105 matches
-
, cu numele real Antonio di Puccio Pisano (sau Antonio di Puccio da Cereto), (n. pe la 1395, Pisa - d. pe la 1455, Roma) a fost un pictor, creator de medalii și miniaturist din Renașterea italiană și din Quattrocento, ultimul reprezentant al stilului gotic internațional. a fost unul dintre cei mai mari medaliști ai tuturor timpurilor, poate cel mai mare, după cum mărturisesc istoricii artei, printre care Federico Zeri . Pisanello a fost primul care
Pisanello () [Corola-website/Science/323254_a_324583]
-
Candia, desenele unui cartograf, și el originar din Creta. Intră probabil ca ucenic în atelierul lui Tiziano sau lucreză pentru alt pictor. Doi ani mai târziu, îl întâlnește la Roma pe Tintoretto, care va fi următorul său maestru. Giulio Clovio, miniaturist și filosof iluminist, protector al pictorului, îl recomandă influentului și bogatului cardinal Alessandro Farnese. Condițiile sunt favorabile și tânărul grec începe să aibă comenzi. În 1572, Domênikos Theotokópulos devine membru al corporației pictorilor din Roma, cunoscută sub numele de "Academia
El Greco () [Corola-website/Science/299118_a_300447]
-
era cunoscuta pictorilor flamanzi, totuși tehnica acestora, a emailului în ulei și a culorilor tempera, nu a fost niciodată depașită. În Franța, cel mai important pictor al acestei perioade a fost Jean Fouquet (1416? - 1480), un valoros portretist, dar și miniaturist, care a influențat atât arta flamanda timpurie, dar și pictura italiană. La începutul secolului al XVI-lea, au fost create mari capodopere de către pictori care, mai mult interesați de valoarea expresivă a obiecelor și personajelor, au ignorat perspectiva, anatomia și
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
1818, Săliștea Sibiului — d. septembrie 1872, Săliștea), pe numele său de mirean Oprea Pătruț (Picu - diminutiv de la Oprea, Procopie - nume de monah), supranumit și călugărul-țăran, artistul-țăran sau „Anton Pann” al Ardealului, a fost un călugăr, imnograf, imnolog, caligraf, copist bisericesc, miniaturist, poet și misionar român transilvănean din secolul al XIX-lea. Picu (diminutiv de la numele de botez) Procopie (numele de monah) s-a născut în Săliștea din Mărginimea Sibiului în anul 1818 din părinți oieri, fiind botezat Oprea. Primele clase de
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
a tipăririi. A ajuns chiar să confecționeze tipare de mână pentru fiecare inițială. După 1851 arta sa de caligraf a intrat în faza deplinei maturități. A avut un frate mai mic numit Nicolae, care a fost și el copist și miniaturist. A murit de o boală de piept, cauzată de o mare criză de conștiință în septembrie 1872 și a fost înmormântat lângă Biserica Mare din Săliște, acolo unde odihnește și fratele lui mai mic. Descoperit de către Onisifor Ghibu în anul
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
într-o manieră personală sentimentele pe care fiecare om ar trebui să le trăiască în fața unei astfel de mari sărbători). În ultimii ani a fost readus în atenția publicului prin două expoziții organizate sub titlul de "„Picu Pătruț, ultimul mare miniaturist al Europei”" la Muzeul Național al Țăranului Român din București în anul 2012 și la Muzeul Civilizației Transilvane „ASTRA” din Sibiu în anul 2014.
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
din încredințarea domnilor țării; a înființat, cu cheltuiala sa, un spital în Suceava (1619), acesta fiind primul atestat documentar în mediul urban de la noi. A purtat o grijă deosebită ctitoriei sale Dragomirna. Aici a creat o adevarată școală de caligrafi miniaturiști, Crimca însuși fiind înzestrat cu talent artistic deosebit. Se constată o similitudine între decorațiile picturale ale lăcașului și miniaturi, evidențiind influența pe care a exercitat-o asupra picturii murale a Dragomirnei. Se cunosc peste 25 de manuscrise din timpul său
Anastasie Crimca () [Corola-website/Science/316290_a_317619]
-
la Sopron și în alte câteva locații, frescele și sculpturile descoperite la Esztergom sau Oradea demonstrează arta și arhitectura gotică înfloritoare a vremii. De asemenea, "Cronica Pictată" și alte documente decorate cu miniaturi demonstrează gradul înalt al măiestriei artistice al miniaturiștilor vremii. Bálint Alsáni, episcop de Pécs a fondat o universitate în orașul său în 1367, dar se pare că această instituție de cultură a fost închisă după moartea sa din 1375. Ludovic I a murit fără să lase în urmă
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
existat locuințe, după fundațiile care se văd în partea nordică, pe a căror temelii Episcopul Efrem de Rădăuți, între anii 1610-1612, a construit clișarnița (casă egumenească) pentru locuința sa, pentru păstrarea odoarelor Bisericii și organizarea unei școli de copiști și miniaturiști, continuând în acest fel opera culturală a lui Rareș. Biserica "Sfânta Cruce" din Pătrăuți este prima ctitorie certă a domnitorului Ștefan cel Mare, din 1487. Renumele i se trage de la pictura murală din pronaos cu un subiect rar: cavalcada Sfintei
