82 matches
-
are o mare capacitate de adsorbție și va chemosorbi ionii de HS-, formând stratul fix de ioni, care va determina și semnul micelei. Stratul de contraioni va fi format din ioni de hidroniu, la fel ca și stratul difuz. Formula micelei poate fi reprezentată astfel: [m As2S3 · n HS· (n-x) H3O+]· x H3O+ 132 Micelele din coloidul de acid silicic au nucleul format dintr-un amestec de silice (anhidridă silicică) și acid silicic; ionizarea superficială a acidului silicic oferă particulelor
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
de ioni, care va determina și semnul micelei. Stratul de contraioni va fi format din ioni de hidroniu, la fel ca și stratul difuz. Formula micelei poate fi reprezentată astfel: [m As2S3 · n HS· (n-x) H3O+]· x H3O+ 132 Micelele din coloidul de acid silicic au nucleul format dintr-un amestec de silice (anhidridă silicică) și acid silicic; ionizarea superficială a acidului silicic oferă particulelor sarcină negativă. [(m SiO2 + p H2SiO3) · n HSiO3· (n-x) H3O+]· x H3O+ Hidroxizii unor
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
FeOCl + H2O → FeO(OH) + HCl unde 2 FeO(OH) = Fe2O3 · H2O (rugina). Nucleul particulelor este constituit dintr-un amestec de FeO(OH) și FeOCl, în care predomină oxiclorura ferică, deoarece prima treaptă a hidrolizei este mai accentuată, deci p > m. Micelele solului de hidroxid feric au deci formula: [(m FeO(OH) + p FeOCl) · n FeO+ · (n-x) Cl-]· x Cl Sarcina particulei se datorează unei ionizări superficiale a oxiclorurii ferice din nucleu. Nu există aici o adsorbție tipică de ioni, ca
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
datorează unei ionizări superficiale a oxiclorurii ferice din nucleu. Nu există aici o adsorbție tipică de ioni, ca la halogenurile de argint. Oxiclorura din nucleu continuă să hidrolizeze până când se transformă complet în FeO(OH), după 6 - 8 ani. Semnul micelei coloidale depinde și de natura ionilor care se află în exces în soluție. De exemplu, solul de iodură de argint se formează în urma reacțiilor: (K+ + I-) + (Ag+ + NO3-) → AgI + (K+ + NO3-) În cazul în care soluția de iodură de potasiu
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
ionilor care se află în exces în soluție. De exemplu, solul de iodură de argint se formează în urma reacțiilor: (K+ + I-) + (Ag+ + NO3-) → AgI + (K+ + NO3-) În cazul în care soluția de iodură de potasiu se află în exces, structura micelei va fi exprimată prin următoarea formulă, iar micela va avea sarcină negativă: [m AgI · n I· (n x) K+]· x K+ Dacă soluția de azotat de argint este în exces, micela de iodură de argint va fi pozitivă și va
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
De exemplu, solul de iodură de argint se formează în urma reacțiilor: (K+ + I-) + (Ag+ + NO3-) → AgI + (K+ + NO3-) În cazul în care soluția de iodură de potasiu se află în exces, structura micelei va fi exprimată prin următoarea formulă, iar micela va avea sarcină negativă: [m AgI · n I· (n x) K+]· x K+ Dacă soluția de azotat de argint este în exces, micela de iodură de argint va fi pozitivă și va avea următoarea structură: [m AgI · n Ag+ · (n
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
de iodură de potasiu se află în exces, structura micelei va fi exprimată prin următoarea formulă, iar micela va avea sarcină negativă: [m AgI · n I· (n x) K+]· x K+ Dacă soluția de azotat de argint este în exces, micela de iodură de argint va fi pozitivă și va avea următoarea structură: [m AgI · n Ag+ · (n x) NO3-]· x NO3133 Coloizii liofili sunt mai stabili datorită faptului că prezintă micele înconjurate cu un strat protector din mediul de dispersie
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
