70 matches
-
studiul ciupercilor sub impulsul părintelui Giovanella da Cembra, unui călugăr capucin din mănăstirea Malè, căruia ia dedicat ulterior o nouă specie de bureți, "Omphalia giovanellae", sin. "Clitopilus giovanellae" (Bres.) Sing. După pensionarea sa în 1910, Bresadola a continuat activitatea de micolog. S-a ocupat cu lucrările lui Gustavo Venturi (1830-1898) și Carlo Vittadini (1800-1865). Dar evenimentul decisiv pentru cercetările sale micologice în Trentino a fost scrisoarea sa către profesorul de botanică de la Universitatea din Padova, Pier Andrea Saccardo (1845-1920), în care
Giacomo Bresadola () [Corola-website/Science/335403_a_336732]
-
Saccardo a publicat la Padova lucrarea "Mycromycetes Tridentini", unde sunt tratate mai mult de 300 de specii (1889). Dar Saccardo nu a fost singura persoană de contact. Bresadola a început să colaboreze cu reviste botanice conducătoare din Europa precum numeroși micologi de renume internațional. Printre aceștia sunt de amintit Lucien Quélet, Narcisse Théophile Patouillard, Émile Boudier, Sydow, Henning, Barla și Massalongo. De o importanță crucială a fost relația cu Bourdot și Galzin în studiul întreprins de către cei doi micologi francezi despre
Giacomo Bresadola () [Corola-website/Science/335403_a_336732]
-
precum numeroși micologi de renume internațional. Printre aceștia sunt de amintit Lucien Quélet, Narcisse Théophile Patouillard, Émile Boudier, Sydow, Henning, Barla și Massalongo. De o importanță crucială a fost relația cu Bourdot și Galzin în studiul întreprins de către cei doi micologi francezi despre "Aphyllophorales". Atât numărul mare de ciuperci noi pe care le-a găsit în timpul excursiilor sale și contactul cu diverși micologi al timpului a dus la un interes specific în micologie. Mai ales descrierile sistematice ale speciilor de ciuperci
Giacomo Bresadola () [Corola-website/Science/335403_a_336732]
-
Massalongo. De o importanță crucială a fost relația cu Bourdot și Galzin în studiul întreprins de către cei doi micologi francezi despre "Aphyllophorales". Atât numărul mare de ciuperci noi pe care le-a găsit în timpul excursiilor sale și contactul cu diverși micologi al timpului a dus la un interes specific în micologie. Mai ales descrierile sistematice ale speciilor de ciuperci au avut mare influență privind cunoștințele ciupercilor. În anul 1927, doi ani înaintea morții sale, Universitatea de la Padova l-a numit "Doctor
Giacomo Bresadola () [Corola-website/Science/335403_a_336732]
-
dus la un interes specific în micologie. Mai ales descrierile sistematice ale speciilor de ciuperci au avut mare influență privind cunoștințele ciupercilor. În anul 1927, doi ani înaintea morții sale, Universitatea de la Padova l-a numit "Doctor honoris causa". Marele micolog a decedat în casa sa modestă la Trento, în timp ce lucra la opera sa "Iconographia Mycologica" care a fost ulterior completată post-mortem prin eforturile societății botanice italiene și ale "Muzeului de Istorie Naturală" din Trento. În afară de a fi un fondator al
Giacomo Bresadola () [Corola-website/Science/335403_a_336732]
-
Trento la Muzeul de Istorie Naturală, a fost dezvelit un monument de marmură în piața Dante, dedicat marelui savant. Senatorul Marconi și toți reprezentanții autorităților au fost prezenți la această ceremonie, la care politicianul l-a numit „cel mai renumit micolog din lume”.
