173 matches
-
și strălucitor. Hrana oarecum completă pe care mă străduisem să i-o asigur ca și viața în aer liber și mișcarea, îi pârguise pielea, îi colorase obraji, îi dăduse o suplețe gingașă care începea să aibă rotunjimi de femeie. Ochii migdalați, care îmi aminteau fără încetare de Simion, scăpărau de inteligență și de maliție. Era răsfățata comunității noastre și mai ales a lui Gery și tovarășa nedespărțită, prietena lui Vasili. Numai îmbrăcămintea cenușie și sărăcăcioasă putea aminti că era copilul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
podului străjuit involuntar de mine. Yukata îi unduiește albastru în briza văratică, evantaiul îi sigilează perfect carnea buzelor, privirea îi este zăvorâtă în pietrele calde din caldarâm. Am o viziune demnă de poeții din Heian, inspirați de versul unui zâmbet migdalat... Dar totul se preface în țăndări: umbră terestră a neînduplecatelor vase americane de acum o sută cincizeci de ani, un Chevrolet negru-metalizat frânează brusc și apăsat lângă bordură. Erosul nipon: între metaforizare și pragmatism El dorea să vadă puțin mai
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
la patru (având grijă să asigur însă o minimă reprezentativitate etnică). Au fost solicitați să se exprime în chestiune o prietenă româncă stabilită de multă vreme în Tokyo, un prieten francez îndrăgostit iremediabil de școlărițele asiatice, iubitul meu cu ochi migdalați (ceea ce, premonitoriu, îi atrăsese cu mult înainte de sejurul japonez apelativul de "domnul samurai") și sora mea cu breton scurt, sever-cleopatric. Până acum, totul merge bine. Îmi înfrânez aici, cu greu, dorința perversă de a introduce în text o adresă de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de casă părinteasca mi s-au deschis multe uși, care de care mai luminate și derutante. Am luat multe decizii greșite în timpul facultății, am iubit, am învățat, am alergat după idealuri, am protestat. Eram tânăr, cu părul creț și ochi migdalați, când am văzut-o pentru prima dată pe Ea (așa o voi numi). Ne-am cunoscut la una dintre întâlnirile facultății. Era sensibilitatea întruchipata, iar în preajma ei mă transformăm ușor, ușor în tatăl meu, cel indiferent. Eram naiv, nu știam
RESEMNARE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1783 din 18 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373755_a_375084]
-
și acesta face parte din arsenalul clasic al moraliștilor, din păcate), locurile comune sau obtuzități pasagere se strecoară prin poarta acestei neînțelegeri și a impresiei că în neobarbarie Cultura (cu majusculă) trebuie salvată. Dar în rest, aforismele sînt delectabile surîsuri migdalate: "de la Demostene încoace, niciodată nu știm ce au oratorii în gură", "secolul al XX-lea s-a spălat pe mîini de toate naivitățile noastre", "nu s-a crăpat încă de ziuă în capul tuturor", "fiecare popor își scrie istoria pe
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13706_a_15031]
-
Toate Articolele Autorului Printre ale tale văluri de frumusețe, Înspre ale tale mărimi de drăgustețe, Între a cuvintelor părimi înțelepțite, Sunt între ale lor înțelesuri răsucite.. Între ale tale miraje așa de delicioase, Dintr-a înlăcrimărilor de ochi -duioase, Cristalinilor migdalați de alb creionați, Între pufoșeniile obrajilor dalbinizați.. Între atingerile îngerești ale sufletului, Printre alungările diavolești ale trupului, Înspre plantările miraculoase dintre idei, Între inspirările-mi sufletului compuneai.. Între răsuflările tale eu pot să trăiesc, În toate ale tale nu pot
ÎNTRE VĂLURI... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1291 din 14 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349243_a_350572]
