87 matches
-
Vattimo) a interpretărilor multivariate și contradictorii 18. Este o opțiune metodologică radicală. Se pleacă de pe terra ferma într-o expediție exploratorie pe „nisipuri mișcătoare”. Dar cercetătorii postmoderniști invocă, în sprijinul acestei opțiuni, eșecurile teribile ale preciziei și rigorii din matematici, microfizică, astrofizică, biologie și chimie. În plus, cercetătorii postmoderni nu mai sunt obsedați de „determinism”, de aflarea „cauzelor” și prezicerea „efectelor”. Ei nu explorează în teritoriile exterioare, ale naturii, ci în domeniile lăuntrice ale umanului. Ei caută sensuri și decriptează semnificații
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
fapt), rămânând o ființă social-politică (zoon politikon) chiar atunci când este membru al unei conspirații antisociale, anarhul este liber în mod absolut, în întregime lipsit de putere În termenii lui Michel Foucault, anarhul este singura făptură umană care nu există înăuntrul microfizicii puterii; ba mai mult, aș adăuga că este unica ființă umană care nu reproduce metafizica puterii. Pentru naratorul și eroii lui Hesse, istoria așa cum o știm este situată într-un trecut cețos și relativ îndepărtat, denumit „epoca foiletonistică”, „tranziția”, o
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
societatea nu mai are nevoie - repetă Stânga - de toate acele forme de opresiune sau de hegemonie (în sens gramscian) care au ținut-o captivă secole de-a rândul într-o oarbă luptă de clasă (sau într-o și mai nedemnă microfizică foucaldiană a puterii, în care victimele și călăii colaborează) - doxa, habitus, episteme sau altele asemenea. De la pluralismul valorilor întemeiat de liberali pe autonomia individuală, s-a trecut, grație travaliului „deconstructiv” al postmoderniștilor, la relativism. În cel mai fericit caz, gânditori
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
părintelui Stăniloae, nu fără a trece prin problematica extrem de incitantă a unui teolog britanic, Andrew Louth, necunoscut cititorului român (fie el chiar interesat de „zonă”), a cărui tematică acoperă fenomenologia și hermeneutica întregului secol XX, beneficiind concomitent și de achizițiile microfizicii și disciplinelor matematice ale aceleiași perioade. La fel de importantă - și, în același timp, deschizătoare de orizonturi nebănuite - mi se pare a fi ampla analiză a operei teologice a altui britanic, John Alaisdar Milbank, cu rădăcini extrem de ramificate în problematica filozofică a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
va fi:( vmh ./ În care, este lungimea de undă atașată corpusculului; h - constanta lui Planck; m - masa corpusculului; v - viteza corpusculului. Întrucât m este la numitor, cu cât crește masa corpusculului, cu atât scade lungimea de undă. Ca atare, În microfizică corpusculii au lungime de undă mare, iar În macrofizică au lungime de undă mică. Primele publicații ale lui Louis de Broglie asupra naturii ondulatorii a materiei datează din 1923. El a dat o prezentare de ansamblu asupra lor În teza
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
una din marile provocări ale epistemologiei secolului XX. Perspectiva deschisă de rezultatele științei cuantice va depăși separarea subiect-obiect În actul cercetării, existența În paradigma mecanicistă dominată de filosofia carteziană. Totodată se va afirma ordinea interioară a universului existentă la nivelul microfizicii. Ordinea nu mai este Înțeleasă ca un aranjament exterior sau o dispunere regulată a evenimentelor, ci există o ordine totală implicată În fiecare realitate spațio-temporală. Se trece de la o ordine explicită la o ordine implicită. Un exemplu de ordine explicită
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
lor ordine, complexitate și flexibilitate. Mă gândesc la teoria haosului și a complexității: prin știință nu mai înțeleg acum mecanicismul lui Laplace sau materialismul cras al secolului XIX, lucrurile astea au cam dispărut din științele de avangardă, din cosmologie, din microfizică etc. Există oameni extrem de serioși, și nu pot să nu dau nume: Frederic Turner, apoi în Franța, într-o oarecare măsură, Michel Serres, tot în America William Paulsen, Katherine Hayles, care susțin că cel mai bun context pentru înțelegerea culturii
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
de socialism sau de liberalism, ambele ideologii fiind "lipite", total aiurea, de cariera intelectuală a profesorului francez. A fi de stânga sau de dreapta e o opțiune îngustă, valabilă doar pentru intelectuali nesemnificativi în raport cu schimbările și puterile din societate. Prin microfizica puterii, pe care Foucault a încercat să o prezinte cu exemple concrete în A supraveghea și a pedepsi, vom înțelege că puterea nu este ceva de posedat, precum un obiect, ci strategie, luptă, având drept efecte: tactici, amplasamente, mecanisme, rețele
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
dos, rămînînd la suprafața lucrurilor și la o înțelegere reducționistă a ființelor, ea reprezintă o simplă pregătire a cunoașterii și nu o cunoaștere propriu-zisă (gnosis). Este, dacă vreți, o preistorie a științei. Adevărata știință începe abia o dată cu relativismul și cu microfizica, cu genetica și teoria generală a continuităților semantice, cu teoria holografică și etologia comparată cu ipoteza bootstrap și teoria stringurilor ș.a. Astfel, vine "ziua cînd omul va descoperi prin cunoaștere științifică și experiență și manifestare pămîntească ceea ce spiritele au știut
