179 matches
-
a foametei și/sau epidemiilor, lucru care ar indica o prăbușire a rețelei comerciale, oprind comerțul care ar fi putut ajuta populațiile înfometate, și ar fi putut împiedica anumite boli (legate de nutriție). Se știe, de asemenea, că grânarul imperiului minoic, zona de la nordul Mării Negre a suferit însemnate pierderi demografice, și, probabil, a scăzut și cultivarea de alimente în această perioadă. Cercetările recente au discreditat teoria conform căreia defrișarea pădurilor din Cipru a provocat sfârșitul comerțului cu bronz. Se știe că
Epoca Bronzului () [Corola-website/Science/303224_a_304553]
-
concentrată în Creta, atunci e posibil ca micenienii să fi făcut unele greșeli politice și comerciale cruciale în administrarea imperiului cretan. Descoperirile arheologice recente, inclusiv cele de pe insula Thera (cunoscută astăzi sub numele de Santorini), ar indica că centrul civilizației minoice în momentul erupției se afla pe această insulă, nu în Creta. Unii cred că aceasta este cunoscuta Atlantida (o hartă desenată pe un perete al unui palat minoic din Creta înfățișează o insulă asemănătoare cu aceea descrisă de Platon și
Epoca Bronzului () [Corola-website/Science/303224_a_304553]
-
Thera (cunoscută astăzi sub numele de Santorini), ar indica că centrul civilizației minoice în momentul erupției se afla pe această insulă, nu în Creta. Unii cred că aceasta este cunoscuta Atlantida (o hartă desenată pe un perete al unui palat minoic din Creta înfățișează o insulă asemănătoare cu aceea descrisă de Platon și cu forma insulei Thera de dinainte de erupție). În conformitate cu această teorie, distrugerea catastrofică a centrului politic, administrativ și economic din cauza erupției, precum și pagubele provocate de tsunami orașelor și satelor
Epoca Bronzului () [Corola-website/Science/303224_a_304553]
-
un subdomeniu de studiu a bibliologiei și științelor informării. Bibliotecile României sunt organizate în Sistemul național de biblioteci. Sistemul național de biblioteci are următoarea structură: Bibliotecile sunt de obicei specializate pe anumite domenii, tot așa ca și utilizatorii deserviți: - Colecția minoică de tăblițe de argilă din Knossos (insula Creta). - Colecția regelui asirian Sargon al II-lea (722-705 î.Hr.) din Uruk, “Orașul Cărților“. - Bibliotecile din Nippur și Ninive. - Colecția lui Peisistratos (Pisistratus) din Atena (dispărută în jurul anului 600 î.Hr.). - Colecția din Teba
Bibliotecă () [Corola-website/Science/298670_a_299999]
-
mileniile 5 și 4 î. Hr. Nu există vreo cultură preistorică care să acopere întreaga Europă. Pentru detalii cu privire la diferitele culturi, vezi Paleolitic, Mezolitic, Neolitic, Epoca bronzului și Epoca fierului. Prima civilizație europeană bine cunoscută, ce cunoștea scrierea, a fost civilizația minoică în insula Creta și, mai apoi, civilizația miceniană în anumite zone din Grecia, începând cu al doilea mileniu î. Hr. În jurul anului 400 î. Hr., Cultura La Tène s-a răspândit în interior până în Peninsula Iberică (Spania și Portugalia), și, apoi, Anatolia
Istoria Europei () [Corola-website/Science/296901_a_298230]
-
ruta pe care s-a răspândit revoluția agrară din Orientul Apropiat în Europa. Grecia este leagănul primelor civilizații europene avansate și locul unde s-a născut civilizația occidentală, începând cu civilizația cicladică din insulele din Marea Egee pe la 3200 î.Hr., civilizația minoică din Creta (2700-1500 î.Hr.), și apoi civilizația miceniană pe continent (1900-1100 î.Hr.). Aceste civilizații cunoșteau scrisul, forma indescifrabilă de scriere a civilizației minoice fiind denumită , iar cea a micenienilor, , o veche formă a limbii grecești. Micenienii i-au asimilat și
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