n x) NO3-]· x NO3133 Coloizii liofili sunt mai stabili datorită faptului că prezintă micele înconjurate cu un strat protector din mediul de dispersie. În cazul coloizilor hidrofili, acest strat protector este format din moleculele polare ale apei, orientate în jurul micelei în funcție de încărcarea electrică a acesteia. 2.5. Proprietățile sistemelor coloidale Caracteristicile generale ale coloizilor se referă la fenomenele lor cinetice, optice, electrice sau de suprafață. 2.5.1. Proprietăți cinetice 2.5.1.1. Difuziunea Este cel mai simplu fenomen
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
în realitate o coagulare lentă cu o viteză de coagulare sau de „îmbătrânire” din ce în ce mai mică. Factorii de care depinde stabilitatea unui sistem coloidal sunt: natura coloidului - coloizii liofili sunt mai stabili datorită stratului protector din mediul de dispersie ce înconjoară micela; sarcina electrică a mediului de dispersie; valoarea potențialului electrocinetic; mișcarea browniană; gradul de dispersie al particulelor coloidale - valorile mari favorizează stabilitatea; temperatura sistemului - valorile ridicate duc la formarea de agregate prin creșterea numărului de ciocniri între particule. Stabilitatea coloizilor liofobi
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
coloizilor de asociație este în echilibru chimic permanent cu starea de dispersie moleculară (sau de soluție propriu zisă), conform expresiei generale: soluție moleculară ↔ soluție coloidală Notând cu A substanța micromoleculară amfifilă respectivă și cu j numărul moleculelor asociate dintr-o micelă, rezultă: j · A ↔ Aj , cu constanta de echilibru Această constantă variază cu temperatura, cu structura chimică a fazei și a mediului de dispersie, cu concentrația și cu alți factori care asigură dispersarea și liofilia. Reprezentanții cei mai cunoscuți ai acestei
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
lanțul polietilenoxidic. Din această clasă fac parte poligliceril esterii acizilor grași, polietilenoxizii condensați cu acizi și alcooli grași, esterii zaharozei, octil și nonil fenolii etc. Și unii coloranți organici sunt capabili să treacă în mod spontan, prin simplă dizolvare, în micele coloidale. Agenți anionici Pe lângă săpunurile propriu zise, dintre agenții de suprafață anionici fac parte și mulți alți compuși la care grupa acidă (-COOH sau alta) este legată de o grupă lipofilă, cum ar fi: catene saturate și nesaturate, ramificate sau
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
solubilizator este ca acțiunea sa să se exercite la o concentrație mai mică sau egală cu 1%. După W.D. Harkins, solubilizarea poate fi de patru tipuri: moleculară dizolvare simplă nemicelară; adsorbtivă - atunci când solvatul este adsorbit pe suprafața externă a micelelor solubilizatorului; de pătrundere în micele - se produce în cazul soluțiilor cu un conținut mic de solubilizator (≤ 1%); de pătrundere în straturile micelare - care se produce doar la concentrații ridicate (10 - 15%). 4. Acțiunea de spălare (detergența) Multă vreme, acțiunea de
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
să se exercite la o concentrație mai mică sau egală cu 1%. După W.D. Harkins, solubilizarea poate fi de patru tipuri: moleculară dizolvare simplă nemicelară; adsorbtivă - atunci când solvatul este adsorbit pe suprafața externă a micelelor solubilizatorului; de pătrundere în micele - se produce în cazul soluțiilor cu un conținut mic de solubilizator (≤ 1%); de pătrundere în straturile micelare - care se produce doar la concentrații ridicate (10 - 15%). 4. Acțiunea de spălare (detergența) Multă vreme, acțiunea de spălare a fost atribuită hidroxidului
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
o baghetă mică de sticlă. La sfârșit, eprubetele se supun din nou centrifugării. Deasupra precipitatelor apare un lichid roșietic, care este solul de hidroxid feric. Acesta se trece printr-o hârtie de filtru pentru a îndepărta orice urmă de precipitat. Micela de hidroxid feric are următoarea formulă [m FeO(OH) · n FeO+ · (n-x)Cl]x+ · x ClFeO(OH) + HCl → FeOCl În filtrat se determină apoi fierul prin metoda colorimetrică. Metoda colorimetrică de dozare a fierului trivalent Fierul dă cu acidul