Giacomo Bresadola () [Corola-website/Science/335403_a_336732]
-
este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferență de exemplu cu genul Boletus (între 44 și 34 milioane de ani). Această ciupercă a fost comentată de mulți micologi aproape mereu ca o formă respectiv variație a speciei Amanita phalloides. În anul 1780, buretele a fost descris oficial pentru prima dată de botanistul francez Pierre Bulliard în volumul I al operei sale "Herbier de la France ou, Collection complette des
Burete primăvăratic () [Corola-website/Science/335568_a_336897]
-
Ovidiu Constantinescu (n. 1933, Constanța - d. 23 ianuarie 2012, Uppsala) a fost un micolog român cunoscut în primul rând pentru lucrarea sa despre taxonomia ordinului "Peronosporales" din clasa "Oomycetes", precum în domeniul metodologiei micologice. Abrevierea numelui său în cărțile științifice este Constant. Înainte de a urma studii la Universitatea din București, Ovidiu Constantinescu a absolvit
Ovidiu Constantinescu (micolog) () [Corola-website/Science/335602_a_336931]
-
institutul a fost foarte activ după cum demonstrează rapoartele anuale: mii de identificări, dar și de vânzări a culturilor pe plan internațional. Începând din 1983 și-a continuat specializarea în domeniul taxonomiei familiei "Peronosporales". Realizarea documentației complete, în colaborare cu alți micologi, a devenit partea cea mai importantă a creației sale științifice. Observațiile sale atente au dus la descoperirea și descrierea a șase noi genuri, după ce timp de peste 30 de ani nu mai fusese adăugat nici un gen nou în familia "Peronosporaceae", iar
Ovidiu Constantinescu (micolog) () [Corola-website/Science/335602_a_336931]
-
(n. 22 august 1834, Zerbst - d. 7 iulie 1912, Hannoversch Münden) a fost un cleric protestant și pedagog precum botanist, briolog, micolog și scriitor științific german care a devenit bine cunoscut în principal ca urmare a contribuțiilor sale referitor la nomenclatura micologică în secolul al XIX-lea. Abrevierea numelui său în cărți științifice este P.Kumm.. În timpul studiilor teologice la Leipzig, Kummer
Paul Kummer () [Corola-website/Science/335635_a_336964]
-
mai) iunie până în octombrie. Genul "Agaricus" este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferența de exemplu cu genul "Boletus" (între 44 și 34 milioane de ani). Primul micolog care a descris buretele a fost Jacob Christian Schäffer în volumele 3/4 al lucrării sale "Fungorum qui în Bavaria et Palatinatu circa Ratisbonam nascuntur icones, nativis coloribus expressae" (1774), denumire valabilă din nou și astăzi. "Agaricus arvensis" este adesea
Ciupercă de câmp () [Corola-website/Science/335694_a_337023]
-
Casimir Gillet (1806-1896), acea din primul volum al operei sale "Leș Hyménomycètes, ou, Description de tous leș champignons (fungi), qui croissent en France", a jucat un rol important în anii 80 și 90 al secolului a XX-lea, când mulți micologi au schimbat numele "Agaricus" în "Psalliota", între ei și micologul italian Bruno Cetto. Între timp, soiul duce din nou vechia însemnare a lui Schaeffer. A doua denumire, "Psalliota arvensis", a lui Gillet din 1878 precum acea a botanistului german Otto
Ciupercă de câmp () [Corola-website/Science/335694_a_337023]
-
iulie până în septembrie (octombrie). Genul "Agaricus" este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferență de exemplu cu genul "Boletus" (între 44 și 34 milioane de ani). Primul micolog care a descris șampinionul uriaș a fost Elias Magnus Fries în cartea sa din 1838 "Epicrisis Systematis Mycologici seu Synopsis Hymenomycetum" ca "Agaricus augustus", nume folosit astăzi din nou. Denumirea a fost schimbată de Lucien Quélet în "Psalliota augusta" (1872
Șampinion văratic () [Corola-website/Science/335740_a_337069]
-
Genul "Agaricus" este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferența de exemplu cu genul "Boletus" (între 44 și 34 milioane de ani). Primul micolog care a descris "Agaricus xanthodermus" a fost botanistul și micologul francez Léon Gaston Genevier (1830-1880) în studia să din 1876 "Étude sur leș Champignons consommés à Nantes sous le nom de Champignon roșe ou de couche". În anul 1884, compatriotul
Șampinion sulfuros () [Corola-website/Science/335747_a_337076]
-
1843-1907) care, ca și acea a lui Gillet, au fost neglijate. Redenumirea "Psalliota xanthoderma", făcută de Charles Richon (1820-1893) și Ernest Roze (1833-1900) a jucat un rol important în anii 80 și 90 al secolului a XX-lea, când mulți micologi au schimbat numele "Agaricus" în "Psalliota", între ei și micologul italian Bruno Cetto. Între timp, soiul duce din nou vechia însemnare a lui Léon Gaston Genevier. Acest burete este otrăvitor că și variațiile sale de colorit mai închis că de
Șampinion sulfuros () [Corola-website/Science/335747_a_337076]
-
(n. 10 decembrie 1766, City of Westminster - d. 12 aprilie 1828, Chelsea, Londra) a fost un botanist, zoolog, micolog și farmacist englez. El a fost tatăl zoologilor John Edward Gray (1800-1875) și George Robert Gray (1808-1872). Abrevierea numelui său în cărți științifice este Gray. Samuel a fost fiul comerciantului de semințe Samuel Gray (1739-1771) - traducătorul anonim al operei "Philosophia
Samuel Frederick Gray () [Corola-website/Science/335761_a_337090]
-
ca fiul său Thore Magnus (1832-1913) care a fost și rector al universității. Savantul a emeritat în anul 1859. Elias Magnus Fries a fost, împreună cu compatriotul său Christian Hendrik Persoon, fondatorul taxonomiei moderne (micologiei sistematice) în cadrul regnului Fungi, astfel mulți micologi au denumit un număr mai mare de taxoni (genuri, specii și varietăți) în onoarea lui: "friesii" sau "friesiana". În marea sa monografie (1836-1838) precum în special în ultima sa lucrare majoră "Hymenomycetes Europaei" (1874) marele om de știință a clasificat
Elias Magnus Fries () [Corola-website/Science/332603_a_333932]
-
Narcisse" Théophile Patouillard (n. 2 iulie 1854, Macornay - d. 30 martie 1926, Paris) a fost un farmacist, botanist, micolog și acuarelist renumit francez, membru fondator al "Société mycologique de France". El a fost unul dintre pionierii în crearea și folosirea de genuri mai mici și astfel mai utile pentru ciuperci. Abrevierea numelui său în cărți științifice este Pat.". Narcisse
Narcisse Théophile Patouillard () [Corola-website/Science/337548_a_338877]
-
de Universitatea Harvard. Colecțiile mai târzii se pot vedea tot în muzeul de criptogamie. Piața Narcisse Patouillard din Marconay a fost denumită după el și o placă comemorativă a fost plasată în fruntea casei lui de naștere. În onoarea marelui micolog au fost denumite multe specii(111) dar numai un gen, "Patouillardiella".