s-a născut civilizația occidentală, începând cu civilizația cicladică din insulele din Marea Egee pe la 3200 î.Hr., civilizația minoică din Creta (2700-1500 î.Hr.), și apoi civilizația miceniană pe continent (1900-1100 î.Hr.). Aceste civilizații cunoșteau scrisul, forma indescifrabilă de scriere a civilizației minoice fiind denumită , iar cea a micenienilor, , o veche formă a limbii grecești. Micenienii i-au asimilat și absorbit treptat pe minoici, dar și civilizația lor s-a prăbușit violent prin preajma lui 1200 î.Hr., într-o vreme de agitație regională denumită
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
î.Hr.), și apoi civilizația miceniană pe continent (1900-1100 î.Hr.). Aceste civilizații cunoșteau scrisul, forma indescifrabilă de scriere a civilizației minoice fiind denumită , iar cea a micenienilor, , o veche formă a limbii grecești. Micenienii i-au asimilat și absorbit treptat pe minoici, dar și civilizația lor s-a prăbușit violent prin preajma lui 1200 î.Hr., într-o vreme de agitație regională denumită . Aceasta a adus o perioadă denumită Epoca Întunecată, din care lipsesc mărturiile scrise. Sfârșitul Epocii Întunecate este datat prin tradiție la
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
bronzului care a apărut pe insula Creta și înflorit din aproximativ secolul al XXVII-lea î.Hr. până în secolul al XV-lea î.Hr.. A fost redescoperită la începutul secolului datorită activității arheologului britanic Arthur Evans. Will Durant face referire la civilizația minoică ca „prima verigă din lanțul european”. Se consideră că primii locuitori ai Cretei au venit pe insulă acum cca. 128 000 ani, în timpul paleoliticului mijlociu. Cu toate acestea, până la începutul mileniului al V-lea î.Hr. nu au existat semnele unei
Civilizația minoică () [Corola-website/Science/304501_a_305830]
-
acum cca. 128 000 ani, în timpul paleoliticului mijlociu. Cu toate acestea, până la începutul mileniului al V-lea î.Hr. nu au existat semnele unei agriculturi avansate. Apariția acestei civilizații și perioadele de bruscă înflorire întrerupte de cataclisme rămân un mister. Termenul "minoic" provine de la numele regelui legendar cretan Minos și a fost folosit pentru prima dată de arheologul englez Arthur Evans. Cea mai timpurie civilizație europeană de nivel înalt, civilizația minoică, a luat naștere în bazinul oriental al Mării Mediterane, pe insula
Civilizația minoică () [Corola-website/Science/304501_a_305830]
-
perioadele de bruscă înflorire întrerupte de cataclisme rămân un mister. Termenul "minoic" provine de la numele regelui legendar cretan Minos și a fost folosit pentru prima dată de arheologul englez Arthur Evans. Cea mai timpurie civilizație europeană de nivel înalt, civilizația minoică, a luat naștere în bazinul oriental al Mării Mediterane, pe insula Creta. După declinul civilizației minoice, locul în acest spațiu i-a fost luat de cultura miceniană, reprezentată de ahei, care au fost primii indo-europeni ce au ocupat Creta. Insula
Civilizația minoică () [Corola-website/Science/304501_a_305830]
-
legendar cretan Minos și a fost folosit pentru prima dată de arheologul englez Arthur Evans. Cea mai timpurie civilizație europeană de nivel înalt, civilizația minoică, a luat naștere în bazinul oriental al Mării Mediterane, pe insula Creta. După declinul civilizației minoice, locul în acest spațiu i-a fost luat de cultura miceniană, reprezentată de ahei, care au fost primii indo-europeni ce au ocupat Creta. Insula Creta este situată în extremitatea sudică a Mării Egee, mare împânzită de insule și situată între Grecia
Civilizația minoică () [Corola-website/Science/304501_a_305830]
-
Asia Mică. Insula are un sol relativ fertil, mai ales în câmpia Mesarei, posedă zăcăminte de cupru, un element indispensabil civilizațiilor din epoca bronzului și este larg deschisă spre Mediterană, Grecia, Insulele Egeene, Orientul Mijlociu și Egipt. Este posibil ca civilizația minoică să fi fost rezultatul unei dezvoltări interne, dar este foarte probabil ca ea să fi fost stimulată de legăturile comerciale și culturale cu Asia Mică și, în măsură mai mică, cu Egiptul. Potrivit lui Homer, în Creta existau 90 de orașe
