156 matches
-
Dunării, iar despărțirea Românilor de Aromâni (și de Megleno-Români) producându-se fără ca unii să descindă din ceilalți, prin instalarea Slavilor între ei, și prin evoluția separată din Proto-Română în Română și în Aromână. Sigurele Românii populare care se datorează unor migrațiuni ar fi, în această ipoteză "sedentaristă", grupul Istro-Românilor și Vlahia moravă. Toți ceilalți ar fi băștinași acolo unde trăiesc, fie ei Români sau Aromâni... Exceptând statele din Peninsula Balcanică, unde aromânii sunt autohtoni, există comunități sau grupuri de emigranți aromâni
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
XIX-lea, a apărut o mișcare de emigrare de masă a țăranilor galițieni. Emigrația a început ca o deplasare sezonieră în Germania (țară reunificată de puțină vreme și foarte dinamică din punct de vedere economic) și a continuat cu o migrațiune de amploare transatlantică, în Statele Unite ale Americii, Canada și Brazilia. Migrația a avut ca principală cauză condițiile economice grele din Galiția și sărăcia din regiunile rurale. Primii emigranți au fost cei din vest, populată de polonezi, urmați la ceva verme
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]
-
întâlnește în Dunăre; numai extrem de rar coboară în mare, întâlnindu-se exemplare rătăcite prin fața gurilor Dunării. Prin sistemul canalelor, a pătruns și în lacuri mari (Ladoga și Onega). În bălțile Dunării cega pătrunde numai incidental. Înainte de reproducere cega execută oarecare migrațiuni pe fluvii în sus. Cega trăiește în râuri mari cu apă adâncă și limpede (în cursul Dunării, Mureș și Someș). De regulă, stă la adânc, unde fundul este tare (pietros sau argilos), preferând gropile după care urmează un banc sau
Cegă () [Corola-website/Science/319330_a_320659]
-
își dublează masa. Păsările depozitează atâta grăsime, încât să fie îndeajuns pentru zboruri neîntrerupte de câteva zile. La păsările mici se ard câte 500 mg pe oră de zbor. În Biblie se întâlnesc unele articole, unde metaforele se exprimă prin intermediul migrațiunii păsărilor. De asemenea Herodot descria migrațiunea păsărilor de la stepele Sciției până la delta Nilului.
Migrarea păsărilor () [Corola-website/Science/302559_a_303888]
-
grăsime, încât să fie îndeajuns pentru zboruri neîntrerupte de câteva zile. La păsările mici se ard câte 500 mg pe oră de zbor. În Biblie se întâlnesc unele articole, unde metaforele se exprimă prin intermediul migrațiunii păsărilor. De asemenea Herodot descria migrațiunea păsărilor de la stepele Sciției până la delta Nilului.
Migrarea păsărilor () [Corola-website/Science/302559_a_303888]
-
și creștinismul. Romanitatea a determinat profilul etnolingvistic al poporului român, limba și conștiința lui națională. Prin factorul român, poporul român a devenit un etnos romanofon. Creștinismul a determinat mentalitatea romanica a neamului românesc, spiritualitatea, unitatea și continuitatea lui în condițiile migrațiunii popoarelor. Prin creștinism românii au devenit un etnos profund spiritual, un etnos religios, calități care în mare măsură au contribuit la păstrarea ființei romanice a neamului. Premisele etnogenezei reprezintă condițiile care au generat noul etnos. La baza procesului de etnogeneza
