254 matches
-
sunt prea Înghesuite sau dacă temperatura este prea ridicată, se strică În câteva ore. Așadar, fiecare etapă a cultivării lor necesită manevrare atentă și viteză, fiindcă altfel totul este pierdut. Nu este deci de mirare că fructele și legumele - culturi mic-burgheze - nu erau, În general, produse În colhozuri, ci În gospodării individuale. Sectorul cooperatist lăsa, Într-adevăr, obținerea acestor produse pe seama acelora care aveau interesul, motivația și priceperea necesare. În principiu, aceste culturi pot face obiectul activității marilor Întreprinderi centralizate, Însă
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
Însă aceste forme de agricultură, deși pot fi integrate sistemului fiscal și celui de calculare a profiturilor, odată ce produsele sunt adunate, procesate și vândute, devin relativ ilizibile și greu de controlat. Ca și În cazul meșteșugarilor independenți și al comercianților mic-burghezi, monitorizarea veniturilor comerciale ale fermelor mici este un coșmar administrativ. Posibilitățile de evaziune și rezistență sunt nenumărate, iar costul obținerii de date anuale exacte este ridicat, dacă nu chiar absolut prohibitiv. Din perspectiva unui stat preocupat În principal de apropriere
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
apelor liniștite, care se mișcă doar atunci când sunt „stârnite” de un agent exterior. În 1921, la cel de-al zecelea Congres al Partidului, În timp ce trupele lui Troțki Înăbușeau o adevărată revoltă proletară Împotriva autocrației bolșevice, Buharin și alții condamnau „infecția mic-burgheză” ce se transmisese de la țărănime la unele segmente ale clasei muncitoare. Vezi Paul Averich, Kronstadt, 1921, Princeton, Princeton University Press, 1970, capitolul 3, mai ales pp. 129-130. În ceea ce privește prevenirea bolii și a infecției efective, Lenin și-a asumat sarcina de
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
Rosa Luxemburg, vol. 1, Oxford University Press, Londra, 1966. Luxemburg, „Mass-Strike, Party, and Trade Unions”, p. 236. Rosa Luxemburg era și un spirit estetic liber. Mereu mustrată de tovarășul ei de viață și de partid pentru gusturile și dorințele ei mic-burgheze, ea apăra valoarea vieții private, dedicându-se În același timp și revoluției. Elanul ei este foarte bine surprins În sfatul pe care Îl dădea În legătură cu designul ziarului grupării Spartakusbund, Die Rotte Fahne [Stindardul roșu]: „Nu cred că un ziar trebuie
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
cu instinctele mele, aș tipări restul acestei scrieri numai cu litere mici. Eu unul n-aș avea nimic împotriva introducerii unei forme de cubism în aceste pagini, dar toate instinctele mele, până la unul, mă îndeamnă să duc o luptă cinstită, mic-burgheză, împotriva unei astfel de tentații. Oricum, mi-ar plăcea să iau hotărârea după o noapte de somn. Noapte bună. Noapte bună, doamnă Narghilea. Noapte bună, Descriere Afurisită! Cum îmi vine cam greu să vorbesc din punctul meu de vedere, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
istoric răspunde la toate Întrebările despre om. — Mă rog, s-ar putea să ai dreptate. Totuși, nu mi-ai spus ce măsuri organizatorice urmează să Întreprindem În acest sens. — Tovarășe Maurer, Îl dojeni Pablo pe un ton Îngăduitor, originea dumitale mic-burgheză te Împiedică să ai o viziune de ansamblu. În calitate de prim-ministru, mă așteptam să știi că lucrurile nu se fac bătînd din palme. Dacă ești de altă părere, sau apreciezi că linia adoptată nu este În conformitate cu Învățătura materialist dialectică, te
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
propagandă, sprijinită de consecințele de ansamblu ale celui de-al doilea război mondial, de dezvoltările Războiului Rece. Implantul străin a exploatat, desigur, numeroasele tare ale unei societăți subdezvoltate. În timpul Războiului Rece, În anii terorii propriu-zise, Împotriva „culturii vechi”, a spiritului mic-burghez, a propriului popor s-au creat mecanismele eficiente ale unei culturi noi, de import. Nu era totuși prima oară când În România se petrecea așa ceva. Dar de data aceasta noua cultură tăia toate legăturile culturii pașoptiste, liberale, democratice, a celei
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
povestitor și portretist care reușește de multe ori să sugereze atmosfera locurilor evocate. Va scrie o mulțime de nuvele și romane, inegale, fără să depășească întotdeauna schematismul tipologic și conflictual. Balul intelectualilor (1961), roman de analiză caracterologică (sau „procesul spiritului mic-burghez”, cum l-a definit Eugen Luca), concentrează întreaga acțiune în doar câteva ore, înfățișând, tendențios, burghezia de provincie la un bal tradițional, ce are loc chiar înaintea alegerilor din 1946. Romanul Penumbre (1969), ilustrând crâmpeie din lupta pentru eliberarea ultimelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287862_a_289191]
-
