209 matches
-
care-i frământă acum pe literații sovietici: poetul trebuie să aibă senzația forței primordiale a cuvântului față de materialul verbal" (p. 35). O deosebită atenție acordă autorul monografiei criticii autohtone din Republica Moldova, realizată de "vierologii" Mihai Cimpoi și Mihail Dolgan. În micromonografia de debut "Mirajul copilăriei" (1963), Mihai Cimpoi, observă Theodor Codreanu, surprinde puterea lui Grigore Vieru de a converti audibilul în vizual, adică temporalul în spațial, fără a cădea în pitorescul acuarelei; la poetul basarabean tema copilăriei se întregește cu o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu însemnările zilnice și corespondența, lucrarea Tânărul Maiorescu (1974) dovedește aptitudine de analiză critică, psihologică, sociologică. Autoarea reușește să contureze aici portretul unui tânăr cărturar de excepție, singular în epocă, adevărat erou al unui bildungsroman. A scris, de asemenea, o micromonografie Emil Gârleanu (1968), cuprinzând judecăți nuanțate despre acest scriitor, căruia izbutește să-i traseze profilul exact, situându-l în istoria literaturii fără a-l supraevalua ori a-l trata cu facilă ironie. O biografie, îndeosebi spirituală, a Selmei Lagerlöf (1988
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286993_a_288322]
-
conferențiar la Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj. Autoare a cărților: Literatura Între revoluție și reacțiune. Problema crizei În literatura română și rusă a secolului XX (Biblioteca Apostrof, Cluj, 1999; ediția a II-a adăugită, 2002); Alexandru Ivasiuc. Micromonografie, antologie de texte comentată, dosar de receptare critică (Editura Aula, Brașov, 2001); În lumea nouă, Editura Dacia, Cluj, 2003; Ce rost are să mai citim literatura? (Editura Compania, București, 2004). Coautoare la Dicționar analitic de opere literare românești, coord. Ion Pop
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Lucrătorii realizează o viziune de infern a Reșiței, iar ultimul ciclu, Natură, stă sub semnul optimismului, al solarității care alternează cu melancolia nopții. Preocupat de valorile folclorului bănățean, M.-L. alcătuiește lucrarea Considerații asupra artei țărănești din Banat (1936), o micromonografie în care prezintă portul, obiceiuri, mentalități. Cu placheta Colinde (1940) revine la o poezie cu tonalitate folclorică, textele fiind însoțite de muzica lui Filaret Barbu și de desenele lui A. Demian. În 1942 publică Omul, un oratoriu pe muzica lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288192_a_289521]
-
cuvântului, un întreg ciclu din primul său volum fiind dedicat alfabetului. În culegerile recente, Lumina absentă (2000) și Ceremonia ruinelor (2003), tema morții devine dominantă. Eseurile publicate de M. în reviste vizează mai ales poeți din familia manieriștilor fanteziști, iar micromonografia Leonid Dimov (2000), scrisă în colaborare cu Traian Ștef, oferă un util dosar critic. SCRIERI: Scrisori din Muzeul pendulelor, București, 1982; Biblioteca de os, Cluj-Napoca, 1991; Pietrele Nimicului, Cluj-Napoca, 1995; Ramele Nordului, Cluj-Napoca, 1998; Leonid Dimov (în colaborare cu Traian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288307_a_289636]
-
considerarea unitară și organică a poeziei, diferită de abordarea tradițională pe etape. Principalele teme și simboluri sunt astfel văzute în devenirea lor și urmând îndeaproape poetica explicită a lui Ion Barbu. Lui Al. A. Philippide îi consacră în 1985 o micromonografie. Cartea identifică și interpretează temele și imaginile-cheie ce definesc un poet al absolutului și al „căutării nocturne”, al „visului ca modalitate de cunoaștere și categorie morală”, al „căutărilor interioare”. La prozator se remarcă un „realism al fantasticului”, iar eseistului i
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287278_a_288607]
-