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
migrat în spațiul Carpato-Dunărean în sec. VI-VII. Extinderea acestor triburi în Balcani, a avut drept consecință divizarea lumii romanice orientale în două părți distincte: romanici nord-danubieni și romanici sud-dunăreni. Romanicii nord-dunăreni (daco-romanii), în secolele următoare vor supraviețui în vâltoarea migrațiunilor, îi vor asimilă pe slavii rămași în regiunea Carpato-Danubiano-Nistrean și vor sfârși cu formarea unei etnii noi, a poporului român. În același timp, romanicii sud-dunăreni se vor pierde în cea mai mare parte în masă slavilor și vor păstra doar
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
cartilaginoși ("Chondrichthyes") și ciclostomii ("Cyclostomata"). Lista cuprinde specii marine și salmastre. Apele salmastre litorale (în România complexul Razelm-Sinoe, melelele de la gurile Dunării) sunt populate de specii eurihaline, fie dulcicole, fie marine, precum și de specii migratoare. Speciile migratoare (peștii diadromi) întreprind migrațiuni periodice din mare în apele dulci (pești anadromi) și invers (pești catadromi). Pe litoralul românesc al Mării Negre au fost identificate 131 specii de pești (fauna piscicolă de la litoralul românesc cuprinde, potențial, peste 140 de specii și subspecii ), pe litoralul bulgăresc
Peștii din Marea Neagră () [Corola-website/Science/335109_a_336438]
-
de specii. Datele cu privire la biodiversitatea speciilor de pești din Marea Neagră pot fi găsite și în lucrările lui Berg (1949), Rass (1949, 1965), Svetovidov (1964) și Vasileva (2007). Svetovidov (1964) a descris 150 specii de pești marini și diadromi (care întreprind migrațiuni periodice din mare în apele dulci și invers) în apele Mării Negre. Vasileva (2007) a descris 176 specii de pești în Marea Neagră. În România ihtiofauna Mării Negre este studiată de Antipa, Borcea, Bănărescu, Oțel etc. Grigore Antipa semnalează șipul ("Acipenser sturio") pentru
Peștii din Marea Neagră () [Corola-website/Science/335109_a_336438]
-
monografică monumentală asupra Mării Negre intitulată "Marea Neagră și ihtiologia ei". Între 1926 și 1937, Ioan Borcea, profesor la Universitatea din Iași și fondatorul Stațiunii zoologice marine de la Agigea (1926), are o susținută activitate ihtiologică; cercetările sale se referă la biologia și migrațiunile principalelor specii de pești din Marea Neagră, la clupeide, mugilide, gobiide, bleniide și labride. Printre monografiile lui Ioan Borcea se remarcă: "Observations sur la faune des lacs Razelm" (1926); "Fauna Mării Negre pe litoralul Dobrogei" (1928); "Observations sur les poissons migrateurs dans
Peștii din Marea Neagră () [Corola-website/Science/335109_a_336438]
-
temperatura de 21,1-28,3°C. Migrația durează, de obicei, până la două luni; cea mai rapidă migrație înregistrată vreodată a durat 39 zile — de la capătul sud-estic al Alaskăi până la Hawaii. De regulă, balenele parcurg până la 8.000 km în timpul unei migrațiuni, ceea ce le face unele dintre mamiferele migratoare cu cea mai mare distanță parcursă în timpul călătoriilor. Urmărirea traseului parcurs de 7 indivizi (inclusiv o femelă cu puiul său), care au iernat în apele de litoral ale Costa Ricăi (până la 11° lat.
