109 matches
-
încheie ciclul economic al produselor. Întreprinderea producătoare/comercială redobândește în formă bănească resursele investite în producerea/comercializarea produselor, împreună cu un profit pentru activitatea desfășurată iar consumatorul/utilizatorul intră în posesia bunurilor necesare. În sens particular, din punct de vedere al microeconomiei 20, procesul de distribuție trebuie să cuprindă activități speciale de marketing legate de transportul mărfurilor. Din această perspectivă o delimitare clară a fenomenului distribuțional trebuie să se fundamenteze pe relațiile de intercondiționare dintre cele patru componente ale marketingului mix21: produsul
[Corola-publishinghouse/Science/1492_a_2790]
-
simțămintelor. Conform teoriei despre simpatie elaborată de Candace Clark, indivizii nu aplică automat normele culturii simțămintelor: ei se angajează activ în schimburi de emoții cu alti indivizi, de pe urma cărora se așteaptă să obțină un profit. Se ajunge astfel la o „microeconomie” a emoțiilor - oferim emoții și așteptăm în schimb emoții: iubire pentru iubire, simpatie pentru simpatie etc. -, dar și la o „micropolitică” a emoțiilor, dat fiind faptul că în funcție de poziția socială emoțiile se asociază cu resursele emoționale. Termenul de „economie a
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
legătură între lumea fizică și cea socială. Ciclul este elementul fundamental, formula de bază în evoluția lumii vii, dar și a lumii fizice, materiale. De asemenea, în economie discutăm despre ciclul de viață al produsului, la nivel de întreprindere, de microeconomie, dar și despre ciclul macroeconomic, care stă la baza funcționării economiei naționale și chiar a economiei mondiale. Ciclicitatea nu este o simplă formulă filosofică a lui Vasile Conta. Ea este o realitate constatată prin analiza economiei și societății, de-a
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
biologice ale omului și poate de ritmurile necesare vieții sociale"871. În ceea ce privește tipologia ciclului economic 872, teoreticienii discută despre mai multe tipuri de cicluri, cu durate diferite, dar care, toate, se disting, în principiu, prin același număr de faze873. În microeconomie se discută despre un ciclu de viață al produsului. Conceptul a fost introdus de Vernon 874, în anul 1966. Grafic, acest ciclu de viață al produsului este vizualizat astfel 875: Fig. 7.5 Ciclul de viață al unui produs Faza
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
marxiști, este abandonată în favoarea unei teorii a prețului fondat pe noțiunea de utilitate, dobândită de diferite bunuri susceptibile care se tranzacționează pe piață. Atunci când însuși termenul de valoare nu părea a mai fi utilizat în economie, în afară de contabilitate și de microeconomia financiară, el a redevenit în cursul ultimelor decenii un concept de actualitate odată cu problema valorii informației ale cărei anticipare și deținere joacă un rol esențial în determinarea prețurilor. Așa cum arată analizele recente, aceasta a căpătat accepții multiple precum: valoare contabilă
PERFORMANŢA GRUPURILOR.Modele de analiză by Ioana VIAŞU () [Corola-publishinghouse/Science/201_a_434]
-
control de tip financiar și succesul metodelor de gestiune a valorii. Fundamentele conceptuale ale modelelor și metodelor de creare de valoare se inspiră în principal din teoria financiară în materie de evaluare a societății. Printr-o prelungire a teoriei neoclasice, microeconomia financiară atribuie de manieră normativă conducătorilor societății un obiectiv unic, acela de maximizare a bogăției acționarilor măsurată prin capitalizarea bursieră. Această noțiune este preferată în defavoarea celei de profit, a cărui evaluare nu este asigurată de piață. Crearea bogăției sau valorii
PERFORMANŢA GRUPURILOR.Modele de analiză by Ioana VIAŞU () [Corola-publishinghouse/Science/201_a_434]
-
bussiness return); metoda EVA (economic value added); metoda MVA (market value added); metoda CFROI (cash-flow return on investment); metoda care se bazează pe valoarea economică intrinsecă. Aceste diferite metode de creare de valoare sunt fondate pe același cadru teoretic al microeconomiei financiare și utilizează o variabilă comună costul capitalului, care joacă un rol esențial în aceste metode. Așa cum este cunoscut, utilizarea eficientă a resurselor din punct de vedere al gestiunii financiare presupune că societatea nu realizează decât acele investiții a căror
PERFORMANŢA GRUPURILOR.Modele de analiză by Ioana VIAŞU () [Corola-publishinghouse/Science/201_a_434]
-
a fi cheia metodei sau modelului de creare de valoare, și anume modelul CAPM. Așa cum este cunoscut, noțiunea de creare de valoare a devenit în ultimii ani un element esențial al culturii manageriale. Ca o adevărată prelungire a teoriei neoclasice, microeconomia financiară atribuie, de manieră normativă, conducătorilor societăților comerciale un obiectiv unic, și anume, acela al maximizării bogăției acționarilor, măsurată prin capitalizarea bursieră. Această noțiune este preferată celei de profit, a cărei evaluare nu poate fi asigurată de piață. Crearea de
PERFORMANŢA GRUPURILOR.Modele de analiză by Ioana VIAŞU () [Corola-publishinghouse/Science/201_a_434]
-
