262 matches
-
2004 POVESTEA BABEI DOCHIA Muzica: Jefferson Airplane Baba Dochia se trezi din somn pe la șase dimineața, pentru că miorlăia pisica. Dormise oricum destul, la vârsta ei nu-și mai putea permite să piardă timpul. Deschise ochii și obervă că pisica nu mieunase degeaba: ardea casa. Cum telefonul se topise deja, baba Dochia nu mai sună pompierii, ci se îmbrăcă în grabă, luă bijuteriile și actele din sertar, romanul la care scria de pe masă și alte câteva nimicuri de pe te miri unde, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pentru că, la sfârșit, mă ștergea cu bluza ei și puteam să-i văd burta când și-o ridica. Mai și mâncam tocătură din ele cu prune și iarbă, de mă lua diareea. - Ți-e rău, prostălane? Ai crampe? - Hâââî... hââî, mieunam leșinat, ținându-mă de burtă. - Femeie, iată fiul, ia-l și spală-l pe mucea ăsta, că parcă azi ni l-a lăsat șatra-n bătătură. Pe urmă, la capătul livezii părăsite, unde-a rămas o bucată din casa veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
care un om ar putea simți afecțiune sau tandrețe pentru altcineva. De el fugeau pînă și javrele de cîini de pe punte, cărora li se păreau respingătoare, mirosul ori prezența lui, și nici o pisică nu i se frecase vreodată de picioare, mieunînd spre a-i cere un cap de pește, ca și cum profunda scîrbă pe care o inspira ar fi depășit de-acum rasa umană și chiar speciile zoologice. Drept ar fi fost să recunoască, desigur, că o asemenea respingere era pe deplin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
a hotărât să plece să-și caute mama. Cu câteva săptămâni mai Înainte simțise că se Întâmplă cu el ceva neobișnuit. Nu era deloc În apele lui. Îl tulbura până și cel mai mărunt lucru: pisica albă și grasă care mieuna În fața feres trei, scârțâitul patului când se răsucea pe salteaua subțire, ușa de la dulap, care nu se Închidea niciodată cum se cuvine, fleacuri pe care altădată nici nu le-ar fi băgat de seamă. Până și Karl Îl irita, mersul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
parte din după-amiază. — O, sper să nu te deranjeze, dragule, dar plângea. L-am trimis pe John sus să-l aducă. Îl auzeam de aici, de jos și nu mai suportam, mi se rupea sufletul. Plângea? Îl auzisem pe Ian mieunând doar o singură dată, iar asta atunci când mă așezasem accidental pe el. Ian ar sta cu mare bucurie în același loc ore și ore și ore în șir, doar dacă, desigur, nu crede că i-ar prinde mai bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
spargem Întîi geamurile și-abia apoi sé aruncém sticlele cu benziné? Mé gîndesc cé ne-ar avantajă, din mai multe privințe. Sé-i stropim pisică cu benziné și sé-i dém drumul pe fereastré, cred cé-i mult mai bine așa. - Sé nu miaune pisică. - E bine dacé miauné. - Aud vecinii și se trezesc și s-ar putea sé spargé ușa cu toporul sau cu vreun hîrleț. SÎnt mulți care au hîrlețe, ce nu se poate?, se poate, Iti zic eu. - Da, dar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
noi, crimele erau plicticos de trase la xerox, niciodată vreun elev să-și aduleze profesorii sau părinții să nu fie niciodată în afară de părinți și călăi specializați cu parfum de medic, la fel îngerii se rugau pentru oameni, la fel pisicile mieunau în călduri și câinii smulgeau de zgardă stăpânii. În pâlpâirea stroboscopică a fulgerelor peste piața cuprinsă de întunericul țâșnind ca artezienele de petrol, se întrepătrunseră și personajele de pe monitorul TV din Parcul Monument, la patru stadii distanță de piața noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ști albina ce ființă firavă este omul multiplicat în hexagoanele retinei! Da, omul era diform, da, o diformitate multiplicată la infinit, o oglindă paralelă cu paralelele timpului și spațiului. DA, CERUL! Doamne, tare Ești singur! La radio se gudurau note mieunând din trompete un remember amar. Culorile rafinate ale sunetelor o duseră cu gândul la împătimitele gânduri ale copilăriei. Mamă, vreau un căluț zburător. Mioara avea un balon-cal. Dincolo, Mama se juca între ziduri cu o gărgăriță-balon. Căluțul albastru ocupa o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Nu ești tu juvaeru’ bunicii? Copilul Îi privi ochii și fața În timp ce Ochenoaia Îmbătrânea vizibil și plângea a neputință. Nepotul și fetele plângeau de Îl făcură atent pe Ipsilanti care, parcă Înțelegând să participe la supărarea generală, renunță să mai miaune de foame, Își atinse cu vârful cozii prietenul care Îl va părăsi, apoi se alătură cu tot corpul de copil și În timp ce-l privea mieros cu ochii săi verzi și strălucitori Începu să toarcă a ... alinare. Până și Lup’șor
