151 matches
-
lui Wagner și Verdi, născuți amândoi în 1813. Opera Scala din Milano a programat opt spectacole Verdi și șase Wagner pentru sezonul 2012-2013. Se știe că primul dintre aceste spectacole e socotit ca fiind, simbolic, cel mai important. Conducerea operei milaneze a anunțat că premiera va fi pe 7 decembrie 2012 cu Lohengrin de Wagner. Anunțul a provocat scandal în Italia. „E ca și cum Bayreuth ar deschide anul Wagner cu Traviata”, a exclamat Ricardo Mutti. Editorialistul ziarului Corriere della Sera denunță o
Wagner contra Verdi () [Corola-journal/Journalistic/4062_a_5387]
-
întreaga lume, în contextul redefinirii limitelor tradiționale și al extinderii mobilității individuale. La sesiunea din septembrie 2005, Timișoara a constituit studiul de caz al worshop-ului internațional de arhitectură și design urban, desfășurat la Lecco (Italia), un centru al Universității Politehnice milaneze. Obiectivul general al analizei specialiștilor l-a reprezentat relația dintre Gara de Nord și Gara de Est, inclusiv posibilitățile de creștere a calității arhitectonice și de urbanism pe tronsonul aferent, în contextul dezvoltării economice de perspectivă. Studiul rezultat a fost oferit gratuit
Agenda2005-48-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284432_a_285761]
-
acordase fiecare câte o primă. Din banii primiți, Olga o plătise pe Maria așa cum se înțeleseseră și îi mai dăduse și ceva în plus. Într-una din seri, au întârziat mai mult la Sonia, îi ceruse să-i pregătească spaghete milaneze. Rețeta nu era grea, doar că nu avea nimic în casă, iar la magazinul din colț nu găsise parmezan, a trebuit să meargă la super market, pentru asta a pierdut mult timp. La plecare, tocmai ce coborâse de la etajul doi
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385342_a_386671]
-
capătul micului traseu: „Fiiiive o’clock teeeeea!” Din Castilia s-a repezit într-o suflare Don Felipe Gonzales de Cierta Soledad, aducându-i prințesei o cămașă intimă de purpură pe care stătea zugrăvit la loc discret un taur blând. Ducatul milanez și-a trimis și el emisarul însoțit de o gondolă încărcată cu trandafiri și trasă pe uscat de vânjoase sclave etiopiene. Prințul Siegrid din Germania de Nord i-a adus prințesei un inel de argint forjat în formă de tun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Academiei Naționale de Informații: „Dacă era ofițer acoperit nu-l mai chema Ponta și nu mai știa nimeni de el.” Corect ! I s-a spus Pisicul, apoi Plagiatorul! Sau invers?! Nu mă mir că udreniana a rămas imaculată. În ținută milaneză. Sau pariziană. Sau moscovită!? Mai mult pe geantă. ALRO sună de două ori! Plevușca, cu pretenții de catindați, a fost ignorată. A fost lăsată în țoalele ei de toate zilele. La unii urât mirositoare! Cu tulburelul în nări, țara profundă
TABLETA DE WEEKEND (84): PARADA DEZBRĂCAŢILOR de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349382_a_350711]
-
dantelă de Lefkara - „Lefkaritiko”, de la femeile din sat. Se spune că în această perioadă Leonardo da Vinci însuși a vizitat Lefkara, de unde a cumpărat o pânză brodată, mare, pentru altarul Domului din Milano. În 1986, pe 19 octombrie, când catedrala milaneză a sărbătorit 600 de ani de existență primarul Lefkarei i-a dăruit o broderie similară celei aduse din Cipru de către renumitul pictor. Odată cu invazia otomană din 1570 Lefkara a devenit loc de refugiu pentru mulți locuitori ai insulei care încercau
LEFKARA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355004_a_356333]
-
Catedralei poate fi admirată de la doar câțiva metri. Un lift interior și o rețea de scări laterale, tot interioară, conduc turiștii sus, pe vreo trei nivele exterioare. De pe terasa ultimului nivel (de pe acoperiș) poate fi cuprinsă cu privirile intreaga metropolă milaneză. Nu mi-aș fi imaginat vreodată că există un oraș căruia, de pe una din cele mai înalte edificii ale sale, să nu-i poți cuprinde marginile, în toate cele patru puncte cardinale. Precizez că Milano se întinde pe o suprafață