într-o oală, ei nu sunt independenți, comportamentul lor este, în bună măsură, reactiv la modificările din jur. Teoria clasică a fost, în egală măsură, macroeconomie (știința ansamblurilor) și mi-croeconomic (analiza destinelor spiritelor individualiste), teoria neoclasică nu a fost decît microeconomie, iar macroeconomia a fost repusă în drepturi odată cu Keynes. Dar avem oare dreptul de a trece astfel, cu concluziile și cu judecățile noastre, de la un plan la altul? Hiatusul dintre particular și universal a fost studiat de Hegel în Filosofia
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
într-o oală, ei nu sunt independenți. Comportamentul lor este, în bună măsură, reactiv; el consistă în a reacționa la modificările din jur. In vivo, nu in vitro. Teoria economică clasică a fost în egală măsură macro(știința ansamblurilor) și microeconomie (analiza destinelor spiritelor individualiste); teoria neoclasică nu a fost decît microeconomie, iar macroeconomia a fost repusă în drepturi o dată cu Keynes. Dar avem oare dreptul de a trece astfel, cu concluziile și cu judecățile noastre, de la un plan la altul? Hiatusul
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
bună măsură, reactiv; el consistă în a reacționa la modificările din jur. In vivo, nu in vitro. Teoria economică clasică a fost în egală măsură macro(știința ansamblurilor) și microeconomie (analiza destinelor spiritelor individualiste); teoria neoclasică nu a fost decît microeconomie, iar macroeconomia a fost repusă în drepturi o dată cu Keynes. Dar avem oare dreptul de a trece astfel, cu concluziile și cu judecățile noastre, de la un plan la altul? Hiatusul dintre particular și universal a fost studiat de Hegel în Filosofia
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
înconjurător general și cel concurențial este sesizabilă și la nivelul tipologiei modelelor de tip economic. În primul caz, modelele se asociază în principal macroeconomiei, în timp ce în al doilea caz s-ar putea afirma că există o înrudire mai puternică cu microeconomia. Diferențierea poate fi sesizată chiar și la nivelul instrumentarului matematic utilizat de teoreticieni. Dacă se preferă o tratare managerială calitativă, adică o abordare relativ intuitivă, dar fără o fundamentare prea riguroasă, atunci diferențele se estompează. 4.1.2.Modelul Porter
[Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
cea microeconomică clasică, conform căreia această situație este asociată profitului maxim. Aceste considerente arată că analiza SWOT trebuie fixată într-un context socioeconomic realist. Necesitățile de resurse ale firmei trebuie înțelese printr-o abordare pragmatică față de abordarea teoretică oferită de microeconomie. Probabil va exista un decalaj important între optimul teoriei microeconomice și cel „limitat” de situația concretă a unei firme într-un context dat. Discuția despre acest instrument, în pofida diferitelor puncte slabe relevate, este justificată, pentru că în practică el oferă o
[Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
devenit obiect predilect al unor investigații la jumătatea secolului al XX- lea. "Originea" scenariului homo oeconomicus se află în lucrarea lui Adam Smith, Avuția națiunilor (1776) al cărei personaj este homo oeconomicus rationalis. Homo oeconomicus este o formulă fundamentală în microeconomia tradițională ce definește ipoteza comportamentului reprezentativ, inițiată de clasicii gândirii economice (A. Smith, Marshall), după care omul ia decizii în funcție de un singur criteriu - maximizarea propriei utilități. În pofida unui subtil marcaj stilistic, homo oeconomicus este una dintre variantele ideale, având trăsăturile
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
contextuală se poate dovedi majoră pentru succesul unei strategii. Nu a existat o discuție despre „clasicul” cost marginal (deși acest element este fundamental în managementul firmei), contându-se pe faptul că o astfel de analiză se realizează în cadrul cursurilor de microeconomie. Deși interesează aspectele practice ale conceptelor discutate, aplicațiile nu vor lua forma unor exemple numerice concretizate în pagini de calcule. În cazul unui exemplu numeric există probabilitatea de a scăpa din atenție esențialul, pentru că sunt urmărite mai degrabă operațiile, decât
[Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
legătură între lumea fizică și cea socială. Ciclul este elementul fundamental, formula de bază în evoluția lumii vii, dar și a lumii fizice, materiale. De asemenea, în economie discutăm despre ciclul de viață al produsului, la nivel de întreprindere, de microeconomie, dar și despre ciclul macroeconomic, care stă la baza funcționării economiei naționale și chiar a economiei mondiale. Ciclicitatea nu este o simplă formulă filosofică a lui Vasile Conta. Ea este o realitate constatată prin analiza economiei și societății, de-a
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
biologice ale omului și poate de ritmurile necesare vieții sociale"871. În ceea ce privește tipologia ciclului economic 872, teoreticienii discută despre mai multe tipuri de cicluri, cu durate diferite, dar care, toate, se disting, în principiu, prin același număr de faze873. În microeconomie se discută despre un ciclu de viață al produsului. Conceptul a fost introdus de Vernon 874, în anul 1966. Grafic, acest ciclu de viață al produsului este vizualizat astfel 875: Fig. 7.5 Ciclul de viață al unui produs Faza
