86 matches
-
Munții Caucaz sunt munți tineri, fiind formați în ultima fază geologică (orogeneza alpina). Procesele de orogeneza au avut loc în perioada cretacica, iar fază cea mai accentuată de încrețire, cu ridicarea munților actuali, a avut loc în perioada târzie a miocenului pe o durată cuprinsă între 100 și 150 milioane de ani. Regiunea Caucaziei este alcătuită dintr-o serie de câmpii joase și netede, din podișuri piemontane și munți cu altitudini ce depășesc constant 4000 m, orientate, în general, pe direcția
Munții Caucaz () [Corola-website/Science/307372_a_308701]
-
durat până la sfârșitul secolului XX. În prezent "Enhydra" este totuși clasificată ca subfamilie a familiei "Lutrinae". O concluzie finală despre apartenența sistematică a vidrei de mare a fost formulată după descoperirile fosilelor "Potamotherium dubia", "Aonyx hessica" și "Enhydra reevei" din miocen și pliocen, recunoscute ca fiind asemănătoare ca formă. Unicitatea vidrelor de mare, lipsa datelor paleontologice și, prin urmare, numeroasele conflicte de opinie privind clasificarea taxonomică a vidrei de mare au adus cu sine o mare varietate de denumiri ale ei
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
și cu cea fără gheare de est care, la fel ca vidra de mare, este clasată într-un gen aparte al subfamiliei "lutrinae". Acest strămoș, care viețuia în Eurasia, mult timp a fost considerat drept fosila "Potamotherium valletoni" din epoca miocenului, însă cercetătorii de azi consideră "Potamotherium valletoni" ca fiind doar un element de legătură și deplasează timpul caracteristic strămoșului lutrelor în miocenul timpuriu. Se consideră că migrația lutrelor (și, în particular, a vidrelor de mare) din Eurasia în alte părți
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
lutrinae". Acest strămoș, care viețuia în Eurasia, mult timp a fost considerat drept fosila "Potamotherium valletoni" din epoca miocenului, însă cercetătorii de azi consideră "Potamotherium valletoni" ca fiind doar un element de legătură și deplasează timpul caracteristic strămoșului lutrelor în miocenul timpuriu. Se consideră că migrația lutrelor (și, în particular, a vidrelor de mare) din Eurasia în alte părți ale lumii a avut loc în pliocenul mijlociu. Cariotipul vidrei de mare numără 38 de cromozomi. În prezent există trei subspecii ale
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
În ”Sala Europeană” au fost create toate condițiile pentru organizarea congreselor, simpozioanelor, întîlnirilor de afaceri, reuniunilor etc. Sala de degustări „Fundul Mării” Denumirea sălii simbolizează adîncurile Mării Sarmate, ce a existat aici circa 12 mln. De ani în urmă (epoca Miocen), pe fundul căreia s-au depus și s-au pietrificat crustele moluștelor preistorice Originalitatea acestei săli vine de la plafonul-calcar, în forma lui naturală neprelucrată, care se reflectăca într-o oglindă în decorul acvatic cu nuanțe albăstrii-verzui. Pe pereți sînt desenate
Cricova (vinărie) () [Corola-website/Science/330915_a_332244]
-
ploios, când vegetația este crudă și abundentă. La o jumătate de oră după naștere puii pot să se ridice în picioare. La vârsta de 2 săptămâni ei încep să se hrănească cu plante. Ating dimensiunile adulților la 5 luni. În miocen (peste 10 milioane de ani în urmă) au existat și în Europa, iar din pleistocen (2 milioane de ani în urmă) au rămas în Africa. În Asia se mențin din miocenul superior. Succesiunea geologică a acestei familii este miocenul inferior
Tragulide () [Corola-website/Science/333175_a_334504]
-
