102 matches
-
Muscel: „Este necesar să subliniem în mod deosebit faptul că pentru orice artist plastic, indiferent de stilul și epoca în care se înscrie, portretul rămâne una dintre cele mai complexe și mai dificile probe ale vocației sale artistice. Pentru pictorii, miniaturiștii, sculptorii, desenatorii, medaliștii, autorii broderiilor și scriitorii din toate epocile, portretul demonstrează, mai mult decât alte forme artistice, capacitatea de a semnifica și transfigura realul. Reprezentarea unei persoane ca subiect al operei artistice, înfățișată fie singură, fie într-un cadru
PROF. UNIV. DR. MIHAIL DIACONESCU – LAINICI – CAPODOPERĂ A ARTEI ROMÂNEŞTI ŞI EUROPENE, EDITURA „EVANGHELISMOS”, BUCUREŞTI, 2011 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 648 din 09 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359870_a_361199]
-
Apus, punând, în primul plan, evrei cu bărbi și cu capul învăluit. Se văd copii mai puțini și, uneori, unul singur; exemplu: Dafnie. Începând din secolele XI sau XII ideea bizantină și-a făcut loc în Orient și in Occident. Miniaturiștii evangheliarelor ilustrate in secolele X și XI (care reproduc modele mai vechi) zugrăvesc, compoziția pe două planuri, despărțite printr-un drum mărginit cu copaci. în depărtare, Iisus Hristos coboară dealul, călăuzit de un ucenic; tineri și barbari în vârstă, îmbrăcați
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342593_a_343922]
-
Apus, punând, în primul plan, evrei cu bărbi și cu capul învăluit. Se văd copii mai puțini și, uneori, unul singur; exemplu: Dafnie. Începând din secolele XI sau XII ideea bizantină și-a făcut loc în Orient și in Occident. Miniaturiștii evangheliarelor ilustrate in secolele X și XI (care reproduc modele mai vechi) zugrăvesc, compoziția pe două planuri, despărțite printr-un drum mărginit cu copaci. în depărtare, Iisus Hristos coboară dealul, călăuzit de un ucenic; tineri și barbari în vârstă, îmbrăcați
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362091_a_363420]
-
întrerupere cu bicicleta, cu schiurile și depozitate de-a valma. E devălmășia dușmănoasă a celui ce n-a mai scris de-un veac un vers. Peste ea, zboară cînd ți se deschide ușa lilieci albi: manuscrisele de dincolo. Atelierul pedantului miniaturist e haosul însuși. Lucrurile n-au mai fost mișcate de-o viață, praful de pe ele e praful unui vulcan rece, vînăt. Dacă-i cade din mînă pensula, norul iscat învăluie totul ca-n prima zi a lumii. Alături, bunul vecin
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
atipic. Nu supralicitează ironia și ludismul, nu face tapaj de autoreferențialitate, nu se fixează în erotic. Sensibilă și instruită, mai degrabă retractilă, știe că spiritualitatea e una singură, fără frontiere, și face din poezie „un crez trăit”. Cu migală de miniaturist, culege sunetul „păcatelor gândirii” și vrea să atingă o împăcare luminoasă, stăpânită de solaritate, grație, discreție și, neapărat, distincție. De o candoare creativă deloc mimată, poeta dovedește „un calm tensionat”. Marcel Pop-Corniș deslușește, desenând cu generozitate un posibil profil liric
DIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286763_a_288092]
-
turcă și neogreacă în Hronograful lui Dionisie Eclesiarhul, București, 1970; Firan, Macedonski- Arghezi, 161-165; Mircea Muthu, La marginea geometriei, Cluj-Napoca, 1979, 100-110; Dicț. lit. 1900, 282-283; Dumitru Bălașa, Cronicarul Dionisie Ecleisiarhul, MO, 1982, 1-3, 7-9; Radu Constantinescu, Dionisie din Pietrari miniaturist și caligraf, București, 1982; Sorescu, Ușor cu pianul, 221-236; Păcurariu, Dicț. teolog., 146-147; Dicț. esențial, 256-257. A.Sm.