București, 1972. Traduceri: Fáy András, Fabule, București, 1955. Repere bibliografice: Dumitru Carabăț, „Cișmele și noroi”, VR, 1954, 9; Gh. Achiței, „Balul intelectualilor”, GL, 1961, 24; Ion Lungu, Un roman izbutit, TR, 1961, 25; Eugen Luca, „Balul intelectualilor” sau Procesul spiritului mic-burghez, VR, 1961, 7; Nicolae Manolescu, „Zile de iulie”, CNT, 1962, 14; Virgil Ardeleanu, „Zile de iulie”, ST, 1962, 3; Dumitru Solomon, „Itinerar neobișnuit”, GL, 1962, 21; Camil Baltazar, „Însemnările unui învățător”, GL, 1963, 10; Valeriu Cristea, „Septembrie pe Crișuri”, GL
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287862_a_289191]
-
al ideii de națiune și de familie. Deci, pentru a ucide acest sentiment - dușmanul neîmpăcat al comunismului - trebuie distrus sentimentul de naționalitate și de familie"12. Astfel, o parte a conducătorilor bolșevici vizau desființarea structurilor familiei tradiționale, considerată fie familie mic-burgheză, fie familie feudală (familia musulmană tradițională din Asia Centrală)13. Primele decrete ale puterii sovietice și "Codul de acte ale stării civile" au anulat căsătoriile oficializate de biserică, recunoscând numai căsătoria civilă, ceea ce a determinat ca în condițiile în care majoritatea
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
soției sale, imaginea lui Luximin (numele de revoluționar al lui Marcel Pauker) era departe de cel al unui revoluționar de profesie, gata să se sacrifice pentru cauză, deoarece Ana Pauker îl caracteriza astfel: "rupt de mase, individualist, orgolios, crunt individualist mic-burghez, fracționist, aventurier, agent al Siguranței, troțkist"78. Sunt tot atâtea motive de a-i considera pe comuniști de-a dreptul fanatici. Viziunea lor se caracteriza prin ignorarea realităților economice și sociale și prin anunțarea, așa cum o făcea Alexandra Kollontai, a
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
naționale. Când vorbim de spațiul public național românesc apare un aspect interesant: dominarea lui de către mentalitatea mic burgheză, această balansare între idealism și teamă, între atitudini de bravadă și lașitate, între proiectarea unor mari proiecte și autoimpunerea unor limite. Mentalitatea mic-burgheză nu și-a asumat nici o misiune revoluționară radicală. În planul raporturilor sociale avem o dualitate comportamentală: burgheză prin comportament economic și mentalitate mic-burgheză în atitudinile publice, o dualitate datorată aceluiași impact de neocolit, cel al naționalului, prioritatea epocii noastre moderne
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
teamă, între atitudini de bravadă și lașitate, între proiectarea unor mari proiecte și autoimpunerea unor limite. Mentalitatea mic-burgheză nu și-a asumat nici o misiune revoluționară radicală. În planul raporturilor sociale avem o dualitate comportamentală: burgheză prin comportament economic și mentalitate mic-burgheză în atitudinile publice, o dualitate datorată aceluiași impact de neocolit, cel al naționalului, prioritatea epocii noastre moderne. Totul era subordonat edificării spațiului național. În această construcție burghezia românească fiind slabă economic, a fost nevoită să se asocieze cu acei boieri
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
asocieze cu acei boieri care au conștientizat oportunitatea unor schimbări radicale în societatea românească. Burghezia română a intrat în relații cu burghezia mondială, dar mentalitatea ei nu era pe deplin modernă, cu o conștiință antreprenorială, ci avea comportamentul unei clase mic-burgheze, dar milita pentru apărarea intereselor naționale față de ofensiva burgheziei mondiale. Ea dovedea o mare capacitate de adaptare dar și versalitate în funcție de reacțiile, atitudinile și interesele burgheziei europene. Versatilă în comportamentul ei politic și economic burghezia a avut o constantă conștiință
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
din comunism, atunci tocmai această idee este una dintre ele, cu diferența că ea a supraviețuit în instituții speciale ale intelectualității și nu în societate în ansamblul ei. Pe tot parcursul comunismului, politicienii comuniști au pus eșecurile lor pe seama „mentalității mic-burgheze” a acelor categorii de populație care nu făceau parte din proletariatul industrial. Forma practică cea mai puternică a acestei paradigme a „mentalităților” a fost așa-numita „revoluție culturală” din China. În România, ea a luat forma unei doctrine politice a
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
simpla relație de subordonare de la început. Inițial, din motive ideologice, conducătorii industriali au fost considerați un rău necesar. Etichetați - pe urmele unei paradigme ideologice foarte asemănătoare cu cele actual dominante în opinia publică, dar, desigur, inversate valoric - a avea „mentalități mic-burgheze” ca urmare a educației, a modului de trai și a poziției ocupate în sistem, au fost puși sub un dublu control politic. Erau „controlați” atât prin intermediul organizării politice a muncitorilor la locurile de muncă, cât și prin intermediul structurilor administrative și
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