cu plante. Ating dimensiunile adulților la 5 luni. În miocen (peste 10 milioane de ani în urmă) au existat și în Europa, iar din pleistocen (2 milioane de ani în urmă) au rămas în Africa. În Asia se mențin din miocenul superior. Succesiunea geologică a acestei familii este miocenul inferior - pliocenul inferior în Europa, miocenul inferior - miocenul mijlociu și pleistocenul - holocenul în Africa și miocenul superior - holocen în Asia. Această familie cuprinde trei genuri actuale, dintre care două ("Moschiola" și "Tragulus
Tragulide () [Corola-website/Science/333175_a_334504]
-
În miocen (peste 10 milioane de ani în urmă) au existat și în Europa, iar din pleistocen (2 milioane de ani în urmă) au rămas în Africa. În Asia se mențin din miocenul superior. Succesiunea geologică a acestei familii este miocenul inferior - pliocenul inferior în Europa, miocenul inferior - miocenul mijlociu și pleistocenul - holocenul în Africa și miocenul superior - holocen în Asia. Această familie cuprinde trei genuri actuale, dintre care două ("Moschiola" și "Tragulus") sunt răspândite în pădurile tropicale și de mangrove
Tragulide () [Corola-website/Science/333175_a_334504]
-
ani în urmă) au existat și în Europa, iar din pleistocen (2 milioane de ani în urmă) au rămas în Africa. În Asia se mențin din miocenul superior. Succesiunea geologică a acestei familii este miocenul inferior - pliocenul inferior în Europa, miocenul inferior - miocenul mijlociu și pleistocenul - holocenul în Africa și miocenul superior - holocen în Asia. Această familie cuprinde trei genuri actuale, dintre care două ("Moschiola" și "Tragulus") sunt răspândite în pădurile tropicale și de mangrove din sud-estul Asiei (inclusiv în insula
Tragulide () [Corola-website/Science/333175_a_334504]
-
urmă) au existat și în Europa, iar din pleistocen (2 milioane de ani în urmă) au rămas în Africa. În Asia se mențin din miocenul superior. Succesiunea geologică a acestei familii este miocenul inferior - pliocenul inferior în Europa, miocenul inferior - miocenul mijlociu și pleistocenul - holocenul în Africa și miocenul superior - holocen în Asia. Această familie cuprinde trei genuri actuale, dintre care două ("Moschiola" și "Tragulus") sunt răspândite în pădurile tropicale și de mangrove din sud-estul Asiei (inclusiv în insula Sri Lanka, Sumatra
Tragulide () [Corola-website/Science/333175_a_334504]
-
pleistocen (2 milioane de ani în urmă) au rămas în Africa. În Asia se mențin din miocenul superior. Succesiunea geologică a acestei familii este miocenul inferior - pliocenul inferior în Europa, miocenul inferior - miocenul mijlociu și pleistocenul - holocenul în Africa și miocenul superior - holocen în Asia. Această familie cuprinde trei genuri actuale, dintre care două ("Moschiola" și "Tragulus") sunt răspândite în pădurile tropicale și de mangrove din sud-estul Asiei (inclusiv în insula Sri Lanka, Sumatra, Java, Kalimantan și insulele mici adiacente) și unul
Tragulide () [Corola-website/Science/333175_a_334504]
-
în această perioadă, împreună cu multe alte perisodactile. Neogenul a durat 20 de milioane de ani (între acum 23 de milioane de ani până acum 3 de milioane de ani) și este cea mai scurtă epocă a Fanerozoicului. Cuprinde două epoci: Miocen și Pliocen. Miocenul a durat 18 milioane de ani (între acum 23 de milioane de ani până acum 5 de milioane de ani) și este perioada în care iarba se răspândește în continuare, dominând în mod eficient o mare parte
Fanerozoic () [Corola-website/Science/324746_a_326075]
-
împreună cu multe alte perisodactile. Neogenul a durat 20 de milioane de ani (între acum 23 de milioane de ani până acum 3 de milioane de ani) și este cea mai scurtă epocă a Fanerozoicului. Cuprinde două epoci: Miocen și Pliocen. Miocenul a durat 18 milioane de ani (între acum 23 de milioane de ani până acum 5 de milioane de ani) și este perioada în care iarba se răspândește în continuare, dominând în mod eficient o mare parte a lumii, în detrimentul
