62 matches
-
de gesturi teatrale. Genul său era o discreție pompoasă. Ioana pricepu și ea că o excesivă rezervă putea să bleseze, și de aceea veni spre Pomponescu și, făcîndu-se a mai admira inelul, netezi cu dosul mâinii reverul smochingului tivit al ministeriabilului, scuturîndu-și capul înapoi, într-o mișcare de temperament cu totul castă, care îi relevă dinții superbi și un gât vânjos, statuar. Pomponescu nu găsi nimerit a profita prematur de apropiere și, aplecîndu-și capul în jos, sărută doar podul palmei Ioanei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
statuar. Pomponescu nu găsi nimerit a profita prematur de apropiere și, aplecîndu-și capul în jos, sărută doar podul palmei Ioanei. Apoi "ridică ședința" tocmai când madam Farfara se întorcea din inspecție. Acum, consumîndu-și cafeaua cu lapte împreună cu cele două Pomponești, ministeriabilul reevocă pe Ioanide stând călare pe un scaun și vorbind Ioanei de temple și văzu în arhitect nu numai un concurent în profesiune, ci un adversar în viața sa intimă. Ideea că Ioanide ar fi știut de veleitățile lui față de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
între ei, cu toate că au un aer comun. Gonzalv îl lămuri că lucrul era foarte firesc. Copiii nu erau nici unul frați uterini, fiecare avea altă mamă. - Cum, se miră Pomponescu, dumneata ai fost căsătoritde trei ori? - Da! mărturisi modest Gonzalv Ionescu. Ministeriabilul se crezu dator a face un gest de compătimire față de copiii care-și pierduse mamele, comițând o greșeală pe care Gonzalv nu-l ajută s-o evite. Nici una din mame nu murise, Gonzalv divorțase pur și simplu de cele dintâi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
zise: G. Călinescu - Respectele mele, domnule ministru! Vorbele acestea produseră emoție în câteva persoane care treceau, și Pomponescu, în ciuda modestiei sale perfecte, formal, savură prestigiul demnităților publice. Pomponescu și aghiotantul lui ajunseră la Rondul întîi, când le ieși înainte Smărăndache. Ministeriabilul, mai împăcat sufletește, voi să verifice cum funcționează legenda în public și întrebă pe Smărăndache ce mai este nou. A răspunde la asemenea chestiuni era rațiunea de a fi a lui Smărăndache, care nu era totuși un simplu colportor. El
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
bani, primi, relațiile lui cu Gaittany fiind de altfel cu deosebire călduroase. Totuși, nu se putu stăpâni de a nu-l ironiza puțin. - De ce nu-l chemați pe marele Pomponescu? Gaittany, acela care oferise un banchet lui Pomponescu, azi, când ministeriabilul părea a nu mai fi actual, punând mâna pâlnie la gură, zise: - Un caraghioz!Și râzând din toată inima, ieși pe ușă. Ioanide îl văzu de pe geam întinzîndu-se cu deliciu pe spate în automobil și consultîndu-și nelipsita agendă. Ca întotdeauna
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pomenită. Pomponescu, care depășise faza dramatică și trecuse acum la amărăciunea ironică, spuse numai atât, puțin cam umflat: - Oare doamna Ioanide cunoaște aventurile stimatului eisoț? Vorbele lui Pomponescu n-aveau în strictul lor înțeles noțional nici o nuanță imperativă, nefiind obiceiul ministeriabilului de a comite inconveniențe sociale. Era o simplă meditație, care, dacă ar fi fost proferată în bună dispoziție, ar fi trecut drept o banală poantă de umor. Gulimănescu interpretă altfel întrebarea și interveni viguros: - Trebuie să-i spuie cineva neapărat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și Gaittany, până la un colț de stradă, unde, scuzîndu-se, luă mașina care-l aștepta. Pomponescu era mai peripatetic, îi plăcea să umble ceva mai mult pe jos, în formație colectivă și prin locuri neaglomerate, fiindcă ținuta sa impunătoare trezea respect. Ministeriabilul voia să pară popular, căuta prilejul de a răspunde la saluturi. Trecerea în grup intriga lumea, câte unul recunoștea pe ministeriabil și spunea destul de tare și altora: "Uite pe Pomponescu", ceea ce măgulea pe profesorul de beton armat. Ieșirea în public
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
umble ceva mai mult pe jos, în formație colectivă și prin locuri neaglomerate, fiindcă ținuta sa impunătoare trezea respect. Ministeriabilul voia să pară popular, căuta prilejul de a răspunde la saluturi. Trecerea în grup intriga lumea, câte unul recunoștea pe ministeriabil și spunea destul de tare și altora: "Uite pe Pomponescu", ceea ce măgulea pe profesorul de beton armat. Ieșirea în public îi calma iritația amorului propriu, dîndu-i sentimentul că opinia publică înregistrează indispoziția sa morală și caută să-l răsplătească printr-o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
grija de a evita orice aluzie la nefericitul incident cu Indolenta. Evaziunea sistematică era tot așa de stridentă, și Pomponescu roși când Gulimănescu, începînd a pronunța numele doamnei Farfara, îl reînghiți repede, alarmat de privirile suspecte ale celor de față. Ministeriabilul făcu un început, întrebînd pe Gaittany în ziua când acesta îl însoți, laolaltă cu grupul, câțiva pași pe Calea Victoriei: - Ce mai face doamna Valsamaky-Farfara? - E în perfectă formă, zise Gaittany; a fost săptămînatrecută la ceai la Manigomian. - M-am sălbăticit
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de absențe nemotivate. G. Călinescu În acest stil urmă întrevederea, Pomponescu având aerul de a vorbi în numele familiei sale, iar madam Farfara în numele său personal. Înțelesul era că madam Farfara urma să facă în prealabil o vizită Pomponeștilor. De Ioana ministeriabilul se feri să pomenească ceva. Intr-adevăr, madam Pomponescu încunoștință pe madam Farfara că este așteptată într-o anume după-amiază, conform promisiunii sale, făcută soțului, de a nu lipsi. Că madam Pomponescu sluji ca intermediu între Pomponescu și Ioana, lucrul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