Civilizația minoică () [Corola-website/Science/304501_a_305830]
-
de origine ne-indo-europeană, fiind înrudiți probabil cu populațiile din Anatolia. Cea mai veche dovadă a prezenței umane pe insula Creta datează din anul 7000 î.Hr., reprezentând rămășițele unei comunități agricole neolitice preceramice. Grecii au păstrat în secolele ulterioare memoria grandorii minoice, dar istoria acestei civilizații este învăluită în legendă. Conform celei mai cunoscute dintre ele, orașul elen Atena trimitea regelui cretan Minos în fiecare an, drept tribut, tineri și fecioare, aceștia fiind sacrificați Minotaurului, monstrul jumătate om, jumătate taur, din adâncul
Civilizația minoică () [Corola-website/Science/304501_a_305830]
-
cretan Minos în fiecare an, drept tribut, tineri și fecioare, aceștia fiind sacrificați Minotaurului, monstrul jumătate om, jumătate taur, din adâncul labirintului. În cele din urmă, eroul atenian Tezeu omoară bestia și reușește să scape din labirint. Datorită legendei, adjectivul „minoic”, derivat din numele Minos , este folosit în expresia „civilizația minoică”, sinonim pentru „civilizația cretană”. Acest mit (al Minotaurului) provine probabil de la realitatea sacrificării taurilor. Singurii expuși pericolului erau acrobații, antrenați să execute salturi peste tauri, prinzându-se de coamele acestora
Civilizația minoică () [Corola-website/Science/304501_a_305830]
-
aceștia fiind sacrificați Minotaurului, monstrul jumătate om, jumătate taur, din adâncul labirintului. În cele din urmă, eroul atenian Tezeu omoară bestia și reușește să scape din labirint. Datorită legendei, adjectivul „minoic”, derivat din numele Minos , este folosit în expresia „civilizația minoică”, sinonim pentru „civilizația cretană”. Acest mit (al Minotaurului) provine probabil de la realitatea sacrificării taurilor. Singurii expuși pericolului erau acrobații, antrenați să execute salturi peste tauri, prinzându-se de coamele acestora. Frescele viu colorate, pictate pe pereții palatului de la Cnossos, sugerează
Civilizația minoică () [Corola-website/Science/304501_a_305830]
-
Acest mit (al Minotaurului) provine probabil de la realitatea sacrificării taurilor. Singurii expuși pericolului erau acrobații, antrenați să execute salturi peste tauri, prinzându-se de coamele acestora. Frescele viu colorate, pictate pe pereții palatului de la Cnossos, sugerează faptul că membrii societății minoice erau optimiști, relaxați și iubitori ai plăcerilor vieții. Se pare că populația era pașnică și se simțea în siguranță, deoarece palatele și orașele nu erau fortificate și secole de-a rândul soldații nu au purtat armuri. După o dezvoltare mai
Civilizația minoică () [Corola-website/Science/304501_a_305830]
-
fortificate și secole de-a rândul soldații nu au purtat armuri. După o dezvoltare mai puțin spectaculoasă în epoca neolitică, insula Creta a devenit o zonă de mare înflorire a civilizației, odată cu începutul epocii bronzului în jurul anului 2700 î.Hr. Civilizația minoică atinge maxima ei înflorire la jumătatea mileniului al III-lea î.Hr. (în jurul anului 2500 î.Hr.), când a crescut brusc nivelul de prosperitate al comunităților rurale, ca si cel al producției artizanale, reprezentată de obiectele de lux din piatră și metal
Civilizația minoică () [Corola-website/Science/304501_a_305830]
-
marcau un stadiu protourban caracteristice epocii bronzului. S-au păstrat, din acea perioadă, inscripții hieroglifice indigene pe sigilii și ceramică, dar acesta nu au putut fi încă descifrate. Tot de atunci datează și desenele votive reprezentând „securea dublă”, caracteristice religiei minoice. Creta participă la un fenomen ce se va accentua în prima jumătate a mileniului al II-lea î.Hr., fiind integrată într-un amplu sistem de schimburi comerciale est-mediteraneene la care participă Egiptul, Cicladele și Asia Mică Perioada mijlocie a început
