159 matches
-
Mentaliștii lui Florin Manolescu? Toate sunt mai mult sau mai puțin incredibile, așa cum erau și acelea, publicate în 2002, în volumul Misterul camerei închise. Multe din ele se pot asocia în baza unor analogii sugestive, alcătuind, în felul acesta, veritabile microromane cu final absent. De pildă, Revanșa și Saliera aparțin, prin atmosferă și protagoniști, aceleiași familii de proze scurte cu pretext detectivistic, dar cu rezolvare homeopatică. Tot așa cum șirul format din secvențele O poveste de Crăciun, Un scandal la București, Serendipity
Farmecul discret al filologiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7218_a_8543]
-
Bologna, 1990 sau I frammenti dell'anima. Storia e racconto nel "Canzoniere" di Petrarca, ibid., 1992), Santagata pornește de la figura marelui toscan în două volume de proză, independente unul față de celălalt, ambele de incontestabilă modernitate: Copistul și Iubirea în sine. Microromanul Copistul (Il copista, Sellerio editore, Palermo, 2000) îl are ca protagonist pe F. Petrarca, imaginat într-una din zilele anului 1368, în plină glorie, chinuit însă, în ciuda unor zvîcniri senzuale, de jenanta degradare fizică și, mai ales, de amărăciunea că
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
Felix Aderca, Cezar Petrescu, Camil Petrescu, H. Bonciu, M. Celarianu, Gib I. Mihăescu, Al. O. Teodoreanu, G. Călinescu, Geo Bogza. E amuzant să ne reamintim procesul intentat lui B. P. Hasdeu pentru imoralitate, în urma publicării, în 1863, în foileton, a microromanului Duduca Mamuca, ecou al faimoaselor procese de care au avut parte cu puțini ani înainte, cu o motivație similară, Baudelaire, care a fost condamnat, și Flaubert, care s-a văzut achitat. Pentru a-l aduce pe junele scriitor român pe
Despre pornografie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9965_a_11290]
-
de după Marele Război, primul și singurul. În reveriile mele o văd pe fiica lui E. Lovinescu și asistenta lui Camil Petrescu de la Seminarul de Artă dramatică ajungând o regizoare cunoscută, dublată neapărat de o romancieră. I-am citit cândva un microroman, În contratimp, peste care am dat în câteva numere succesive din Revista Fundațiilor Regale, dar de care autoarea nici nu mai vrea să audă. Acum, după Cuvântul din cuvinte înțeleg de ce. Proza ei interbelică era o joacă vag sentimentală, în
Povești pentru adulți by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9404_a_10729]
-
de Litere și Filosofie din Belgrad. 1958 - absolvă studiile universitare - specialitatea literatură comparată - ca șef de promoție. 1961 - numit pentru o perioadă de doi ani lector de limbă sârbă și croată la Universitatea din Strasbourg. 1962 -debutează În volum cu microromanele Mansarda și Psalm 44 (Mansarda/Psalm 44). 1965 - Îi apare romanul Grădină, cenușă (Bašta, pepeo). 1969 - publică volumul de proză scurtă Suferințe timpurii (Rani jadi). 1972 - apare romanul Clepsidra (Peščanik) publicat În limba română de Editura Univers În anul 1987
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Răzvan Mihai Năstase Deși puțin cunoscută publicului român, prozatoarea Kiyoko Murata se numără printre cele mai de seamă voci ale literaturii japoneze contemporane. Microromanul Ceaunul, apărut în traducere românească la Editura Humanitas în colecția „Cartea de pe noptieră” (felicitări Ruxandrei Mărginean Kohno pentru un text fluent și nunațat) este un moment culminant pentru care Murata a primit premiul Akutagawa. De asemenea, volumul a stat la
Amintirile sunt ca legumele dintr-o supă by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4940_a_6265]
-
o lumină neagră, difuză și amenințată de-un veșnic tremur, în care-o recunoaștem pe Audrey Hepburn, se impune drept marea prezență a cărții. Dar e o prezență filtrată printr-un rol memorabil, cel al lui Holly Golightly, eroina celebrului microroman al lui Truman Capote, Breakfast at Tifanny’s. Deși Sam Wasson dedică suficiente pagini vieții de familie a actriței, dificultăților provocate de un soț dominator, gelos și manipulant, dar pe care se încăpățâna să-l iubească, aceste secvențe nu reprezintă
