62 matches
-
oricărui argou fiind produs de o comunitate (lumea interlopă) prin excelență masculină, dominată de competiție și pentru care relațiile sexuale sunt în primul rând o expresie a puterii, nu e de mirare că viziunea asupra femeii e una utilitară și minimalizatoare. Sunt mai multe dovezi cantitative ale reprezentării preponderent negative a femeii în argou: termenii injurioși generici care le vizează pe femei sunt mult mai numeroși decât cei destinați bărbaților, iar multe dintre desemnările peiorative masculine ridiculizează efeminarea și homosexualitatea pasivă
Imaginea femei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6760_a_8085]
-
pe care viața îi descumpănește, se destramă prin citirea a scrie. Un loisir disperat care-ți întărîtă cheful de a te supune, la rîndu-ți, meseriei, în fond. Glose cochetînd cu inutilitatea - departe de ele... - despre demnitate, despre adevărul vieții (cu minimalizatoare semne ale citării) și al morții per se, despre întoarcerea obligatorie în impas și despre încercarea, chinuitoare iluzie, de a te "învîrti" de un loc în paradis. Unul scutit de prețul sărăciei cu duhul. Și, însă, de prețul moralei, pe
Însoțiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7923_a_9248]
-
i se întâmplă și să tragă din asta cuvenitele învățăminte. E. Lovinescu vorbea despre Valjan ca despre "cel mai fin umorist al nostru". În litera ei, observația este elogioasă și exactă; în fond, se strecoară în această apreciere o notă minimalizatoare. Dacă în atitudinea lui Valjan nu există vehemență, nici sarcasm manifest, există în schimb o seriozitate a observației morale a celui care judecă fără să condamne, care înțelege și se mulțumește să arate. Pentru toate acestea și pentru multe altele
Actualitatea dramaturgiei lui I. Valjan by Gabriela Duda () [Corola-journal/Imaginative/15324_a_16649]
-
dăscălaș, dăscălel, dăscăluț; cel mai pe larg e tratat dăscălici, ,dascăl mic, simpatic", dar și ,dascăl prost, cu puțină învățătură, un pîrlit de dascăl". Valoarea depreciativă a lui dăscălime e tipică substantivelor colective (tratarea în bloc a persoanelor e adesea minimalizatoare), dar se asociază în primul rînd cu ironia lui Caragiale, din Scrisoarea pierdută : unde partizanii lui Cațavencu sînt, în vorbele lui Tipătescu, ,dăscălimea, popa și moflujii". Utilizările jurnalistice actuale ale cuvîntului (inclusiv în texte publicate sau arhivate în Internet) sînt
Dăscălime by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11074_a_12399]
-
năziunța de a clarifica o temă destul de puțin frecventată în planul sintetic și prin „vizionare de sus”, ceea ce însă se observă și trebuie salutat. Rezultă, deci, că oricine este inițiat în materie și examinează totul cu înțelegere, renunțând la prejudecata minimalizatoare, constată adaosul de perspectivă și, poate chiar, și încheieri ce merită reținute. Aceasta este, însă, prin sugestie indirecta, „imaginea științei oficiale” de astăzi, de la noi. Astăzi așezată ca o dogmă ce nu se contestă este „ideologia disuasiunii” și „proiectul descurajării
DEZVOLTAREA ARHITECTURII ÎN PERIOADA DE DOMNIE A BINECREDINCIOSULUI VOIEVOD ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT de GEORGE ROCA în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357573_a_358902]
-
X: mâine seară e eclipsă de lună. Y: Mofturi! Zicem „moft” și cea mai teribilă realitate își pierde consistența, dezumflându-se aidoma unui balon de săpun atins de vârful unui ac. Și unde pui că noutatea este principala victimă a minimalizatorului. Orice inițiativă este întâmpinată cu neîncredere, cu suspiciune. Se pare că moftangiul este un leneș iremediabil, un incult, plictisit, care refuză să intre într-un dialog serios cu partenerul. Tot ce e nou cade în derizoriu. Nu cumva Caragiale aparține
„MOFTANGIUL” CARAGIALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 651 din 12 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359413_a_360742]