-
bună, pe Elena Huțu, Diana Păscuțiu, Amalia Gaiță, Andrada Dumitru, Floriana Pachia, Georgiana Militaru, pe băieții Andrei Tiba, Robert Fu, cel din urmă mezinul marii familii a coriștilor de o șchioapă. Micul chinez De Robert Fu, micuțul chinez cu ochișorii migdalați, zglobiu și atașat nevoie mare de Minifloresul lui drag și deopotrivă de „nea Nicu”, îl leagă o autentică „colegialitate”. N-are decât trei anișori, dar e mândru că-i cântăreț la Palatul Copiilor. În curând e anul de când la spectacolele
Agenda2005-36-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284163_a_285492]
-
doar o sută de ani, iar faptele de arme ale celor care-l construiseră erau acum povestite ca legende ale neamului... *** În zilele noastre într-o școală cu limba de predare turcă doamna profesoară, o tânără foarte drăguță, cu ochi migdalați și care voia să se afirme în domeniul serviciilor publice fiindcă actuala ocupație era cel puțin dezamăgitoare în plan financiar, dădu clasei un extemporal cu titlul: Povestiți pe scurt ce știți despre Ginghis Han. Cea mai bună povestire se dovedi
MARELE HAN de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383959_a_385288]
-
dormea, era obosită, avea un somn agitat, tresărea, scotea mici țipete, transpirația îi curgea șiroie pe obrajii catifelați, se prelingea peste gâtul fin, pentru ca în final să ude perna. Priveam acel trup mlădios, cu fața ovală, cu doi ochi negri, migdalați, vioi, acum obosiți, nasul drept cu nări fine fremătânde, cu buzele pline, frumos conturate, formând o guriță mică. Brațele rotunde , fără a fi grase, se terminau cu niște palme micuțe și degete lungi și fine. O priveam cum se zbuciuma
O EXCURSIE LA MUNTE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385340_a_386669]
-
gheață și un clește. Gazda a turnat apa în pahar, cu cleștele a pus două cuburi de gheață, apoi a privit atent la femeia din fața ei. Era cochetă, cu buzele senzuale bine rujate și conturate, nasul în vânt și ochii migdalați într-o continuă mișcare îi dădeau un aer ștrengăresc. Trecuse bine de 60 de ani, părul vopsit roșcat lăsa să se vadă la rădăcină albul specific vârstei. -Ce s-a întâmplat, deși suntem prietene de mult timp, e prima dată
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385342_a_386671]
-
ia în vacanță, îi spuse Delia lui Ștefan la telefon: Cristina dorește să facă aceste sărbători cu bunicii. Încă nu am curajul să o las singură acasă. Ea este Ludmila! Delia întinse mâna unei femei amețitor de frumoasă. Ochi negri migdalați, sprâncene fine, încadrau obrazul dându-i un aer enigmatic. Un nas grecesc, buze frumos conturate, înaltă, suplă. Se simțea femeia puternică stăpână pe soarta ei. Dar, vorbind despre soartă, greșea Delia. Femeia din fața ei era vulnerabilă, chiar dacă nu lăsa această
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383265_a_384594]
-
discuție că un simplu angajat nu-i stârnea deloc atenția. în orice caz, Catherine Hammond a purtat o discuție politicoasă cu mine. Era extrem de frumoasă; înaltă și slabă, foarte slabă, cu pielea măslinie și cu o pereche de ochi fascinanți, migdalați, de un gri deschis. Avea pomeții pronunțați, iar sub ei se făceau niște găuri abisale. Părul, castaniu și tuns scurt, era ușor îndepărtat de față. Era îngrijită cu un maxim de simplitate: puțin machiaj, unghii naturale, singura bijuterie fiind o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de mâncare, în timp ce mașina de spălat lucra în ritmul ei obișnuit. La ora șase Rita s-a întors acasă. Strălucea de bucurie văzând că masa era pusă, lumânările aprinse, vinul și mâncarea bună o așteptau chiar pe ea. Ochii ei migdalați aveau o strălucire tinerească. - Ce surpriză! Să fiu oaspete în propria mea casă. Apoi deschise ușa garderobului ca să-și pună acolo geanta. Feifel se gândea: acuma va remarca că lipsește trenciul. Va fi amabilă să-l știe în mașina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