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
care a făcut ca sânii să i se zbată ca doi hulubi speriați sub bluzița bine struniă pe trup... ― Nuuu... Nu sunt misterios, ci... nu mă pricep... ― Vai! Cum se poate? Un tătic atât de tânăr... Atât deee... - și-a mieunat pisicește vorbele cu alint, privindu-l Îmbietor... Gruia a plecat ochii, neîndrăznind să-i susțină privirea zburătăcită de pe cărbunii din străfundul ființei ei... ― E abia născut. Are doar cinci zile - a reușit să Îngaime Gruia, tulburat de-a binelea de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
loc la fereastră, am ieșit pe scara blocului și, când am fost prins de urechi de un nene care era civil de tot, am explicat faptul că merg în fața blocului, după pisicuța noastră dragă rătăcită, ușernică rău, că tare mai mieuna, de nu putea dormi cartierul din cauza asta. Pe când tocmai îi explicam asta civilului care uitase mâna pe urechea mea, văd sicriul urcând la etaj, pe umerii soldaților și, pentru că urechea nu avea de gând să scape din menghină, unde nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
necurat cât mai departe de casa lor. Fetele au ridicat panoul de pe fântână și au strigat pisica în speranța că nu s-a înecat. Nu s-au înșelat, de pe locul unde stătea pe o cărămidă ieșită puțin în afară, pisica mieuna de zor. Fântâna era veche și cu timpul cărămizile s-au deplasat de la locul lor ieșind în afară. Ca s-o salveze, fetele au aruncat o găleată legată de frânghie și așa pisica a fost salvată. Pe de altă parte
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de către canibali sau ființe nevăzute. -Lasă glumele, prieteno, și să ne pregătim de drum, a zis într-un târziu Căiță după ce a ascultat-o îndelung pe Buburuza. -Căiță, te rog frumos vreau să iau cu mine și pe Ciric, zise mieunând Zvârluga. -De unde știi că vei merge și tu? -Am tras cu urechea, zise mândră Zvârluga. -De ce tragi cu urechea? Nu știi că nu-i frumos? a întrebat Buburuza după ce și-a legănat ochiul stâng. -Asta fac de când mă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ale filmului. Un Brodski în vârstă este tratat ca un copil și se comportă până la un punct asemeni copilului care a fost. Mama îi verifică mâinile înainte de a se așeza la masă să vadă dacă sunt spălate corespunzător și fiul miaună (la propriu) convingător pentru a-și proba pofta de mâncare așa cum o făcea în copilărie. Discuția mângâie tandru fleacurile când deodată întrebarea adresată tatălui cade din senin. „Tu cum ai murit?” Câtuși de puțin ofuscat, tatăl îi povestește că a
Josef Brodski – „Pseudopoetul în pantaloni de velur“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5862_a_7187]
-
artistului într-un regim totalitar. Însă cu adevărat subversiv într-un sens kunderian este regizorul atunci când pune în scenă o reacție la moartea lui Stalin. În corul patriotic al komsomoliștilor dirijat de consecvente și planturoase instructuoare, Brodski împreună cu prietenul său miaună în loc de a cânta. Doi elevi duc un bust al lui Stalin care se intersectează cu un bust al lui Apollo pe coridor, care pare să-l privească curios pe mustăciosul dictator. Cei doi elevi răstoarnă bustul de ispos care se
Josef Brodski – „Pseudopoetul în pantaloni de velur“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5862_a_7187]
-
și îmi sunt foarte dragi. Îmi place să mă duc la sală și să îmi zâmbească Andreea cu o gură până la urechi, îmi place să îmi facă Cori cu ochiul, în timp ce țipă la mine “Încă 10 și nu te mai mieuna, că nu mă impresionezi!” și îmi dă o stare de bine când mă interpelează Dalanda, încă de la vestiar, “N-ai mai venit de o săptămână, ai pățit ceva?”. Și mi-ar plăcea, mai presus de toate, să vă fi convins
Pledoarie pentru Sport şi premii în abonamente la sală by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18728_a_20053]
-
experiență unică. Vizita lui Dumnezeu la Satu Mare a fost însă prea subtilă și sofisticată pentru mintea bietului primar, care n-a înțeles în ruptul capului ce i s-a întâmplat. Mai întâi, o găină a secretarei lui a început să miaune. Apoi, în biroul lui, a avut loc un cutremur cu o magnitudine respectabilă, având în vedere faptul că etajera primarului a căzut la pământ. A urmat explozia cutiei poștale, în urma căreia au luat foc doar citațiile de la judecătorie, celelalte plicuri