-
divinitatea. C. mai comunică o dată această certitudine (un termen pe care îl afli rar în cărțile lui) ofensând pe Dumnezeu, coborându-l la o condiție subalternă: aceea de a fi socotit creația omului. Eseistul alexandrin găsește și pentru această idee minimalizatoare cuvinte corupătoare: cu un capăt desfată, lingușesc dragostea noastră pentru muzică, cu altul insultă simțul nostru religios: „Când asculți pe Bach vezi cum se înfiripă Dumnezeu. Căci muzica lui este generatoare de Divinitate. O viziune plastică a ființei divine ți
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
viață de tânăr. Când zicem adevărată viață, ne gândim la faptul că nimic nu este inventat înainte de a fi.” Pe orizontala parodiabilului sunt juxtapuse o serie de texte ținând de coduri a căror particularizare permite reglarea discursului pe frecvențe joase, minimalizatoare față de ideea „înaltă” de literatură: jurnalul de tinerețe al naratorului, o scrisoare a părinților naratorului adresată acestuia, confesiunile soției naratorului. Însuși actul scrierii romanului este persiflat prin procedeul punerii în abis; în acest scop, cadrul asimilează personajele Irimie Ionescu, primar
ILIESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287521_a_288850]
-
colecție de aforisme, autobiografie și, mai ales, ficțiune autobiografică. Vladimir Streinu vede în ea „o recădere în adolescența spiritului”, manifestul unui „fiu al soarelui”, adică manifestul unui tânăr „tremurici” care dezleagă pasiunile turbulente și nu își stăpânește frazele. Judecată aspră, minimalizatoare. P. scrie, în fond, o carte de înțelepciune în stil voit bătrânesc, pornind de la morala lumii rurale. Este un spirit exaltat, dar nu irațional. Manualul de morală cuprinde 337 sfaturi („un hambar de observații cotidiene asupra vieții de relație între
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
din instrumentarul criticii estetice și al istoriei de valori. Prin aceste opțiuni, ca și prin amploare, el depășește în studiul G. Bogdan-Duică lucrarea de același tip a lui Vasile Netea (1940). Cartea, „excelent studiu monografic”, „obiectiv, exact, nici apologetic, nici minimalizator” (Al. Piru), urmărește să identifice ceea ce rămâne valabil dintr-o activitate impresionantă sub aspectul erudiției (dimensiune pentru care autorul cercetat a nutrit un „cult cvasimistic”) și în același timp contradictorie. Performanța monografului stă, pe lângă contribuțiile documentare și obiectivitate, în capacitatea
PETRESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288784_a_290113]
-
zise el meditativ, ca și când ar fi fost singur. Conduc orașe, aleg primari, corup poliția, vând droguri, adăpostesc escroci, jefuiesc de perle bătrâne sugrumate. Ce mult timp am. Râse scurt. Ce mult timp. În ciuda tonului sarcastic, realitatea corespunde perfect descrierii voit minimalizatoare a lui Brunette. El confirmă că în romanele lui Chandler, firele crimei duc, aproape obligatoriu, în straturile înalte ale societății, unde, îndărătul cazematelor de bani, se produc inimaginabile atrocități. Velma Valento / Helen Grayle este o femeie de cabaret care trage
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
toată povestea, zise inspectorul. Dumneata zici că de fapt ceea ce au văzut oamenii aceia în fundul puțului era în realitate o păpușă gonflabilă din plastic și cu vagin. — Vaginul n-are nici o relevanță, zise Wilt, apelând la rezervele sale de retorică minimalizatoare. — Poate că nu, poate că da, zise inspectorul. Cele mai multe păpuși n-au așa ceva, dar... în ordine, hai să zicem că trecem peste asta. Eu vreau să ajung la ideea că dumneata ești absolut sigur că acolo jos nu se găsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