DIONISIE ECLESIARHUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]
-
, Anastasie (c. 1560 - 19.I. 1629, Iași), cărturar, imnograf și miniaturist. Ilie după numele mirean, C. s-a născut, probabil, la Suceava, într-o familie de viță. Părinții îi sunt „cneaghina” Cristina, înrudită cu boierii Stroici, și Ioan Crimca - cu ascendenți în stirpea Ciolpăneștilor. Diac în prima tinerețe, intră, apoi, în
CRIMCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286493_a_287822]
-
un „așezământ” dat în 1627, reglementând funcționarea obștilor mănăstirești). Prin stăruința și cu cheltuiala sa, ia ființă la Suceava (în 1619) primul spital urban menționat documentar în spațiul românesc (ce va anexa, în timp, și un azil pentru săraci). Ca miniaturist și caligraf, C. ilustrează școala de tradiție slavonă în ultima manifestare de amploare și - împreună cu elevii săi - un privilegiat moment „sintetic” în evoluția așa-numitelor „arte minore” de la noi. Se crede că mitropolitul ar fi intervenit, înrâurind nemijlocit planul și
CRIMCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286493_a_287822]
-
inițialei...“11, iar monograma lipsește. Primul hrisov muntean, din această mică serie, cel din 10 iulie 1614 prin care Radu Mihnea întărește mănăstirii Dealul stăpânirea peste un mare număr de sate, fiind scris și miniat de un cărturar grec, cronicar, miniaturist și egumen al mănăstirii Dealul, Matei al Mirelor. Miniaturile și ornamentele de pe acest hrisov au fost atribuite lui Matei al Mirelor de cercetătorul american Gary Kent Vikan și întărite de cercetătoarea Olga Gratziou 12. Ștefan Andreescu este cel care a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
fig. 2). Înainte de a trece la descrierea hrisovului cu portretul votiv al domnului moldovean, credem că sunt utile câteva informații despre actele de cancelarie similare din Țara Românească. La sud de Carpați, Matei al Mirelor, Luca din Cipru și alți miniaturiști au folosit, pentru actele ornamentate și miniate, modelul bizantin. Astfel, portretele domnului Radu Mihnea, a doamnei, Arghira, și al coconului domnesc, Alexandru, de pe actul din 10 iulie 1614, sunt asemănătoare cu portretele împăratului Alexie III Comnenul și al împărtesei Teodora
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
dania pe care a făcut-o Radu Mihnea mănăstirii sale. De asemenea, miniatura și forma actului sunt diferite față de miniatura și forma actului scris de egumenul de la Dealul, ceea ce arată că, probabil, alt act a constituit modelul direct urmat de miniaturist. Formularul diplomatic, forma actului și miniatura au fost preluate și de Ștefăniță vodă Lupu în „cartea“ sa de danie pentru mănăstirea Golia (închinată la mănăstirea Vatoped de la Muntele Athos). Tot de la Ștefăniță Lupu s-a mai păstrat un act asemănător
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
la care este închinată ctitoria este Învierea Domnului. Hramul marii Biserici de la Ierusalim este pictat în centrul părții de sus a hrisovului în acel semicerc auriu, care li s-a părut editorilor de la Chișinău o semilună. La redarea portretului voievodului, miniaturistul a surprins o serie de trăsături care este posibil să-i fi aparținut domnului, în ciuda schematismului desenului. Chipul domnului ne apare, astfel, hotărât și senin, cu barbă, mustață și sprâncene negre, cele din urmă frumos arcuite, arătând că Miron Costin
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
frumos arcuite, arătând că Miron Costin nu a greșit când a spus că „Barnovschii vodă era foarte trufaș și la portul hainelor mândru“. Dar „la inimă era foarte direptu și nelacom și blându“, a spus mai departe cronicarul, de aceea miniaturistul a îmblânzit trăsăturile domnului, pentru că, la vremea aceea, printre oamenii politici trufași erau și unii blânzi. Domnul poartă un anteriu lung, cenușiu-verzui, cu mâneci strâmte și strâns la mijloc de o curea, care nu se observă în desen (nici nasturii
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Călători străini despre Țările Române, vol. VI, p. 53. • Ibidem, p. 54. acoperământului ctitoriei predecesorului său, după ce mănăstirea a fost arsă de tătari, în vremea marelui prăpăd care a cuprins Iașii în 1650. De asemenea, este greu de spus de ce miniaturistul a așezat o a treia turlă pe pridvor; ne putem întreba dacă nu cumva artistul a vrut să redea, în perspectivă, turnul de intrare în mănăstire, pe care l-a alipit, destul de stângaci de altfel, de trupul bisericii. Chivotul ne
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
naosului, G. Balș a scris: „atât lipsa bazei turlei naosului cât și înfățișarea brâului și dispoziția neobișnuită a ferestrelor, precum și diametrul așa de mare al turlei, ne întărește în opinia că a fost refăcută“28. Nestăpânind meșteșugul desenului în perspectivă, miniaturistul a înfățișat pridvorul bisericii văzut din față; ușa mare, în raport cu dimensiunile chivotului, pare să indice faptul că artistul a vrut să arate că biserica avea un pridvor deschis. Acesta ar fi pridvorul propriu-zis al bisericii, de la care „se observă stâlpii
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