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
s-au perindat pe aici au lăsat movile funerare, numit și gorgane. În împrejmuirile orașului sunt înregistrate 18 gorgane străvechi, luate sub ocrotirea statului. Cu cât persoana decedată era mai importantă, cu atât movila era mai înaltă. Primul val al migrațiunilor cuprinde secolele VI - VII. Stepa bălțeană a fost afectată numai de avari în jurul anului 408 e.n. În cel de-al doilea val participă maghiarii (sec. IX), iar către sec. al XIII - tătarii. Cât privește marea invazie tătaro-mongolă, apoi ea afectează
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
Kubanului au fost colonizați aproximativ 100.000 de oameni originari din Ucraina. Spre sfârșitul primei jumătăți a secolului al XIX-lea, în regiune existau trei orașe, o colonie germană, 63 de așezări militare și aproximativ 3.000 de hutoare. Această migrațiune de proporții a fost posibilă odată cu slăbirea amenințării Imperiului Otoman în Europa de sud-est și cu apariția noilor state tampon din Balcani. Centrul administrativ al Armatei a fost fixat la Ekaterinodar (în traducere „Darul Ekaterinei”). Armata cazacilor Mării Negre a participat
Cazaci de la Marea Neagră () [Corola-website/Science/318621_a_319950]
-
stepele pontice bântuite de triburi nomade. În acest sens au fost construite fortificațiile romane cunoscute astăzi sub denumirea de „Valul lui Traian”, care se termină pe malul drept al Nistrului în apropierea localităților din actualul raion Slobozia. Odată cu începerea marii migrațiuni a popoarelor, teritoriul, aflat în drum spre coridorul carpato-dunărean, este traversat de numeroase triburi fără ca în zonă să se constituie vreo formațiune statală cu caracter permanent. Începând cu secolul VI începe migrațiunea triburilor slave. Până la invazia tătaro-mongolă (1240), teritoriul dintre
Nezavertailovca, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305123_a_306452]
-
localităților din actualul raion Slobozia. Odată cu începerea marii migrațiuni a popoarelor, teritoriul, aflat în drum spre coridorul carpato-dunărean, este traversat de numeroase triburi fără ca în zonă să se constituie vreo formațiune statală cu caracter permanent. Începând cu secolul VI începe migrațiunea triburilor slave. Până la invazia tătaro-mongolă (1240), teritoriul dintre Bugul de Sud și Nistru s-a aflat sub suzeranitatea cnezilor de la Kiev, iar mai apoi a celor de la Halici. După cucerirea de către tătaro-mongoli a cnezatelor slavone de est, ținutul a fost
Nezavertailovca, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305123_a_306452]
-
complet echipat, cu șeaua și frâiele împodobite cu aur, nu este decât dovada consfințirii acordului dintre unguri și regele Moraviei, în conformitate cu tradițiile păgâne. Între timp, Ismail Ibn Ahmed, emirul Horasanului, care a atacat „țara turcilor” în 893, a provocat o migrațiune a triburilor karlucilor, turcilor oguzi și kimekilor spre vest. Istoricul Al-Masudi leagă migrația spre vest a pecenegilor și ungurilor de presiunea exercitată de popoarelor atacate de Ismail Ibn Ahmed. Constantin al VII-lea pe de altă parte, descrie atacurile conjucate
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
al Poloniei în 1320, dar ducatele Sileziei și Mozovia au rămas în continuare independente. De-a lungul secolelor XII-XIV, coloniștii germani, olandezi și flamanzi au început să se mute spre răsărit în Europa Centrală și Răsăriteană într-un proces de migrațiune cunoscut ca "Ostsiedlung". În regiunile Pomeraniei, Brandenburgului, Prusiei Răsăritene și Sileziei, slavii au devenit minoritari în cursul secolelor următoare, deși un număr important de locuitori slavi au rămas în regiuni precum Silezia Superioară. În Polonia Mare și Pomerania răsăriteană, coloniștii
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
de ceramică aparținând epocii fierului (Hallstatului târziu), s-au găsit oase de animale și o piesă de silex. De asemenea, s-au scos la iveală fragmente ceramice atribuite celei de-a doua epoci a fierului și fragmente ce aparțin începutului migrațiunii popoarelor - secolul III-IV e.n. În punctul "MALUL NEGRU" la 0,7 km față de satul Todireni, în albia majoră a râului Jijia s-a descoperit o necropolă din secolul IV e.n. În urma săpăturilor arheologice efectuate de I. Ioniță în anii 1967