NOTIŢE DE CĂLĂTOR CONJUNCTURAL (II) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358414_a_359743]
-
să transporte marfa la Slobozia. Lucrând în domeniul auto, Mache era convins că nepotul Cornel are cunoștințe cu care să-l ajute în închirierea unui camion. Se pare că nu s-a înșelat, că până să termine de mâncat pastele milaneze, pregătite în grabă de soția lui Cornel, acesta a ridicat receptorul telefonului și după ce a format numărul, a rugat-o pe soția lui să vorbească cu prietenul lui Motocu, despre care știa că are două camioane pe care le închiria
MOȘ MACHE ..CONTINUARE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360484_a_361813]
-
0362.1788758 www.milanobookfair.com marketing@milanobookfair.com ufficio.tecnico@milanobookfair.com” *** În cadrul întâlnirii de joi, ora 17, de la Librăria Okian, se va derula parcursul întâmplărilor de până la primirea recentului premiu, se va prezenta pliantul bilingv difuzat cu ocazia Târgului milanez de carte, vor fi înfățișate fotografii, vor fi difuzate înregistrări video din momentul premierii, se vor prezenta statueta, diplomă și catalogul manifestării. Poetul Adrian Munteanu va completa prezentarea cu un recital de sonete. Îi vor fi alături și vor susține
ADRIAN MUNTEANU ŞI POVESTEA PREMIULUI NUX de GEORGE ROCA în ediţia nr. 697 din 27 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359259_a_360588]
-
executare. Sub forma dialogului cu anchetatorul se expun și se pun față în față doctrinele socialiste și cele democratice, cugetări profunde despre democrație, adevăr, justiție, despre religie, dragoste creștinească. Se face referire, de exemplu, la Caesare Beccaria, criminalist și penalist milanez, care a susținut abolirea pedepsei cu moartea. Detenția este analizată din prisma condamnatului și a acuzatorului, viața sumbră din închisoare, drumul de la celulă până la condamnarea la moarte și executarea sentinței prin împușcare pe platoul de lângă închisoarea Jilava, denumită Valea Piersicilor
MARIA DANIELA PĂNĂZAN de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342934_a_344263]
-
a Sfântului Ipolit al Romei, la sfârșitul secolului III. Începând din acest moment, asistăm la un proces de descreștere a epiclezei în Occident, sub influența teologiei sacramentale a Sfântului Ambrozie al Milanului - „De Sacramentis”. Așa se face că în liturghia milaneză, cu toate că găsim prezentă epicleza, totuși nu o întâlnim sub aspectul explicit de invocare a Sfântului Duh. În tim ce în Occident asistăm la o descreștere pnevmatologică, în Orient observăm o creștere a conștiinței creștine față de Persoana și acțiunea Sfântului Duh
DESPRE EPICLEZA EUHARISTICĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372272_a_373601]
-
în evidență informații despre Moldova Nouă este Francesco Griselini (1717, Veneția - †1787, Milano) a fost un savant italian născut în 1717 la Veneția, fiu al lui Marco, vopsitor și țesător de stofe de mătase și Elisabetta Sperafigo, dintr-o familie milaneză de comercianți de mătase. Activitatea sa s-a desfășurat în mai multe domenii precum cel al științelor naturale, cartografie, istorie, literatură, etc. În 1774 Griselini pornește într-o lungă călătorie în Banatul Timișoarei pentru a studia acest ținut și oamenii
MOLDOVA NOUĂ LOCALITATE MILENARĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 659 din 20 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346448_a_347777]
-