care n-avea copii, ar fi dorit unul. Un copil prin Ioana, recunoscut de el, ar fi rămas nu mai puțin un membru al grupului celuilalt, o punte de legătură între el, Pomponescu, și sfera Hangerliu-Gaittany-Valsamaky. Pentru aceste motive complexe, ministeriabilul luă notă cu satisfacție de prezența doamnei Farfara la ceaiul dat de madam Pomponescu. Îmbrăcat ca de ordinar, în smochingul său tivit, pe care-l punea la solemnități oricât de minime, negrul fiind nuanța sa, Pomponescu se purtă ca un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
permite să aibă jour fixe. Și în-tr-adevăr, Ioana anunță pe doamnele Pomponescu și prin ele și pe domnul Pomponescu că ea și mama ei ar fi onorate de vizita domniilor-lor. Din moment ce Ioana însăși invita pe Pomponescu, gheața era spartă, și ministeriabilul, asigurat că G. Călinescu tratativele pot fi continuate, se prezentă, venind în trăsură însoțit de doamne, în salonașul doamnei Farfara, în care madam Pomponescu, sprijinită pe bastonul său, păși cu multă autoritate, având aerul a scoate în lume pe ministeriabil
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ministeriabilul, asigurat că G. Călinescu tratativele pot fi continuate, se prezentă, venind în trăsură însoțit de doamne, în salonașul doamnei Farfara, în care madam Pomponescu, sprijinită pe bastonul său, păși cu multă autoritate, având aerul a scoate în lume pe ministeriabil. Întrevederea Pomponescu-Ioana fu plină de o discretă decență, reproșurile și reconcilierea rezumîndu-se la o scurtă încrucișare de priviri, atunci când Pomponescu, sărutând mâna Indolentei, pe care figura inelul dăruit, își reluă poziția dreaptă. Încolo, conversația fu colectivă, încredințată mai ales femeilor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
care numele Gavrilcea nu era necunoscut, nu voiau să-l implice în discuție, madam Farfara, de asemeni, nu dorea să se gândească cineva la Tudorel, deci indirect la Ioanide. Cu toate că izbutită, întrevederea nu fu suficientă pentru calmarea susceptibilităților lui Pomponescu. Ministeriabilul o recunoștea drept valabilă pentru reluarea raporturilor austere, încă incertă pentru verificarea temperaturii erotice. De aceea invită la masă pe Ioana la "Capșa", însă împreună cu Smărăndache și Smărăndăchioaia, pentru decor. După masă conduse pe Ioana la domiciliu, și de astă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
împreună cu Smărăndache și Smărăndăchioaia, pentru decor. După masă conduse pe Ioana la domiciliu, și de astă dată cu rezervă, Pomponescu mergând cu Smărăndăchioaia și Smărăndache cu Indolenta. Totuși, soții Smărăndache, cunoscîndu-și rostul decorativ, se retraseră la un moment dat și ministeriabilul rămase singur cu Ioana, în cartier nefrecventat. Multă vreme cei doi merseră fără a scoate o vorbă. Fu Indolenta care rupse tăcerea. - Știu că ești supărat. - Nu sunt supărat, fiindcă n-am nici o calitate care să-mi dea dreptul să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se înclină. Indolenta, ținând seama de sfiala solemnă a interlocutorului, se crezu autorizată a intra definitiv în termenii mai vechi, scăzând glasul în complicitate: - Nu vrei să mai vii la mine? - Depinde de... (Pomponescu era să zică "tine.") - Vino mâine. Ministeriabilul consimți mutește. Era Pomponescu așa de sfios încît să nu îndrăznească a tutui pe Indolenta? Nu tocmai, în accepția strictă a cuvântului. Ministeriabilul, om cu prestanță și emfază, nu era la întîia sa relație extraconjugală. Suferind de amor propriu, se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
complicitate: - Nu vrei să mai vii la mine? - Depinde de... (Pomponescu era să zică "tine.") - Vino mâine. Ministeriabilul consimți mutește. Era Pomponescu așa de sfios încît să nu îndrăznească a tutui pe Indolenta? Nu tocmai, în accepția strictă a cuvântului. Ministeriabilul, om cu prestanță și emfază, nu era la întîia sa relație extraconjugală. Suferind de amor propriu, se temea să nu cadă în cursă și să fie persiflat. Aceasta era totul. Începând de a doua zi, întîlnirile Pomponescu-Ioana deveniră din ce în ce mai dese
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
crize de sfială. (De remarcat că Pomponescu folosea termenul "amor", pronunțîndu-l cu oarecare emfază, i se părea mai vibrant decât "dragoste", și de fapt el era in căutarea unui "amor", dragostea părîndu-i-se un sentiment prea alambicat. În materie de literatură, ministeriabilul frecventa teatrul, nu-i plăcea să citească romane.) Vezi dar că sfiala față de tine are o rațiune. Îmi trebuie o primire excepțional de bună ca să mă conving că nu sunt ironizat asupra vârstei mele. - Doamne, ce idee! se miră Indolenta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de braț de mama. - Vasăzică, n-ai ales-o tu! (Indolenta încă făcea pauze înainte de a zice "tu", cu toată intimitatea foarte înaintată. Felul important cum își făcea Pomponescu interesantele confesiuni o împingea să-i zică "excelență" sau "domnule ministru". Ministeriabilul era prea impozant în amor.) - De ales, eu am ales-o, fără să sper că mama are săconsimtă. Din purtările mele, din aluzii, a înțeles preferința mea, și fiindcă era de acord, fără să mai întrebe cât de adâncă G.