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
Rousseau, acești agenții economici nu sînt ca niște boabe de mazăre într-o oală, ei nu sînt independenți, comportamentul lor este, în bună măsură, reactiv la modificările din jur. Teoria clasică a fost, în egală măsură, macroeconomie (știința ansamblurilor) și microeconomie (analiza destinelor spiritelor individualiste), teoria neoclasică nu a fost decît microeconomie, iar macroeconomia a fost repusă în drepturi odată cu Keynes. Dar avem oare dreptul de a trece astfel, cu concluziile și cu judecățile noastre, de la un plan la altul? Hiatusul
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
într-o oală, ei nu sînt independenți, comportamentul lor este, în bună măsură, reactiv la modificările din jur. Teoria clasică a fost, în egală măsură, macroeconomie (știința ansamblurilor) și microeconomie (analiza destinelor spiritelor individualiste), teoria neoclasică nu a fost decît microeconomie, iar macroeconomia a fost repusă în drepturi odată cu Keynes. Dar avem oare dreptul de a trece astfel, cu concluziile și cu judecățile noastre, de la un plan la altul? Hiatusul dintre particular și universal a fost studiat de Hegel în Filosofia
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
o știință umană care are pretențiile științelor exacte, în măsura în care studiază comportamentele umane și are pretenții de știință exactă deoarece s-a format în cadrul unei paradigme a comportamentelor maximizatoare sau minimizatoare (de unde recursul la matematici). În funcție de nivelul de analiză, distingem între microeconomie, ce studiază comportamentul unui singur agent economic (consumator sau producător), și macroeconomie, ce studiază ansamblul comportamentelor agregate. Diferiții actori ai vieții economice pot fi grupați în sectoare instituționale, astfel: Nr. crt. Sector instituțional Funcție principală 1. Societăți sau cvasi-societăți non-financiare
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
deci de venitul real al consumatorului. Concepte de bază: * trebuințe, nevoi; resurse; * bunuri materiale, servicii, bunuri economice; * mărfuri; * bunuri vandabile și non-vandabile; * economia ca știință a alegerii optime; * economia ca artă a economisirii resurselor rare; * comportamente maximizatoare și comportamente minimizatoare; * microeconomie și macroeconomie; * agenți economici; * valoare adăugată; * producția finală; * Produsul Intern Brut; Produsul Național Brut; Produsul Național Net; Venitul Național; * investiții; * schimburi cu exteriorul; * echilibru macroeconomic; * repartiția bunurilor și serviciilor; * venituri primare și venituri din transfer; venituri provenite din muncă, venituri
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
de ele în explicarea comportamentelor. Într-adevăr, din punct de vedere științific, nu se poate explica un comportament printr-o ipoteză referitoare la gusturile sau preferințele individului, deoarece ar fi imposibil de supus o asemenea ipoteză la proba faptelor. Totuși, microeconomia tradițională a fost, pe drept cuvînt, criticată pentru incapacitatea sa de a ține seama de fenomene dificil de explicat numai prin variațiile prețurilor și ale venitului. Această incapacitate deschide calea către explicații "psihologice", făcînd apel la conjuncturi neverificabile privind gusturile
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
consumatorismului și cultivarea plăcerilor în locul vieții familiale. În fața unor astfel de provocări, de fenomene, se mai poate oare cu adevărat susține, cum face analiza economică, că preferințele indivizilor nu se schimbă? Aici, noua teorie a consumatorului încearcă să acopere lacunele microeconomiei tradiționale. 6.3.2. Noua teorie a consumatorului a) Distincția între bunuri și nevoi. Teoria tradițională confundă bunurile și serviciile cu nevoile pe care ele trebuie să le satisfacă. Cînd se descrie o funcție de utilitate sub forma U = U(X
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
între ei. Randamentele de scară și cele de substituție sînt deci adeseori legate, cu atît mai mult cu cît numeroase echipamente sau procedee nu sînt utilizabile decît plecînd de la un anumit nivel de activitate. 7.3.3. Piețele contestabile Conform microeconomiei, cazul model este cel al concurenței pure și perfecte și se caracterizează, în primul rînd, prin numărul mare de întreprinderi pe piață, care împiedică orice concentrare a puterii de fixare a prețurilor în mîinile producătorilor individuali. De îndată ce numărul de întreprinderi
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
semnificative în practica artei contemporane s-ar datora unei reacții interne firești la transformarea economică și politică, sub presiunea globalizării neoliberale fundată pe idealul pieții libere care stabilește ierarhii ale prosperității și puterii. Arta pare a-și dezvolta propria sa microeconomie a artefactelelor în ediție limitată, jucându-se oarecum liber cu materialele și simbolurile la limita convențiilor și tabuurilor. Cu toate acestea, însă, "libertatea artei" pare a fi un ideal, în condițiile similarităților artei contemporane cu capitalul, câtă vreme odată cu aplicarea
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]