Comuna Todireni, Botoșani () [Corola-website/Science/300927_a_302256]
-
galică. În afară de gali, existau și alte popoare pe teritoriul nordului Italiei moderne, ca lepontii care locuiau la poalele sudice ale Alpilor italieni, în Raetia. Galii sub comanda lui Brennus au ocupat Roma în anul 390 î.Hr. În lumea egeeană, o migrațiune a galilor răsăriteni a apărut în Tracia, la nordul Greciei, în 281 î.Hr. Un alt căpitan numit Brennus, în fruntea unei armate largi, a renunțat să distrugă Templul lui Apollo din Delfi doar în ultimul minut, văzând, conform legendei, o
Galia () [Corola-website/Science/297135_a_298464]
-
26 de state și un district federal: Acre, Alagoas, Amapa, Amazonas, Bahia, Ceară, Districtul Federal, Espirito Sânto, Goias, Maranhao, Mâțo Grosso, Mâțo Grosso do Sul, Minas Gerais, Pară, Paraiba, Parana, Pernambuco, Piaui, Rio de Janeiro și Tocantins. Se remarcă o migrațiune în masă a populației din mediul rural în mediul urban. În marile orașe există numeroase cartiere insalubre, denumite "favelas". Natalitatea estimată în 2011 era de 17,5 promile, rata mortalității de 6,4, iar sporul natural de 1,1%, populația
Demografia Braziliei () [Corola-website/Science/310964_a_312293]
-
românii sânt coborâtorii direcți ai vechilor traci. Dintre popoarele Traciei însă au primit și altele limba latină, și d-sa a sprijinit această teză, arătând că și alte popoare barbare, cu care cele dintâi au venit în contact în vremea migrațiunii, și-au aprop[r]iat cu ușurință limba latină. La teza aceasta a d-lui dr. Fligier vom răspunde numai prin câteva observări. 1. Limba română e unica în Europa care n-are proprie-vorbind dialecte. Pe-o întindere de pământ
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
sultanul Mohamed I, ocupând cetățile românești Isaccea, Silistra și Giurgiul, precum ocupase Nicopolul și Vidinul, puse capăt domniei Basarabilor pe malul drept al Dunării. În vremea lui Mircea populația Dobrogei se vede a fi fost în majoritate tătărască. În vremea migrațiunii popoarelor, deci și în vremea venirii bulgarilor cât și mai târziu, atât Dobrogea și țările române se considerau ca aparținând împărăției bizantine și anume Țara Românească și Moldova făceau parte, adesea numai nominală, din Mesia inferioară. Anonimul din Ravenna zice
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
CONSTANTINESCU, PROBE DE LIMBA ȘI LITERATURA ȚIGANILOR DIN ROMÎNIA București, Tipografia Societății Academice, 1878, 1 vol. 8, 112 pag. De mult încă, eruditul slavist Fratz Miklosich, care în anii din urmă s-a ocupat cu deosebită atenție de dialectele și migrațiunea țiganilor, ceruse în convorbiri private și prin scrisori de la cunoscuții săi din România detalii asupra limbei țiganilor de la noi. Presupunem că și adunarea aceasta de cântece și povești o datorim impulsului marelui învățat. Din introducerea foarte scurtă a cărții, aflăm
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cu cât nimeni la noi nu înțelesese mai bine decât d-sa unul din puntele cele mai însemnate din ramura instrucțiunii publice. Am spus într-unul din numerii trecuți ai "Romînului" cât de prejudițioasă este pentru noi, sub toate raporturile, migrațiunea cea periodică a mii de tineri români care se duc a împopora diferitele școale din străinătate. Milioanele cheltuite acolo pentru a aduce în schimb câte o diplomă de doctor sau licențiat, adesea numai diploma fără știința, acele milioane, dacă s-
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
câte o diplomă de doctor sau licențiat, adesea numai diploma fără știința, acele milioane, dacă s-ar întrebuința în țară, ar putea să rădice la noi foarte sus nivelul instrucțiunii publice, iar prin însăși aceasta și prestigiul nostru național. Cauza migrațiunii tinerilor, motivul ce se invoca necontenit, pe drept sau pe nedrept, este starea cea defectuoasă, necompletă, neîngrijită a învățămîntului superior. Avem niște fragmente de facultăți, niște cadre așa-zicînd universitare, dar nu avem nici o universitate care să poată rivaliza măcar cu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]