159 matches
-
invizibil și 20 de povestiri fantastice”, VR, 1971, 5; Eugenia Tudor, „Capcanele timpului”, VR, 1973, 1; Dan, Proza, 134-136; Paul Dugneanu, „Grifonul lui Ulise”, o parabolă modernă, LCF, 1976, 37; Dana Dumitriu, Imagini mișcate, RL, 1976, 37; D. Micu, Două microromane, CNT, 1976, 42; Ioana Crețulescu, Fantezie și rigoare, LCF, 1978, 12; Sorin Titel, Un roman de anticipație, RL, 1978, 22; Dan-Ion Vlad, Un Babel în viitor, R, 1978, 5; Anton Cosma, „Babel”, VTRA, 1978, 11; Sultana Craia, Timpul ficțiunii, LCF
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286330_a_287659]
-
a relevat secretul mitului care-l obsedează, nu mai scapă. Ori își urmează modelul, cu riscurile pe care le implică, ori îi rezistă, și atunci e strivit!..."659 4.12. Supranume și nume de camuflaj Despre această operă numită uneori microroman, alteori socotită nuvelă "de mari dimensiuni" sau "aproape roman" (de altfel, Eliade o încadra speciei pe măsura elaborării sale660) critica afirma că este sinteza creației lui Eliade, iar pe de altă parte că are la bază un scenariu gnostic (o
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Marele Inchizitor" care, deși cunoaște gnosticismul, e un fanatic al "Instituției"" "este imposibil în R.S.R., dar poate fi acceptat într-o povestire în care o sanie cu patru oameni pătrunde într-o pădure distrusă cu douăzeci și cinci de ani înainte"662. Microromanul continuă ideile despre spectacol (ca anamneză, tehnică a mântuirii și libertate absolută, funcție mitică, metanoia, "instrument al iluminării" etc.) care "recuperând funcția simbolică a ritualului, ar putea deveni unica modalitate de a face inteligibilă realitatea"663 și readuce personaje (Ieronim
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
lui Eminescu, la „Orizonturi literare”, revista liceului din Bistrița. Colaborează și la „Steaua”, „Scrisul bănățean”, „Tribuna”, „România literară”, „Viața românească”, „Vatra”, „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Ramuri”, „Minerva” (Bistrița), „Tribuna ideilor” (Năsăud) ș.a. A mai semnat cu pseudonimul Ț. Ț. Mărgineni. Prima carte, microromanul Un om în halat vișiniu, îi apare în 1968. Ț. și-a atras prețuirea mai cu seamă pentru demersul său devotat, îndelungat și erudit, de evocare a istoriei literaturii și culturii spațiului năsăudean, preocupare al carei rod se află în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290057_a_291386]
-
Drept doi ani (1940-1942), ulterior fiind mobilizat la Școala de Ofițeri de Rezervă din Câmpulung. Obține gradul de sublocotenent într-un regiment din Sibiu, pleacă pe front și își pierde viața în luptele de la Turda. În 1944, postum, îi apare microromanul Ca floarea câmpului.... Sursa de inspirație a scrierii lui S., Ca floarea câmpului..., o constituie propria copilărie și adolescență, locul central ocupându-l figura prietenului și mentorului Alexandru Drăgănescu, un văr mai mare. Romanul polarizează sentimente puternice, transformându-se într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289423_a_290752]
-
Deriziunea are, și acum, trimiteri evidente la totalitarism și la spectrul tragico-ridicol al comunismului; ceea ce a și provocat comentarii nefavorabile în cronicile pariziene de spectacol ale piesei. O abordare a absurdului încercase scriitorul încă din Timbrele de altădată, unul din microromanele ce i-au pregătit debutul literar, publicat în „Jurnalul literar” (1998), după aproape o jumătate de veac de la scrierea lui, și, mai pregnant, în nuvela Pe vremea șoferilor ruși, text redactat în limba franceză, tipărit în revista „L’Authenticité” (7
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285420_a_286749]
-
