100 matches
-
condițiile existenței pe care o cunoaștem. De altfel, ideea a părut destul de seducătoare pentru ca în momentul edificării mitului lui Isus cuiva să-i treacă prin cap să facă din această opțiune imanentă regula și legea. După modelul profetismului și al milenarismului anumitor secte evreiești, afirmarea unei alte vieți, ignorând moartea și negativitatea, după venirea lui Mesia și după ispășirea pe cruce, dar pe pământ, nu părea lipsită de fundament. Isus revenit la Ierusalim sub formă carnală va cunoaște domnia pasiunilor și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mai bine exemplificate de către companiile din SUA și guvernul american, prima forță în IT în lume, care au cheltuit între 150 și 225 miliarde $ (Dunn apud Myers, 2000) pentru a combate efectele negative ale Y2K - o combinație profitabilă între un milenarism escatologic și diverse interese economice - „efecte” care s-au rezolvat oricum de la sine! Un alt aspect al informatizării îl constituie faptul că organizațiile și-au dezvoltat sisteme de monitorizare a informațiilor pe care le vehiculează angajații, aceste sisteme fiind aplicate
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
fidelitatea față de litera textului, specifică mediului protestant de proveniență - discursul lui Marx apărea cu atât mai adevărat cu cât eventualii emuli își anulau instinctul critic și îi regăseau mesajul în propriile vieți 131. Paradisiac în intenții și utopic în materializări, milenarismul se remarcă mai ales prin radicalismul său. Dintre toate formulele antiistorice el este singurul care participă efectiv la istorie, însă la o istorie pe care urmărește să o distrugă o dată pentru totdeauna 132. Dacă Vârsta de Aur concretizează exacerbarea libertății
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
toate formulele antiistorice el este singurul care participă efectiv la istorie, însă la o istorie pe care urmărește să o distrugă o dată pentru totdeauna 132. Dacă Vârsta de Aur concretizează exacerbarea libertății, dacă Utopia este o ordine împinsă la paroxism, milenarismul este o absolutizare a principiului revoluționar tabula rasa, urmată de o nouă construcție 133. Dar se pare că Marx, ca intelectual romantic, părea mai curând să testeze și să curteze neantul decât să îl suporte ca destin istoric 134. La
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
totuși, intenția este complet diferită, pentru că enciclopedismul și erudiția corespund dorinței lor de a păstra ceea ce a fost transmis de înaintași. În această operă, Augustin își folosește capacitățile sale exegetice, reluând probabil doctrinele donatistului Tyconius, cum este cea referitoare la milenarism; propune o proprie teologie a istoriei; folosește mai multe cunoștințe din teologia greacă, așa cum începuse deja să facă compunând De Trinitate a cărui redactare începe în acea perioadă și se suprapune cu scrierea primelor cărți din Cetatea lui Dumnezeu. Cetatea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cărora, totuși, intenția este complet diferită, deoarece enciclopedismul și erudiția corespund dorinței lor de a păstra ceea ce a fost transmis de înaintași. în această operă, Augustin își folosește capacitățile exegetice, reluînd probabil doctrinele donatistului Tyconius, cum este cea referitoare la milenarism; propune o proprie teologie a istoriei; folosește mai multe cunoștințe din teologia greacă, așa cum începuse deja să facă o dată cu De Trinitate, care este redactată în acea perioadă și se suprapune cu scrierea primelor cărți din Cetatea lui Dumnezeu. Cetatea lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