în câteva fraze cazul acestei opere: „Astfel, Faust este la obârșia sa o genială viziune de student care-și bate nițeluș joc de facultăți și de profeosri, tratând în versuri neregulate povestea încântătoare, dar cu final funest, a unei tinere mic-burgheze seduse. Dar puterea de germinare a acestei schițe juvenile era de asemena natură, iar fidelitatea cu care a fost urmărită atât de statornică și de constructivă, încât cu timpul a putut crește din ea un arbore în stare sa umbrească
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
înseși a lumii”, I. proclamând însă necesitatea unei întoarceri la marile mituri ancestrale, la arhetipurile care au dat profunzime operelor lui Eschil și celor ale lui Shakespeare și „care nu se pot revela decât după ce au fost ucise stereotipiile vieții mic-burgheze”. Exegezele consacrate scrierilor sale stăruie asupra seriozității cu care I. și-a clădit o cultură sistematică. Listelor lungi de cărți de literatură, mai ales din secolul al XX-lea, pe care le comentează în articolele publicate în România în anii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
dacă intelectualii nu ar fi alimentat-o cu forța cuvântului lor. Intelectualul care crede în ideea revoluției de exemplu, nu este rău intenționat, ci doar scurtcircuitat de naivitatea credinței sale într-o lume perfectă pentru toți. El poate aparține clasei mic-burgheze pe care comunismul o demonizează pentru a o destitui. Intelectualul care crede într-o idee alege mai degrabă să se autodistrugă decât să renunțe la idee. Soljenițîn construiește un personaj tragic din anii 50, victimă a propriei sale ideologizări, pe
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
a trecut și în teatrul pe care îl scrie V. Casa care a fugit prin ușă e o piesă cu atmosferă de burg bănățean, incluzând și o poezie specifică. Subiectul amintește de Citadela sfărâmată a lui Horia Lovinescu: o familie mic-burgheză traversează, în perioada postbelică, criza trecerii de la un tip de existență la altul. SCRIERI: Gheorghe Doja, București, 1944; Cinci dioptrii, Timișoara, 1945; Poeme, cu un portret de Catul Bogdan, Timișoara, 1945; Aria lui Botgros, București, 1948; Familia sovietică, București, 1948
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290580_a_291909]
-
înlocui cu calificarea de „student”. Desigur, din clipa în care au început să se rușineze de propria ignoranță, au început să disprețuiască și cultura (caracteristică a micii burghezii pe care au preluat-o imediat, prin mimesis). În același timp, tânărul mic-burghez, adecvându-se la modelul „televiziv” - pe care, fiind creat și promovat de însăși clasa din care el face parte, îl percepe drept natural -, devine în mod bizar grosolan și nefericit. Dacă lumpenproletarii s-au îmburghezit, burghezii s-au lumpenproletarizat. Cultura pe
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
aș putea să regret țărișoara. Asta dacă nu cumva tu mă consideri schimbat radical, lucru care face parte din psihologia italienilor dispuși să vadă miracole la tot pasul - lucru care însă nu mi se pare demn de tine. „Țărișoara” este mic-burgheză, fascistă, creștin-democrată; e provincială și stă la marginea istoriei; cultura sa este un umanism scolastic, formal și vulgar. Vrei ca eu să deplâng toate acestea? În ceea ce mă privește, această țărișoară a fost o țară a jandarmilor, care m-a
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
în ceea ce-i privește, țăranii sunt, oricum (după cum spunea Lenin), niște mic-burghezi, cel puțin ca potențial. Morala era una singură, la fel și retorica. În ciuda marii varietăți de „culturi” italiene - adesea foarte îndepărtate unele de altele în timp -, „valorile” lumii mic-burgheze și țărănești coincideau în esență. Ambivalența acestor „valori” a produs o lume în același timp bună și rea. În contextele lor culturale concrete, aceste „valori” erau pozitive sau, cel puțin, reale; rupte din context și ridicate cu forța la nivel
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
mai ales, pe acceptarea lor morală. Nouă - bărbați privilegiați - ne este ușor să acceptăm folosirea științifică a anticoncepționalelor și, mai ales, ne este ușor să acceptăm la nivel moral cele mai diferite și mai perverse tehnici de amor. Dar maselor mic-burgheze și populare (chiar dacă sunt deja „consumiste”), încă nu. Iată de ce eu îi invitam pe radicali (cu care se purta acest discurs ce capătă sens deplin tocmai dacă este văzut ca o discuție cu radicalii) să lupte pentru răspândirea cunoașterii mijloacelor
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de mult de lecturile copilăriei, Pinocchio sau chiar Gian Burrasca 1). Dar, dacă atunci când vorbește despre propria vocație și propriul devotament față de Dumnezeu și față de Biserică, trăsăturile dominante sunt pudoarea, litota și gluma (caracteristici care vor fi tipice și pontificatului mic-burghez al lui Ioan al XXIII-lea2), când se referă la autoritățile ecleziastice temporale - de exemplu, la episcopul de Florența - și când își declară propria hotărâre de a da dovadă de o supunere totală și ascultare față de acestea, tânărul Don Milani știe
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]