97 matches
-
Astfel, burghezele și-au construit identitatea feminină insistând asupra utilității sociale, aristocratele asupra utilității mondene și culturale, iar muncitoarele asupra utilității materiale. Zola și Maupassant manifestă o comprehensiune față de toate categoriile de femei: față tânără naivă, prostituată cu inima mare, mic-burgheză decepționata de viață, aristocrata plictisita și aventuriera. Lor le revine un loc considerabil chiar si in românele care au ca protagonist un bărbat sau un subiect social neînsuflețit: Bel-Ami, La Curée, l'Argent etc. Zola prezintă destinul femeii la toate
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
100 Originea socială Frecvența Procentul Procentul validat Procentul cumulat Valid muncitor 37 37 37,4 37,4 țăran 53 53 53,5 90,9 funcționar 4 4 4 94,9 militar 2 2 2 97 chiabur 1 1 1 98 mic-burghez 1 1 1 99 negustor 1 1 1 100 TOTAL 99 99 100 Missing 1 1 Total 100 100 Tendința de a recruta viitoare cadre pentru sistemul penitenciar din zona rurală este foarte clară și există șanse importante ca la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
Generală a Securitdtii Poporului urmau să o transpună în viață - se rezumă, în fapt, la cele de mai sus. Ca urmare, mii de profesori vor fi epurați din școli, licee și facultăți, datorită originii nesănătoase a rudelor (părinți chiaburi sau mic-burghezi, funcționari, preoți, militari ori care fuseseri membrii ai partidelor burgheze etc); mii de elevi și studenți, la rândul lor, aveau să fie eliminați, iar mulți dintre ei vor fi trimiși curând la Canal (în lagărele de muncă de la Poarta Albă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
mai prejos de socialiști, pentru că nu are nici destul curaj și nici destulă perspicacitate ca să se ridice, speculativ cel puțin, deasupra orizontului burghez... Vrea să planeze, ca om de știință, deasupra burghezilor și a proletarilor; dar nu este decât un mic-burghez, care oscilează neîncetat între capital și muncă, între economia politică și comunism. Așa aspru cum sună această apreciere, trebuie să o susțin și astăzi cuvânt cu cuvânt. Totodată însă trebuie să ținem seama și de faptul că, în timp ce eu declaram
Crizele economice şi ciclicitatea lor by Alexandru Berca [Corola-publishinghouse/Administrative/935_a_2443]
-
1923) și Din păcat în păcat („Adevărul literar și artistic”, 1924-1925). Fabula acestora este plasată începând cu mijlocul secolului al XIX-lea, perioadă pe care scriitorul însuși o trăise, de unde și încercarea de a realiza tablouri de epocă. Politicieni, moșieri, mic-burghezi, negustori, artiști, ca și întruniri literare sau evenimente istorice - toate sunt convocate în tentativa de a reconstitui un răstimp agitat din formarea României moderne. Alături de personaje fictive, sunt prezente personalități precum Mihail Kogălniceanu, Titu Maiorescu ș.a. S. face acum un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
suscitat un ecou relativ redus la românii din Transilvania (mai ales comparat cu cel Înregistrat În Principate). Această situație este explicată prin preeminența factorului național, prin inexistența unor structuri sociale capabile să rezoneze la atari influențe (elemente urbane, proletare sau mic-burgheze puțin numeroase), ca și prin dificultățile difuzării unui asemenea mesaj În Monarhia Austriacă. Dar constatarea de mai sus este valabilă doar În cazul socialismului utopic francez. Ea trebuie amendată serios dacă ne gândim la receptarea socialismului creștin, de tip Lamennais
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
părinților, educați într-o etică apoasă de tipul „Să fii bun și să crești mare”, acești tineri cu cercei în urechi și tatuaje pe umeri sunt, chiar fără să știe, în căutarea unei Evanghelii gata să zdruncine din temelii reflexele mic-burgheze ale vechilor generații. Cine i-a convins că Iisus este chiar acel prieten, tânăr radical și nonconformist, pe care sufletele lor mereu nemulțumite îl căutaseră în zadar? Cine le-a spus că Hristos e gata să-i răscumpere din bezna
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
credință, revoluționarul prin excesul de ideal, sau excesul având ca expresie utopia, nebunul prin excesul de adevăr. Toate aceste ipostaze ale nemăsurii au ca loc al enunțului contextul lui „simț enorm și văz monstruos” pentru că în această figură proteică a „mic-burghezului”, pentru a folosi o sintagmă consacrată de vulgata marxistă, coexistă toate aceste tensiuni, toate aceste posibilități, iar exacerbarea lor nu este decât o chestiune de timp și de situație, nu una de predicție. Oamenii și lucrurile În centrul piesei principale
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
