234 matches
-
a lui Eduard al III-lea, a murit prematur, Richard a devenit moștenitor la tronul Angliei ca Prinț de Wales. Anul următor, în 1377, bunicul său moare de asemenea, astfel că, Richard devine rege la vârsta de 10 ani. În timpul minoratului său, din iunie 1377 până în ianuarie 1380, trei "consilii" sunt responsabile pentru guvernarea țării. În realitate, Ioan de Gaunt, unchiul său, a exercitat o influență considerabilă asupra chestiunilor importante, în special în ceea ce privește politica externă, deși nu este membru al nici uneia
Richard al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312468_a_313797]
-
ridicat la rangul de duce în 1807. El a primit titlul în schimbul unei sume considerabile de bani plătite împăratului cu puțin timp înainte de dizolvarea Sfântului Imperiu Roman în 1806. În 1812 Leopold a devenit regent al ducatului de Anhalt-Köthen în timpul minoratului ducelui Louis Augustus Karl Frederick Emil. Leopold a murit după ce a căzut de pe cal la Schloss Luisium, în apropiere de Dessau, în 1817, la vârsta de 76 de ani. El a fost urmat de nepotul său cel mare, Leopold al
Leopold al III-lea, Duce de Anhalt-Dessau () [Corola-website/Science/334407_a_335736]
-
Dirk al VI-lea (n. cca. 1114 - 5 august 1157) a fost conte de Olanda de la 1121 până la moarte, pentru început, în cadrul minoratului, sub regența mamei sale, Petronilla. Dirk a fost fiul contelui Floris al II-lea de Olanda. După moartea sa, el a fost succedat de fiul său mai mare, Floris al III-lea. Dirk a fost căsătorit cu Sofia de Salm
Dirk al VI-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328676_a_330005]
-
fost fiul contelui Arnulf al III-lea de Boulogne și a succedat tatălui său în poziția de conte în jurul anului 990. Atât Arnulf al III-lea cât și predecesorul acestuia, Arnulf al II-lea se eliberaseră de sub stăpânirea flamandă în timpul minoratului contelui Balduin al IV-lea de Flandra. În 1022, atât Balduin cât și fiul său, Eustațiu, împreună cu conții din Normandia, Valois și Flandra au avut o întrevedere cu regele Robert al II-lea al Franței, pentru a forma o alianță
Balduin al II-lea de Boulogne () [Corola-website/Science/328447_a_329776]
-
sale era limitat. Mediul în care a fost crescut l-au transformat într-o persoană timidă care a văzut "în cărți o altă lume unde se putea izola și proteja". O regență a fost numită pentru a conduce țara în timpul minoratului său. Disputele între facțiunile politice au dus la câteva rebeliuni și insatbilitate, aproape anarhie. Posibilitatea de a scădera vârsta împăratului în loc să aștepte până când va împlini 18 ani (02 decembrie 1843), a apărut din 1835 și a fost sprijinită de cele
Pedro al II-lea al Braziliei () [Corola-website/Science/305738_a_307067]
-
zi și noapte". Debilitate pretinsă a lui Ivan nu l-a împiedicat să aibă cinci fiice, dintre care una - Anna Ivanovna - va asuma tronul în 1730. Nepoata lui de la un alt copil, Anna Leopoldovna va deveni regentă a Rusiei în timpul minoratului fiului ei și strănepotului lui Ivan, Ivan al VI-lea. Ultimul descendent supraviețuitor al lui Ivan al V-lea, Ecaterina Antonovna de Brunswick, a murit în 1807 după ce a fost închisă toată viața ei. La 27 de ani a fost
Ivan al V-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/333115_a_334444]
-