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Teoriile cosmologiei deductive elaborate între 1930 și 1952 încercau tocmai să depășească problema scării temporale, încât maeștrii fizicii cuantice se întrebau dacă nu cumva "dificultățile de principiu întâmpinate simultan și independent de știința elementarului și de cea a întregului, de microfizică și de cosmologie, nu aveau aceeași origine și nu puteau fi rezolvate împreună" (Merleau-Ponty: 1978, 113). Dacă Universul nu mai este static, un alt semn de întrebare se insinuează în cosmologia de factură einsteiniană și vizează omogenitatea din acest nou
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
și lipsit de sens. Dacă stadiului natural al valorii îi corespundea referentul natural și valoarea de întrebuințare, stadiului comercial îi corespundea un echivalent general prin intermediul valorii de schimb, iar stadiului structural îi corespundea codul și valoarea-semn, în noua etapă din "microfizica simulacrelor" stadiul fractal sau viral nu mai există referință și nici lege a valorii. În acest stadiu fractal, în care valoarea iradiază în toate direcțiile, nu mai există decât "un fel de epidemie a valorii, de metastază generală a valorii
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
noua metafizică promovează și intercomunicările demersurilor ontologiei moderne cu logica, semiotica și cu antropologia filosofică, la noi au apărut cel puțin trimiteri bibliografice. Peste hotare, noua metafizică a susținut-o Ștefan Lupașcu (1900-1988), care o menționase și în scrierea Experiența microfizică..., publicată inițial în România, până către finalul activității. Matila Ghyka (1881-1965) face trimiteri la ea în scrierile sale estetice, incluzând și evaluări ale design-ului, teme de filosofie a matematicii care apar în creația artistică. În aceleași direcții au privit
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
întreaga vastitate și întreaga multidimensionalitate a realului. Trebuie așadar să ne declarăm de partea rațiunii deschise, care dezvoltă un dialog nu numai cu iraționalizatul, ci și cu iraționalizabilul. În acest schimb desfășurat la granițe, unde iraționa-lizatul și iraționalizabilul sînt indistincte (microfizica, cosmofizica), progresează cunoașterea științifică a zilelor noastre. Există și un alt schimb care trebuie să se petreacă în noi înșine, cu partea mitologică ce se află în noi. Țesutul mitologic face parte din ființa noastră mentală așa cum țesutul conjunctiv face
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Lege supremă. Însă de la mijlocul secolului al XIX-lea începe deconstrucția acestei aceleiași lumi, care se desfășoară în concurență cu reconstrucția sa. În fapt, dezordinea își face apariția odată cu cel de-al doilea principiu al termodinamicii, se implantează la baza microfizică a realului, se răspîndește în întreg universul și merge chiar pînă la a se așeza la originea acestuia (big bang). Ajungem astfel la ideea paradoxală că lumea noastră se construiește în același timp în care se dezintegrează. În zilele noastre
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Progresului. Filozofia mai întîi, apoi știința însăși, în clipa triumfului său celui mai strălucit, descoperă fragilitatea supozițiilor lor. Nihilismul reprezintă pierderea aparent iremediabilă a sensului de către Univers și de către Om. Înseamnă dizolvarea oricărei substanțe, straniu confirmată in extremis de descoperirea microfizică ce arată că în interiorul tuturor lucrurilor nu se mai găsește substanță. Nu înseamnă dizolvarea oricărei conștiințe ci, dimpotrivă, instaurarea unei noi conștiințe în care scepticismul și relativismul își vor fi încheiat deja opera distrugătoare și care se știe condamnată pentru
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
dușmani care au nimicit națiuni, culturi, populații. Astăzi dușmanul nu mai este doar potențialul distrugător, este Neantul însuși. Neantul a ajuns mai întîi la noi adus de nihilismul filozofic, iar apoi, pe de altă parte, mai recent, de științele fizice. Microfizica a dizolvat orice substanță imaginabilă ajungînd la natura intimă a particulelor, iar apoi astrofizica a așezat Neantul la originile Universului și la orizontul temporal al Omenirii noastre: Soarele se va stinge ineluctabil, poate în patru miliarde de ani, aruncînd orice
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
În primul rând, estompându-i asprimea. Am văzut cum miniaturizarea prin imagine a făcut acceptabile și chiar pitorești masacre și războaie îndepărtate pe care nu le-am fi putut suporta în mărime naturală, la scară. Actuala noastră geofizică este o microfizică, iar a micșora o coloană de vehicule civile sau o capitală bombardată până la dimensiunea unui ecran video nu este cel mai bun mod de a "realiza" efectele umane ale unui bombardament. La fel cum actualitatea fără istorie transformă timpul într-