între cei doi fii ai lui Folco, Conte de Ro. Din nou o dramă pe teme religioase, plină de procesiuni, rugăciuni, botezuri și bineînțeles o cruciadă. Autoritățile religioase erau suspicioase și au solicitat organelor de justiție să investigheze. Șeful poliției milaneze, Torrresani, după ce a citit libretul, a ordonat câteva schimbări: de exemplu a considerat că într-un teatru precum Scală nu putea fi cântată aria Ave Maria, deoarece nu era un loc adecvat pentru rugăciune. Împotriva voinței lui, Verdi a fost
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
de Salvatore Cammarano după piesa lui Joseph Méry “La battaille de Toulouse“. Premieră a avut loc la 27 Ianuarie 1849 la Teatro Argentina din Romă Acțiunea Operei Locul acțiunii: Milano și Como, anul 1176 Personaje: Rolando, unul din conducătorii trupelor milaneze (bariton); Lida, soția lui și în același timp logodita cu Arrigo (soprana); Arrigo, conducător al trupelor veroneze (tenor); Federico Barbarossa, Împăratul Imperiului German (baș); Primul Consul al Milanului (baș); Al doilea Consul al Milanului (baș); Primar al Como (baș); Marcovaldo
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
un dezastru, iar la Florența s-a râs în sală. Succesul următoarei opere a lui Verdi, Un ballo în maschera, a eclipsat Simon Boccanegra care a dispărut de pe afișele teatrelor de operă. Giulio Ricordi, fiu și partener al celebrului editor milanez Tito Ricordi, a fost inspirat atunci când l-a convins pe Verdi să revizuiască partitura și i-a sugerat să recurgă la serviciile lui Arigo Boito pentru refacerea libretului. Boito a comparat opera cu o masă având picioare rahitice, și mult
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
acordat de Eliade tânărului său discipol este limitat, acesta reușește să-i câștige încrederea și să se întoarcă în Italia cu suficient material pentru monografia plănuită: Mircea Eliade (1978). După obținerea summa cum laude a titlului de dottore al universității milaneze, în 1976 i se oferă un post de profesor de românistică la Universitatea din Groningen (Olanda), la Catedra de limbi romanice, unde va profesa până în 1986. Își va completa concomitent palmaresul cu un doctorat, troisième cycle, la Sorbona, în specializarea
CULIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286569_a_287898]
-
oglindește, de parcă ar fi înregistrat, în limbajul său „scris”, este un jargon, demonstrând astfel fără drept de apel specializarea existenței lui Valcarenghi. Un astfel de jargon este constituit dintr-un limbaj de fond „vivace”, de altfel foarte sărac, de caracter milanez mic-burghez (nu popular!), care s-a format la începutul anilor ’60; cu acesta se amestecă pulverizarea limbajului politic stângist devenit „flecăreală”, adică o serie de fraze gata întocmite, de locuri comune, de pure indicații. De la bun început, lectura cărții lui
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
cărții lui Valcarenghi este insuportabilă. Descrierile „distribuției” sunt oripilante prin mizeria și vulgaritatea lingvistică. Despre Paolo Melchiorre Gerbino 4: „Beatnik sicilian emigrat în vremuri îndepărtate în Suedia, nevestică suedeză blondă...”; despre Vittorio Di Russo: „Este «liderul» charismatic al tineretului pletos milanez...”; despre Ombra, alias Giorgio Cavalli: „Se transformă treptat dintr-un studențaș într-un beat de primă mână...”. Despre Pinky („una dintre cele mai frumoase figuri ale experienței beat italiene”): „Mulți încă își mai amintesc cum s-a apucat să danseze
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
autorilor neoplatonici. Nu se știe dacă era vorba de cărți ale lui Plotin sau Porfiriu și nici de care anume. Oricum, acestea fuseseră traduse în latină de Marius Victorinus sau, după alții, de Manlius Theodorus, un literat și om politic milanez, filosof și creștin. Aceasta, însă, nu înseamnă, așa cum au presupus unii, că, de fapt, adevărata convertire a lui Augustin ar fi fost aceea de la maniheism la neoplatonism și că abia mai târziu ar fi avut loc trecerea la creștinism. Ne