Mic-dejun cu Audrey (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5898_a_7223]
-
Kuncz Aladâr. Contele se stinge din viață la Budapesta, în anul 1950. Opera sa, marcată de un umanism profund, consecventa sieși, prin noblețe și luciditate, cuprinde mai multe genuri, de la magistrala trilogie transilvană, „Mane, Tekel, Phares," la dramaturgie, memorialistică, cîteva microromane și nuvele. Dintre acestea din urmă vă propunem o mostră. „Lupi" dă titlul volumului de nuvele apărut în 1942. Era iarnă. Un strat gros de zăpadă acoperea munții și văile Ardealului. Omătul așezase o căciulă zdravănă peste colibele în formă
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
puterile și nu mai sunt în stare să suport toate chinurile astea; capul îmi arde și totul se învârtește înaintea ochilor. Salvați-mă! Luați-mă de aici! Dați-mi o troică iute ca viforul!” Nici revolta anarhistă a „paradoxalistului” din microromanul lui Dostoievski nu e scutită de sugestia distrugerii lumii prin forța devastatoare a maladiei: „Sunt un om bolnav... Sunt un om rău... Un om lipsit de farmec... Cred că sunt bolnav de la ficat...” Din nefericire, la Tony Judt, toate acestea
Memorii de dincolo de mormânt (IV) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5281_a_6606]
-
aruncat. Este vorba de povestirea intitulată Șobolanii se lovesc de ziduri. Cea mai complexă și, după părerea mea, cea mai realizată dintre cele opt secvențe care compun cartea. (Însumând aproape o sută de pagini din totalul de aproape două sute.) Un microroman, în fond, despre niște adolescenți la ieșirea din adolescență. Un prim merit al acesteia mi se pare absența idilismului. Că Bogdan O. Popescu va rămâne, și în proză, un ironist de bună calitate, era de așteptat. Numai că pericolul tocmai
Cenacluri, tabere, copilării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5299_a_6624]
-
de observație și condei acidulat. Imprevizibil ca întotdeauna, iubitor de surprize, Leo Șerban ne-a lăsat să descoperim, după dispariția sa, o serie de admirabile eseuri, o culegere de nebănuite versuri profunde și delicate (publicate postum) și această insolită novella (microroman). A fost scrisă în anul 2010, parțial la Buenos Aires, parțial la Lisabona, orașe în care povestirea e organic implantată (ceea ce face din ea, ca să-l parafrazăm pe Dickens, Povestea a două orașe, într-o variantă ultramodernistă). A scris-o în
Alex. Leo Șerban - Litera din scrisoarea misterioasă () [Corola-journal/Journalistic/5389_a_6714]
-
A. Knopf să subtintituleze cartea "a novel in fragments"), cât și colecții de sintagme sau liste de sinonime a căror întrebuințare în carte rămâne un secret dispărut odată cu autorul. Nu m-aș aventura să fac, deocamdată, judecăți de valoare privind microromanul lui Nabokov. Ca obiect bibliofil, ne aflăm însă în fața unei realizări desăvârșite. De la calitatea hârtiei - de fapt, un carton subțire, semi-mat - până la tehnoredactare și design, cei însărcinați cu "construcția" obiectului au dovedit un bun-gust desăvârșit. Pagina de carte funcționează ca
Văduvele abuzive by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6616_a_7941]
-
ediției germane). Traducerea, apărută la prestigioasa editură De Bezige Bij din Amsterdam, i se datorează lui Jan Willem Bos care, pe lîngă traduceri din importanți scriitori români precum Norman Manea, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, a mai tradus din opera cărtăresciană microromanul Travesti, în 1995, și povestirea Arhitectul, în cadrul culegerii de proză Moderne Roemeense Verhalen, pe care a coordonat-o, apărută în 2008. Autorul interviului din Volkskrant este un alt cunoscător și prieten al culturii române, jurnalistul Olaf Tempelman, autorul cărții Roemeense