nenumărate soluții care răspund și, amestecate, fac sens, gust și culoare pentru coincidențele inexistente care își ițesc capul asemeni unor lilieci atârnați de tavanul unei peșteri, stranii pofte pornite la vederea unor chipuri feminine negre, mistice, inspirând mirosuri orientale, forme migdalate și stranii ale unor ochi sidefii ce nu pot fi cuprinși, scalpuri și bucăți de față netede, scandinave, fracțiune de geniu necuprinsă, izbucnită, înțeleasă și întrevăzută în clipa unui orgasm, dragoste perenă neuitată și dureros cuprinsă în sertarele și miile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
al ei. Iar cele două chipuri i se Învîrtoșau În cuget, În Închipuire, frămîntînd lutul din care ele fuseseră zămislite, Încît aproape nu mai avea cum desluși două femei, două vise, ci doar una singură, pe Priska lui cu ochi migdalați, pe Priska de acum și dintotdeauna, nălucirea ei Îl umplea de bucurie și parcă Îl Întrema, Îndeajuns să-l dezmeticească din oda somnului, dar nu Îndeajuns să-i miște mădularele sleite, și se Înfiora de gîndurile sale, de cum răsucea firul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
erau atrase de cele două tinere cilioaie ce încercau să-și ascundă vârsta fragedă sub straturi groase de fard, deși acesta nu făcea decât să le pună și mai mult în evidență trista frumusețe. Căci amândouă cilioaiele aveau ochii mari, migdalați, de un albastru bătând spre violet, pielea feței catifelată, bruneție, năsucul ușor în vânt, buze roșii, senzuale, talia fină, dar, din păcate, printr-una din acele neștiute legi care guvernează infinitatea de alcătuiri ale Cosmosului, mijlocul lor se termina prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
pe poziții! Pătrunderea în local se face printr-un fel de magazin cu de toate, cum găsești la noi cu duiumul, impresia mea a fost că greșisem locul căutat însă imediat, ca și cum ne-ar fi cunoscut, o fetiță cu ochi migdalați îmbrăcată într-un fel de chimonou ne-a spus să mai așteptăm nițel până se va așeza masa la etaj. Rezervarea, am aflat ulterior, se făcuse din timp și n-a fost nevoie decât de două-trei minute să fim stăpânii
HAI-HUI CU TRAMCARUL PRIN FRISCO... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367021_a_368350]
-
privesc de ceva vreme. Se joacă liniștit, ignorând prezența celor din jur. Are bucle blonde, ca tatăl lui (un renumit medic din Timișoara), și va avea, probabil, înălțimea lui (cam 1,90). Doar ochii sunt ai mamei (mari și negri, migdalați). “Era o femeie frumoasă și blândă, cam retrasă, dar dintr-o familie foarte bună, din Orientul Mijlociu. De-asta m-am și mirat când l-a născut. N-a vizitat-o, în 3 ani, nimeni. M-a sunat în miez de
UNDE MI-E COPILUL? de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367256_a_368585]
-
Japonia, la Ashikaga. Și-a întemeiat o familie agreabilă în Țara Soarelui Răsare, are un soț bun și de omenie, pe Makoto Uchiyama (Makoto s-ar tălmăci în limbajul nostru „cel ce spune adevărul”) și două fete frumoase, cu ochi migdalați, ele ca și orizontul de la răsăritul lumii fiind originea soarelui, dar al soarelui sufletesc al unei familii româno nipone ce-a identificat calea armoniei dincolo de granițele pe care le-ar impune deosebirile radicale de cultură, tradiții, religie etc... Se numesc