ABSURDUL TÂRZIU AL LUI GEORGE TERZIU de GEORGE TERZIU în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373646_a_374975]
-
lămpile aprinse pe Dealul tot mai mut, Să simt în nări mirosul și freamătul din mină, S-aud cum Casa noastră se umple de lumină, Să fiu iar copilașul învlăstărit de dor Acolo în cămară, la oala cu groștior Și mieunând melodic, așa, precum pisica Să mă întrebe mama, ce faci? și eu-nimica... Mi-e dor să merg la școală, cu bunii mei ortaci, Ori la furat de ouă de păsări prin copaci; Să mă întrec de-a valma cu mieii
MI-E DOR... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373724_a_375053]
-
trezit a doua zi la spital, operat de fractură de mandibulă. Iar cicatricea a rămas.... Am ieșit după o săptămână ,mi-era rușine să dau ochii cu cei care mă cunoșteau.Prieteni nu mai aveam ,până și țâncii din mahala, mieunau sarcastic în urma mea. - Și nu ai mai urcat în ring de-atunci ? Întrebarea îi pică tare rău,ca un cuțit care se răsucește-n rana lui adâncă ,dar îi răspunde totuși : - Nu... Știam că aș fi pățit exact la fel
VIATA LA PLUS INFINIT (2) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384687_a_386016]
-
pisoiașul meu îi face pe toți cei din jur să se oprească și să înceapă să-l caute îngrijorați din priviri. Iar pisicile, evident, înnebunesc de-a binelea. Încep să se agite și să umble disperate după ăla micu care miaună. Buun. Și-acum povestea la care voiam să ajung. Azi am fost la sală și mi-am lăsat telefonul în dulăpiorul din vestiar. Dar am uitat să îl dau și pe silent. Când mi-am terminat treaba în sală și
Pisoiul din dulap by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19126_a_20451]
-
nu vor fi părăsiți de Dumnezeu, tânăra pereche mulțumi de găzduire și cu inima împăcată porni spre casă. Mergeau îmbrățișați sub clar de lună, fascinați de strălucirea stelelor. Când trecură prin dreptul gospodăriei vrăjitoarei auziră un hodorogit prin podul casei, mieunat de mâțe, apoi un râs sinistru. Inima femeii se făcu cât un purice și se ghemui la pieptul bărbatului. Acesta o strânse protector în brațe și o sărută pe frunte. Prin dreptul curții Buhei brusc în spatele lor auziră o bufniță
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
auzi o bubuitură asurzitoare. - Ce-a fost asta, întrebă Elena în șoaptă cu glasul tremurând. Ascultară cu urechile ciulite la orice zgomot. Ceva le pocni în fereastră și geamul se făcu țăndări. Cei doi săriră în picioare îngroziți. Un mârtan mieună în odaia cealaltă și răsturnă oala cu lapte. - Ai uitat motanul înăuntru? - întrebă Elena înspăimântată. Dar nu termină întrebarea că ușa de la intrare sări din balamale crăpându-se în două de peretele opus. La o secundă, o flacără ca un
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
-și alene capul, mârâie plictisit dezgolindu-și, fără prea mare interes, un colț îmbătrânit în gura-i știrbă. Vizibil deranjat de vizită, cu coada între picioare, pleacă lăsându-mi cale liberă. Pisica îmi adulmecă vicleană picioarele ridicându-se pe ele mieunând, cu dorința vizibilă de a-mi intra în grații, doar-doar o primi ceva. Am continuat să insist cu bătaia în ușă, de pe care, la aproape fiecare lovitură, mai cădea câte o bucată din vopseaua gri, scorojită. Mi se pare că
PLEDOARIA NEUITĂRII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384751_a_386080]
-
nr. 1651 din 09 iulie 2015 Toate Articolele Autorului I-am văzut crescând cu ochii mei În cuibul de sub streașina însorită, Acum sunt gata pentru zbor toți trei Și parc' așteaptă clipa fericită. Jos pe pământ pisica cea flămândă Tot miaună o strofă din folclor, În jur aceleași vrăbii stau la pândă Să-și mute ciripitu'n locul lor.. . Privindu-i mă întreb cu înfrigurare Și caut printre oameni un răspuns, Cine le spune și ne spune oare, Sunt aripile voastre
PUII DE RÂNDUNICĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384485_a_385814]
-
este bine. De foame, de plictiseală mai face câte un bebeluș după un chef de pomină. Asta-i viața pentru el. Chiar dacă-n restul timpului trage mâța de coadă la propriu și la figurat. Să aibă, mâța măcar, de ce să miaune că el tace de foame. Dar ferească-te Dumnezeu de o boală pentru care medicina nu are încă leac sau acesta este prea scump pentru societatea care ajută social. Un asemenea sărman om face umbră patului pe care-l folosește
A FACE BINE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384643_a_385972]