46 matches
-
că, lingvist de meserie (a coordonat reeditarea, integral revizuită, a dicționarului lui Tiktin și ediția monumentală a Bibliei lui Șerban Cantacuzino), Paul Miron uită să le conceadă literaților dreptul de a se entuziasma în fața, pur și simplu, spectacolului de cuvinte miezoase pe care acesta îl pune în scenă cu o naturalețe, multora, străină. La prima lectură, și pe mine tot asta m-a frapat. În plus, acte manqué sau nu, atunci când, stârnit de Ovidiu Nimigean, se referă la neajunsurile literaturii care
Și ca dânsa suntem noi by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5808_a_7133]
-
și cu promisiunea unui miez fabulos”) și mai ales prin aducătoarea lor, o fetiță de 12-13 ani, versiune de Lolită „jitană”, care apare din când în când pentru a oferi ispititoarele fructe. Ambianța marină erotizată se împlinește prin evocarea smochinelor miezoase și a purtătoarei lor pe tipsie. Acesta este cadrul în care adulterul se săvârșește, protagoniștii fiind împinși în păcat de o răvășitoare patimă carnală izbucnită în ei de cum s-au văzut. Paul, un tânăr scriitor cunoscut, Alicia, o tânără regizoare
Noul romancier by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3732_a_5057]
-
fete / Să se-mpene în sărbători, / Să le vie pețitori”. Nu-i greu de înțeles, cîntarea în această variantă binecuvîntează fervoarea și împăunările unei case unde o tînără își așteaptă măritișul. Ce franchețe, în gestul adaptării la concret, în apelul la miezoase analogii cu plinătatea de bun augur a plantelor ce ocrotesc, de totdeauna, preajma țăranului! „Doamne, dă fetii noroc Ca sămînța-n busuioc, Doamne, dă fetii viață Ca florii de mintă creață” * Ruralitatea își poate păstra valorile grave și în ocazional, cîte
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
Emil Brumaru (Test de catifea reiată) Mai simt cum ți-așează lumina Pe șold raiul fin destrămat De pofte? Zărești încă-n fructe Dragi îngeri culcați pe un pat Miezos și-acrișor? Auzi iarăși în tine fîntîni, și grădini, Și garduri, și hălți, și marfare? Din nou strîngi în brațe dulci spini Să-ți zgîrie pînă la sînge Toți sînii închiși sub lăcat? Mai simți cum ți-așează, lumina Pe
Patru întrebări, repetînd prima, degeaba by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15626_a_16951]
-
Cronicar Mozart și Islamul Concis, miezos și plin de luciditate este excelentul articol al lui Petru Iancu din numărul din 13-19 octombrie al Dilemei vechi. Articolul este intitulat "Suicidul politic corect" și are drept temă seninătatea timorată cu care Europa, pusă în fața valului islamic, își dovedește
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10166_a_11491]
-
Gheorghe Grigurcu Ne-a reținut atenția o substanțială carte semnată Sergiu Miculescu Măștile lui Eugen Ionescu. Solid documentată, cu o tonalitate sobră și o frază miezoasă, ea își propune a scoate în relief, în opoziție cu un punct de vedere al lui Gelu Ionescu, unitatea operei ionesciene, pe care fazele română și franceză n-o scindează decît aparent, dar totodată stabilește cîteva "motive structurante" ale acesteia
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
lirică în care poeta își realizează autoportretul: « ca niște aripi/ de înger/ secundele își lasă/ zborul/ pe umbra mea/ creată de/ peniță/în scris.” Fie ca penița Adinei Sas-Simoniak să aștearnă pe hârtie și de acum înainte, „cuvinte calde, dulci, miezoase” (“Cu Tine”). Fie ca arta ei poetica să exprime întotdeauna același gând: “Te laud intrând în dulci veșnicii!” (“Din ce îmi dai”). Octavian Curpaș Surprise, Arizona Referință Bibliografică: Perpendiculara pe un colt de nemurire de Adina Sas-Simoniak / Octavian Curpaș : Confluențe
PERPENDICULARA PE UN COLT DE NEMURIRE DE ADINA SAS-SIMONIAK de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367183_a_368512]
-
portretele, în dăltuirea lor marmoreană, de la cel al Părintelui Patriarh Daniel, deschizător al cărții de față, până la cel ce închide volumul, al Părintelui Ioan Iordăchescu, „Sacerdotul de vocație întru îndelungă slujire“ din ținutul natal al Fălticenilor, au ceva din substanța miezoasă de sens a unei cuvântări omiletice. Din lectură se întrupează în simțire și iau chip viu oameni care au fost și mai sunt încă. Prind contur asemenea unor pilde vii. În același timp, fiecare portret e în felul lui o