niciodată. O priveam în față, în metroul parizian, curioasă de a vedea chipul descoperit al cuiva care purtase acolo masca nomenclaturii. Fără siguranța pe care i-o oferea în România apartenența la o castă privilegiată, mi-a apărut ca o mic-burgheză pariziană, foarte comună. Mi-am dat din nou seama de adevărul sentimentului meu, care îmi confirma, o dată în plus, această realitate a vieții noastre: ne aflam acum la egalitate, datorită prezenței noastre în Franța. Primindu-te, oricine ai fi, Parisul
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
mare negustor ungur din Arad. Nevasta trebuie să fi fost de treabă și probabil că-l întreținuse. A fost numit profesor la un liceu comercial din Arad și au dus o viață îndestulată. Pe de altă parte, locuiau cu socrii, mic-burghezi austro-ungari, și el nu era decât un mic țăran. M-a șocat faptul că, atunci când nevasta lui zăcea de cancer, el își petrecea timpul în sălile de biliard. Într-o zi, când s-a întors acasă, fata lor i-a
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
frumusețea din el. Dacă nu vezi în tine, nu poți vedea nimic. Sunt oameni care devin conștienți, dar nu pot să atingă perfecțiunea. 3. Kantan Omul este făcut să fie pe un drum continuu, într-o Odisee, lucru care inhibă mic-burghezul din el. Japonezul, când se întorcea din război era considerat mort și i se dădea un alt nume. Doica de aici vrea ca pribegia băiatului să se oprească. Kantan - povestea cheie. Cu cât omul avansează social plătește cu independența lui
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
când, din proprie voință, am rupt orice legătură care mă ținea cumva prizonier de forțele politice. Da, de data aceasta devenisem Încă o dată un „paria politic”, și Încă unul riscând mult mai mult, deoarece nu eram un oarecare fiu de mic-burghez care nu se putuse Încadra În marea masă de supuși ai regimului, ci unul care Îndrăznise a-l afronta pe Însuși șeful statului și, În loc de a mă pierde În vegetația colorată și proteguitoare a Occidentului, cum o făcuseră Înaintea mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ale maturității, până „aici și acum”, la țărmurile zigurate ale senectuții. Trebuie să constat și să mărturisesc că viața mea, în anii care au pregătit debutul literar și imediat după, era „tipică” pentru felul în care-și închipuie un cumsecade mic-burghez un „artist”, un ins „care nu face nimic”, inutil societății, trăind într-o evidentă dezordine socială și intimă, „nerespectând” normele sociale și morale. Într-adevăr jucam va banque, cum se spune, totul sau nimic, iar acest „nimic” se mărea, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mândrului și bogatului Apus, cu o cultură relativ recentă, cu școli fără o mare tradiție, fără „mari profesori”, țară ce a traversat, de la nașterea și formarea noastră, un război și apoi o ocupație pustiitoare - venind eu dintr-o familie „modestă” mic-burgheză, de intelectuali „de țară” sau de negustori mărunți, germani, emigranți din secolul al XVIII-lea în ținuturile Banatului -, cum vom fi noi „în stare”, da, cum vom fi „noi”, cum voi fi „eu” capabil de a mă exprima „pe mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
teatru, balet, în artele plastice. Altfel ar fi stat lucrurile dacă aș fi aparținut marii burghezii, căreia i se rezervaseră locuri în fotoliile Frontului Plugarilor, nu zic de aristocrație care inspira respect gloatelor de ciocănari. Cum să procedeze însă un mic-burghez, lepădătură jalnică a trecutului regim de exploatare, o dejecție socială, o javră schelălăitoare, un hibrid dezgustător între proletar și marele burghez? O condamnare fără apel, într-o lume care nu cunoștea recursul în anulare și nu-și storcea mințile cu
A fi chinez, lapon, hindus... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13704_a_15029]
-
trecutului regim de exploatare, o dejecție socială, o javră schelălăitoare, un hibrid dezgustător între proletar și marele burghez? O condamnare fără apel, într-o lume care nu cunoștea recursul în anulare și nu-și storcea mințile cu nuanțe, diferențieri, excepții. Mic-burghez m-am strecurat în facultate, mic-burghez afurisit și arogant am fost îndepărtat prin mijloace dosnice, de mică procedură. Cu sfatul de a folosi trotuarul de vis-à-vis. Ramas de izbeliște, întindeam ghearele mele veninoase către câte o slujbușoară în lipsa de vigilență
A fi chinez, lapon, hindus... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13704_a_15029]
-
socială, o javră schelălăitoare, un hibrid dezgustător între proletar și marele burghez? O condamnare fără apel, într-o lume care nu cunoștea recursul în anulare și nu-și storcea mințile cu nuanțe, diferențieri, excepții. Mic-burghez m-am strecurat în facultate, mic-burghez afurisit și arogant am fost îndepărtat prin mijloace dosnice, de mică procedură. Cu sfatul de a folosi trotuarul de vis-à-vis. Ramas de izbeliște, întindeam ghearele mele veninoase către câte o slujbușoară în lipsa de vigilență a vreunei cumsecade mătuși de la serviciul