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
interacțiune cu mediul de dispersie, sistemele disperse pot fi împărțite în trei clase distincte a) disperse liofobe b) coloizi micelari de asociație c) coloizi moleculari (soluții macromoleculare) a) dispersiile liofobe pot fi formate din micromolecule sau macromolecule unitățile cinetice fiind micela liofobă sau agregatul macromolecular. b) coloizii micelari de asociație au unitatea cinetică - micela de asociație. c) coloizii macromoleculari - glumul macromolecular. În ceea ce privește tipul de interacțiune dintre unitatea cinetică și mediul de dispersii, se deosebesc: A.dispersii liofobe caracterizate prin forțe de
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
distincte a) disperse liofobe b) coloizi micelari de asociație c) coloizi moleculari (soluții macromoleculare) a) dispersiile liofobe pot fi formate din micromolecule sau macromolecule unitățile cinetice fiind micela liofobă sau agregatul macromolecular. b) coloizii micelari de asociație au unitatea cinetică - micela de asociație. c) coloizii macromoleculari - glumul macromolecular. În ceea ce privește tipul de interacțiune dintre unitatea cinetică și mediul de dispersii, se deosebesc: A.dispersii liofobe caracterizate prin forțe de interacțiune slabe, justificând stabilitate mică, conferită. B.dispersii liofile - sisteme cu stabilitate termodinamică
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
liofobe, coloizii de asociație și soluțiile macromoleculare se aseamănă în ceea ce privește comportarea cineticomoleculară, deoarece unitătile cinetice sunt apropiate ca mărime. Dacă ne referim însă la structura unității cinetice apar unele deosebiri între dispersiile liofobe, coloizii de asociație și soluțiile de polimeri. Micela liofobă este o entitate rigidă care-și păstreză dimensiunea neschimbată în timp în absența fenomenelor de coagulare în timp ce ghemul statistic molecular al soluțiilor de polimeri își modifică încontinuu dimensiunea, fiind entități fluctuante în timp. Prin urmare, dimensiunile acestora depind de
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
păstreză dimensiunea neschimbată în timp în absența fenomenelor de coagulare în timp ce ghemul statistic molecular al soluțiilor de polimeri își modifică încontinuu dimensiunea, fiind entități fluctuante în timp. Prin urmare, dimensiunile acestora depind de interacțiile polimer-solvent și flexibilitatea lanțului macromolecular. Mărimea micelelor de asociație este determinată de lungimea moleculelor amfifile componente. Fenomenele cinetico-moleculare utilizate în caracterizarea sistemelor disperse și a soluțiilor de polimer sunt: difuzia, sedimentarea în câmp gravitațional și centrifugal, echilibrul sedimentare-difuzie, mișcarea browniană și fenomenele de curgere. Acestor fenomene le
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
electricitate și magnetism, spectroscopie, etc. Alte noțiuni au fost preluate din biologie, biochimie etc. Pe de altă parte, Chimia fizică și-a elaborat și concepte proprii cum ar fi: potențial chimic, complex activat, ecuațiile cineticii chimice, termodinamica și cinetica electrochimică, micele coloidale etc. Chimia fizică introduce legi exprimate matematic și tratează cantitativ fenomenele fizico - chimice, limbajul matematic conferindu-i rigoare și precizie. Totuși, în prezenta lucrare s-a utilizat un aparat matematic mai puțin complicat, pentru a-i oferi accesibilitate. Prezența
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