CHIPURI DE IERI ŞI DE AZI ÎN RAMA VEŞNICIEI, COLECŢIA „MEDIA CHRISTIANA”, SERIA „LUMINA”, A EDITURII BASILICA, 2015... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368174_a_369503]
-
ordonate, de arbuști, ierburi încâlcite, frunze și fagaduinti de toamnă. Sub un cer cu obraji de fum, cu parfum năucitor de sulfina, măceșe în pârg și întrebări fără coaja. Am privit fiece detaliu, fără să văd totuși nimic, sub ciocnirea miezoasa a norilor colportând zvon de ploaie. M-au durut nădejdile franțe ale salcâmilor înfloriți în ultimul rest de vară. M-au rănit șoptirile porumbului, trudind să răzbească printr-un pământ împietrit. Am despărțit în silabe tristeți vestejite, fără să găsesc
NICI DESPRE MOARTE, NICI DESPRE VIATA de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359464_a_360793]
-
Enescu și Brâncuși, pentru că numai în acest chip el este integral românesc... De unde proverbiala răbdare a românilor, printre altele ilustrată și de faimosul vers coșbucian: „Răbdăm poveri, răbdăm nevoi” (la acea vreme țăranii vroiau cu ardoare pământ, fapt evidențiat de miezoasa scenă din romanul Ion, în care Ion al Glanetașului se apleacă și sărută pământul ca pe o ibovnică; astăzi, pământul tot mai înstrăinat al țării vrea țărani). Dar să-l ferească Dumnezeu pe oricine de furia îndelung răbdătorului român, pornit
PROVERBIALA RĂBDARE ROMÂNEASCĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381050_a_382379]
-
București, în preajma Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Preacuviosul Părinte Arhimandrit Timotei Aioanei, pe lângă responsabilitatea eclesiarhiei chivotului Bisericii Ortodoxe Române și a exarhatului cultural, așează constant pe hârtie slove nemuritoare ce poartă frânturi din viața oamenilor, evocări luminoase pline de căldură. Cuvinte miezoase, gânduri pline de erudiție, bucurii lăuntrice, întâlniri cu inimi smerite, mărturii cuvioase, duioase aduceri aminte, toate acestea vorbesc singure despre un suflet ce poartă harul condeiului ... Originar din Țara de Sus a Moldovei, din localitatea Rădășeni, ținutul Fălticenilor, județul Suceava
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT TIMOTEI AIOANEI – UN SLUJITOR AUTENTIC AL BISERICII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346316_a_347645]
-
o construcție amintind de maniera scriitoarei Karen Blixen, cartea prezintă destrămarea unui cuplu (un tânăr profesor cu un contract într-o țară africană și soția lui), pe motivul unei suspiciuni de infidelitate. Eristikon (1982), catalogat de critică drept „cel mai miezos text” al autorului (Laurențiu Ulici), abordează din nou teme existențiale, conflictul centrându-se în jurul unui personaj a cărui viață se transformă într-un calvar îndată ce directorul școlii, unde lucra ca profesor de matematică, un ins despotic care strânsese timp de
BALANOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285577_a_286906]
-
zarva străinilor; cum este înădușită căldura de umbra unui nor, așa au fost înădușite cîntările de biruință ale asupritorilor." 6. Domnul oștirilor pregătește tuturor popoarelor pe muntele acesta, un ospăț de bucate gustoase, un ospăț de vinuri vechi, de bucate miezoase, pline de măduvă, de vinuri vechi și limpezite. 7. Și, pe muntele acesta, înlătură măhrama care acopere toate popoarele, și învelitoarea care înfășoară toate neamurile; 8. nimicește moartea pe vecie: Domnul Dumnezeu șterge lacrimile de pe toate fețele, și îndepărtează de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
venei! din dragoste pentru Lică și se exprima prin înrăire și prin mojicie. Lina era prima ei victimă. Sia, care era cu Lina de obicei îndărătnică, acum făcea dinadins tot ce putea ca s-o supere. Lina avea un suflet miezos și puhav ca pâinea moale, dar avea și micile ei manii inofensive: un ghem de lână pe care nu-1 suferea să i-1 deșire nimeni; cabinetul medical ce sticlea și unde nu vrea să se amestece nimeni; 0 boccea unde