murise în 1559. Dar Doamna Chiajna, donatoare a cărții, a ținut să nu se despartă de soț și să apară împreună cu el într-o compoziție de tip „nova plantatio”. Tot la structura „nova plantatio” apelează, pictându-i pe donatori, și miniaturiștii. în Slujebnicul copiat prin 1653-1654 (vezi la B.A.R. sul nr. 651), Matei Basarab și Doamna Elena sunt așezați în jurul arborelui vieții și înconjurați de mobile din stemă (crucea, soarele, luna). Producția de carte manuscrisă din epoca lui Matei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Patriarhiei din Ierusalim; Evangheliarul din 1650 [?], având nr. 242 în fondurile Bibliotecii Naționale din Paris; în alte texte aflate în biblioteci și muzee din țară și din străinătate 285. Uneori perechea voievodală, în portretele miniaturizate, autentifica acte de cancelarie 286. Miniaturiștii de la jumătatea secolului al XVII-lea vor fi imitați în a doua jumătate a aceluiași veac (într-un slujebnic copiat de Radu Sârbu prin 1653-1654, aflat azi la Belgrad, în Biblioteca Academiei, cota 115/ 8 sunt desenați Preda Brâncoveanu, soția
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
-lea ca unul din puținii reprezentanți ai umorului liric. Spirit lucid, înzestrat cu o remarcabilă inteligență artistică, T. se definește în primul rând prin autoironie, prin cenzurarea propriilor sentimente. În același timp, se relevă ca poet al anotimpurilor, pastelist și miniaturist. În umorul lui se ascunde aproape totdeauna o notă de melancolie, uneori de tragism. Prin temele abordate, ca și prin limbajul liric, este în bună măsură un poet tradiționalist. Mihai Eminescu, George Coșbuc, Duiliu Zamfirescu, precum și folclorul au fost marile
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
, Gavriil (prima jumătate a sec. XV), caligraf și miniaturist. Fiu al unui boier moldovean călugărit la mănăstirea Neamț și numit Paisie, U. se consacră și el vieții monahale, fiind cunoscut și sub numele Gavriil de la Neamț (sau Gavriil monahul). Copist înzestrat cu un mare talent, el a realizat o
URIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290377_a_291706]
-
Academiei Române) sau din străinătate. Prin contribuția la realizarea și răspândirea cărților de cult, prin harul artistic, U. a fost un adevărat ctitor de cultură. Arta sa caligrafică și miniaturistică a devenit model și temei pentru școala moldovenească de copiști și miniaturiști, cu apogeul în epoca de înflorire culturală a domniei lui Ștefan cel Mare. Manuscrisele artiștilor din Moldova au influențat întreaga arie slavonă, iar unele elemente grafice au fost perpetuate prin preluarea lor de către primii meșteri tipografi. SCRIERI: Evanghelia slavo-greacă (1429
URIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290377_a_291706]
-
ingenios, mai inventiv, poate, în această latură, dintre toți „manieriștii” români nu numai de azi este Romulus Vulpescu. Gustul pentru decor, pentru podoabă, spectaculoasa vocație bibliofilă și anticarială în genere îl determină pe acest poet cu daruri de caligraf și miniaturist, pe acest insațiabil degustător de frumuseți artizanale să acorde aspectului tehnico-grafic al cărților pe care le semnează (opere originale și tălmăciri) tot atâta însemnătate, dacă nu chiar mai multă uneori, ca și conținutului lor: să aleagă formatul cel mai agreabil
VULPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
simboliștilor academici din Franța, și, mai ales, a lui Francis Jammes” (E. Lovinescu). Aprecierile și caracterizările, convergente, formulate de critica interbelică - Perpessicius, E. Lovinescu, G. Călinescu ș.a. - rămân în esență valabile pentru tot ce a scris acest „poet fără evoluție”, miniaturist discret, peisagist idilic și cântăreț al interioarelor provinciale, maestru al pastelului, foarte atent la grația formală, creator al unei poezii ușor desuete, campestră sau intimistă, descriptivă și sentimentală în ton elegiac. M. a dat și proză memorialistică, de notație lirică
MOSANDREI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288259_a_289588]
-
Sue, tradusă de I. Heliade- Rădulescu ș.a. Copiile se individualizează prin îmbunătățiri ale limbii și stilului, prin explicații aduse noțiunilor neclare. Copistul își permitea chiar intervenții personale și folosea o limbă fără asperități, apropiată de aceea de dincolo de Carpați. Ca miniaturist, P. nu a fost un simplu ilustrator de texte, ci un povestitor în imagini plastice al unor realități a căror sorginte e viața satului românesc din vremea sa. Miniaturile lui reprezintă o operă unică, fără model anterior, realizată pentru textul
PATRUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288717_a_290046]
-
din pictura murală bizantină a bisericilor și au fost așezate în reședințele domnești și episcopale și în casele oamenilor. În Moldova, încă din timpul lui Petru Mușat și Alexandru cel Bun au existat în mănăstiri zugravi de icoane, caligrafi și miniaturiști ale căror lucrări au ajuns în parte până în zilele noastre. În urma restaurărilor icoanele care au făcut parte din primul iconostas (catapeteasmă) au ajuns în muzeu, iar în noua tâmplă s-au pus icoane noi. Prin ele mai putem ști adevărata
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
reamintit originea romană și unitatea de neam și de limbă a românilor, iar unele traduceri prin frumusețea limbii și a capacității de evocare s-au impus și au rămas ca adevărate monumente literare. În chiliile mănăstirilor au viețuit caligrafi și miniaturiști care, cu talentul lor au copiat și decorat textele sacre. Alți călugări au avut talentul de a făuri obiecte din metale prețioase, alții au realizat broderii cu fir de aur și argint. Unii și-au exprimat talentul sculptând în piatră
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]