unei argumentații estetice idealiste, parțial influențată de „estetica urîtului” a germanului Karl Rosenkrantz, Cornel susține direcțiile moderne postimpresioniste și primitiviste ilustrate de lucrările „gauguinistei” Cecilia Cuțescu-Storck, ale lui I. Theodorescu-Sion, Fritz Storck și, mai ales, Constantin Brâncuși (Cumințenia pămîntului). Izolate minimalizator prin expunerea separată într-un colț, lucrările în cauză vor fi ținta unor întîmpinări ostile din partea criticii oficiale și a publicului. Rezultatul - repudierea „ereticilor” de către comitetul expoziției și demisia din juriu a soților Storck. Printre puținii lor apărători s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
apunakismul» într-o legendă”. Adevărul este că, dintre antologiile literaturii române de avangardă apărute la noi pînă în 1989, singura care îl include pe Cugler este cea a lui Sașa Pană, iar referințele critice, atunci cînd există, sînt sporadice și minimalizatoare (v., spre exemplu, lucrările lui Ion Pop). Marin Mincu și Ov.S. Crohmălniceanu nici măcar nu-l menționează pe Cugler. Numai că... nici în perioada interbelică, „Apunake și alte fenomene” nu a avut parte de vreo cronică importantă! După 1990, „recuperarea” autorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Întâmplătoare, ele aveau loc exact În zilele de sărbători evreiești. Aceasta dovedește că exista o organizare, iar În spatele acesteia stăteau oameni cu anumite cunoștințe. Din reacția extrem de lentă a organelor de Miliție, din faptul că Întotdeauna se ajungea la concluzii minimalizatoare, că se Încerca să se indice că a fost un jaf - deși diversele obiecte nu se furau, ci se distrugeau ostentativ -, suntem Îndreptățiți să vedem În Putere regizorul acestor acte. Această concluzie este Întărită și de faptul că unele victime
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
acuzațiile respective fiind făcute din rea-credință, suspiciune, complexe, spirit de vendetă, minciună, ticăloșie etc. (p. 111). Apoi, lucru esențial, Ion Iliescu nu este mulțumit cu denumirea de revoltă dată revoluției române, întrucât revoltă, consideră autorul, este un „adevăr parțial și minimalizator” (p. 114); revoltă a fost la Timișoara, apoi la București (în 21 decembrie) și în celelalte orașe; ceea ce a urmat, însă, din 22 decembrie a fost o revoluție! Prin acest demers, Ion Iliescu intenționează să despartă apele și să ia
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
fapte ce tulbură ordinea rațională, fără a-și modifica în esență viziunea. Deosebirile evidente dintre France și Caragiale estompează asemănările de structură. Configurațiile culturale, zonele de formație precum și tradițiile îi separă pe aceștia. Un France pur livresc este o formulă minimalizatoare, care se înrudește cu prea grăbitele caracterizări de alexandrinism și de păstrare în postura cuminte și sterilă a epigonului de talent. Mobilitatea intelectuală, capacitatea de a asimila și de a da expresie fac ca referințele intelectuale ale lui Caragiale să
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
ei adăugau altele ridicole. Parodia este astfel o rapsodie transformată care, prin modificările verbale, este restabilită în spiritul ridicolului"191. De aici și anumite erori de judecată care, generate prin folosirea cuvântului ridiculis "în traduceri neadecvate, au determinat o viziune minimalizatoare asupra parodiei, considerată ulterior un gen de joasă speță și confundată cu burlescul", în pofida faptului că "Madius folosise deja termenul, în 1550, în lucrarea De ridiculis, asociindu-i sensul de amuzant, hazliu"192. Mai importantă este însă percepția ulterioară asupra
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
mai precis, pe cea a răspunderii față de sine și față de alții). Nu putem fi de acord, așadar, în primul rând, cu acele concepții care, sub influența behaviorismului, simplifică analiza psihologică a fenomenului de frustrație, reducând-o la o interpretare mecanicistă, minimalizatoare a rolului factorilor interni, de HYPERLINK "personalitate.Din.tr'"personalitate. Dintre aceste concepții menționăm: l) teoria „fixistă” a frustrației (N.K. Maier), care ne prezintă frustrația ca o conduită neîndreptată spre un scop, caracterizată prin trăsături de „rigiditate” și „nematuritate”; 2