A fi chinez, lapon, hindus... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13704_a_15029]
-
la Lenin, bla, bla, bla Stalin, trecuse veacul de chin, lin te-nveșmânta uitarea. În societatea fără clase/ dansai pe uliți, făceai pase,/ și nas în nas cu Ipu ori cu Tase, beai bere lungă pe terase). În fine, deșucheatul mic-burghez se putea trage de șiret cu intelectualul de tip nou, bate pe burtă cu țăranul colectivist, ciupi de gușă cu muncitorul progresist. Printr-un miracol, eram acum și eu un strănepot vrednic al lui Burebista, al lui Mircea cel Bătrân
A fi chinez, lapon, hindus... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13704_a_15029]
-
fixat, m-ar fi înnebunit. Proverbul cel mai frecventat de bucureșteni: „Promettre, c’est noble; tenir, c’est bourgeois.” Morala mea - aș fi zis mic-burgheză, dar e atât de rară încât ar fi de mirare să se fi stârpit atâția mic-burghezi -, morala pe care, din lipsă de energie, o practic sincopat, are un singur articol: să-ți pese de celălalt. Elevii, unei tinere profesoare: „Nu ne luați pe noi cu «Vă rog frumos»!” Există unii lângă care am trăit în Epocă
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3503_a_4828]
-
altul, nu contează), are, în cele din urmă, urechi de măgar. Așa arată și Bottom, cînd se îndrăgostește de Titania. Mai exact, atunci cînd își imaginează că Titania s-a putut îndrăgosti de el. Midas nu e altceva decît un mic-burghez de sine însuși epatat. Hybrisul lui Midas e totala-i lipsă de umor. Iar asta, în lumea ideală a legendelor și basmelor, se pedepsește). Nici măcar vorbind cu zeii, el nu se desprinde de obiecte, nici de sine. Își refuză orice
Despre hybris, aur și legende by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14661_a_15986]
-
chircit într-un costum cubist de carton, citea poeme. Hans Richter, prezent în acea seară, povestește: «Era rigid ca un turn (îi era imposibil să se miște în costumul lui de carton) în fața acestei mulțimi de fete frumoase și de mic-burghezi serioși care izbucneau în rîs și aplaudau rîzînd, era rigid ca Savonarola, fantast și pur.» În scurt timp, toată lumea e pasionată de arta primitivă. Marcel Iancu desena, crea măști, Tzara scria «poeme negre», cu cîteva împrumuturi amuzante din limba română
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
Iulia Popovici De vreo 50 de ani, Radu Cosașu încearcă să fie în scris „și evreu, și mic-burghez, și bucureștean, și utecist mesianic, și cavalerist în Armata Română”; a-ncercat să-și extirpe „rădăcinile mic-burgheze” pentru a fi un comunist fără partid, a sfîrșit prin a fi nici de dreapta, nici de stînga, nici echidistant. E de meserie
„Adevărul integral” al ficțiunii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13433_a_14758]
-
de atâtea ori, e numai o aparență, căci e nevindecabil și, cum va reieși dintr-o altă secvență, se alimentează dintr-un adulter. Alt cuplu. El vrea să fie incinerat, ea înmormântată. Vrea piatră funerară. El vede în soție „o mic-burgheză care nu pricepe că mori singur, că totul e neînțelegere și torpoare”, ea, tristă, vede în el un tiran. Conflictul poate lua și forme demențiale, după cum se poate și stinge, cuplul refăcându-se de bine de rău, zdrențuit. El, jucător
Nefericiți cei nefericiți by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3470_a_4795]
-
altul, nu contează), are, în cele din urmă, urechi de măgar. Așa arată și Bottom, cînd se îndrăgostește de Titania. Mai exact, atunci cînd își imaginează că Titania s-a putut îndrăgosti de el. Midas nu e altceva decît un mic-burghez de sine însuși epatat. Hybrisul lui Midas e totala-i lipsă de umor. Iar asta, în lumea ideală a legendelor și basmelor, se pedepsește). Nici măcar vorbind cu zeii, el nu se desprinde de obiecte, nici de sine. Își refuză orice
La despãrțirea de I. Fischer by Gabriela Creția () [Corola-journal/Journalistic/14663_a_15988]
-
evident tezist precum Iarba verde de acasă (1977) are o stranie candoare, o anumită naturalețe care nu decurge din intriga de doi bani - un tânăr vrea să se întoarcă învățător la țară și dă cu piciorul unei cariere "respectabile", dar mic-burgheze la oraș - ci dintr-o stare pe care locurile o comunică și care amână tradiționala idilă cu învățătoarea. Este acolo ceva mai grav, prezența morții în plin elan vitalist, iar regizorul știe să încheie filmul pe o notă poetică deloc
Tablou de familie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7482_a_8807]