12,937 matches
-
la Sorescu, ci de un umor bine dozat de-a lungul poemului, de o ironie care flanchează constant versurile. Cîteodată acest umor e pe de-a întregul la suprafață, acoperind cu totul, într-un fel grijuliu și protector, pudic oarecum, miezul serios și poate chiar tragic al textului: "Vezi'ti de treabă Ursachi/ și renunță odată la obișnuință vicleana a poeziei./ Tu care în adolescență/ ai vrut să te faci oier, apoi/ funcționar la "Piscicola", tu care ți-ai amăgit/ insomniile
Poezia perena a lui Mihai Ursachii by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14767_a_16092]
-
Nici cu el n-avea nimic Telefil. Zicea chiar că emisiunile lui D.D. sînt pline de alde ăsta și că nu merită să-l iei în serios. Avea ce avea cu un înalt personaj care a sunat pe post în miez de noapte ca să-l contrazică pe oaspetele lui D.D. într-o problemă vitală pentru România pe cale a intra în NATO și UE, așa de vitală că merita deranjul cu înaltul, prea înaltul, aproape cel mai înalt personaj din istoria de
Ghici cine vine la OTV by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14808_a_16133]
-
ștersăturile autorului, exemplar examen al spiritului său critic, aplicat pe viu. Ediția reproduce, din mulțimea mapelor aflate depozitate la Arhivele Naționale, în colecția "Scriitori români", Dosarul cu numărul 120, al cărui conținut este format din acest Jurnal, intitulat Caiete de miezul nopții. Fragmente au mai fost publicate în revista "Magazin istoric", în patru numere ale anului 1995, de Ioan Lăcustă, iar de către Popescu-Cadem în "Jurnalul literar", din aprilie 2000 până în martie 2001. Dl C. Popescu-Cadem și-a consacrat doi ani și
"Singurătatea mea populată de cărți" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14799_a_16124]
-
autoportret: "Din ce în ce îmi aduc aminte mai mult de suferințele lui Pârvan din ultimii lui ani când a scris lucrurile cele mai de seamă. Să mă socotesc oare norocos pentru suferințele mele de azi?" Alexandru Busuioceanu - Caietele de miezul nopții (Jurnal 1939-1957), Editura "Jurnalul literar", București, 2001, 254 pag.
"Singurătatea mea populată de cărți" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14799_a_16124]
-
praful stelar stîrnit de Taur,/ unghia taie în cretă apa și cerul,/ buricul degetului lasă un soare sterp./ Apoi cuvintele sale încep/ să vibreze în lucruri" (Anestezie /II/). Cuvintele tind a se substitui lucrurilor cum somptuoși paraziți ce le devoră miezul. E interesant de urmărit în acest tip de poezie raportul complex dintre "fondul" formalizat, totuși rezistent, și "forma" substanțializată, adică permeabilă la datele psihice. Dacă pe de o parte poetul își găsește compensația în fervoarea estetizării, pe de altă parte
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
tatăl meu n-a făcut așa. A dat bani În dreapta și-n stânga și m-a scăpat. Că dacă n-ar fi făcut așa poate eram și eu acum un mort glorios prin vreo tranșee. - Ah! așa, zise bătrânul cu miez. Și-acum ce faci? - Învăț, taică. Învăț. - Ce poți să Înveți atâta? Că doară văd că ești destul de mare. Nu mai ești de vârsta școlarilor. - Apăi omul cât trăiește Învață, tăicuță. Eu, de pildă, Învăț cum să fac niște prafuri
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]
-
-mi spun că LP-ul Paolo Coelho, asonorizat în frumoasa poveste Alchimistul, este Legenda Personală a unui adolescent perpetuu. Adică a unei persoane care, cu superbă ostinație, nu părăsește teritoriul visului și al inițierii. Alchimia e arta de a căuta miezul fertil-inițiatic al Pietrei: Te voi numi Piatră iar pe această piatră voi clădi Biserica mea", căci a iniția în-seamnă, în primul rând, a începe. Miezul alchimic al pietrei, sugerează același Maestru, este Logosul, iar discipolul știe aceasta: Spune un singur
Paulo Coelho, "maestru de viață și speranță" by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14886_a_16211]
-
superbă ostinație, nu părăsește teritoriul visului și al inițierii. Alchimia e arta de a căuta miezul fertil-inițiatic al Pietrei: Te voi numi Piatră iar pe această piatră voi clădi Biserica mea", căci a iniția în-seamnă, în primul rând, a începe. Miezul alchimic al pietrei, sugerează același Maestru, este Logosul, iar discipolul știe aceasta: Spune un singur cuvânt iar eu voi fi mântuit". În Alchimiști și cărturari, Eliade vorbește explicit despre coborârea alchimică în inima vie a pietrei. În plan teoretic, explorarea
Paulo Coelho, "maestru de viață și speranță" by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14886_a_16211]
-
adevăr excepțional, cu multe animale, șerpi, lei, elefanți, lupi, vulpi, cămile, tigri, râși, maimuțe și cai. Atunci am Înțeles eu ce e cu „excepția” și de ce au dat acel spectacol mai la urmă, fiindcă deja era târziu, cred că după miezul nopții și nu mai erau copii la circ să se sperie de animalele acelea fioroase. După spectacol am ieșit afară, dar unde să plec eu acum? Nu cunoșteam pe nimeni În oraș, pe drum Îmi era frică să plec singur