Întâmplă se schimbă complet”. Succinta caracterizare pe care Culianu o făcea literaturii fantastice a lui Eliade era vădit superioară celei strict literare, pentru că pornea de la premisa de neocolit că, indiferent care ar fi fost valoarea literară a acestor nuvele și microromane fantastice, privite Într-o continuitate care Începe prin Cum am găsit piatra filosofală și sfârșește În hadit-urile pe care, laborios și interogativ, i le consemna În ultimii săi ani, această literatură nu poate fi desprinsă dintr-un continuum de semnificație
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
element din structura conștiinței”, sunt deopotrivă actuale și importante. Mai târziu, și nu mai puțin explicit, exact acesta va fi sensul major al povestirii (funcția majoră a reamintirii printr-un procedeu literar), ca și, neîndoios, al propriilor povestiri, nuvele și microromane. O teză de doctorat și o nuvelă fantastică despre „siddhi”tc " O teză de doctorat și o nuvelă fantastică despre „siddhi”" Despre scr. siddhi (p³. iddhi, tib. grub-pa), Eliade a făcut un fel de sinteză policentrică, utilă și azi: În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
rechemat în țară. Nu dă curs chemării, astfel că, în aprilie 1946, este demisionat prin nesupunere la ordin. Stabilit un timp în Sicilia, se pare că după 1950 a emigrat în Argentina și locuia la Buenos Aires. O nuvelă (sau un microroman), Magie albă, scrisă în 1932, îi era editată în 1952, în condiții grafice precare și într-un tiraj cvasiconfidențial, la Valle Hermoso, în Editura Cartea Pribegiei a lui Grigore Manoilescu. Dincolo de poezie și teatru, adevărata vocație a lui S. pare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289573_a_290902]
-
să își publice scrierile în timpul scurtei sale vieți, întreruptă de o boală incurabilă, căpătata în anii serviciului militar. Unele au fost tipărite postum, în volumele Sol (1977) și Față Morgana (1989), iar o antologie, cuprinzând poezii, poeme în proza, nuvele, microromane, s-a editat abia în 1996. Asimilarea esteticii expresioniste și a poeticii folclorice susțin la Ț. căutările insistențe în zona metafizicului, revelarea „fetei celeilalte a lucrurilor” devenind programul său estetic. Peste poeme, marcate de viziuni dramatice, planează un „strigat” după
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290278_a_291607]
-
după ideal, solar și frumos. Metaforele și simbolurile proiectează realul în mit, pe un fundal al meditației și al unei atmosfere romantice misterioase. Reflecții asupra vieții și morții sunt transpuse în vocabule insolite, intens emotive, de o vibrație muzicală aparte. Microromanele Dânsul păpușilor și De partea cealaltă a soarelui sunt alcătuite din tensionate viziuni expresioniste asupra condiției umane, mizând pe elementul autobiografic și pe comentarii psihanalitice. SCRIERI: Sol, pref. George Meniuc, Chișinău, 1977; Față Morgana, pref. Gheorghe Vodă, Chișinău, 1989; Sol
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290278_a_291607]
-
o tot mai marcată modernitate, o proză de finețe, cu valențe simbolice și parabolice. După nuvela - sau micul roman - Reîntoarcerea posibilă (1966) și volumul de schițe și povestiri Valsuri nobile și sentimentale (1967), apare Dejunul pe iarbă (1968), tot un microroman, care îl consacră, întrucâtva, ca experimentatorul en titre al procedeelor Noului Roman în literatura română a momentului. Un ecou destul de important avea să aibă Lunga călătorie a prizonierului (1971), roman parabolic, kafkian, cu sens evident antitotalitar. Un comentator avea să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
de popularizare în „Universul”, „Dobrogea jună”, „Timpul”, sunt legate mai ales de medicina socială și preventivă. În calitate de scriitor, debutează cu proză la „Adevărul literar și artistic” în 1923, iar editorial în același an cu o nuvelă amplă, structurată ca un microroman, Viața de student, apărută sub pseudonimul Marcel Olin, ca și romanele Femeia isterică (1925), Amor de vagabond (1927), Femeia pătimașă (1928), doar Eroare medicală sau sinucidere? (1936) fiind iscălit Mihail Zavergiu. Jurnalul unui medic și alte manuscrise inedite mărturisesc preocuparea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290718_a_292047]