Narcisse Théophile Patouillard () [Corola-website/Science/337548_a_338877]
-
(n. 11 iunie 1800, Monticelli - d. 20 noiembrie 1865, Milano) a fost un medic, botanist, micolog și desenator italian care a revoluționat sistematica trufelor. Abrevierea numelui său în cărți științifice este Vittad.. Carlo a fost fiul unei familii de fermieri, al soților Pietro Giovanni Vittadini și Maddalena Castoldi din Monticelli (cartier al orașului San Donato Milanese
Carlo Vittadini () [Corola-website/Science/337611_a_338940]
-
de tuberculoză la vârsta de abia 65 de ani. În onoarea lui a fost denumită biblioteca comunală "Carlo Vittadini" din Lungavilla Savantul a descris o mulțime de ciuperci. Multe denumiri date de Vittadini sunt valabile până în prezent. In onoarea renumitului micolog au fost dedicate mai multe genuri și specii de ciuperci:
Carlo Vittadini () [Corola-website/Science/337611_a_338940]
-
Jules Seigneur Saussine de Seynes (n. 16 ianuarie 1833, Lyon - d. 18 octombrie 1912, Paris, înmormântat la Nîmes) a fost un profesor universitar la Universitatea din Paris, medic, botanist, micolog și naturalist francez. Abrevierea numelui său în cărți științifice este De Seynes. Jules, descendent unei vechi familii nobile, a fost primul fiu al soților Jean-Philippe Werther de Seynes (1800-1865), neguțător în Lyon și Julie Benézet (1800-1872). Deja la vârsta de
Jules de Seynes () [Corola-website/Science/337626_a_338955]
-
1952, fiind apreciat până atunci ciupercă delicioasă). Poate joacă și cantitatea precum frecventarea consumului un rol decisiv. Cum ar și fi, în interesul sănătății dumneavoastră precum rolului culinar foarte scăzut al acestui burete din cauza vâscozității și elasticității sale (astfel renumitul micolog italian Bruno Cetto l-a descris in oposiție cu Linus Zeitlmayr necomestibil deja în 1980), renunțați la consum. este, pricinuit formei sale extravagante și fiind negelatinos, numai greu de confundat, maximal cu "Crepidotus mollis" (necomestibil), "Panellus mitis" (necomestibil) sau "Pleurotus
Aripi de înger () [Corola-website/Science/336123_a_337452]
-
fi astăzi neglijate. Diverse surse actuale pretind, că "Clitocybe dealbata" ar fi numai o variație a speciei "Clitocybe rivulosa", ce se pare elementar incorect, pentru că prima diferă nu numai în forma ei exterioară, ci și în caracteristicile reacției chimice. Cei mai mulți micologi precum și "Index Fungorum" sau "Mycobank" descriu două specii, vezi acolo: Buretele se decolorează, altfel ca "Clitocybe rivulosa", cu acid sulfuric brun-roșiatic, cu anilină repede roșu, cu tinctură de Guaiacum repede albăstrui, apoi albastru închis și cu hidroxid de potasiu imediat
Pâlnioară de fildeș () [Corola-website/Science/336145_a_337474]
-
des terreins adjacens, composée suivant la méthode de M. Jussieu, comparée avec celle de Tournefort et de Linné". Această denumire a fost considerată ulterior pentru mult timp sinonim al lui "Lactarius piperatus", dar a fost preluată de un grup de micologi, confirmând specia ca gen separat din cauza filogeniei lui moleculare în 2010. Apoi soiul a fost rearanjat taxonomic în cadrul familiei "Russulaceae". Discuția se pare încă neterminată. În toate cărțile actuale (până 2015), buretele este mereu menționat ca "Lactarius volemus", aparținând genului
Lăptucă iute () [Corola-website/Science/336202_a_337531]