Bisericile pictate din nordul Moldovei () [Corola-website/Science/306248_a_307577]
-
care a survenit în anul 1805, tânărul Antoni a fost invitat la Paris în calitate de guvernant al copiilor grafului Tadeusz Mostowski care era pe vremea aceea ministrul afacerilor interne al Ducatului Varșoviei. Cu ocazia acestei deplasări la Paris, a vizitat pe miniaturistul Jean Baptiste Augustin la atelierul acestuia. După trei ani, în anul 1808 revine în Polonia, un an mai târziu, în 1809 câștigă o bursă a Ministerului Învățământului Public al Ducatului Varșoviei, ocazie cu care revine la Paris. Aici lucrează asiduu
Antoni Brodowski () [Corola-website/Science/329130_a_330459]
-
sunt asemănătoare într-un mod absolut uimitor. Din această cauză, Barbu Theodorescu a considerat că Lecca și-a creeat tipare nu prea numeroase sau variate, în cadrul cărora a reprezentat majoritatea personajelor litografiate. În plus, în opera lui este prezentă tehnica miniaturistului. Se poate constata în portretele pe care artistul le-a făcut, că acesta s-a oprit asupra amănuntelor cum ar fi briliantele de pe mânerul sabiei sau vestonul personajului. Aceste elemente duc la concluzia că persoana reprezentată a devenit mai mult
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
mustață transpare un surâs amabil, iar chipul este lipsit de rigiditate. Femeia cu evantai" se constituie într-un adevărat document de epocă, în care se poate observa caracteristicile îmbrăcăminții, a coafurii, a dantelei precum și a bijuteriilor reprezentate cu migala unui miniaturist. Trecând peste gingășia feminină care se degajă dincolo de limitele pânzei, personajul se impune printr-o privire plină de inteligență. Cu ajutorul acestor portrete se poate cunoaște întreaga negustorime brașoveană a acelor vremuri. Dintre portretele făcute copiilor se distinge portretul Cleopatrei Lecca
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
existat locuințe, după fundațiile care se văd în partea nordică, pe a căror temelii episcopul Efrem de Rădăuți, între anii 1610-1612, a construit clișarnița (casă egumenească) pentru locuința sa, pentru păstrarea odoarelor bisericii și organizarea unei școli de copiști și miniaturiști, continuând în acest fel opera culturală a lui Petru Rareș. Arhitectura bisericii cu hramul „Buna Vestire” de la îmbină elemente de artă bizantină și gotică. Ea continuă stilul arhitectonic al mănăstirilor moldovenești, stil cristalizat în epoca lui Ștefan cel Mare. Ctitoria
Mănăstirea Moldovița () [Corola-website/Science/302822_a_304151]
-
care le aveau slujitorii bisericești, trecuți în pomelnic - mitripolit, episcop, arhiereu, arhimandrit, egumen, monah, ieromonah, ierodiacon, duhovnic, clisiarh (Grigore), eclesiarh al Mitropoliei (Cozma) - constituie dovada că scriitorii au fost monahi car cunoșteau bine terminologia bisericească; referiri la vestiții copiști și miniaturiști din Mănăstirile Neamț și Putna - Gavriil, Paladie, Teodor - de asemenea, demonstrează că alcătuitorii pomelnicului erau monahi; în sfârșit, cine putea ști mai bine de unde erau unii monahi, ctitori și binefăcători - unii de la Neamț, alții de la Probota, Bisericani și Râșca - decât
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
în 1626 împreună cu anturajul lui François de Bassompierre. Gentileschi și fiica sa Artemisa, au fost principalii decoratori a tavanelor de la Queen's House și Greenwich. Un alt pictor favorit al Henriettei a fost Guido Reni. I-a finanțat și pe miniaturiștii francezi Jean Petitot și Jacques Bourdier. Henrietta a fost și protectoare a teatrului, completând marele interes al soțului pentru artele vizuale. Ea însăși a participat la unele reprezentații cum ar fi "Salmalida Spolia" (1640), de William Davenant, în care a
Henrietta Maria a Franței () [Corola-website/Science/310284_a_311613]
-
doar au poposit pentru o vreme la Roman. Printre aceștia a fost episcopul Macarie, care a trăit la Roman între anii 1531 și 1558. Între anii 1606 și 1612 a trăit la Roman ctitorul mănăstirii Dragomirna, Anastasie Crimca, un neîntrecut miniaturist. Între anii 1665 și 1671 episcopul Dosoftei a tradus și versificat la Roman „Psaltirea în versuri”, tipărită apoi la Kiev în 1673. Marele cronicar Miron Costin, care avea o moșie în apropierea orașului, a trăit și a sfârșit tragic în
Roman, România () [Corola-website/Science/296969_a_298298]
-
de Belle-Arte din București la clasa lui G.D. Mirea și Ipolit Strâmbu. și-a pregătit examenul de absolvire cu Sava Henția, Ion Georgescu și acuarelistul Spenrlick, dar și cu tatăl său, Alexandru Biju, inginer de cale ferată cu talent de miniaturist. Concomitent cu Școala de Belle Arte, unde a studiat cu G. D. Mirea, Dimitrie Serafim și Alexandru Tzigara-Samurcaș, pe care a absolvit-o în 1906, cu ,Distincție și medalie”, a urmat, un timp, și Conservatorul, clasa de canto a profesorului