gazetărești cu privire la interesul național, este deplânsă pierderea independenței de gândire și de acțiune a scriitorilor, cauzată de spiritul mercenar (Americanism literar) și se afirmă încrederea față de perspectivele literaturii române sub semnul originalității. Cel mai important studiu inclus în volum este micromonografia Titu Maiorescu, tipărită într-o primă formă în 1910, când Maiorescu împlinea șaptezeci de ani, și reluată cu multe adăugiri sub titlul Titu Maiorescu. Cu un portret din tinerețe (1925), un comentariu-sinteză, Din viața lui Maiorescu, încheind seria în 1941
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288078_a_289407]
-
drept „cel mai bizar scriitor român”, caracterizat de „imaginația somptuoasă, gustul pentru bogăția decorativă, viziunea decadenței mărețe”. În afară de A. I. Odobescu, S. consacră în volumul Clasicii noștri un amplu studiu lui Ion Creangă. Cele mai multe idei de aici vor fi reluate în micromonografia editată postum, în 1971. Deși combătuse biografismul chiar și în studiul din Clasicii noștri, exegetul își schimbă după câteva decenii atitudinea, adoptând modul de cercetare călinescian, și anume reconstituirea biografică extrem de scrupuloasă documentar. O făcuse și în monografia Calistrat Hogaș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
satiră la Creangă (avansată de Zoe Dumitrescu-Bușulenga), dominant și chiar exclusiv fiind umorul care înseamnă voie bună, sentiment gratuit. Râsul humuleșteanului nu pedepsește, „râsul lui e o petrecere pe seama limitelor naturii omenești, care sunt în primul rând limite proprii”. În micromonografia Calistrat Hogaș criticul susține, ca și Tudor Vianu, că autorul Amintirilor dintr-o călătorie e un „amator”, nu un primitiv și un homeric, așa cum afirmase E. Lovinescu, ci un homerid, un suflet civilizat, un orășean care mimează rusticitatea. Clasicismul lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
Premiul Asociației Scriitorilor din București, 1982), ultimul volum fiind editat postum, dar și Introducere în opera lui Cezar Bolliac (1985) și George Bacovia. Nuanțări (1987) ori antologiile întocmite. Toate atestă „o pasiune a scrisului rară chiar în timpul nostru”(Dumitru Micu). Micromonografia consacrată lui Miron Costin este o interpretare a operei cronicarului văzut mai mult ca scriitor decât ca istoric. La apariția eseului despre Ion Barbu - în care își exersează o ipoteză de lucru structurantă: „Câtă spontaneitate și cât convenționalism există în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289537_a_290866]
-
coacere internă s-au născut poeziile sale”; „vom înțelege mai bine - odată circumscris domeniul aportului străin - prin ce Eminescu însuși aduce o nouă bogăție originală la fondul comun al literaturii europene.” Fiecare poem e analizat, după ediția Perpessicius, într-o micromonografie, investigația mergând de la primele nuclee lirice până la forma definitivă și ilustrând astfel evoluția viziunii și a expresiei în etapele succesive consemnate în variante. Analizele de detaliu, cu citarea în traducere franceză a fragmentelor lirice constitutive, sunt relevante pentru exigența și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287381_a_288710]
-
fost un adversar al „valorilor relative”, cultivate de „spiritul modern” (probabil lovinescian). Istoria... lui nu este o lucrare de pionierat, ci mai curând una de valorificare integratoare. Concluziile sunt durabile, mai ales în ceea ce privește circulația ideilor și reconstituirea epocii, prin intermediul acelor micromonografii ce creionau portrete verosimile, în trăsături de finețe. A întocmit și o ediție din scrierile lui N. Nicoleanu, V. Cârlova și C. Stamati, una din scrierile lui A. Russo și o alta din poeziile lui Eminescu și a editat un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285788_a_287117]
-