-
fost redactor la „Echinox”. Debutează publicistic în 1981, cu poezii în „Tribuna”, iar în 1985 participă la volumul colectiv Alfa cu grupajul de poezii Amiaza mare. Colaborează la „Tribuna”, „Echinox”, „Steaua”, „Pro Didactica”, „Pro Europa” ș.a. În 1989, C. publică microromanul Călătorie prin oglinzi, în care realitatea mundană este văzută, precum la Platon, ca o umbră a lumii ideilor, o răsfrângere a esențelor și evenimentelor plănuite într-o altă lume, demonică și paralelă, cele două lumi care se oglindesc perfect fiind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286176_a_287505]
-
se vede otrăvindu-se cu bună știință; în cele din urmă hotarul între vis și realitate, supus repetatelor violentări, cedează, iar Pavel înghite întregul conținut al flaconului. Cea mai izbutită scriere în proză a lui V. este Paradisul suspinelor (1930), microroman poematic construit prin suprapunerea mai multor discursuri narative, inaugurând procesul de reconfigurare avangardistă a literaturii. Amestec de jurnal intim cu accente onirice suprarealiste și poem în proză postsimbolist, sincopat de intervențiile unui narator care, sub inițialele I. V., încearcă fără
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
semnată Ion Popescu-Horști. Colaborează cu proza, versuri, însemnări și note critice la „Astra”, „Caiete de literatură”, „Brașovul literar și artistic”, „Steaua”, „Tribuna”, „Luceafărul”, „Cronică”, „România literară”, „Karpaten Rundschau”, „Foaie pentru minte, inima și literatura”, „Luceafărul românesc” (Canada). Prima carte, un microroman cu subiectul plasat în timpul războaielor daco-romane, Lovituri din umbră, scris în colaborare cu Paul Antim, îi apare în 1967. Între 1993 și 2000 e secretar, apoi secretar adjunct al Asociației Scriitorilor din Brașov, care îi acordă premii în 1977, 1982
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290229_a_291558]
-
și simplitatea sufletească a poetului-pescar, sunt coordonatele esențiale ale acestor texte. În culegerea de proză scurtă Valetul de pică (1980), predomină obsesia iubirii neîmplinite, pe fondul experienței de război a autorului. Apare aici și nuvela Fata barâșnicului, o variantă a microromanului Plimbarea domnișoarei Sura, publicat în 1925, scriere unde este incriminat absurdul unei iubiri care se vede „răsplătită” în cele din urmă pecuniar. În general, se poate vorbi la L. de o proză realistă, tradiționalistă, deseori cu accente melodramatice. SCRIERI: Plimbarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287781_a_289110]
-
dintre aceste portrete fiind dezvoltat în câte o secțiune separată. Studiul de imagologie etnică este dublat de unul de antropologie vizuală, aproximativ două sute de ilustrații susținând demersul științific. După decenii de tabuizare a subiectului, lucrarea a declanșat o dezbatere vie. Microromanele parabolice din Cutia cu bătrâni (1995) continuă firesc lucrările științifice ale lui O., transpunând în ficțiune problematica sinuciderii din eseistica lui Camus (Comisionarul) sau reconstituind misterul unor individualități prin colajul baroc al amintirilor și viziunilor trezite de colecția mateină de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288514_a_289843]
-
care traduc stările (acțiunile) personajului, ca în Fluturele alb, sau înscenează „comediile” inocente (care sfârșesc adesea rău) ale acestuia, ca în Mera Maria, Oameni de iarnă, Logodnica mecanicului Gavrilov. Tema singurătății, a inadaptării și a universului compensator este reluată în microromanul Scene din viața lui Anselmus, compoziție migăloasă, în trepte, executată cu finețe. Narațiunea, mai mult o suită de scene, înfățișează o lume stranie, reprezentată prin personaje care par a nu mai avea nimic uman, un fel de marionete, simboluri, ipostaze