fiind prea tânăr, împăratul Otto I "cel Mare" l-a învestit cu principatul de Capua, astfel încât Aloara să poată guverna în comun cu el. Această hotărâre a fost confirmată de Theofano, văduva împăratului Otto al II-lea și regentă pe timpul minoratului lui Otto al III-lea. Aloara și-a început guvernarea din 982. Ea a guvernat cu multă înțelepciune și curaj. Landenulf a fost asasinat în urma unui complot al apropiaților săi, în 993; iar fratele său Laidulf, care i-a urmat
Aloara de Capua () [Corola-website/Science/324709_a_326038]
-
Saxonia, pe tronul polonez. Electorul a promis învestitura de Courland pentru Biron. Investitura a avut loc în 1739 la Varșovia. Pe patul de moarte, Anna fără nici o dorință și numai la rugămintea lui de urgență, l-a numit regent în timpul minoratului țarului Ivan al VI-lea al Rusiei. La 26 octombrie 1740, o așa-numită "declarație pozitivă" semnată de 194 de demnitari, în numele națiunii ruse, i-a conferit regența lui Biron. Regența lui Biron a durat exact trei săptămâni. La miezul
Ernst Johann von Biron () [Corola-website/Science/333090_a_334419]
-
a fost fiica cea mare a regelui Ludovic al XI-lea al Franței și a celei de-a doua soții, Charlotte de Savoia. Anne a fost sora regelui Carol al VIII-lea al Franței, pentru care a fost regentă în timpul minoratului acestuia; și a Ioanei a Franței, care a fost pentru scurtă vreme soția regelui Ludovic al XII-lea. Ca regentă a Franței, Anne a fost una dintre cele mai puternice femei ale sfârșitului secolului al XV-lea și era numită
Anne a Franței () [Corola-website/Science/325654_a_326983]
-
s-a căsătorit cu Petru al II-lea, Duce de Bourbon și a preluat conducerea provinciei Beaujolais când soțului ei i-a fost cedat titlul de Lord de Beaujeu de către fratelui lui Ducele de Bourbon. Anne avea 12 ani. În timpul minoratului fratelui Annei, Carol al VIII-lea al Franței, Petru și Anne au deținut regența Franței. Această regență a durat din 1483 până în 1491 și împreună au menținut autoritatea regală și unitatea regatului împotriva facțiunii Orléans, care a inițiat o revoltă
Anne a Franței () [Corola-website/Science/325654_a_326983]
-
condusă de arhiepiscopul Adalberon de Reims si regina Emma, care, fiind puternic influențată de mama ei, împărăteasa Adelaide a Italiei, voia reînnoirea relațiilor de prietenie cu dinastia ottoniană; cealaltă parte își dorea să continue politica regelui Lothair și profitând de minoratul împăratului Otto al III-lea voia o politică de expansiune la est și recuperarea Lotharingiei. Inițial regina Emma a dominat situația, dar în vara anului 986 a existat o inversare: partea anti-ottoniană a prevalat, iar ea a fost forțată să
Ludovic al V-lea al Franței () [Corola-website/Science/322652_a_323981]
-
mama ei a murit la naștere. Numai doi din cei cinci copii se vor căsători: Enrichetta și fratele ei Francesco. În 1720 Francesco s-a căsătorit cu Charlotte Aglaé d'Orléans, fiica lui Filip d'Orléans, regent al Franței în timpul minoratului regelui Ludovic al XV-lea. La curtea din Modena, Charlotte Aglaé s-a înțeles bine cu Enrichetta și cu surorilei ei mai mari Benedetta Maria Ernesta (1697-1777) și Amalia Giuseppina (1699-1778). Enrichetta s-a logodit cu Antonio Farnese, Duce de
Enrichetta d'Este () [Corola-website/Science/324811_a_326140]
-
pînă la 10 martie 1847 s-au numărat între mazili și ruptași, iar din anul 1847 s-au egalizat în “ODNOVORȚI”, formînd o clasă deosebită a micilor proprietari. Răzeșii posedă pamînd în devălmășeală. Ca urmare la ei au apărut obieciul minoratului numit dreptul la moștenirea celui mai mic fiu, care s-a păstrat pana în zilele noastre.) Țăranii-330 ha. Alt document care se păstrează astăzi în Arhiva Centrală a Ucrainei este un protocol din 14 decembrie 1907. În acest document șunt