Babeș- Bolyai” din Cluj-Napoca, secția română-engleză (1992-1996). Lector în cadrul aceleiași facultăți, din 2001 este și director al revistei „Echinox”. Debutează cu critică literară în revista „Steaua” (1994; Premiul pentru debut în publicistică al Asociației Scriitorilor din Cluj), iar prima carte, micromonografia Cristian Popescu, îi apare în 2001, fiind distinsă cu Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj. Colaborează la „Steaua”, „Echinox”, „Tribuna”, „Apostrof”, „Vatra” ș.a. Formula critică a lui P. presupune o viziune piramidală asupra domeniului, în cadrul căreia „vârful” figurii l-ar constitui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288862_a_290191]
-
în „cearta”, încă fierbinte, a „metodologiilor” noi de lectură. Criticul își fixează, prin urmare, de-a lungul unei activități foarte laborioase, prin aceste trei proiecte, ambiții majore. Monografismului îi va acorda o atenție sporadică: de la Lovinescu se va întoarce către micromonografiile unor „figurine” din veacul al XIX-lea, ca în Dimineața poeților (1980), și abia mai târziu la altă reconstituire critică de anvergură, Mircea Eliade, un spirit al amplitudinii (1995; tradusă în 1998 în Franța și în 2001 în SUA). Preocuparea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
al religiilor. În 1883 începe studiile la Universitatea din Uppsala, mai întâi limbi clasice și orientale, pentru a urma apoi studii de teologie. În 1894 este numit pastor al Legației suedeze din Paris. Acolo va publica prima sa lucrare, o micromonografie despre religia Iranului pre-islamic, Les Fravashis, Paris, 1899, și tot acolo își va susține și publica celebrul doctorat despre eshatologia iraniană, La vie future d’après le mazdéisme, Paris, 1901. În 1901 este invitat ca profesor de teologie la Uppsala
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
plănuia un ciclu de cercetări asupra lui Mithra - pe lângă Études deja publicate, anticipa probabil o necesară dezvoltare a concluziilor referitoare la cultele danubiene ale „cavalerului” și legăturile cu cele dedicate lui Mithra, cărora li s-ar fi alăturat două alte micromonografii despre cultul lui Mithra în Armenia, respectiv Siria - cf. scrisoarea XXIII, în volumul de față. Dar cercetările sale nu au rămas decât la stadiul de proiect. 4. Widengren tocmai publicase „The King and the Tree of Life in Ancient Near
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
scrisoarea XXIII, în volumul de față. Dar cercetările sale nu au rămas decât la stadiul de proiect. 4. Widengren tocmai publicase „The King and the Tree of Life in Ancient Near Eastern Religion (King and Saviour IV)”, UUÅ, 1951:4, micromonografie despre regalitatea sacră și simbolismul Arborelui Cosmic în Orientul Apropiat antic, unul dintre multiplele dosare consacrate acestei tematici. 5. Cu toate acestea, Widengren îi scria o lună mai târziu: „Cartea dvs. despre șamanism a ajuns în timpul călătoriei noastre în Turcia
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
doamna Gimbutas și-a modificat ipotezele și, dacă în anumite privințe trebuie ținut cont de ceea ce zice, în alte probleme deraiază”. 3. Alexandru Busuioceanu (1896-1961): poet, eseist, istoric al artei, elev al lui Pârvan, căruia i-a dedicat și o micromonografie: Pârvan gânditorul, București. Vezi și colecția de eseuri Ethos, Cugetarea, București, 1940. În nota comemorativă „Amintiri despre Alexandru Busuioceanu”, cf. Împotriva deznădejdii, Humanitas, București, 1992, pp. 190-194, Eliade discută mai ales valoarea poetică a operei sale. Între 1920 și 1922
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Vezi și J. de Menasce, Une encyclopédie mazdéenne, le D¶nkard, Paris, 1958. Specializat nu doar în teologie și filosofie, ci și în istorie, epigrafie, paleografie, papirologie, numismatică, și-a completat formația inițială în studii juridice, analizând dreptul sasanid în micromonografia publicată sub titlul Feux et fondations pieuses dans le droit sassanide, Paris, 1964. În această disciplină inaugurată de Anquetil Duperron, De Menasce a devenit succesor venerabil al lui Eugène Burnouf și James Darmesteter, fiind director de studii la secțiunea „Le