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și după botezul din 387, cel puțin în toate operele ce precedă hirotonisirea care are loc în 390. În această formă alternativă, problema e rău pusă. Eventual, putem să gândim, așa cum face Courcelle, că Augustin s-a converit la creștinismul milanez care era neoplatonic, așa cum erau Ambrozie și Simplicianus, dar în mod sigur la creștinism. E adevărat că povestirea faptelor vieții dinaintea acestui moment nu e absolut obiectivă: Augustin le evocă din nou, bazându-se pe propria memorie, dar, în același
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
bogata sa producție au mai mult o valoare practică și nu respectă neapărat un criteriu literar riguros. a) Opere în proză Înainte de toate, să amintim bogatul său epistolar: e compus din 297 de epistole, scrise de Ennodius, cele mai multe, în perioada milaneză, înainte de a fi numit episcop de Pavia, și adresate unor personaje de vază din cercurile de la Roma cu care, evident, el avea strânse legături. Printre acestea pot fi amintiți patricianul Symmachus, socrul lui Boethius, papii Symmachus și Hormisdas. Aceste epistole
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
di Magno Felice Ennodio, în Studi in onore di S. Pugliatti, Giuffré, Milano 1978, pp. 235-254; R. Rallo Freni, Atteggiamenti topici nel programma poetico di Magno Felice Ennodio, ibidem, pp. 838-858. 3. Laurențiu Autorul câtorva frumoase omilii este probabil episcopul milanez Laurențiu pe care l-am amintit puțin mai sus când am vorbit de Ennodius. Subiectele lor sunt Penitența (De poenitentia), Pomana (De eleemosyna), Femeia din Canaan (De muliere Chananaea). Ultima omilie, însă, este traducerea unei predici a lui Ioan Hrisostomul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
să fie implicată în terapie (medicul familiei, de exemplu); - terapia nu trebuie să urmărească intervenții directe în sistemul familial, acesta schimbându-se oarecum de la sine, pe măsură ce primește noi informații rezultate din ședințele terapeutice. În opinia unui reprezentant american al școlii milaneze, K. Tomm (1984, p. 263): „Scopul terapeutului este metaschimbarea, schimbarea în abilitatea familiei de a schimba”; - deși terapeutul practică neutralitatea - neintervenția directă în schimbare -, responsabilitatea lui este mare întrucât, potrivit realității construite, ideile, credințele, spusele lui devin, prin interacțiune cu
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
autorilor neoplatonici. Nu se știe dacă era vorba de cărți ale lui Plotin sau Porfiriu, și nici de care anume. Oricum, acestea fuseseră traduse în latină de Marius Victorinus sau, după alții, de Manlius Theodorus, un literat și om politic milanez, filozof și creștin. Aceasta nu înseamnă însă, așa cum au presupus unii, că, de fapt, adevărata convertire a lui Augustin ar fi fost aceea de la maniheism la neoplatonism și că abia mai tîrziu ar fi avut loc trecerea la creștinism. Ne
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și după botezul din 387, cel puțin în toate operele ce precedă hirotonisirea, care are loc în 390. în această formă alternativă, problema e rău pusă. Eventual, putem să gîndim, asemenea lui Courcelle, că Augustin s-a convertit la creștinismul milanez care era neoplatonic, așa cum erau Ambrozie și Simplicianus -, dar în mod sigur la creștinism. E adevărat că povestirea evenimentelor dinaintea acestui moment nu e absolut obiectivă: Augustin le evocă din nou, bazîndu-se pe propria memorie, dar, în același timp, le
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]