867 matches
-
povestire, când îl vede desenat pe un fel de steag purtat de unul dintre participanții la "revoluția română" din New York: " șDascălulț purta un fel de steag, dintre acelea care se află în biserică, cu numele și însemnele ctitorilor. Mi-am mijit ochii ca să pot vedea mai bine și, nu fără mare surprindere, mi-am dat seama că pe steag era înfățișat un pește mare, gras, un fel de crap cu capul negru și solzii pictați în culori țipătoare. Coada nici nu
Un imperialist: Dumitru Radu Popa by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16329_a_17654]
-
termenul generic "scenariu" tot ceea ce așteaptă de la dragoste: " Ochii mei miopi căpătau, de îndată ce el apărea, o acuitate extraordinară sau poate dorința de a-l vedea dădea aerului o transparență de lentilă, astfel că îi puteam distinge și ridurile dimprejurul ochilor mijiți de lumina tomnatică și pata de pe fulgarin. În scenariul meu ar fi trebuit să-i ies înainte ca din întâmplare, cu dezinvoltura femeii bine coafate, și să-l însoțesc o bucată de drum. Zâmbetul lui de întâmpinare, strângerea de mână
Întâlnire cu literatura bună by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16368_a_17693]
-
spectralismul, aflat în compenetrație cu celelalte sisteme extratemporale). Sistemul modal a dominat creația sonoră secole de-a rîndul, de la muzica antică greacă pînă la cea gregoriană, bizantină și renascentistă. A urmat tutela intransigentă, coercitivă a sistemului tonal, sub care a mijit și înflorit totalitatea creațiilor baroce și clasico-romantice. Pentru ca apoi, odată cu exacerbarea spiritului contestatar și non-conformist, la început de secol 20, să vină vremea serialismului, cu întregul lui alai constructivist și formalizator, un serialism care a coabitat mai mult sau mai
Devălmășie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11958_a_13283]
-
stat la baza enormei mele satisfacții de lectură. Și cred că nu exagerez dacă spun că ea m-a învățat să citesc literatura. N-aveam nici vocația, nici, cu atît mai puțin, la vîrsta cu pricina, formația unui istoric. Altceva mijea, se vede treaba, în mine, fără s-o știu, și anume vocația de critic literar. Biografiile lui Nepos și Plutarh mi-au oferit esențialul pentru orice lectură critică: faptul de a înțelege că ficțiunea nu conține criterii ferme de adevăr
Cum am învățat să citesc literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16123_a_17448]
-
-mi cadă, într-o zi, un măr în cap. Poate n-aș fi avut, ca Einstein, revelația teoriei gravitației, dar cu siguranță aș fi formulat o teorie la fel de importantă. Aș fi luat mărul, l-aș fi studiat atent, cu ochii mijiți de concentrare, și aș fi spus: “Fructele trebuie mâncate la distanță de minimum 2 ore de orice altă masă, altfel nu doar că îngrașă, dar mai și fermentează, îngreunând digestia”. Această propoziție ar fi fost citată peste veacuri de mii
Fericirea de a fi prinţesă şi Einstein by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19833_a_21158]
-
că nu doar umaniștii sau științificii trebuie să fie pedagogi, ci și politicienii. În plin triumf al iraționalismului, la sfârșitul anilor 1930, Lovinescu exclama „Înapoi la Maiorescu!” Am reluat ideea la sfârșitul anilor 1960, în teza mea de doctorat, când mijeau naționalismul comunist și protocronismul. Cine ar fi crezut că pedagogia națională a creatorului spiritului critic de la noi va trebui reinvocată la începutul anilor 2000, contra moravurilor politice și literare? Poate doar cei mai sceptici dintre sceptici.