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
nouă dimensiune poeziei americane. Eu n-am avut parte de astfel de comentarii. Din contra, au apărut niște cronici, în care se afirma că poezia mea sună atît de bine și de natural! Deci, se pare că am intrat în miezul acestei limbi, printr-o muncă "herculeană", pentru că una din cronici, de pildă, spune: Credeam întotdeauna că un poet nu poate să scrie decît în limba lui natală și nu poate într-o altă limbă... de adopțiune. Ei bine, iată că
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
viața la distanță", atât cât e posibil, un mic moment de neviață, din care îmi trag energia necesară acceptării ritmului nebun al cotidianului. Mă imaginez arbore, un cedru, care corespunde zodiei mele, fixat într-un loc adânc, cercetând cu rădăcinile miezul plantei, pe când ramurile se întind în sus, aspirând la prietenia norilor. în aceste clipe nu mă mai neliniștesc de căderea darurilor din infern, în zona pasivității. Nu e nimic de făcut și răbdarea se dovedește a fi cea mai înaltă
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
Laurent Dispot, Günther Kunert și soția lui. La festival se discută puțin despre poezie și foarte mult despre politică și drepturile scriitorilor. Trei francezi plini de originalitate: François Olivier Rousseau, Laurent Dispot și Pierrette Fleutiaux. într-o noapte, puțin după miezul nopții, vine Renè Diaz dinspre lac, clătinându-se, destul de amețit, spunând că în lac e un francez mort, cu un steag înfipt în burtă. Cineva îi răspunde că nu e francez, ci cubanez! înaintea ultimei zile, la recitalul de poezie
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
Din toate punctele de vedere. Nu cred ca această atmosferă să-mi fi deformat percepția. Nici entuziasmul (bine temperat) al unor telespectatori de ocazie, care știau cîte ceva despre premiile Galei Uniter și care mi-au ținut companie pînă la miezul nopții încîntați peste poate că le pot furniza detalii și că imprim suspans teribil odăii. Tîrziu mi-am dat seama că îi contrariau și îi surescitau, totodată, manifestațiunile mele, mai tare decît comentariile în sine, pe care nici nu le
Nevoia de celălalt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15303_a_16628]
-
convențiile bunei cuviințe, se spune tare ceea ce nu era permis de spus nici în gând, dar în măsura în care cuvintele obscene vin din interiorul dramei și nu din exterior, ele devin o convenție ca oricare alta, șocul creat de ele apropie de miezul dramei și nu creează stânjeneală. într-un fel mai puțin violent, o realitate dură este descrisă și de cele două piese elvețiene selectate: Top Dogs de Urs Widmer și Ambasadorul de Thomas Hürliman. Dezechilibrul economic general modifică percepția de sine
Un loc curat by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15277_a_16602]
-
Iată ce scrie poetul sărbătorit la pagina 358 a splendidei sale cărți de proză T de la Trezor în care definește cel mai bine crezul liricii sale: Exact în momentul când ajung în pragul ultimei grote... orologiul moară de vânt... bate miezul nopții... Când ultima notă majestuoasă se stinge, intru cu gravitate în sala luminată a giorno, și iată-mă, brusc, înconjurat de mine însumi!... Simplu joc? Sau vanitate? Sau joc al vanității? Amuzament faraonic?... Nimic din toate acestea. Ca orice artă
Administrarea Logosului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15297_a_16622]
-
Și lângă Axa lumii prinsă în rotire amplă Vă temeți de-a mă înfrunta nemernic, Crezându-vă în drept de-a-mi judeca Ideea. Chiar dacă nu sunt urlet spăimos, asurzitor, Ci doar o șoaptă sunt, un șuier slab ce-abia Se-aude-n miezul nopții. Un șuier slab, pe care, E drept, nu-l agreează timpanele cometei. (1921-1922) (Prin noapte, hăituit de stele) Pe-aici am colindat vrăjit, Pe-aici am rătăcit asediat De haita cuvintelor tipărite Ce nărăveau visător Să-mi încolțească albăstruia
Velimir Hlebnikov (1885-1922) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/15306_a_16631]
-
teamă, ci din repulsie față de termenii tociți. Asta însă nu l-ar fi împiedicat pe Alcibiade, bunăoară, să mă trateze în stilul său atât de colorat, de bogat în lexic, suculent, ca să aflu ce mitocoseam în tufișurile Grădinii Botanice, în miez de noapte și nici nu mai pomenesc în ce companie, ori cum am subtilizat un săpun Lux din galantarul unui shop, iar de la Mall un televizor digital, cu efecte de relief și cu diagonala maximă, cu care am fugit în
Suntem în anul Caragiale by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15363_a_16688]
-