DANIELA UCHIYAMA. CALEA ARMONIEI, DINCOLO DE GRANIŢE... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1816 din 21 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364713_a_366042]
-
franjuri, îi contura trupul suplu. Șiraguri lungi de perle albe întregeau ținuta.Pantofii cu tocuri înalte, subțiri, susțineau picioarele lungi și zvelte arcuind exemplar linia perfectă prin dungile ciorapilor. Decolteul rochiei evidenția bustul înzestrat și pielea ușor creolă. Ochii verzi, migdalați erau incadrați de un machiaj ce-i făcea mai expresivi. Femeia era reflecția ei în oglindă! Se uită în jur. Liniște. Intră o blondă planturoasa. - Beatrice? Blonda o măsura mirată: - Frumoaso, mă numesc Beaulah! Sau ai gustat prea mult whisky
RETRO STORY de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364664_a_365993]
-
Ești perfectă, dar nu te lăsa pe lauri! De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Măicuța Juliei May se lăsă hopa pe-un taburet un picior pe podea la un pol un picior la alt pol pe lemn migdalat Nici un zgomot printre ienuperi Cordica albastră prinsă-n leagăn Sudoare-n bucătăria cu pisici viagere Purtată de curent peste livada cu nuci sădită la Gura Văii de Domnul Ion Măicuța Juliei May vru să prindă un fluture curios prin borcanele
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
Fiind cu obuzierul aproape de capul coloanei, am coborât și eu. La marginea șoselei se găsea cadavrul unui ofițer sovietic, cu uniforma întreagă, cu cizmele în picioare (o curiozitate, fiindcă ele erau primele furate), fără nici o rană vizibilă, cu ochii mari, migdalați deschiși, privind spre cer, cu fața și mâinile galbene ca ceara de albine. Ne-a frapat faptul că nu intrase în putrefacție și nici măcar nu mirosea, era ca o mumie părăsită în imensitatea stepei. Toți cei care eram în jurul lui
FRAGMENTE DIN MEMORIILE UNUI OFIŢER DE ARTILERIE de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350333_a_351662]
-
Autoportret ,, un chip senin - victorios ca ghiocelul care a învins pojghița de gheață de la suprafața zăpezii; are evident aer de copilă candidă răsfrântă în afară maschează îngândurarea inimii răsucită în ea însăși la gândurile nedemne ale altora; frunte înaltă, ochi migdalați și ușor pastelați de culoarea cerului, nasul bine modelat pe mijlocul feței, buze păstoase, proferând virtuți ca geana de mesteacăn, într-o expresie dragă artistei. Se cuvine spus de la început că, la Constanța Abălașei-Donosă, ceea ce noi numim poezie este de
PAROLA CARE DESCHIDE CALEA VIEŢII ESTE IUBIREA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349354_a_350683]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > ÎN CASA ÎNGERILOR NU SE FUMEAZĂ Autor: Violeta Deminescu Publicat în: Ediția nr. 519 din 02 iunie 2012 Toate Articolele Autorului târfă viața asta și cea dintre noi cu ochii migdalat făcuți din cărbune jarul nu-i stins nici în țigara ținută de mai bine de-o-ncredere între degetul mare și arătătorul înmuiat în păcate târfele toate fumează cum de nu-i ajunge arsura la deșt? gura-i murmură or
ÎN CASA ÎNGERILOR NU SE FUMEAZĂ de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362031_a_363360]
-
arșițe și ploi, mica piatră prețioasă A ajuns la noi. Frântă de talazuri, purtată de vânt zbuciumată-n unde, netezită-n val, în cele din urmă a ajuns la mal. Timidă, stingheră, plăpândă și gingașă, cu forme alungite, cu ochi migdalați, și-un trup iubit de soare s-a odihnit o clipă pe plaja primitoare. „Aici e țărmul, ți-au spus Aici e casa”. Dar între pietrele din jur Alese, cizelate, lucitoare Erai o piatră de culoare. PRIMĂVARA E primăvară. O
FLOARE DE NISIP (POEME) 1 de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365971_a_367300]