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și a omogenului, dominantă în universul nostru, supusă celui de al doilea principiu al termodinamicii, tinzând către entropie maximă; materia biologică, opusă, a eterogenului, negentropică și care "ascultă" de enigmaticul principiu al excluziunii descoperit de Wolfgang Pauli; în fine, materia microfizică, a psihicului, transcendându-le pe celelalte două, fără a fi, hegelian vorbind, sinteza lor, ci având drept caracteristică fundamentală contradicția dinamică a semiactualizării și a semipotențializării, acel misterios echilibru între antiteze din ontologia eminesciană. Revenind la teoria simulacrelor postmoderniste, este limpede
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
altfel, cred că asta îi unește pe Ion Barbu, pe Vasile Voiculescu și pe C. D. Zeletin în situația lor privilegiată de urca în transmodernitate. Nefiind om de știință, Nichita Stănescu a avut marea curiozitate de a pătrunde în tainele microfizicii, purtându-ne spre o poezie "cuantică". Spre deosebire de înaintașii săi și spre deosebire de colegul său de generație, Nichita Stănescu, C. D. Zeletin are o mai acută conștiință a zării transdisciplinare a propriei personalități și în acest mod trebuie receptată afirmația sa că
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
inflația leului, a consumului, a politicii, a informației, și chiar o „inflație a discursului”. „Omniprezența” comunicării este o situație normală, întrucât nici unul dintre domeniile de activitate umană nu poate exista și funcționa în afara practicii discursive (începând de la viața cotidiană până la microfizică). Fără această capacitate de exprimare a omului, de a „oglindi” și transforma lumea prin cuvânt, nu ar fi fost posibile cultura, știința, civilizația. Dezechilibrul se produce, însă, odată cu pierderea referențialului în practica discursivă, prin îndepărtarea de discursul „angajat ontologic”, clasic
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
culturale există o identitate europeană" (idem, p. 102). lisus s-a coborât în lume ca mântuitor (kenoză), producând cea mai mare schimbare din istoria omenirii. Recunoașterea individualității umane ca persoană, a familiei ca o componentă esențială a societății precum realitatea microfizică față de cea macrofizică, recunoașterea sacrului ca instanță superioara, toate aceste premise esențiale neagă vidul depersonalizat, omul fără identitate care își mulează ființa mereu după cum gândesc alții. G. Liiceanu nu a părăsit niciodată dimensiunea profundului, A. Pleșu nu părăsește tema transmodernistă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
XX, semnalează în mod pertinent Th. Codreanu, trionticitatea e propusă de Șt. Lupașcu: materia fizică (macrofizica mineralului și omogenului, subordonată celui de-al doilea principiu al termodinamicii, tinzând către entropie maximă); materia biologică (opusă celei fizice, a eterogenului, negentropică); materia microfizică, a psihicului, depășindu-le pe celelalte două, având drept caracteristică fundamentală contradicția dinamică a semiactualizării și semipotențializării, acel misterios echilibru între antiteze. Psihismul este prin excelență sediul ambivalentelor, al tensiunilor, al pulsiunilor, al tendințelor contradictorii. Non-contradicția terțiului inclus vine de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a circuitelor integrate specifice; - componente complexe, multifuncționale pentru prelucrarea informației și conversia energiei, inclusiv componente electronice de putere; - noi materiale și procese pentru tehnici de microfabricatie (microelectronica, micromecanica, microoptica etc.); - structurarea la scară atomică și moleculară; nanostructuri și nanotehnologii; caracterizare microfizica; - tehnici avansate de montaj, interconectare și integrare a componentelor și subsistemelor; - noi arhitecturi de microsistem bazate pe tehnici inteligente/soft-computing (rețele neurale, fuzzy, fuzzy-neural, algoritmi genetici); - matrice de senzori, microsenzori și senzori inteligenți cu aplicații în: * industrie, transporturi, agricultura, mediu
HOTĂRÎRE Nr. 1095 din 30 decembrie 1995 privind aprobarea Programului naţional de cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică "ORIZONT 2000". In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/113640_a_114969]
-
mult mai plauzibilă. Este poate suficient să ofer un citat din Alchimia existenței a lui Alexandru Paleologu pentru a fi convingător: "N. Steinhardt mă dădea literalmente gata cu nemaipomenita lui capacitate de informație. Știe tot, e la curent cu tot, microfizică, cibernetică, biologie, psihanaliză, muzică dodecafonică, artă abstractă, artă concretă, noul roman, mai știu eu ce. Nu pot pricepe când are timp și de unde face rost. Curiozitatea lui intelectuală, febrilitatea lui, neastâmpărul lui sunt amețitoare. Citește cu rapiditate electronică și reține
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
doar spre a se desfăta de unul singur". Ion Negoițescu, N. Steinhardt în Scriitori contemporani, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1994, p. 416. ,,N. Steinhardt mă dă literalmente gata cu nemaipomenita lui capacitate de informație. Știe tot, e la curent cu tot, microfizică, cibernetică, biologie, psihanaliză, muzică dodecafonică, artă abstractă, artă concretă, noul roman, mai știu eu ce. Nu pot pricepe când are timp și de unde face rost. Curiozitatea lui intelectuală, febrilitatea lui, neastâmpărul lui sunt amețitoare. Citește cu rapiditate electronică și reține
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]