popular moldovenesc în mantă
STRAIUL ŞI GRAIUL – ARGUMENTE PENTRU SUSŢINEREA CONTINUITĂŢII POPORULUI GETO-DAC PE TERITORIUL ACTUAL AL ROMÂNIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360018_a_361347]
-
O mângâie. Bardul poartă opinci în picioare, o cameșă lungă, cusută cu fir albastru, încinsă cu un brâu tricolor și pe deasupra are o haină groasă, lungă, de culoare închisă, țesută, peste un pieptar brodat splendid. Deși nu poartă o cojoacă mițoasă de oaie, pe mine m-a purtat gândul la dacul coborât de pe columna lui Traian. Un vlăstar al acestui neam, ce duce mai departe tradiția din străbuni în dulcele grai al cântului românesc. Din vorbă în vorbă, aflu ca domnul
ÎNTÂLNIRE CU DOMNUL ION CREȚEANU de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341022_a_342351]
-
pleacă pe dâra invizibilă a pârâului, străjuită de lăncierii aurii (adică tulpinele de papură). Și ce costume fantastice aveau lăncierii ăștia! Dacă priveai în ochii lui Tudorel îi vedeai cu uniforme din fir de aur, cu fireturi argintii, căciuli albe, mițoase și săbii sclipitoare în teci de aur încrustate cu pietre scumpe. Unii din ei aveau lănci aurite cu vârfuri de argint. Sălciile, încărcate cu chiciură și cu căciuli de nea pe cioate, erau în mintea lui Tudorel niște boieri, mari
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
pleacă pe dâra invizibilă a pârâului, străjuită de lăncierii aurii (adică tulpinele de papură). Și ce costume fantastice aveau lăncierii ăștia! Dacă priveai în ochii lui Tudorel îi vedeai cu uniforme din fir de aur, cu fireturi argintii, căciuli albe, mițoase și săbii sclipitoare în teci de aur încrustate cu pietre scumpe. Unii din ei aveau lănci aurite cu vârfuri de argint. Sălciile, încărcate cu chiciură și cu căciuli de nea pe cioate, erau în mintea lui Tudorel niște boieri, mari
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
trebuit să-i spună, așa că rămase tăcut lângă ea, mângâindu-i mâinile slabe, aproape străvezii. I se părea că mobila înaltă, atât de modernă altădată, era gata să se prăbușească peste ei, mâncată de carii ascunse. Cuverturile din lână roșie, mițoase, cu care erau acoperite cele două canapele, își schimbaseră demult culoarea aprinsă pe care o ținea el minte, iar covorul era atât de rărit pe margini, încât acum arăta ca o rogojină. Pendula veche se mișca mecanic, măsurând timpul sec
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
că era zestrea fetei, mi-am zis. Că, oricum, fata părea de măritat, și poate chiar își găsese vreun fecior prin sat. Patul mi l-a aranjat chiar stăpâna casei, punându-mi o pernă mare, moale, și așternând o cergă mițoasă care m-a cam gâdilat toată noaptea pe sub bărbie. Am dormit buștean în noaptea aceea, plecat cu visele prin amfiteatrele Universității sau chiar spre lunetele de la viitorul meu loc de muncă. Dimineața m-au trezit zgomotele numeroase din jurul casei: căldări
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
-n candoare de delfinii cei buni, Se-nvelea doar în algele verzi, mătăsoase Și era fericită când căluți mici și bruni O purtau în viteză prin adâncuri stâncoase. Și avea mulți prieteni în adâncul tihnit, Răsfățată de pești, de meduze mițoase, Si de scoici ce de dragu-i zămisleau chinuit Boabe mari și perlate albe, roz, prețioase. Dar crescut-a copila și în ochii ca zarea Se-oglindeau acum nori de tristețe și dor. Către țărm, tot mai des adăsta-n așteptarea
MICA SIRENĂ de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381374_a_382703]
-
-n candoare de delfinii cei buni, Se-nvelea doar în algele verzi, mătăsoase Și era fericită când căluți mici și bruni O purtau în viteză prin adâncuri stâncoase. Și avea mulți prieteni în adâncul tihnit, Răsfățată de pești, de meduze mițoase, Si de scoici ce de dragu-i zămisleau chinuit Boabe mari și perlate albe, roz, prețioase. Dar crescut-a copila și în ochii ca zarea Se-oglindeau acum nori de tristețe și dor. Către țărm, tot mai des adăsta-n așteptarea
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
Și crescută-n candoare de delfinii cei buni,Se-nvelea doar în algele verzi, mătăsoaseși era fericită când căluți mici și bruniO purtau în viteză prin adâncuri stâncoase.Și avea mulți prieteni în adâncul tihnit,Răsfățată de pești, de meduze mițoase,Si de scoici ce de dragu-i zămisleau chinuitBoabe mari și perlate albe, roz, prețioase.Dar crescut-a copila și în ochii ca zareaSe-oglindeau acum nori de tristețe și dor.Către țărm, tot mai des adăsta-n așteptareași-mplinirea iubirii pentr-un
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
marfă") • (I) BUKHUNI GOJ (literal “cârnat de ficat” = lebăr, maioș - la rromvlahii din Dumbrăveni - Sibiu ) • (I) RATTUNI GOJ (literal “cârnat din/cu sânge” = sângerete - la rromvlahii din Dumbrăveni - Sibiu) • (I) ZARUNI CÀXRA < c`ër·ra zaruji (cort flocos/mițos/din par/din blană [de capră] - la căldărari) • BIS-/BIZ- & DES-/DEZ- (prefixe privative cu sensul de “fără”, “lipsit de”) Referință Bibliografica: CONTRIBUȚII LA CONSTRUCȚIA ADITIVA A LIMBII RROME A REUNIUNII / Sorin Cristian Moisescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
CONTRIBUȚII LA CONSTRUCȚIA ADITIVĂ A LIMBII RROME A REUNIUNII de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372397_a_373726]