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287307_a_288636]
-
partidă de bile (1973) ori în Fantezie pentru trompetă solo (1976) M. își arată disponibilitatea pentru construcția amplă, tinzând spre dimensiunea romanului. Specia în care se exprimă deplin este narațiunea amplă, atent și fin articulată, ca în Walhalla, macronuvelă sau microroman, proză emblematică tematic, stilistic și ca tipologie. Înclinația individualizantă este, cum s-a observat, aceea spre „fructificarea virtualităților «analitice» ale povestirii” (Nicolae Crețu). Procedeul predilect rămâne suprapunerea/interferența perspectivelor temporale, jocul de optică între momentul evocat și cel al evocării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288062_a_289391]
-
academician, am mai puțină nevoie de ajutor, căci mi-a fost elev și la revederea din 1970 mi-a arătat multă simpatie. Poate cunosc alții mai bine pe Corneliu Sturzu, redactor șef la Junimea. (Le-am trimis și nuvela mea - microroman, cum o numește d. prof. Popa - „Duduia Oli”, din viața de provincie moldovenească de altădată; dar nu mi-au dat nici un semn de viață. Poate nici n-au citit-o). Dl. Prof. Popa laudă acest „păcat mai din tinerețe” al
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
are un proverb foarte bun, „Die schlechsten Früchte sind es nicht woran die Vespen nagen” și... treci peste asta! Ține-mă, te rog mult, În curent cu Iașul. Dacă te duci acolo, te rog interesează-te, ce-au făcut cu microromanul meu „Duduia Oli”, care i-a plăcut d-lui Popa și altora, cărora le-am dat să-l citească. Dacă vorbești mata despre „Germanistul V.T.”, nu vei avea auditoriu. În orice caz mulțumesc Îndatorat pentru atenția matale delicată și cred
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
manieră insolită, este prezentată și revoluția din 1989. Nimic festivist, nimic „eroic”, totul fiind privit din perspectiva unui biet om năuc, victimă inocentă a unui coșmar, despre care crede că înseamnă revenirea la adevărata viață. În Doctorul de pe comoară, pe lângă microromanul care dă titlul volumului (unde sunt narate întâmplările zguduitoare prin care trec un medic basarabean și familia sa în timpul celui de-al doilea război mondial), figurează câteva proze (Ruine, în primul rând) de o reală forță emoțională, ce surprind cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287623_a_288952]
-
la scrisori. Imposibil s) o scoți la cap)ț cu acest morman de hârtii, plus cele dou) sau trei c)rți pe care le primești zilnic. La universitate, predau Împreun) cu David Grene un curs despre nuvelele mai lungi sau microromanele lui Tolstoi: St)pan și slug), Hagi Murad, Moartea lui Ivan Ilici, P)rintele Serghei. Sunt obligat, slav) Domnului, s) citesc mai Întâi aceste capodopere. Și Odiseea, pentru c) Grene m-a rugat adesea s) pred)m Homer În limba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
1997; Mihail Bulgakov, Diavoliada, București, 1998, Cupa vieții, București, 2001, Inimă de câine, București, 2003; Vasili Grossman, Viață și destin, București, 2000; I. S. Turgheniev, Prima iubire, București, 2002, În ajun. Fum, București, 2003; F. M. Dostoievski, Nopți albe și alte microromane, București, 2002. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Despărțirea de trecut, RMB, 1981, 11312; Gheorghe Suciu, „A bătut în fundul lumii cineva”, LCF, 1981, 6; Tatiana Nicolescu, Matiora, RL, 1981, 14; Emil Iordache, Romanul unui poet, „Caiete botoșănene”, 1984, 5; Grigore Scarlat, Dulce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285921_a_287250]