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dacă femeia noastră e remarcată. E un certificat de bună alegere. Lui Pomponescu, posibilitatea de a diserta despre chestiuni subtile îi făcea mult bine sufletesc. Îi dădea impresia de a trăi o altă existență. Demonstra că nu e un simplu "ministeriabil" sau un profesor de beton armat. Ioana în calitate de auditoriu îi convenea, fiindcă asculta interesată, cuminte, cu un respect ce venea, e drept, mai mult din educație, și fără ironie în ochi (pe Ioanide ironia îl interesa ca obiect de studiu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
unele mărturisiri din copilăria și tinereța sa, nu altele în fond decât acelea debitate Ioanei, însă cu rezerve potrivite locului. O astfel de familiaritate îl făcea fermecător. Prin urmare, declarația sentimentală a lui Pomponescu față de Indolenta aparține repertoriului său oratoric. Ministeriabilul însă nu mistifica. Era sincer și într-adevăr emoționat. XX În luna februarie i se întîmplă lui Ioanide un lucru îngrozitor. Era zi de ger care scârțâie, după o săptămână de zăpadă abundentă, și săniile începuseră să circule. La poarta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Valsamaky-Farfara cu misiunea specială de a vesti că, în caz de acceptare, Pomponescu ar primi o vizită oficioasă. Abia în acel stadiu al convorbirilor, Gaittany telefonă doamnei Pomponescu și o încredință că avea într-adevăr însărcinarea de a ancheta dispozițiile ministeriabilului. Cele două Pomponești convocară deci pe Pomponescu. . - Ascultă, Jean, deschise focul madam Pomponescu-consoarta, până când ai să stai la o parte? De ce nu intri în minister, unde e locul tău? - Ca să intru, o ironiză amabil Pomponescu, trebuie întîide toate să fiu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
concursul directorului de cabinet și al celeilalte rude din minister, își rezolva curent toate problemele, dintre care unele erau în curs de lichidare încă de sub ministeriatul antecesorului. Pentru Gaittany, schimbarea titularului reprezenta o modificare neglijabilă, întrucît era aranjat cu toți ministeriabilii posibili. De aci încolo, existența lui Pomponescu se cheltui numai în mondenități și reuniuni, cu o neglijare aproape totală a ministerului (lucru ce convenea sub toate raporturile guvernului). Pleca cu suita în provincie sub pretext de inspecții și se lăsa
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dat acestuia personal, presupunând că ar fi înviat și s-ar fi prezentat în fața ei, nici o importanță atâta vreme cât se afla de față directorul Operei. Autoritatea administrativă fascina pe Indolenta, și Pomponescu nu-și făcea iluzii: o cucerise pe Ioana ca ministeriabil. Pomponescu, făcând aceste reflecții secrete, își aduse aminte de o întîmplare caracteristică. Fiind ministru, participase la sărbătorirea unui mare intelectual român, care își depășise vârsta activității reale, având nouăzeci de ani și fiind ca om un uitat. Toți oratorii vorbeau
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Bietul Ioanide (1953) și Scrinul negru (1960) se definește nu doar ca arhitect, ci, în genere, ca tip de intelectual, în opoziție mai ales cu Ion Pomponescu. Arhitect și el, dar fără a construi efectiv, Pomponescu e tipul "oficialului", al ministeriabilului, o variantă tipologică până la un punct a lui Pascalopol. Celelalte personaje masculine (Gulimănescu, Dan Bogdan, Suflețel, Conțescu ș.a.) sunt, majoritatea, tot intelectuali, dar atrași mai mult de bunurile materiale decât de valorile spiritului. Pentru averi și poziții sociale, ei sunt
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]