o grupare polară ce constituie partea hidrofilă. Schematic, molecula amfifilă poate fi reprezentată ca în figura 34: Moleculele amfifile, în soluție, au tendința de a forma agregate supramoleculare numite micele de asociație. Legătura dintre moleculele amfifile ce intră în alcătuirea micelei de asociație se realizează prin forțe Van der Waals. Compușii amfifilici se clasifică în două categorii: * compuși amfifilici tensioactivi (agenți tensioactivi) ce scad tensiunea superficială a apei; * compuși amfifilici tensioinactivi (compuși ce nu modifică tensiunea superficială a apei sau o
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
o măsură mică, în sensul creșterii). La rândul lor compușii amfifilici tensioactivi (agenți tensioactivi) se clasifică în: * Agenți ionici: agenți tensioactivi anionici agenți tensioactivi cationici agenți tensioactivi amfoteri * Agenți tensioactivi neionici În categoria compușilor tensioinactivi sunt incluși: * coloranții * alcaloizii * taninurile Micelele de asociație se aseamănă prin structură și proprietăți cu particulele coloidale, de unde derivă și denumirea sistemului dispers și anume acela de coloizi micelari de asociație. Între soluția micromoleculară (obținută la concentrații mici) și sistemul dispers ce conține micele de asociație
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
obținută la concentrații mici) și sistemul dispers ce conține micele de asociație se stabilește următorul echilibru: Soluția micromoleculară coloid micelar de asociație Acest echilibru poate fi redat: iA Ai în care: i = numărul de molecule amfifile, A = molecula amfifilă, Ai = micela de asociație. Dimensiunile micelelor de asociație depind de următorii factori: * structura moleculei amfifile * temperatură * prezența electroliților în sistemul dispers Obținerea și caracterizarea fizico chimică a soluției coloidale de SPAN 80 (5%) Span-urile sunt esteri ai acizilor grași superiori cu
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
și sistemul dispers ce conține micele de asociație se stabilește următorul echilibru: Soluția micromoleculară coloid micelar de asociație Acest echilibru poate fi redat: iA Ai în care: i = numărul de molecule amfifile, A = molecula amfifilă, Ai = micela de asociație. Dimensiunile micelelor de asociație depind de următorii factori: * structura moleculei amfifile * temperatură * prezența electroliților în sistemul dispers Obținerea și caracterizarea fizico chimică a soluției coloidale de SPAN 80 (5%) Span-urile sunt esteri ai acizilor grași superiori cu sorbitanul (produși de deshidratare
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
electrică (1/R) (se determină cu conductometrul Radelkisz); * pH-ul (se determină cu pH-conductometrul Inolab - 1). DETERMINAREA CONCENTRAȚIEI CRITICE MICELARE (CCM) A UNOR COLOIZI MICELARI DE ASOCIAȚIE TENSIOACTIVI Considerații teoretice Concentrația critică micelară (CCM) reprezintă concentrația la care apar primele micele de asociație și la care se modifică majoritatea proprietăților fizico - chimice ale sistemului dispers „compus amfifilic - apă” și anume: * tensiune superficială (γ); * coeficient osmotic (g); * conductibilitate echivalentă (λ); * indice de refracție (n); * coeficient de turbiditate (τ). Determinarea tensiunii superficiale prin
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
γ= ⋅ (184) Datele experimentale obținute se introduc în tabelul 30: Din punctul de minim al curbei obținute (ducând un segment de dreaptă perpendicular pe abscisă) se află concentrația critică micelară a laurilsulfatului de sodiu (concentrație la care au apărut primele micele de asociație). DETERMINAREA CONCENTRAȚIEI CRITICE MICELARE (CCM) A CLORURII DE CETIL PIRIDINIU (CCP) Considerații teoretice Clorura de cetil piridiniu este un surfactant cationic. Din punct de vedere structural, clorura de cetil piridiniu este monohidratul sării cuaternare de piridiniu și anume
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]