189 matches
-
apoi pășiră pe mal. în fața lor se întindea gospodăria lui Covaliov. O gospodărie simplă, fără acareturi inutile, vădind în toate grija nețărmurită pentru pește: plase puse la uscat și cârpit, undițe de toate mărimile pentru cei mici, coșuri, sfori, vârtelnițe, mincioguri, crăpelnițe, vârșe, babaioace, jurăvci, șărpunci, căsimci etc. în cadrul gospodăriei stătea coliba creștinului, cu acoperiș înalt de stuf, cu o singură intrare și, pe cât se putea vedea, cu două ferestre mici din care, pe cât se putea simți, ieșea un indescriptibil miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
larg. - Frate, hai să plecăm că nu mai ajungem la mal. - Gata, scoatem voltele, recuperăm parâma cu ancora și pornim spre mal, până nu vine furtuna. Strângem repede cele patru volte de fiecare și le aruncăm în fundul bărcii. Scoatem și minciogurile cu peștele aruncat în ele, apoi eu încep să trag de parâma de care era legată ancora. Aveam cam o sută de metri de parâmă de recuperat. Trăgeam de parâmă și valurile când ne ridicau deasupra coamei înspumate, când ne
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363857_a_365186]
-
anunța o zi plăcută pentru pescuit și apoi pentru plimbare cu barca. Timpul se scurgea monoton. Guvidul trăgea în prostie, parcă nu mai mâncase de când lumea. Se putea să am o zi record de captură. Peștele era frumos și greutatea minciogului creștea văzând cu ochii. Când s-a luminat de ziuă, de se vedea malul, fără să vreau, ochii mi se fixau mereu pe țărm. Doar muzica din difuzorul tranzistorului ruginit din cauza apei sărate, care tot îl stropea în timpul peregrinărilor mele
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363024_a_364353]
-
depărtare, muzică. Încă erau deschise terasele prin stațiuni. Litoralul de la Vama Veche până la Olimp, semăna cu o ghirlandă cu mii de becuri aprinse, pusă în pomul de Crăciun. Se apropia răsăritul soarelui. Peștele mușca din momeala atârnată în cârlige. Greutatea minciogului creștea cu fiecare guvid capturat. La un moment dat, orizontul, acolo unde cerul se îngemăna cu luciul apei ca îmbrățișarea tandră a doi îndrăgostiți, începu să se coloreze. Prima dată căpătă nuanțe de gri cu irizări roșietice de la razele soarelui
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363440_a_364769]
-
guvid[ Guvid, guvizi = nume generic dat unor specii de pești mici, cu capul mare lățit și cu corpul subțiat spre coadă. (DEX)] trăgea furios de nailonul voltei. Cu mișcări repezi l-am scos din apă și l-am aruncat în minciogul larg, fixat de strapazanul[ Strapazan = (reg.)- cui de lemn sau metal fixat pe marginea bărcii, care se introduce în gaura ce delimitează locul vâslei și de care se leagă vâsla cu ajutorul unei curelușe. (DEX)] bărcii. Încet, încet, creștea greutatea capturată
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
fixat de strapazanul[ Strapazan = (reg.)- cui de lemn sau metal fixat pe marginea bărcii, care se introduce în gaura ce delimitează locul vâslei și de care se leagă vâsla cu ajutorul unei curelușe. (DEX)] bărcii. Încet, încet, creștea greutatea capturată și minciogul se afunda tot mai adânc în apă. Ziua punea stăpânire peste întuneric. La orizont începu să apară soarele, ca o dungă de foc. Treptat, din adâncimea mării se ridica maiestuos un cerc imens de jar. Înainte de a se despărți de
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
altă specie de guvid, mai mare, cu aripioare portocalii și cu capul lătăreț. Strunghilul și hanusul sunt cei mai gustoși și mai căutați pești.( n.aut.)]. Unul câte unul, îi trăgeam bucuros în barcă și îi aruncam separat în alt minciog. Uneori găseam câte doi sau trei pești într-o voltă, chiar și câte doi într-un cârlig. Un pește mai mare s-a repezit să-l mănânce pe cel deja agățat în cârlig și, cum eram cu mâna pe fir
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
aproape fiartă și lipsa curenților au amorțit peștele pe fundul apei. Am strâns sculele, mi-am recuperat parâma[ Parâmă = frânghie sau cablu textil, metalic sau din material plastic, folosită la bordul unei ambarcațiuni.( DEX)] ancorei, am montat ramele și cu minciogurile puse în barcă, am început să trag liniștit la vâsle. Cu speranța că la mal voi găsi cumpărători, am cântărit din priviri grămada de pește, considerând că totuși a fost o zi mulțumitoare, pentru o asemenea vreme călduroasă și lipsită