Fanerozoic () [Corola-website/Science/324746_a_326075]
-
în 30 de specii. Marea Tethis s-a închis în cele din urmă cu crearea Peninsulei Arabe și în urma sa au rămas Marea Neagră, Marea Mediterană și Marea Caspică. S-au dezvoltat multe plante noi; 95% dintre semințele moderne au evoluat din Miocenul mijlocul. Pliocenul a durat 2 milioane de ani (între acum 5 milioane de ani până acum 3 de milioane de ani). Se caracterizează prin câteva schimbări climatice dramatice care au dua la apariția speciilor și plantelor mderne. Cele mai dramatice
Fanerozoic () [Corola-website/Science/324746_a_326075]
-
C, la 23 ianuarie 1996. În ce privește regimul precipitațiilor, la Cornu se înregistrează valori ce se înscriu între 500-800 mm/an. Cât privește alcătuirea geologică a terasei, precizăm că peste 70% din suprafața construibilă prezintă în subsol depozite sedimentare ce aparțin miocenului, alcătuite din marne și argile cu intercalații de nisip și gresii, dar și depozite de sare și gipsuri. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Cornu se ridică la locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră
Comuna Cornu, Prahova () [Corola-website/Science/301663_a_302992]
-
Rinului și sistemul fluvial de fenomenele de captare . Vosges sunt realizate în nord de gresie ( Lorraine platou ) și la sud de granit, granit sunt structuri Hercynian descoperite în timpul revoltelor comune laterale în prăbușirea de ruptură . Jură, a ridicat mai tarziu ( Miocen ) este format din calcar și marne de varsta cea mai mare parte Jurassic, atât de mult mai în vârstă decât formațiunile de lunca de pe Rin . Structura tectonica de subsol ( ruptură ) explică o activitate seismică . Câmpuri petroliere au fost exploatate în
Alsacia () [Corola-website/Science/297331_a_298660]
-
coborâri de blocuri () și o intensă activitate seismică normală și intermediară (MR £ 7,3; 60 £h £ 220km), cu un volum seismogenic lateral limitat (70x30x200 km), puternic înclinat spre nord-vest. În zona Tulnici sunt prezente, în special, depozite sedimentare de molasă miocen inferioare (sare, gipsuri, gresii, conglomerate, marne) și medii (calcare, gipsuri, nisipuri etc) ale pânzei subcarpatice (2300-3400m )-cea mai externă unitate a Molavidelor, suprapusă tectonic pe depozitele de molasă ale cuverturii foredeep-ului Depresiunii Focșani. Cuvertura menționată cuprinde depozite de molasă miocen
Comuna Tulnici, Vrancea () [Corola-website/Science/301907_a_303236]
-
miocen inferioare (sare, gipsuri, gresii, conglomerate, marne) și medii (calcare, gipsuri, nisipuri etc) ale pânzei subcarpatice (2300-3400m )-cea mai externă unitate a Molavidelor, suprapusă tectonic pe depozitele de molasă ale cuverturii foredeep-ului Depresiunii Focșani. Cuvertura menționată cuprinde depozite de molasă miocen superioare-pleistocen inferioare (cca 10km), formate într-un regim susținut de subsidență întreținut de fracturi profunde cu orientări NV-SE și NE-SV, restul, de cca , revenind intervalului miocen inferior-carbonifer. Aparatura este montată într-o cabană mică, la subsolul căreia sunt
Comuna Tulnici, Vrancea () [Corola-website/Science/301907_a_303236]
-
molasă ale cuverturii foredeep-ului Depresiunii Focșani. Cuvertura menționată cuprinde depozite de molasă miocen superioare-pleistocen inferioare (cca 10km), formate într-un regim susținut de subsidență întreținut de fracturi profunde cu orientări NV-SE și NE-SV, restul, de cca , revenind intervalului miocen inferior-carbonifer. Aparatura este montată într-o cabană mică, la subsolul căreia sunt amplasate, pe piloni de beton, un gravimetru de observator GS11 BN precum și 2 terminale ale clinometrelor cu lichid: terminalul W al clinometrului E-W și terminalul N al