chiar dacă numele ca atare rămâne încă neformulat. 2. Cele două Apologii, Dialogul cu Trifon și tratatul (care nu s‑a păstrat) Împotriva ereticilor formează un vast proiect dogmatic, care acoperă mai multe domenii: teologie (diteism); cristologie (cele două parusii); eshatologie (milenarism); demonologie; ereziologie etc. Tema „adversarului eshatologic” nu se bucură de un tratament special în Dialogul cu Trifon. Apologetul, așa cum am văzut, atinge în treacăt această temă, insistând însă asupra iminenței celei de‑a doua parusii și, implicit, asupra acțiunii concrete
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în calitate de „nou Israel”, sunt adevărații moștenitori ai tradițiilor și practicilor veterotestamentare. Ei sunt singurii îndreptățiți să folosească Legea lui Moise și să intre în templul lui Solomon. Iată de ce restaurarea vechiului cult, de tip iudaic, echivalează, pentru Irineu, și în ciuda milenarismului său, cu profanarea. Cartea lui Daniel aplica expresia ϑ∈ ∃∗Ξ8Λ(:∀ ϑ™瀀< ƒΔ0:φΦγΤ< lui Antiochos al IV‑lea Epiphanes. Irineu o aplică, printr‑o contrametaforă, Anticristului‑rege iudeu. Singurele roluri atribuite iudeilor sunt foarte puțin de dorit: cel al
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
manifestările excepționale ale creștinismului primar, profetismul, în varianta sa extatică, a fost pusă la stâlpul infamiei. Biserica a preferat să se debaraseze de unul din „fiii” prea rebeli, prea indisciplinați, decât să dispară ea însăși de pe fața pământului. Într‑adevăr, milenarismul montanist apare ca o atitudine extremistă și revoluționară, care nu ar fi putut fi privită cu ochi buni de autoritățile imperiale. Un al doilea moment de revigorare a acestei mișcări, s‑a produs către anul 200, cu alte cuvinte, în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
dosar organizat după structura unui discurs epideictic. În Comentariul la Daniel, citatele alternează cu considerațiile de ordin teologic, hermeneutic și pastoral. Mitul Anticristului face parte deci dintr‑o amplă strategie care urmărește trei scopuri principale: să respingă noile atacuri ale milenarismului montanist; să îndemne la martiriu, în limitele rațiunii; să relativizeze autoritatea Imperiului Roman în raport cu Împărăția cerească pe care o va inaugura venirea lui Cristos. Meritul deosebit al lui Hipolit rămâne totuși acela de a fi pus bazele unei „anticristologii” sistematice
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
opoziție cu „tradiția asiatică”. Aceasta din urmă, reprezentată de Iustin, Irineu și, în mare măsură, chiar de Hipolit, este caracterizată, potrivit spuselor lui Manilo Simonetti, de o anumită dimensiune populară, susținută de un materialism foarte accentuat (care conduce la un milenarism moderat), de origine iudaică sau stoică, precum și de un tip de interpretare mai curând literală a Scripturii (fără a exclude tipologia). Interpretarea literală a capitolelor 20 și 21 din Apocalipsă se află, de exemplu, la originea concepției milenariste, atât de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sfârșitul secolului al II‑lea împotriva căreia vor lua poziție Ciprian și Tertulian urmând lui Iustin și lui Hipolit. Iată câteva trăsături ale acestei teologii: - monarhianism (transcendență absolută a lui Dumnezeu); - necunoaștere a teologiei Logosului; - viziune pesimistă asupra lumii actuale; - milenarism; - Nero rediuiuus; - poporul ascuns. 3) De ordin istoric: Menționarea unei invazii a goților, în secțiunea consacrată eshatologiei, constituie un argument decisiv pentru datarea poemului între anii 240‑260. Carmen apologeticum În capitolul extrem de dens, din Origines du christianisme latin, consacrat
