32 matches
-
am omorât păduchi, pe ploaie, am mestecat chimen și ne-am jucat viitorul la zaruri. Unul care voia să aibă dreptate, dar cu blândețe. Despre el trebuie povestit tot mereu, și anume din cauză că acest Joseph, din vremea când era încă ministrant, scria, ca și mine, poezii, dar avea cu totul alte planuri de viitor... Numai povestea despre Ben și Dieter are voie să se termine fiindcă, în acea toamnă, echipa de la bucătărie, la scurt timp după ce am împlinit optsprezece ani, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Alături de noi stăteau în jurul gropii vecini și colegi ai tatălui. Nu sunt sigur dacă ploua, dacă era zăpadă sau doar rămășițe de zăpadă. Nu știu cine venise, cine nu venise. Nici un cuvânt n-a rămas de la înmormântarea cu preot și un singur ministrant. Golit, așa eram, sau mă simțeam golit. Încercam să lăcrimez, dar în zadar. Dar parcă asta ar avea vreo însemnătate. Iar atunci când sora mea, plângând - deja afară din cimitir - a întrebat: „Ce se alege de mine acum? Eu ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sau chiar și în tinerețe, spune domnul, mai toți mergeau la biserică, iar cine nu mergea era privit cu suspiciune. Acum este cu totul altfel. In biserică, la sf. Liturghie, nu era niciun copil și niciun tânăr, în afara celor doi ministranți, tare frumușei, dar care au venit aici în vacanță. La fel, mulți dintre cei prezenți în biserică erau turiști, stabiliți în vecinătate în rulotele lor. Spre ora 23 merg la culcare, dar noaptea nu a fost liniștită deoarece în apropiere
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
creștinismul din el însuși și care discută des și cu plăcere cu preoții, îi spune Sophiei că n‑ar trebui să vorbească așa disprețuitor despre Dumnezeu, fiindcă el n‑a ajuns încă la concluzia că acesta nu există. A fost ministrant din copilărie până la începutul adolescenței. Apoi Rainer explică ce înseamnă liberul arbitru cu care e înzestrat omul. Sophie spune că intelectualul pune mare preț pe liberul arbitru, chiar și atunci când n‑are ce mânca. Rainer spune: Eu sunt intelectualul despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
trebuie să se prăbușească alte îngrădiri, pe care adolescentul le va dărâma personal, fiindcă în acest cămin decăzut n‑au voie să pătrundă moravuri mai libertine. Așa spun genitorii. Printre alte fapte rele comise în copilărie, Rainer a fost și ministrant la biserică, lucru care s‑a transformat astăzi într‑un izvor nesecat de repulsie, la care amintirea revine mereu. Tăticul a spus, acum te duci să‑l ajuți pe preot, iar el s‑a dus imediat pentru că loviturile tatălui erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
un glas deosebit de puternic: Rainer! Rainer! Iar el vomită de îndată pe dalele de piatră. Dacă ar frecventa liceul select al piariștilor, ar crește cu siguranță în ochii lui Dumnezeu, dar părinții lui n‑au bani de‑o asemenea școală. Ministranții bogați n‑au primit niciodată palme, ceea ce l‑a frapat, bineînțeles, pe Rainer, care e un băiat isteț; observă întotdeauna asemenea lucruri, în loc să se cufunde și mai fervent în rugăciune și să ignore lumea din jurul lui. Biserica ia de unde apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
iar în dreapta fetele, tinerele slujitoare ale Domnului. Pe mijloc răsună anunțul domnului decan, care spune că bunul Dumnezeu tocmai i‑a chemat pe cei mici la el, deși poate că ei au la vremea asta ceva mai bun de făcut. Ministranții stau jos și se odihnesc în timpul predicii, cei mai mulți se gândesc la tot felul de prostii, măgării sau fleacuri de la școală, ceea ce pe Dumnezeu nu‑l deranjează, doar știe care sunt grijile celor mici și le ascultă cu îngăduință. Dar Rainer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]