Comuna Tulnici, Vrancea () [Corola-website/Science/301907_a_303236]
-
Gray a clasificat balena cu cocoașă drept "Megaptera longpinna", iar în 1932 naturalistul american Remington Kellogg i-a schimbat numele speciei în "novaeangliae". Ultimul a mai descris și cele mai vechi fosile ale balenelor cu cocoașă — "Megaptera miocaena", datând din miocenul târziu. De asemenea, au fost descoperite rămășițe ale balenelor cu cocoașă din pliocenul târziu și pleistocen, în America de Nord, și din pliocenul superior, în Europa. Denumirea genului "Megaptera" provine din cuvintele grecești μεγα- (imens) și -φτερό (aripă), făcând referire la dimensiunile
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
și pe insula Levant o mică Rezervație naturală numită "Domaine des Arbousiers", unde au fost reintroduse țestoasele "Testudo hermanni". Insulele de Aur sunt o parte geologică șistoasă din ansamblul Tirenidei, o insulă care până acum 35 de milioane de ani (Miocen) era scăldată de apele oceanului Tetizian ("Tethys ocean" sau "Océan Téthysien") și care, în decursul orogenezei Alpine care a colmatat parțial acest ocean, a fost fărâmițată în mai multe fragmente printre care acest arhipelag, Corsica, Sardinia, dar și Munții Maurilor
Insulele de Aur () [Corola-website/Science/329052_a_330381]
-
ale Munților Pădurea Craiului, aparținând de lanțului carpatic al Occidentalilor. Acesta include rezervația naturală Calcarele tortoniene de la Tășad cu cele două grote ("Peștera Stracoș" și "Peștera Tășad") dezvoltate în abrupturile calcaroase tortoniene (atribuite perioadei geologice sarmațiene din ultimul etaj al miocenului), străbătute de apele "Văii Stracoșului". Aria naturală dispune de un habitat natural ("Peșteri în care accesul publicului este interzis") care adăpostește și asigură condiții de viețuire mai multor comunități de lilieci. Fauna sitului are în componență câteva specii de mamifere
Tășad (sit SCI) () [Corola-website/Science/331641_a_332970]
-
alunecoase și cu aparate simple de ridicat, după care o părăseau și începeau alta. Așa au extras romanii sarea peste tot în Ardeal, iar excavațiile părăsite au devenit lacuri. Zăcământul de sare gemă, exploatat din antichitate, apare ca extremitate a miocenului mediu salifer din partea de nord-vest a Transilvaniei, sub forma unui orizont nediapirizat, situat aproape de suprafață, cu grosimi ce variază între 10 și 160 m. Conturarea masivului de sare s-a făcut în limitele zonei exploatate prin lucrări subterane sau cercetate
Salina Ocna Dej () [Corola-website/Science/323001_a_324330]
-
la Ocna Dejului, Sic, Cojocna, Turda, Ocna Mureș, Ocna Sibiului și Praid) s-au format cu 13,5 milioane de ani in urma, într-o mare cu adâncime redusă și sub un climat tropical, foarte cald. Etajul geologic respectiv corespunde miocenului mediu. Stratul de sare se întinde pretutindeni în subsolul Transilvaniei, având o grosime medie (originară) de circa 400 m. Straturile groase de sedimente depuse ulterior deasupra orizontului de sare au apăsat cu o greutate imensă stratul maleabil și plastic de
Salina Praid () [Corola-website/Science/322831_a_324160]
-
mai intens: partea inferioară a coastei Răutului din cartierul Soroca, versantul drept al Răuțelului din cartierele Bălții Noi, Berestecico și Țigania. Până la mijlocul pliocenului zona Bălților a fost un podiș ridicat de unde eroziunea a ros aproape întreaga suprafață inițială a miocenului târziu. La mijlocul pliocenului, în timp ce teritoriile ce îl înconjoară se ridică, podișul Bălților se coboară (graben) formând câmpia Bălților. Profilul geologic este reprezentat de sedimente din neogen, etajul Sarmațian, cu straturi de nisip, argilă, calcar și marnă. Râul Răuțel și-a
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]