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
să parcăm bărcile la locul lor! Un grup de turiste cu sânii goi, făcând un topless dezgustător pentru vârsta lor trecută de a doua jumătate și cu o fermitate îndoielnică a dotărilor, s-au repezit la bărci cu mâinile prin minciog, admirând peștii, sau punând peștele mai mare în pungile lor deja pregătite. Parcă era la piața de legume, iar ele se agitau să aleagă morcovii mai mari și mai frumoși. Incepuse să se extindă metoda nudismului, care se practica într-
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
vorbeam dacă să-l dau eu pe datorie sau nu. Asta însemna că nu s-ar mai fi achitat niciodată, ca de obicei. Dar marea mie nu-mi dădea pe datorie, așa că am preferat congelatorul în așteptarea vânzării. Am așezat minciogurile la umbră, să se zvânte, am reparat voltele rupte de scoici, sau agățate în pietre și m-am pregătit pentru a intra în casă. Desigur, urma să am parte de o nouă zi, poate la fel de bună pentru pescuit, ca și
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
sau agățate în pietre și m-am pregătit pentru a intra în casă. Desigur, urma să am parte de o nouă zi, poate la fel de bună pentru pescuit, ca și cea care se însera deja, dar cu mai multă captură în minciog. Niciodată, zilele pe mare nu seamănă una cu cealaltă. În ziua aceea, marea era ca un imens lighean, unde apa nu se unduia decât foarte rar, deranjată de fuga bancului de puiet de chefal din calea vreunui răpitor. Atunci, parcă
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
țipătul unui cormoran rătăcit de cârd. Ca o muzică în surdină, percepeam clipocitul valurilor molcome ce se loveau de barcă. Un guvid trăgea furios de nailonul voltei. Cu mișcări repezi l-am scos din apă și l-am aruncat în minciogul larg, fixat de strapazanul bărcii. Încet, încet, creștea greutatea capturată și minciogul se afunda tot mai adânc în apă. Ziua punea stăpânire peste întuneric. La orizont începu să apară soarele, ca o dungă de foc. Treptat, din adâncimea mării se
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
clipocitul valurilor molcome ce se loveau de barcă. Un guvid trăgea furios de nailonul voltei. Cu mișcări repezi l-am scos din apă și l-am aruncat în minciogul larg, fixat de strapazanul bărcii. Încet, încet, creștea greutatea capturată și minciogul se afunda tot mai adânc în apă. Ziua punea stăpânire peste întuneric. La orizont începu să apară soarele, ca o dungă de foc. Treptat, din adâncimea mării se ridica maiestuos un cerc imens de jar. Înainte de a se despărți de
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
capturarea unui eventual calcan, folosind bucăți cărnoase din fileu de strunghil . Acesta întârzia să apară, însă eram fericit. Am dat peste o zonă bogată în hanus . Unul câte unul, îi trăgeam bucuros în barcă și îi aruncam separat în alt minciog. Uneori găseam câte doi sau trei pești într-o voltă, chiar și câte doi într-un cârlig. Un pește mai mare s-a repezit să-l mănânce pe cel deja agățat în cârlig și, cum eram cu mâna pe fir
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
pregătesc de plecarea la mal. Era prea cald și deja peștele nu mai mușca. Apa mării aproape fiartă și lipsa curenților au amorțit peștele pe fundul apei. Am strâns sculele, mi-am recuperat parâma ancorei, am montat ramele și cu minciogurile puse în barcă, am început să trag liniștit la vâsle. Cu speranța că la mal voi găsi cumpărători, am cântărit din priviri grămada de pește, considerând că totuși a fost o zi mulțumitoare, pentru o asemenea vreme călduroasă și lipsită
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
să parcăm bărcile la locul lor! Un grup de turiste cu sânii goi, făcând un topless dezgustător pentru vârsta lor trecută de a doua jumătate și cu o fermitate îndoielnică a dotărilor, s-au repezit la bărci cu mâinile prin minciog, admirând peștii, sau punând peștele mai mare în pungile lor deja pregătite. Parcă era la piața de legume, iar ele se agitau să aleagă morcovii mai mari și mai frumoși. Incepuse să se extindă metoda nudismului, care se practica într-
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