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
milieu du XVIIe siècles jusqu’à nos jours, par M. le Marquis d’Hervey de Saint Denys”, Compte-rendus de l’Académie des Inscriptions et Belles-Lettres 4e série (1880), tome 7 (séances de l’année 1879), pp. 137-140, și publicase o micromonografie în legătură cu același subiect: Notice sur les relations de la Suède avec la Chine et les Pays Tartares depuis le milieu du XVIIe siècle jusqu’à nos jours, Ernest Leroux, Paris, 1884. 4. Interesului lui Wikander, tot mai concentrat față de teosofie și
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Ardealului”, unde și debutează, redactor (1949) al paginii culturale a ziarului, redactor-responsabil al secției de critică și istorie literară la „Almanahul literar” și la „Steaua” (1950-1960), redactor al paginii literare a „Contemporanului” (1960-1968). Colaborează la principalele reviste literare din țară. Micromonografia B. P. Hasdeu (1963), cea dintâi carte a lui M., se remarcă prin câteva trăsături ce vor fi confirmate de lucrările care au urmat: bogăția și rigoarea informației, interesul pentru ideologia literară și pentru palierul teoretic al cercetării, atenția acordată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288294_a_289623]
-
principiul) - antropologic („formele”). Sub semnul lui Aristarc anticipează Istoria... printr-o serie de studii cum ar fi cel despre „metafora «drumului»” la Ion Creangă, teatrul comic al lui I.L. Caragiale (o analiză structurală temperată), Ioan Slavici (abordat din perspectivă psihanalitică). Micromonografia Introducere în opera lui Ion Creangă (1976) uzează de conceptul „natură sintetizatoare”, folosit în cazul lui Eminescu (și apoi și al celorlalți mari clasici). „Nucleul emblematic” al sintezei înfăptuite de Creangă stă în hazul de necaz și în istețime, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288294_a_289623]
-
subiectului. O altă dimensiune a literaturii europene, în mod constant studiată și evidențiată în opera științifică a lui C., rămâne, desigur, literatura română, pe care a prezentat-o în numeroase dicționare și enciclopedii literare, ilustrând-o și prin două interesante micromonografii despre Vasile Alecsandri (1973) și Ion Barbu (1981), redactate în limba engleză. Dacă în prima dintre ele autorul întreprinde o reconsiderare a operei lui Alecsandri, urmărind sistematic atmosfera epocii în care ea s-a zămislit, în cea de-a doua
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286269_a_287598]
-
transmisă livresc. P. își dezvoltă cercetarea tematizând-o sistematic, urmărind ocurența ceremonialului în toate sectoarele lumii ficționale sadoveniene. Hermeneutic și cu deschidere interdisciplinară, demersul rămâne totuși unul de critică literară, iar Sadoveanu este vizat ca artist, ca autor de literatură. În micromonografia Hermeneutica lui Adrian Marino (1993) comentariul este descriptiv, explicativ și rezumativ, de informare concisă, util pentru inițierea în opera teoreticianului. Tot despre Adrian Marino a publicat, în 2001, o monografie, însoțită de o antologie comentată și de un dosar al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288903_a_290232]
-
Editate postum, cele două volume Scrieri din exil (2003), primul intitulat Figuri din lumea literară, iar al doilea Portrete politice, mărturisesc darul lui Ș. de a evoca vremurile și oamenii. Lângă portretele de mici dimensiuni stau câteva de mărimea unor micromonografii, precum cele închinate lui E. Lovinescu și N. Iorga. Evocările se întind de la anii studenției sale boeme și ai începuturilor literare (sunt remarcabile secvențele despre Academia Bârlădeană, despre participanții la întrunirile ei literare, Al. Vlahuță, G. Tutoveanu, V. Voiculescu, V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]