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
insistentă, biruiseră. Iar de pe la 1837, prin astuparea și cicatrizarea ei completă, Bucureștioara nu se mai regăsește pe nici o hartă. Doar actualii dezgropători ai rețelelor de canalizare ai I.C.A.B.-ului mai înțeapă, când și când, cîte-o vână de pământ viu, gras, miezos, îndopat cu împuțiciunile asimilate, semn că, pe sub scoarțele pavajelor centrale ale Bucureștiului, mai pulsează ceva din inima pârâiașului care circumscria punctele descântate ale orașului. 98 DANIEL BĂNULESCU - Dar de ce, fă? De ce-mpietrește?... Ce le-arăți? Din încăperile podidite de întuneric
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sprijină evoluția "organică" a societății românești. Ori, Creangă rămâne argument viabil pentru cei ce caută specificul, "ceea ce este mai leit românesc". Într-un alt loc, în capitolul rezervat lui Eminescu, își reafirmă rezervele față de humuleștean, vorbind de "proza foarte colorată, miezoasă, dar vulgară și trivialpopulară, a lui Creangă" aluzie iarăși la cele două proze licențioase, care începuseră să circule pe ascuns, prin diverse medii, transcrise de mână, stârnind deliciul libertinilor și dând curaj libido avangardiștilor, în căutare de înaintași. Abia peste
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
a atins performanțe artistice la care colegii de generație nici nu îndrăzneau să ridice ochii. Există și zile mai altfel, când omul făcut din aceeași plămadă ca noi toți prevalează deasupra artisului, iar gura făcută pentru cântat frumos sau vorbit miezos tace. Viorica însă, încercată de viață poate mai mult decât noi toți, a învins întotdeauna pornirea de a tăcea. A continuat să se exprime și să-și împrumute vocea inconfundabilă fie rolului de pe scenă, fie poveștii spuse despre el. Despre
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
la naștere, multe lucruri îmi păreau interesante, demne de a fi povestite când voi fi scăpat de pietricica spinoasă, care nu vroia în nici un chip să iasă. În felul lor, multe întâmplări din spital au devenit și mai provocatoare, mai miezoase și burlești, pe măsură ce s-a scurs vremea. Însă le-am evocat rar și prudent. Nu-i bine să stârnești trecutul. Nu se știe niciodată când și cum se întoarce, ca să te pedepsească pentru nesocotință. Nu-i sănătos să-i dai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
plafon înalt. E adevărat, de asemenea, și că tendința mediului local e de a coborî la „fleacuri”, totuși nu staționăm în ele. „Discuțiile de băieți”, amuzante sau grotești, care prelungesc în unii din noi amintirea internatului școlar, alternează cu discuții miezoase, inteligente, scăpărătoare. Luați împreună, știm o grămadă de lucruri interesante, pasionante, crocante, care, transformate în texte, ar putea alcătui o „mică enciclopedie”: politică, literară, artistică, socială etc. În doi, în trei, în patru, ilustrăm ideea de diversitate, controversăm, ne plasăm
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
săi, precum musafirul Însuși. Academicianul francez nu părea insultat. A chemat-o pe Marie-France și a rugat-o să arate oaspetelui micuța ei cameră, ca acesta să se convingă că apartamentul are totuși Încă o Încăpere... Ascultam, și nu prea, miezoasa anecdotă. Expresia de nobilă tristețe a chipului abia văzut, Într-o clipire a destinului, continua să mă urmărească. „Nu mă pot obișnui cu viața”, auzeam În jur și În mine Însumi vocea lui Bérenger citind chipul de neuitat al autorului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ani de zile cea mai intensă și implicată parte a activității, ba unde nici nu te aștepți, prin peninsulă sau prin lumea largă. Petronio e în plină activitate creatoare, citește enorm, scrie cu măsură, participă la dezbaterile culturale cele mai miezoase din Italia, face parte din jurii literare, activează în asociații culturale etc. Mereu la curent cu noul, el cântărește acest nou cu o rațiune luminoasă, decantată de-a lungul unui întreg secol de iraționalitate, și îl adoptă, fără prejudecăți, în
Un om și secolul său: Giuseppe Petronio by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14316_a_15641]