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
Louis François de Bourbon ca șef al unei ramuri a Casei de Bourbon în 1776. Mama lui a fost Louise Diane d'Orléans, fiica cea mică a lui Filip al II-lea, Duce de Orléans, regent al Franței în impul minoratului regelui Ludovic al XV-lea. De la naștere a fost cunoscut drept "conte de La Marche". Mama lui a murit la 26 septembrie 1736 dând naștere unui alt copil care nu a supraviețuit. După decesul ei, tatăl lui s-a retras de la
Louis François Joseph, Prinț de Conti () [Corola-website/Science/327776_a_329105]
-
a urmat o carieră în armata prusacă și era cunoscut pentru dragostea lui pentru sporturi. În urma decesului fratelui său Frederic Francisc al III-lea, Mare Duce de Mecklenburg la 10 aprilie 1897, Ducele Johann Albert a fost numit regent în timpul minoratului nepotului său, Frederic Francisc al IV-lea, Mare Duce de Mecklenburg, după ce fratele său mai mare Ducele Paul Friedrich a renunțat la pretenția sa asupra regenței. A domnit ca regent până când nepotul său a atins vârsta majoratului la 9 aprilie
Ducele Johann Albert de Mecklenburg () [Corola-website/Science/324874_a_326203]
-
era tulburată de comportamentul regelui și ca urmare, Papa a intervenit forțând Portugalia să invadeze Castilia. Regele a murit la 27 martie 1350 și a fost succedat de fiul său Petru iar soția sa Maria a servit ca regetă în timpul minoratului fiului lor. Maria nu a uitat umilințele suferite din cauza iubirii soțului ei pentru metresa sa. Însetată de răzbunare, Maria a închis-o pe Leonor, iar mai târziu a ordonat executarea rivalei sale în 1351, în castelul arab Abderrahman III din
Leonor de Guzmán () [Corola-website/Science/336541_a_337870]
-
tematicii feministe. Cartea, o riguroasă analiza istorică, antropo-sociologică și tipologica a condițiilor sociale și psihologice de inferioritate la care femeia este constrânsa, provoacă încă de la apariție un interes imens și este considerată până astăzi textul fondator al feminismului contemporan. Subliniind minoratul la care structurile patriarhale au condamnat femeia, Simone de Beauvoir analizează deopotrivă tipologiile malformate rezultate din complicitatea implicită cu modelul tutelar: "tânără față", "mama", "narcisista", "prostituată", "îndrăgostită", "femeia mistica" etc. Este, până astăzi, una dintre mizele cele mai puternice și
Feminism () [Corola-website/Science/311008_a_312337]
-
Hedwig Sophia de Brandenburg (14 iulie 1623 - 26 iunie 1683) a fost soția landgrafului Wilhelm al VI-lea de Hesse-Kassel. A fost fiica lui Georg Wilhelm, Elector de Brandenburg și Elizabeth Charlotte a Palatinatului. Regentă din 1663 până în 1677 în timpul minoratului fiilor ei Wilhelm al VII-lea, Landgraf de Hesse-Kassel și Karl I, Landgraf de Hesse-Kassel. După moartea prematură a soțului ei în 1663, a fost regentă de Hesse-Kassel, inițial pentru fiul ei cel mare, Wilhelm al VII-lea și mai
Hedwig Sophie de Brandenburg () [Corola-website/Science/334809_a_336138]
-
Prinț de Hohenlohe-Langenburg. (13 septembrie 1863 - 11 decembrie 1950). Împreună au avut cinci copii: Alexandra a trăit pentru restul vieții ei în Germania. După decesul tatălui ei în 1900, soțul Alexandrei a fost numit regent al ducatului de Saxa-Coburg în timpul minoratului noului duce (singurul frate al Alexandrei, Alfred, Prinț de Saxa-Coburg și Gotha, a murit în 1899). În timpul Primului Război Mondial ea a lucrat ca soră la Crucea Roșie. În februarie 1916 fiica ei cea mare s-a căsătorit la Coburg cu Prințul