Mircea Cărtărescu în presa neerlandeză by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/6086_a_7411]
-
capriciilor istoriei și a ravagiilor timpului, care destramă familii și năruie realități aparent imuabile, Cronică în piatră urmărește destinul unui oraș din munții Albaniei, ale cărui ziduri sunt zguduite de invaziile succesive pe care le aduce Al Doilea Război Mondial. Microromanul Vremea nebuniei, este continuarea, la câțiva ani după ce războiul sa încheiat, a poveștilor din orașul Gjirokaster. Acest epilog nu marchează întoarcerea la normalitate, ci consfințește schimbarea iremediabilă pe care au suferit-o oamenii, locurile și vremurile. La 33 de ani
ISMAIL KADARE - Cronică în piatră Vremea nebuniei by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/4789_a_6114]
-
a poveștilor din orașul Gjirokaster. Acest epilog nu marchează întoarcerea la normalitate, ci consfințește schimbarea iremediabilă pe care au suferit-o oamenii, locurile și vremurile. La 33 de ani după succesul romanului Cronică în piatră, Kadare imaginează continuarea acestuia în microromanul Vremea nebuniei, prin vocea inconfundabilă a adolescentului din primul, care înregistrează răul adus de comunism. Singurul lui refugiu rămân istorisirile bătrânilor, ce par să conțină rețeta supraviețuirii oamenilor atunci când lumea și-a ieșit din țâțâni. „Îmbinând stilul poetic cu narațiunea
ISMAIL KADARE - Cronică în piatră Vremea nebuniei by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/4789_a_6114]
-
să explice de ce, fără s-o și facă, până la urmă. Dezacordul cu ceilalți ține de libera exprimare a opiniei și de o anume democrație a gusturilor. Eugen Ionescu, fost coleg de clasă, îl crede un inadaptat incurabil; Mircea Eliade găsește microromanul Interior lipsit de subiect, confuz; Blaga, căutat la Cluj pentru încurajări, consideră irealizabil proiectul de a descoperi originea limbajului. Nu e sigur că lui Constantin Fântâneru i-ar fi convenit neapărat comentarea sa ca precursor al postmodernismului, cum prea grăbit
Un nume uitat by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4689_a_6014]
-
erau destul de căutate și făceau deliciul cititorului local, amator de heteroidentificare, în cea de-a doua, Și dulce e lumina, deși estompată, „culoarea locală” era încă prezentă. În această a treia carte - primul roman al autorului, fie el și un microroman -, privirea nu-și mai ia nicio distanță față de obiectul său. Decorul este Bucureștiul contemporan; între Casa Poporului, vizibilă din aproape orice punct al orașului, și străzile desfundate din Centrul Vechi, se desfășoară, așa cum poate, viața urbană a unui grup de
Acolo „unde viața cotidiană se încăpățânează să meargă mai departe“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4376_a_5701]
-
și a felului fragmentar în care aceasta acționează, prilej pentru Bellow de a-și sonda propria biografie și de a se ascunde în spatele măștii unor personaje precum Rob Rexler din povestirea cu care se deschide volumul, Lângă St. Lawrence, un microroman à clef. Prin povestirile sale Saul Bellow se erijează într-un soi de apărător al scrierilor mai degrabă realiste, ocolind în proza pe care o face orice formă de artificiu postmodern, de construcție complexă, cu numeroase paliere de interpretare. Prozatorul
Micro-romane à clef din interbelicul american by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5512_a_6837]
-
un rol nefast.” Natură reflexivă, sensibilă și interiorizată, autorul e incapabil să se rupă de trecut. Revenirea în țară și acceptarea statutului de „pensionar modest în România” este forma prin care se închide această „buclă” existențială. Singurele scăderi al acestui microroman sunt legate de momentele în care Mircea Pora cade în propria-i manieră, adăugând lucruri, cum ar fi amănuntele despre soția Saveta a prezumtivului interlocutor din scrisorile care structurează Epistolarul. Altfel, avem în față experiența unui eșec existențial povestită cu