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de ardelean latinizant à outrance, ci de o trăsătură a ardeleanului pe care el, regățeanul, o vestejea, poate din gelozie și anume seriozitatea." În sfîrșit, întîrzierea lui E. Lovinescu (Lipsa de originalitate a teatrului lui Caragiale Flacăra, 1915) în aprecieri minimalizatoare ("Nimicurile sale nu mă mișcă îndeajuns") aș pune-o pe seama atenuării sensibilității estetice față de anume experiențe care îi deranjau seninătatea imperturbabilă iar cantonarea lui D. Murărașu în revoltă pudibondă ("tipul revoltător de trivial al cetățeanului turmentat") ar putea fi îndatorată
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
literar-estetică și ontologică, să constatăm că cercetarea mioritică se află într-un oarecare impas. Și, ca în orice asemenea situație cînd se vorbește în ultima vreme despre Miorița, se repetă peste măsură lucruri arhicunoscute sau se lansează „opinii” cu intenții minimalizatoare, din rea-voință ori din nepricepere. Pentru depășirea acestui moment critic sunt necesare operații metodologice, cu scopul de a deschide noi perspective discuțiilor. Trebuie să se renunțe la prejudecata că fiecare direcție în parte a pus punctul pe i în înțelegerea
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
și gândirii eminesciene. Modernitatea acesteia, subliniată cândva de Maiorescu, a trecut însă pe un plan secund, Eminescu fiind socotit dintr-o nevoie acută de sincronism literar "ultimul mare romantic european", dar și "un romantic întârziat". Împotriva acestor etichete arbitrare și minimalizatoare în esența lor pentru că nu țin cont de atributele modernității sale se ridică Theodor Codreanu arătând, de pildă, că "heterogenia rimbaldiană a eului" a fost confirmată atât de poetul francez cât și de Eminescu însuși. Dacă Baudelaire este considerat unanim
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
demitizările, detractările, imaginile negatoare. Theodor Codreanu se luptă, așadar, cu o anume imagine despre Eminescu. E vorba în primul rând despre un Eminescu antisemit sau xenofob sau despre un Eminescu pe care o anumită atitudine "politico-ideologică" încearcă să-l trateze minimalizator în privința ideilor sale sociale, economice. Or, după opinia profesorului Codreanu, poetul deplin al literaturii române ar fi autorul unei adevărate doctrine naționale moderne, el nefiind nici mai mult nici mai puțin decât fondatorul acestei doctrine. "Scormonitor" de documente, Th. Codreanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ascunse, inclusiv unei tentative de asasinat, la 5 decembrie 2003. Autorul inventariază atent monstruozitățile la care s-au dedat inamicii ireductibili ai poetului și prefigurează războiul psihologic în care a fost antrenat cu răutate și ură. Nu au lipsit epitetele minimalizatoare și denigratoare; "patriot de ocazie" este încă o sintagmă blândă prin comparație cu un enunț cinic de genul: "Nu merită Vieru, cu toate meritele anterioare, să fie decapitat!" (p. 175). Luptătorul este construit dintr-o fibră specială și ține în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
multe decenii înainte Biblioteca Petöfi ("Petöfi Könyvtár"), iar prima ediție de Opere, în șase volume, a apărut la Pesta încă în 1896. Poezia lui Petöfi încă nu s-au gândit vecinii noștri, cel puțin deocamdată, s-o recitească în cheie minimalizatoare; făcând obligatoria raportare la epocă, îi arată aceeași prețuire lucidă din totdeauna, la care adaugă respectul față de biografia de luptător pentru apărarea intereselor națiunii ungare (...naționalist, adică). Toate cele de mai sus pot funcționa în cazul Petöfi, dar devin culpe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]