Prințesa Alexandra de Saxa-Coburg-Gotha () [Corola-website/Science/315317_a_316646]
-
Normandiei între 1027 și 1035. Reformele sale, justificate de necesitatea de a administra un teritoriu întins, au căpătat în curând o dinamică proprie și au dus, după moartea lui Robert I., la dezintegrarea puterii centrale. Dezintegrarea a fost favorizată de minoratul urmașului lui Robert, William zis "Bastardul", ulteriorul cuceritor al Angliei, și s-a manifestat prin clădirea neautorizată de "motte" și prin răzmerițe ale baronilor din Normandia de Jos. Ducele William și-a reinstaurat însă autoritatea cu ajutorul bisericii, declarând "Pacea Domnului
Normandia () [Corola-website/Science/307827_a_309156]
-
Anna Leopoldovna a Rusiei (; 18 decembrie 1718 - 19 martie 1746), cunoscută de asemenea drept Anna Karlovna (А́нна Ка́рловна), regentă a Rusiei pentru câteva luni (1740-1741) în timpul minoratului fiului ei Ivan. Ea a fost fiica Ecaterinei Ivanovna a Rusiei, care era sora împărătesei Ana a Rusiei, și a Ducelui Karl Leopold de Mecklenburg-Schwerin, și la botez a primit numele de Elisabeta Katharina Christine de Mecklenburg-Schwerin. În 1722, Anna
Marea Ducesă Anna Leopoldovna a Rusiei () [Corola-website/Science/333079_a_334408]
-
amoriene. La puțin timp după naștere, Mihail a fost ridicat la rangul de co-împărat, în 840, iar în 842 - la doi ani - a devenit împărat sub regenta mamei sale, Teodora ÎI, a unchiului său, Sergios, si a ministrului Theoktistos. În timpul minoratului sau, arabii îi înfrâng pe bizantini în Cretă, Pampilia și Siria, dar flotă bizantina obține o victorie în 853. De asemenea, bizantinii trebuie să facă față invazilor slave din Peloponez. Cand Mihail a crescut, el l-a numit pe unchiul
Mihail al III-lea Bețivul () [Corola-website/Science/307286_a_308615]
-
avut copii. David a devenit rege al Scoției după decesul tatălui său, la 7 iunie 1329, la vârsta de 5 ani, 3 luni și 3 zile. David și soția sa au fost încoronați la Scone, la 24 noiembrie 1331. În timpul minoratului sau, Șir Thomas Randolph, Conte de Moray a fost numit Gardian al Scoției de "Act of Settlement" în 1318. După decesul lui Moray la 20 iulie 1332, el a fost înlocuit de Donald, Conte de Măr, ales de adunarea magnaților
David al II-lea al Scoției () [Corola-website/Science/335715_a_337044]
-
Kaiserswerth (lângă Düsseldorf), cu scopul de a o înlătura de la putere pe mama acestuia. Lovitura a reușit, iar după ce Otto a condus o campanie victorioasă în Ungaria în 1063, el a jucat un rol proeminent în guvernarea Imperiului pe perioada minoratului lui Henric. În 1064, el a fost în Italia pentru a rezolva o schismă papală și s-a implicat activ în a aranja alungarea de la curte a arhiepiscopului Adalbert de Bremen. El a traversat Alpii cu încă alte două ocazii
Otto de Nordheim () [Corola-website/Science/325203_a_326532]
-
de fratele ei, Louis d'Orléans, Duce de Chartres la naștere, care, după moartea tatălui lor în 1723, a moștenit titlul de Duce de Orléans. Începând cu anul 1715, tatăl ei era "de facto" conducător al Franței ca regent în timpul minoratului regelui Ludovic al XV-lea. În 1718 a izbucnit Războiul Cvadruplei Alianțe dintre Franța și Spania. În 1720, regele Filip al V-lea al Spaniei a dorit să facă pace și a propus două căsătorii: fiica sa cea mare în
Louise Elisabeth de Orléans () [Corola-website/Science/320151_a_321480]