Pedagogii neamului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2570_a_3895]
-
Aeromodele de la Casa Pionierilor Brașov, unde instructorii de acolo mi-au cultivat această sămânță a zborului. La cercul de Aeromodele am devenit fascinat de ideea de a construi lucruri mai complexe, avioane care să zboare, și în final visul care mijea era de a zbura. Încet-încet, pasiunea pentru aviație s-a materializat; poate sămânța zborului exista latent în mine, dar atunci am descoperit-o. - Cine și-ar fi închipuit că peste douăzeci de ani, micul visător va ajunge primul și singurul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92471_a_93763]
-
o mână. Ai grijă, din nou, să nu greșești numărătoarea. Dacă totuși ai greșit-o, cere-ți scuze și ia-o de la-nceput. Succes. Dacă nu ai riduri la ochi, fă-ți-le. Pune puțin superglu în colțul ochiului, apoi mijește-l. Vei rămâne cu el strâns și cu pielea adunată frumos, în laba gâștei. Acum poți să flirtezi liniștit, ești perfect. Exact. Dacă ești prea timid și nu ai curaj să i te adresezi pe viu, trimite-i pe mail
Cum să fii mă-sa și ta-su flirtului by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20503_a_21828]
-
cușma și am aruncat-o cât colo (în rucsac ), mi-am scuturat pletele și am purces mai departe, cu un zâmbet mare pe față și urechile ciulite, ca să aud păsărelele. Soarele îmi intrase deja în ochi, făcându-mă să-i mijesc. La fix cât să văd perfect ce scria pe alt colț de bloc: “Împarte ceva azi cu cine ți-e drag”. Oau! N-am apucat să-mi lățesc și mai tare zâmbetul pe față, că am zărit un coș de
Mariana SUPERGIRL, care nu există by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20739_a_22064]
-
a doua zi, la confruntarea cu scorpia cu voce pițigăiată. Și m-am culcat. Până a doua zi dimineață, m-am tot culcat, dar de dormit n-am reușit să adorm nici măcar un minut. De-abia când au început să mijească zorii, mi-am dat seama care era explicația insomniei mele: băusem cantități industriale de ceai verde, care are cofeină. Că era bun, și era rece, și avea și gheață, și-mi dădea spor la învățat și o stare de bine
Eu, spectrul corigenței și ceaiul verde by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20829_a_22154]
-
mânjiseră tot, tot, tot... Am clacat psihic și m-am pus pe plâns. Ștergeam și hohoteam, adunam și suspinam. Lacrimile picurau printre dovlecei, spălau cioburile și sărau iaurtul. A fost o tragedie. De-abia după ce am terminat de curățat, a mijit primul zâmbet. De-abia azi, când îmi amintesc, vin și celelalte hohote, de râs.
Iaurtul care te ajută, dar nu-ţi bagă şi-n traistă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20870_a_22195]
-
ION ȘI IOAN - ÎNȚELEPȚII DIN TRANSALPINA Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 1344 din 05 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului În primăvară, când muntele mai purta pecetea zăpezii și firicele de apă se revărsau în văile unde iarba mijea a verde, Ion fiul lui Ionescu din Ionești, cioban cunoscut de pe valea Oltului a luat hotărârea să treacă dincolo, în Ardeal, cu cele zece oițe țurcane gestante. Atâtea îi mai rămaseseră după inundații. Pleca să-și caute o nevastă harnică
ION ŞI IOAN – ÎNŢELEPŢII DIN TRANSALPINA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383730_a_385059]
-
cum era în România anilor 80, când erai luat cu arcanul de oștirea română, imediat după terminarea liceului, unde pentru un an și patru luni serveai patria... vrând-nevrând. Îmi aduc aminte că aveam doar 18 de ani, d-abia îmi mijise mustăcioara și nu prea știam pe ce lume eram și habar nu aveam cu ce se mănâncă armata și nici ce ma aștepta, dar sinapsele mele vibrau la unison la acest “adevăr absolut” transimis din tata-n fiu și anume
VIOREL VINTILĂ [Corola-blog/BlogPost/378012_a_379341]
-
cum era în România anilor 80, când erai luat cu arcanul de oștirea română, imediat după terminarea liceului, unde pentru un an și patru luni serveai patria... vrand-nevrand.Imi aduc aminte că aveam doar 18 de ani, d-abia îmi mijise mustăcioara și nu prea știam pe ce lume eram și habar nu aveam cu ce se mănâncă armata și nici ce ma aștepta, dar sinapsele mele vibrau la unison la acest “adevăr absolut” transimis din tata-n fiu și anume
VIOREL VINTILĂ [Corola-blog/BlogPost/378012_a_379341]
-
ducea la aeroport, cu desinatia “ the American dream”. Pe drumul către București, ne întreceam în bancuri, poante, snoave și ghidușii, bucuroși nevoie mare că plecăm în căutarea El Dorado‐ului și cu speranța că o viață mai bună ne va miji dincolo de Ocean. Citește mai mult Plecat‐am șase din Brașov ( însă, fără sergent ) și, într‐adevăr,nu ne erau deloc, în piept, inimile reci, ba dimpotrivă,inimile noastre fierbeau de entuziasm și vibrau de bucurie,deoarece, pește numai 30 de
VIOREL VINTILĂ [Corola-blog/BlogPost/378012_a_379341]
-
februarie 2015 Toate Articolele Autorului mi-aduc aminte... mi-aduc aminte prin răstoacă adeseori te urmăream erai copila ce din joacă în zâna bună o schimbam pândeam parfumul din cosiță de undeva ascuns în fân doream să văd lângă căpiță mijindu-ți mugurul de sân și doamne, ce mai zarvă mare a fost când eu lângă pârâu m-am apropiat de scalda-n care te adânceai ca macu-n grâu e dusă vremea când pe seară furam în glumă un sărut și