Leon Biju () [Corola-website/Science/319930_a_321259]
-
rândul ei regina i-a dăruit o bijuterie "Drake Jewel", ceea ce era un lucru neobișnuit pentru un om de rand și pe care Drake a purtat-o cu mândrie. Pe o parte era portretul în miniatură al reginei, pictat de miniaturistul Nichollas Hilliard, iar pe cealaltă parte o camee din onix reprezentând un dublu portret al unei regine și a unui bărbat african. "Drake Jewel", cum este cunoscută astăzi, este una din puținele bijuterii din secolul al XVI-lea, care au
Francis Drake () [Corola-website/Science/297811_a_299140]
-
inițialei...“11, iar monograma lipsește. Primul hrisov muntean, din această mică serie, cel din 10 iulie 1614 prin care Radu Mihnea întărește mănăstirii Dealul stăpânirea peste un mare număr de sate, fiind scris și miniat de un cărturar grec, cronicar, miniaturist și egumen al mănăstirii Dealul, Matei al Mirelor. Miniaturile și ornamentele de pe acest hrisov au fost atribuite lui Matei al Mirelor de cercetătorul american Gary Kent Vikan și întărite de cercetătoarea Olga Gratziou 12. Ștefan Andreescu este cel care a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
fig. 2). Înainte de a trece la descrierea hrisovului cu portretul votiv al domnului moldovean, credem că sunt utile câteva informații despre actele de cancelarie similare din Țara Românească. La sud de Carpați, Matei al Mirelor, Luca din Cipru și alți miniaturiști au folosit, pentru actele ornamentate și miniate, modelul bizantin. Astfel, portretele domnului Radu Mihnea, a doamnei, Arghira, și al coconului domnesc, Alexandru, de pe actul din 10 iulie 1614, sunt asemănătoare cu portretele împăratului Alexie III Comnenul și al împărtesei Teodora
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
dania pe care a făcut-o Radu Mihnea mănăstirii sale. De asemenea, miniatura și forma actului sunt diferite față de miniatura și forma actului scris de egumenul de la Dealul, ceea ce arată că, probabil, alt act a constituit modelul direct urmat de miniaturist. Formularul diplomatic, forma actului și miniatura au fost preluate și de Ștefăniță vodă Lupu în „cartea“ sa de danie pentru mănăstirea Golia (închinată la mănăstirea Vatoped de la Muntele Athos). Tot de la Ștefăniță Lupu s-a mai păstrat un act asemănător
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
la care este închinată ctitoria este Învierea Domnului. Hramul marii Biserici de la Ierusalim este pictat în centrul părții de sus a hrisovului în acel semicerc auriu, care li s-a părut editorilor de la Chișinău o semilună. La redarea portretului voievodului, miniaturistul a surprins o serie de trăsături care este posibil să-i fi aparținut domnului, în ciuda schematismului desenului. Chipul domnului ne apare, astfel, hotărât și senin, cu barbă, mustață și sprâncene negre, cele din urmă frumos arcuite, arătând că Miron Costin
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
frumos arcuite, arătând că Miron Costin nu a greșit când a spus că „Barnovschii vodă era foarte trufaș și la portul hainelor mândru“. Dar „la inimă era foarte direptu și nelacom și blându“, a spus mai departe cronicarul, de aceea miniaturistul a îmblânzit trăsăturile domnului, pentru că, la vremea aceea, printre oamenii politici trufași erau și unii blânzi. Domnul poartă un anteriu lung, cenușiu-verzui, cu mâneci strâmte și strâns la mijloc de o curea, care nu se observă în desen (nici nasturii
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Călători străini despre Țările Române, vol. VI, p. 53. • Ibidem, p. 54. acoperământului ctitoriei predecesorului său, după ce mănăstirea a fost arsă de tătari, în vremea marelui prăpăd care a cuprins Iașii în 1650. De asemenea, este greu de spus de ce miniaturistul a așezat o a treia turlă pe pridvor; ne putem întreba dacă nu cumva artistul a vrut să redea, în perspectivă, turnul de intrare în mănăstire, pe care l-a alipit, destul de stângaci de altfel, de trupul bisericii. Chivotul ne
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
naosului, G. Balș a scris: „atât lipsa bazei turlei naosului cât și înfățișarea brâului și dispoziția neobișnuită a ferestrelor, precum și diametrul așa de mare al turlei, ne întărește în opinia că a fost refăcută“28. Nestăpânind meșteșugul desenului în perspectivă, miniaturistul a înfățișat pridvorul bisericii văzut din față; ușa mare, în raport cu dimensiunile chivotului, pare să indice faptul că artistul a vrut să arate că biserica avea un pridvor deschis. Acesta ar fi pridvorul propriu-zis al bisericii, de la care „se observă stâlpii
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]