Cronica unui eșec existențial by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/3548_a_4873]
-
le prefigurează de-a dreptul. Pot fi privite, oricum, ca episoade ale unor desfășurări romanești. Carmen Mușat vede în ele „secvențe epice ale unui veritabil roman latent“, pentru Simona Sora sunt „puzzle-romane, romane caleidoscopice“, iar pentru Daniel Cristea- Enache sunt „microromane“. Am avut același sentiment, recitind povestirile, aceeași impresie că străbat spații de roman, că iau act de situații și de personaje încadrabile unor structuri de roman. Senzația aceasta este întărită și de faptul că nu puține sunt personajele care trec
Ironie și tandrețe by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3412_a_4737]
-
Exigența unui destin dramatic, manevrat de o perfecționistă nefericită. România literară a publicat un fragment din una din cărțile ei ca și un interviu și alte comentarii critice Volumul de poeme Daruri. Un dans al morții (1999) apărea deodată cu microromanul De ce fierbe copilul în mămăligă - din care respiră, de asemenea, o poezie aparte. Fără ecouri notabile. În schimb, proza fascinează de la bun început întreaga lume literară. La mijloc, dincolo de exotismul biograficului și subtilitățile absurdiste, se găsea metafora. O forță asemănătoare
Ziduri paradoxale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3184_a_4509]
-
tip fascist, naționalistă /.../ Aveați și o «uniformă», cămașă neagră cu diagonală de piele - evident, după modelul «cămășilor negre» musoliniene /.../ Salutul era și el asemănător celui fascist, cu brațul drept întins și ridicat în față”) căruia i se compune un adevărat microroman. Există și în acest volum pseudoportretele unor personalități culturale etc. cu care Liviu Rebreanu avea contacte. În fine, cel de-al patrulea tom - Întuneric roșu - încheie oarecum apoteotic romanul neamului rebrenilor. Spun asta întrucât, după moartea lui Liviu Rebreanu, destul de
Romanul Rebrenilor by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3116_a_4441]
-
să-și toarne amicii de discuții de la Capșa, celebri foști deținuți politici, din floarea intelectualității interbelice), Dinu Pădureanu îl răpește pe fostul procuror al instrumentării dosarului său, devenit, între timp, important membru al Comitetului Central. Se ițește, astfel, un nou microroman carceral: Alexandru Nicolae Margine, soldatul devotat al partidului, „călăul“ de altădată, ajunge prizonierul victimei sale. Dinu Pădureanu îl închide într-o chilie de la conacul părintesc, din Podul Rugilor, în apropierea unei așezări de pe Valea Lotrului (nu vreau să stric surpriza
Din temniță. Bântuiți și bântuitori by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2898_a_4223]
-
Sunt, însă, aspecte minore. Urma este un roman poetic despre posibilitățile evaziunii, într-o lume nelume montată în flashuri cinematografice și pulsiuni de realism magic. Captivant prin dimensiunea contrafactuală, terifiant prin refacerea unui experiment uman din bolgiile concentraționare, Urma aparține microromanelor de impact din categoria celor semnate de Horia Bădescu, O noapte cât o mie de nopți și Gabriel Chifu, Visul copilului care pășește pe zăpadă fără să lase urme, cărți despre istoria vampirica datata, insă neelucidată, pe de-a-ntregul, prin
Pașii de dincolo by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3349_a_4674]
-
și douăsprezece de proză. Scriitoarea debutează în 1982, în revista „Ramuri”, din Craiova, iar șase ani mai târziu, în 1988, câștigă premiul Editurii Eminescu. în prezent locuiește, în Statele Unite ale Americii. Ultima piruetă, cartea scrisă de Vavila Popovici, este un microroman. La fel ca și în „Cartea mamei”, stilul din „Ultima piruetă” este o împletire de epic și liric. Narațiunea nu are nimic banal, fiind presărată pe alocuri cu pasaje idilice, a căror naturalețe poetizează epicul cărții. Autoarea prezintă cu mult
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]