DULCI AMINTIRI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377280_a_378609]
-
de ființă parcă jefuită de ce ar avea mai bun: "Cerul inimii mele e acoperit de nori./ Localnicii mi-au spus că mai e o stea care pâlpâie, undeva spre nord,/ dar eu nu o văd./ Mă uit cu atenție, îmi mijesc ochii, dar nu o văd// Pământul inimii mele e noroios și murdar./ Anul trecut era plin de flori și de livezi, mi-a spus un copil care obișnuia să se joace pe aici./ Și ce s-a întâmplat? L-am
Actualitatea by Susana Georgiu () [Corola-journal/Journalistic/8456_a_9781]
-
eșarfă Liberty la solduri la Kroll. Purpurie cu un imprimeu mărunt. Vocea îi scapără, limba mică, îngustă, se ițește printre cele două șiruri de dinți lipsiți de strălucire. Rabbit e speriat. Când nu e perfect lucidă, Janice devine înfricoșătoare. Își mijește ochii în orbitele contractate, și gura micuță îi atârnă deschisă, ca o crăpătură nătângă. Și de când linia părului ei a început să se retragă de pe fruntea lucioasă, el are senzația că e friabilă, mergând drept înainte, cu ochelari de cal
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
următorul plan: a) descrierea călătoriei țăranilor cu trenul, detașarea treptată a figurii unuia dintre ei, Rizea - proeminență care indică alegerea personajului ca agent al acțiunii; filmare insistentă a lui Rizea, infiltrare prin monolog interior pentru smulgerea gândurilor personajului, în care mijește gândul revoltei (procedeu nespecific prozei lui Petru Dumitriu); b) schimbarea planului, cu focalizare asupra conacului Dobrunu; apariția celor trei femei, care se devoră între ele cu ferocitate; surprinderea (excelentă) a relației încordate de pândă și sadism; apariția arendașului care le
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări (II) by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8430_a_9755]
-
comedieni georgieni, "a știut să plece atunci când trebuia". Ciudată remarcă! Singur pe terasa restaurantului, mă uit în zare și "văd" cu ochii minții Gori, orașul natal al lui Stalin, mizeria, tancurile... războiul la doar șaizeci de kilometri distanță! O comparație mijește, totul evocă atmosfera din timpul Ocupației la Paris... pentru unii, aceasta a fost cea mai frumoasă perioadă din viața lor. Sărbătoare într-o lume pustiită de ciumă, sărbătoare desprinsă parcă din Decameronul, sărbătoare în vârtejul căreia se lăsau târâte ființe
Georgia și "sala himerelor" by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7767_a_9092]
-
năprasnic din iarna lui 1945, așteptân-du-l pe „nacealnic”, ca să-i trimită la doborât copaci în pădure și fasonat bușteni, a aruncat o privire fugară la termometrul expus parcă voit în văzul prizonierilor: erau minus 45 de grade C. La orizont mijea un soare firav, care se pregătea să-și arate dinții. Camaradului Radu Verbițki i-a înflorit un zâmbet pe obrazul supt și brăzdat: „Uite măi, Tavi, că iese soarele”, șopti stins. Dar termometrul înțepenise la... minus 49 de grade C.
Agenda2006-17-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284937_a_286266]
-
vedea... poate... că oricât vă străduiți să Închideți toate robinetele, românul tot află ADEVĂRUL și-l simte, și-l Înțelege. Și știți ce Înțelege cel mai bine românul? Că jalea nu mai durează mult. Că deja de ceva timp au mijit ZORILE. Am spus-o, din intuiție (dacă știți ce Înseamnă asta) anul trecut, cuiva, că În 5 ani de zile va fi bine la noi. Nu după mult timp am auzit pe cineva din celălalt capăt al țării afirmând același
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
aminti. Începu să se-mbrace. Răceala nopții îi alunecă pe spate trezind-o de-a binelea. Vântul o striga, tembel, absorbind-o ca-ntr-o vrajă. Se temea numai să nu se trezească bătrâna.. Sau să nu fie chiar trează. Miji ochii atentă în întunericul bătut de lucirea metalică scăpărată prin geamul irizat sideral ca o lucarnă a cerului și pândi, fără să miște, măsurând prin auz, somnul acesteia. Somnul, ca și tot ce făcea soacra pe trezie, o umplea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
așteaptă să sară-n aer, când nimeni nu știe unde să caute cotlonul cel mai ferit, să se bage și-n gaură de șarpe... Îți bați joc de mine! Nu, serios, clătină ea mustrător, privindu-l cu intensitate, cu ochii mijiți de încordare, și buzele groase i se subțiară dureros și disprețuitor, parcă ar fi fost gata să izbucnească în plâns. Ce bal? Lămurește-mă! Prefectul județului dă un bal în cinstea foștilor noștri musafiri. Pleacă. Te desparți de diavol râzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
într-o lumină orbitoare, care se prăvăliră peste el. Undeva, departe, parcă pe alt tărâm, cântau cocoșii de ziuă. CAPITOLUL 5 Bătrâna se trezi gemând, cu oasele grele. Toată oboseala lumii se cuibărise în oasele și-n mușchii ei. Afară mijeau zorile. Se săltă și trase cu urechea: auzi întâi huruitul metalic, greoi și hurducat de pe drum, apoi sforăitul lui Miluță, lângă ușă, cu întreruperi, ca și cum s-ar fi înecat, și-și spuse că totul e bine. Inima îi bătu repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]