vorbeam dacă să-l dau eu pe datorie sau nu. Asta însemna că nu s-ar mai fi achitat niciodată, ca de obicei. Dar marea mie nu-mi dădea pe datorie, așa că am preferat congelatorul în așteptarea vânzării. Am așezat minciogurile la umbră, să se zvânte, am reparat voltele rupte de scoici, sau agățate în pietre și m-am pregătit pentru a intra în casă. Desigur, urma să am parte de o nouă zi, poate la fel de bună pentru pescuit, ca și
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
sau agățate în pietre și m-am pregătit pentru a intra în casă. Desigur, urma să am parte de o nouă zi, poate la fel de bună pentru pescuit, ca și cea care se însera deja, dar cu mai multă captură în minciog. Niciodată, zilele pe mare nu seamănă una cu cealaltă. În ziua aceea, marea era ca un imens lighean, unde apa nu se unduia decât foarte rar, deranjată de fuga bancului de puiet de chefal din calea vreunui răpitor. Atunci, parcă
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
caz, cu siguranță, doar mergem la o plimbare de relaxare, nu una profesională, cu toate că pescuitul este un sport, nu o profesie, în cazul meu. Și să știi că mâine s-ar putea, dacă prinzi o zi bună, să introduci în minciog mai multi pești decât până acum, am precizat eu. Mi-ar plăcea să fie satisfacție pe toate planurile, și pe baltă, și pe mal. Aha, asta ai vrut să spui cu adevărat? Desigur. Mă bucur atunci, sună promițător.. Auzind replica
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
cu cine stau de vorbă. Era un cărășel până în trei sferturi de kilogram, destul de frumos pentru debut și promițător pentru ziua abia începută. Fiind malul drept, la nivelul apei, l-am scos ușor din apă, fără să fie nevoie de minciog și l-am introdus în juvelnic. Această activitate a trezit dintr-o dată interesul partenerei mele de pescuit, căruia nu-i mai era somn și fremăta nerăbdatoare pe lângă mine, să-i pregătesc scula de pescuit. Să-mi montezi și mie fixa
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
slăbit nailonul, peștele a deschis gura și a abandonat cârligul. Se mișca nervos prin iarbă, gata s-o pornească din nou, la adăpostul apei, însă vigilent, l-am prins și l-am trimis alături de fratele său ceva mai mare, în minciog. Miruna devenise altă persoană acum! Nu mai era femeia somnoroasă și apatică, ci veselă și dornică de noi capturi. Am aruncat momeala pregătită de-acasă în locul unde pescuia ea, pentru a atrage și pești mai mari decât cărășelul capturat. Balta
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
al meu. Luase aer, deci nu mai avea puterea de-a se opune. Credeam eu, dar nu era chiar așa. Când a simțit apropierea malului, a început din nou să se zbată cu forță. Am strigat la Miruna să țină minciogul în apă să aduc peștele direct în minciog, ca să nu-l scap la mal, atunci când se va lovi de iarbă. Cu grijă, am introdus crapul în minciog, am lăsat lanseta jos și am trecut la mânerul minciogului să-l aduc
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
puterea de-a se opune. Credeam eu, dar nu era chiar așa. Când a simțit apropierea malului, a început din nou să se zbată cu forță. Am strigat la Miruna să țină minciogul în apă să aduc peștele direct în minciog, ca să nu-l scap la mal, atunci când se va lovi de iarbă. Cu grijă, am introdus crapul în minciog, am lăsat lanseta jos și am trecut la mânerul minciogului să-l aduc pe mal. Nu era așa mare, dar era
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
din nou să se zbată cu forță. Am strigat la Miruna să țină minciogul în apă să aduc peștele direct în minciog, ca să nu-l scap la mal, atunci când se va lovi de iarbă. Cu grijă, am introdus crapul în minciog, am lăsat lanseta jos și am trecut la mânerul minciogului să-l aduc pe mal. Nu era așa mare, dar era nervos. Un crap românesc sălbatic, de trei kilograme, cu solzii mari cât unghia de la mâna unui bărbat, colorați în
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
Miruna să țină minciogul în apă să aduc peștele direct în minciog, ca să nu-l scap la mal, atunci când se va lovi de iarbă. Cu grijă, am introdus crapul în minciog, am lăsat lanseta jos și am trecut la mânerul minciogului să-l aduc pe mal. Nu era așa mare, dar era nervos. Un crap românesc sălbatic, de trei kilograme, cu solzii mari cât unghia de la mâna unui bărbat, colorați în gri-verzui. Fiecare mănâncă ce prinde, parcă așa ziceai mai devreme
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]