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ulterior încorporat Comentariului la Daniel; apoi, pentru că demersul său exegetic, ce poate fi calificat drept „istorico‑critic” avant la lettre, marchează o etapă intermediară între demersul tradițional și cel al unui Augustin sau al unui Theodoret al Cyrului. Odată cu Ieronim, milenarismul este categoric respins ca opinie primejdioasă, lipsită de fundament scripturistic (Com. Dan. 7, 17), iar mărturiile Scripturii referitoare la „vremurile din urmă” sunt cernute de critica textuală. Înainte de a aborda cele două opere menționate, se impune să amintim principiile exegezei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
221, cele șaptezeci de săptămâni trebuie calculate ca începând cu cel de‑al douăzecilea an al domniei lui Artaxerses (anul în care regele încuviințează reconstruirea Ierusalimului) și încheindu‑se cu Întruparea; o dată cu întruparea începe domnia sfinților, Africanul fiind adept al milenarismului. Eusebiu, în Demonstrația evanghelică, se opune acestei viziuni milenariste. Mai întâi, el distinge cele șapte săptămâni de cele șaizeci și două de săptămâni de care vorbește textul de la Daniel: „Aflați acestea și păstrați‑le în inimile voastre: De la ieșirea cuvântului pentru răspuns
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a lui Irineu, a lui Hipolit și a lui Victorin de Poetovio. Este vorba de o anticristologie eshatologică, cu semnificație politică și religioasă. În ciuda îndelungatului studiu al operei și gândirii lui Origen, Ieronim nu păstrează de la acesta decât suspiciunea față de milenarism. Apoi, anticristologia sa, comparativ cu cea a predecesorilor săi, are un caracter mai puțin antieretic și mai pronunțat antiiudaic. În general, el se face ecoul fidel al unei tradiții pe care o respectă enorm. Dacă vrem să descoperim nota sa
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cf. Iustin, 1 Apol. 52, 3; Dial. 14, 8; 31, 1; 32, 1; 49, 2; 110, 2; 121, 3; Irineu, Adu. haer., IV 33, 1; Hipolit, Com. Dn., IV 18, 6; IV 23, 3; Chiril al Ierusalimului, Cat. XV etc. . „Milenarismul lui Iustin pare mai mult tributar viziunii apocaliptice a iudeilor decât Apocalipsei lui Ioan”, scrie E. Pietrella, în C. Mazzucco‑E. Pietrella, „Il rapporto tra la concezione del millenio dei primi autori cristiani e l’Apocalisse di Giovanni”, Augustinianum, 18
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
tributar viziunii apocaliptice a iudeilor decât Apocalipsei lui Ioan”, scrie E. Pietrella, în C. Mazzucco‑E. Pietrella, „Il rapporto tra la concezione del millenio dei primi autori cristiani e l’Apocalisse di Giovanni”, Augustinianum, 18, 1978, p. 41. Raportul dintre milenarism și mitul Anticristului a fost studiat de Stefan Heid, în lucrarea sa din 1993 (cf. „Introducere”) Vom reveni asupra acestui subiect în capitolul dedicat lui Hipolit. * Pentru citatele din Dialog... și Apologii am folosit ediția Apologeți de limbă greacă, trad
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Potrivit credinței milenariste, înaintea sfârșitului lumii va avea loc o înviere, a sfinților care, timp de o mie de ani (Apoc. 20,2), vor domni împreună cu Cristos pe pământ. Împărăția milenară este deci pământească, amintind de domnia mesianică a iudeilor. Milenarismul își are rădăcinile într‑un mediu asiatic, „în care creștinismul a fost foarte influențat de iudaism și a îmbrăcat nuanțe evident materialiste” (M. Simonetti, „Milenarisme”, în Dictionnaire encyclopédique du christianisme ancien, Paris, 1990, t. 2, p. 1643.) Cf. de asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