Civilizația minoică () [Corola-website/Science/304501_a_305830]
-
Apropiat, structurată ierarhic în jurul unor regi locali care stăpâneau cu titluri de suverani teritoriul formațiunii cretane. În raport cu restul claselor sociale și cu producătorii direcți, era o stare de dependență. S-a dezvoltat o administrație birocratică, care a pătruns în societatea minoică. Distincțiile între clase a creat o ierarhie socială și a împărțit oamenii în nobili, țărani și sclavi.În jurul acestor centre politice și sacre, se grupează o aristocrația si o populație urbană formată din meșteșugari, negustori și mărunți funcționari. Micul centru
Civilizația minoică () [Corola-website/Science/304501_a_305830]
-
se aliniau de-a lungul unor străzi înguste și șerpuitoare, și cartierele de locuințe de la Mallia, atestau realitatea acestei cristalizări urbane încă din prima jumătate a mileniului al II-lea î.Hr. În ciuda distrugerii bruște a palatelor, cu toate acestea , civilizația minoică a continuat să înflorească.Dezvoltându-se prelucrarea metalelor și producția ceramicii la roata olarului, se confirmă ponderea mesteșugurilor independente în economia unei societăți în care existau ocupații secundare și terțiare. Schimburile intense la distanță, ca și palatele, au jucat un
Civilizația minoică () [Corola-website/Science/304501_a_305830]
-
de depozitare, cult și ateliere de lucru. Ele par a fi centre mai mici de putere departe de palate, fiind casele proprietarilor bogați. În această perioadă apar evidențe al unor unități administrative și economice pe insulă, indicând faptul că Creta Minoică se afla la apogeu. Femeile jucau un rol puternic în societate, iar artefactele de aur, sulițele și sigiliile indică că exista o clasă superioară afluentă. Drumurile pavate au fost extinse pentru a conecta palatele și așezările majore, indicând activități de
Civilizația minoică () [Corola-website/Science/304501_a_305830]
-
de comerț extinse. Inscripțiile exprimă un contact strâns al Cretei cu Egiptul. În Grecia Continentală, autoritatea regilor locali au avut un aspect dominant războinic, în Creta lipsind însă cetățile fortificate, cât și mormintele unor șefi militari cu inventar specific. Regimul minoic era mai degrabă justițiar sau sarcerdotal decât militar. Practicarea cultelor minoice era polarizată în sanctuarele naturale (grote, culmi muntoase, păduri sacre) și palate, care conțin spații deschise consacrate unor ceremonii și spectacole de caracter ritual, precum concursuri de gimnastică, dansuri
Civilizația minoică () [Corola-website/Science/304501_a_305830]
-
Egiptul. În Grecia Continentală, autoritatea regilor locali au avut un aspect dominant războinic, în Creta lipsind însă cetățile fortificate, cât și mormintele unor șefi militari cu inventar specific. Regimul minoic era mai degrabă justițiar sau sarcerdotal decât militar. Practicarea cultelor minoice era polarizată în sanctuarele naturale (grote, culmi muntoase, păduri sacre) și palate, care conțin spații deschise consacrate unor ceremonii și spectacole de caracter ritual, precum concursuri de gimnastică, dansuri, tauromahii etc. Aparitia unor simboluri de suveranitate ca securea dublă (labrysul
Civilizația minoică () [Corola-website/Science/304501_a_305830]
-
ce datează din secolele XVI-XV î.en. și în insulele Lipari ori sunt atestate ambasade cretane în Egipt, reprezentate pe frescele din timpul domniei lui Tutmes al III-lea; sau la Phylakopi din insulele Melos și Thera unde sunt monumentele minoice care atestă o prezență cretană efectivă în vreme ce numeroase elemente de civilizație minoică se regăsesc în Cipru, Cythera sau Rodos, precum și în Ugarit. În Peloponez sau în aria greacă continentală, influența cretană este pusă la îndoială. Analiza uneltelor cretane din bronz
Civilizația minoică () [Corola-website/Science/304501_a_305830]