cu care consideră a avea semnificative atingeri biografice. Îl impresionează totul: casa "din piatră vînătă, răcoroasă", biblioteca enormă: "Mă copleșesc titluri, mă destramă din toate părțile volume și broșuri ispititoare". Întîlnirea cu scriitorul italian îi pare, în ansamblu, "plină de miez și simpatie". Tot acum începe publicarea Itinerariului spiritual care prin cele 12 articole definește cu aplomb "generația tînără" și o delimitează hotărîtor de "bătrîni": "Eram prima generație românească necondiționată în prealabil de un obiectiv istoric de realizat". În 1928, cu
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15408_a_16733]
-
cu altă orînduire a textului, cu alt fel de colontitluri etc., creează destule probleme. Desigur, multe se învață din mers. Tehnoredactarea primului număr nou ne-a ținut pînă la cinci dimineața. A celui de-al doilea doar pînă puțin după miezul nopții. Cînd scriu editorialul de față, nu știu cît ne va lua numărul al treilea, dar cu siguranță vom mai prinde ultimul autobuz. Dificultățile psihologice s-au dovedit și mai grave. Am întîmpinat două tipuri de rezistență: a unora dintre
Schimbarea la față by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15441_a_16766]
-
imaginat, despre populații care, dovadă a originii lor, au coadă, speculații scientiste despre geneza diferită și inferioritatea negrilor, bazate pe antropometrie, frenologie și teorii ale consecințelor produse de diferențele climatice. Dacă primele și ultimul capitol păstrează un ton destul de general, miezul cărții îl formează cele două capitole care analizează construcții în cea mai mare parte contradictorii: Tombouctou, o prefigurare terestră a Paradisului, un oraș perfect, fabulos ce ascunde nu doar bogății, ci și universități și bibliteci, și regatul Dahomey, un teritoriu
În Africa neagră by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15446_a_16771]
-
scrie doar la cărțile oferite de autori, fiindcă nu-și pot totdeauna permite să cumpere cărțile care apar! * Să încheiem acest tur de orizont cu altă revistă din provincie: Antiteze, 10-11-12/2001, de la Piatra Neamț. Tema provinciei în raport cu centrul este chiar miezul unei anchete din ultimul număr pe anul trecut. Un interviu și un fragment de roman publică dl. Petru Cimpoieșu, una din revelațiile prozei postdecembriste. Cronicarul semnalează și scrisorile inedite, cinci la număr, plus o carte poștală dintre noiembrie 1987 și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15440_a_16765]
-
în fine, un termen neaoș - răstălmăcind rebarbativ remarcabile realizări rostuitoare reformiste, restituindu-ne renovator recunoscătoarei Europe, simțitoare la silințele, strădaniile, sforțările pe care stăruitor le susținem, cu suita de sacrificii silențios suferite. Cu cruzime canibalică se pronunță cuvântul corupție. Pe când miezul chestiunii rezidă, rezidual - rog reculegere! - în însăși împletitura A.D.N. -ului obștei. Dl. Livius Ciocârlie nu-mi va lua în nume de rău că voi argumenta afirmația de mai sus cu un substanțial citat din autorul său preferat, Paul Valéry
Tot obraznic ai rămas, nene Iancule... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15488_a_16813]
-
procese nu sunt decât o perdea de fum, în spatele căreia se desfășoară marile partide de poker cu viața noastră. Singurul moment în care mi-am spus că nu e totul pierdut s-a consumat într-o noapte târzie, mult după miezul nopții, când două fătuci jurnaliste, frumoase foc, l-au încolțit pe Văcăroiu ca pe hoții de cai, aducându-l în situația ca, deși treaz, să se bâlbâie lamentabil și să admită că marele său profesionism, în numele căruia a fost plătit cu
Cimitirul ca loc al protecției sociale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15548_a_16873]
-
de a scăpa de indezirabili. Iluzia optică pe care o speculează autorul este cea a extincției. În ultimă instanță, Povestea Marelui Brigand e un roman polițist, în care se narează uciderea unui om. Dar cartea nu respectă regulile genului. În miezul subiectului se găsește o anchetă, a fost comisă o crimă, inspectorii scotocesc după urmele asasinului. Relatarea nu e însă atît de simplă și curgătoare. Judele Ștefan conchide, că în cazul lor nu se descoperă victima, nici mobilul, nici autorii mîrșăviei
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
eu nu mai cred în nimic, sînt bolnav pînă în măduvă de conspirativită: în tot ce pare întîmplător, eu văd întotdeauna o mînă îndărătul afacerii. Vasăzică m-am îmbolnăvit de suspiciune. Tot ce era suspiciune goală înainte de '89 a prins miez, substanță, după '90. Și asta este, practic, moartea oricărei virginități sufletești și intelectuale. Ceea ce nu-i un lucru rău, la o adică: acum, fiind cicatrizați, putem să operăm la orice temperaturi. A existat o vreme în care n-ați fost
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]