L. Gry, Le millénarisme dans son origine et ses développements, Paris, 1904. Printre milenariști figurează nume importante: Papias din Hierapolis; Iustin (Dial., 80), Irineu al Lyonului (Adu. haer., V, 33‑35); Tertulian (Adu. Marc., II, 24). În paralel cu acest milenarism moderat, „care se înscrie în cadrul unei versiuni organice și totalizante a istoriei lumii lipsite de așteptare sau entuziasm eshatologic” (Simonetti, ibidem), există o formă de milenarism radical, reprezentată, în secolul al II‑lea, de mișcarea montanistă. Reacția decisivă împotriva milenarismului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Adu. haer., V, 33‑35); Tertulian (Adu. Marc., II, 24). În paralel cu acest milenarism moderat, „care se înscrie în cadrul unei versiuni organice și totalizante a istoriei lumii lipsite de așteptare sau entuziasm eshatologic” (Simonetti, ibidem), există o formă de milenarism radical, reprezentată, în secolul al II‑lea, de mișcarea montanistă. Reacția decisivă împotriva milenarismului vine din partea alexandrinilor, care au „spiritualizat” concepția eshatologică creștină. Pentru micul său tratat despre Anticrist, este posibil ca Irineu să se fi inspirat din operele lui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
milenarism moderat, „care se înscrie în cadrul unei versiuni organice și totalizante a istoriei lumii lipsite de așteptare sau entuziasm eshatologic” (Simonetti, ibidem), există o formă de milenarism radical, reprezentată, în secolul al II‑lea, de mișcarea montanistă. Reacția decisivă împotriva milenarismului vine din partea alexandrinilor, care au „spiritualizat” concepția eshatologică creștină. Pentru micul său tratat despre Anticrist, este posibil ca Irineu să se fi inspirat din operele lui Meliton, Despre diavol și Despre Apocalipsa lui Ioan. În mod sigur, el a folosit
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Commodian este un donatist de la jumătatea secolului al V‑lea. Argumentele acestui grup de cercetători nu sunt convingătoare. Teza lor a fost contrazisă de J. Gagé, „Commodien et le moment millénariste du IIIe siècle”, în RHPR, 1961, pp. 355‑378. Milenarismul constituie, într‑adevăr, unul dintre cele mai puternice argumente în favoarea unei datări precoce. Rezultatele lui Gagé au fost reluate, sistematizate și îmbogățite de M. Sordi. . Vezi vv. 579‑616. Creștinismul reprezintă adevărata filozofie, deoarece oferă soluțiile existențiale, contrar filozofiilor păgâne
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de apariție. Cf. A. Benoit, Remarque sur l’eschatologie de S. Augustin, în M. Geiger (ed.), Gottesreich und Menschenreich, Bâle, 1969, pp. 1‑9; A. Trapè, „Escatologia e antiplatonismo di Sant’Agostino”, în Augustinianum, 18, 1978, pp. 237‑244. . Despre milenarism, cf. M.G. Mara, „Agostino e il millenarismo”, în Annali di storia dell’esegesi 15/1, 1998, pp. 217‑230. Dosarul milenarist al lui Augustin cuprinde patru texte recunoscute de toți specialiștii (cf. articolul lui G. Filoramo citat la nota precedentă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
4-7/1998), Loc-locuire-poluare (1-3/1999), Europele din Europa (1-3/2000), Nietzsche (1-6/2001), Filmul (10-12/2001), Alteritate (1-7/2002). Rubrici permanente sunt acum „20 spre 21”, o vreme coordonată de H. R. Patapievici, apoi de Alina Ledeanu (subiecte: Satul planetar, Milenarismul, Stéphane Lupasco, Ordine și haos, Multiculturalismul ș.a.), ori „Arta dialogului”, asigurată de Ștefan Aug. Doinaș și deschisă unor substanțiale convorbiri cu Alexandru Paleologu, Solomon Marcus, Lucian Pintilie, Eugen Vasiliu, dar și cu Gianni Vattimo, Michel Deguy ș.a. Numărul 1-6/2003
SECOLUL 20 - SECOLUL 21. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289596_a_290925]
-
dispărute astăzi, mai mult sau mai puțin, din colimatorul nostru, precum Didahia, Epistola lui Clement, Păstorul lui Hermas și câteva... apocrife, printre care Evanghelia lui Petru și Apocalipsa lui Petru. Apocalipsa lui Ioan a stat multă vreme „pe tușă”, din cauza milenarismului presupus din capitolul 20; nici Evanghelia lui Ioan n-a avut o soartă mai favorabilă, dintr-un motiv similar, a patra evanghelie fiind unul din textele preferate de gnostici. Evanghelia lui Petru, multă vreme aflată pe listele canonice, a dispărut
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]