144 matches
-
colorare punctată a bandeletei, în timp ce hemoglobina liberă (rezultată frecvent din hemoliza hematiilor în urina depozitată timp mai îndelungat) determină colorarea uniformă a bandeletei. Reacțiile fals-pozitive sunt determinate de alți oxidanți contaminanți de tipul poliviodon-iodului, hipocloritului sau peroxidazei bacteriene. De asemenea, mioglobina este detectată ca falsă hematurie, datorită capacității oxidative proprii. Ca urmare, în situația în care există o reacție intens pozitivă pentru hematii la ESU, în schimb la examenul microscopic al sedimentului urinar nu se constată prezența unei hematurii microscopice semnificative
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
și degradare tubulară incomplete. Această filtrare anormală se constată datorită prezenței în sânge a unor cantități mari de proteine anormale, ale căror dimensiuni, formă și sarcină electrică permit trecerea barierei glomerulare. Din această categorie fac parte imunoglobulinele monoclonale (lanțurile ușoare), mioglobina și hemoglobina liberă. Cantitatea de proteine de supraîncărcare variază de la urme până la proteinurie de rang nefrotic. • PU „tisulară” rezultă din procese inflamatorii sau neoplazice la nivelul tractului urinar. Acest tip de proteinurie rareori determină excreții urinare de peste 0,5 g
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
cu ochiul liber. La proba Addis, Hm corespunde la >10.000 hematii/min (normal <5000/min). Hematuria macroscopică (HM) este sugerată de modificarea culorii urinii în roșu sau brun. Deoarece și alte substanțe pot determina colorarea urinii în roșu-brun (hemoglobina, mioglobina, anumite medicamente), HM trebuie confirmată prin examenul sedimentului urinar. în general, HM apare când sunt prezente >100 hematii/HPF (corespunzând unui debit >300.000 hematii/min la proba Addis). Un ml de sânge la un litru de urină este suficient
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
cu greutate moleculară de până la 20.000 de Daltoni printr-un mecanism convectiv, similar cu acela din filtrarea glomerulară normală. în timpul HF, în contrast cu HD, ureea, creatinina și fosfații sunt epurați la o rată constantă. Molecule mai mari, precum heparina, insulina, mioglobina sau vancomicina, nedializabile prin hemodializa convențională, sunt epurate prin hemofiltrare. In cazul HF nu există lichid de dializă (dializat), acesta fiind înlocuit cu un lichid de substituție (conținând cristaloizi în doze fiziologice, care va substitui o parte din lichidul pierdut
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
circulator, nervos central, termoreglator, excretor etc. La Începutul exercițiilor aerobe În calitate de sursă de energie sunt utilizate rezervele de fosfocreatină din mușchi. Aproape imediat ( În termen de 1-2 secunde) sunt dislocate sistemele de respirație intracelulară, pentru care oxigenul este luat din mioglobinele celulelor musculare și hemoglobina din sângele capilar. Aceste surse de energie sunt suficiente pentru 10-30 de secunde, În timp se mobilizează rezervele extracelulare de carbohidrați și grăsimi. După perioada de 2-4 minute, În timpul căruia se atinge intensitatea dorită și funcționarea
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
a țesuturilor, cu hormoni și substanțe nutritive; sânge nu cu mult, dar totuși crește volumul total al circulației sangvine, a hemoglobinei și a globulelor roșii (eritrocite), se Îmbunătățește funcția de oxigenare; mușchi crește densitatea mitocondriilor și a capilarelor, concentrația de mioglobină, cresc rezervele de glicogen, apare o ușoară hipertrofie de fibre musculare lente. Toate acestea, În general, cresc rezistența musculară În timpul activității cu caracter aerob; sistemul endocrin exercițiile aerobe contribuie la o ușoară creștere În greutate și a capacității funcționale a
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
practica clinică; colesterolul și alte fracții lipidice sunt crescute în hipotiroidii și scăzute în hipertiroidii; studiul unor proteine sensibile la hormoni tiroidieni: fibronectina, enzima de conversie a angiotensinei (EC), proteina de legătură a hormonilor sexuali (TeBG), osteocalcina, piridinolina și deoxidipiridinolina, mioglobina, hidroxiprolina, feritina, metilhistidina. În general, cresc în hiper- și scad în hipotiroidie; reflexograma achiliană: alungită în hipo- și scurtată în hipertiroidie; enzimele musculare (CPK, LDH): cresc în hipo- și scad în hipertiroidii; timpii sistolici determinați ECG sau ecocardiografic: scurtați în
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
mitocondrial), de aici și numărul mare de mitocondrii (cu aspect dens electronomicroscopic), precum și consumul și necesarul mare de oxigen. Acizii grași liberi din plasma sanguină reprezintă principala sursă de energie, prin β-oxidare. Enzimele glicolitice au activitate redusă, iar conținutul de mioglobină este mare. Glucoza este preluată activ, insulino-dependent. Izoenzima cardiacă a LDH favorizează conversia de lactat în piruvat. Rezervele de glicogen sunt mici și pot fi mobilizate sub acțiunea catecolaminelor. Efectele hormonale asupra metabolismului miocardic includ stimularea captării de glucoză de către
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
oxigen. Măsurători in vitro sugerează că mișcarea oxigenului prin anumite țesuturi este prea rapidă pentru a fi atribuită difuziunii pasive simple; este posibil să fie implicat, în anumite condiții, procesul de difuziune facilitată; în miocite un transportor ar putea fi mioglobina. Alte posibilități sunt procesele convective (de amestec) care au loc la scară redusă. Schimbul de gaze are loc la nivelul capilarelor tisulare (fig. 89, după West D. J.), după cum urmează: sângele arterial cedează O2 necesar activităților celulare și preia bioxidul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
care consideră importantă pentru patogenia cardiomiopatiei diabetice și contribuția unor factori reologici prezenți în diabet, cum sunt: creșterea proteinelor plasmatice și creșterea vâscozității sanguine, creșterea agregării plachetare, factori miocitari (depozitarea de glicoproteine în interstițiul miocardic cu scăderea complianței miocardice, glicozilarea mioglobinei). 2.3.2. Complicațiile cronice cutanate în diabet Afectarea cutanată în diabetul zaharat este diversă. Unele leziuni cutanate sunt relativ specifice pentru diabet, în timp ce altele se corelează cu complicațiile cronice ale bolii. De asemenea, anumite antidiabetice pot avea reacții adverse
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
intensificării proceselor oxidative; pe baza gradientului de presiune mărit, o cantitate mai mare de O2 trece din capilare în lichidul intersițial creșterea disocierii oxihemoglobinei ca urmare a acumulării CO2 (efectul Bohr) și a creșterii temperaturii vasodilatație utilizarea oxigenului fixat de către mioglobină 4.2. Fiziologia metabolismului Termenul de metabolism definește totalitatea transformărilor chimice care au loc în organism în cursul existenței acestuia. Metabolismul cuprinde două procese antagoniste: catabolismul, ce cuprinde fenomene de desfacere a legăturilor chimice și deci degradare a substanțelor cu
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
groase, solidarizate prin punți transversale ce formează linia M. Fiecare filament gros este înconjurat de șase filamente subțiri și fiecare filament subțire este înconjurat de trei filamente groase. Fibrele musculare striate se împart în trei categorii, în funcție de conținutul sarcoplasmatic în mioglobină și miofibrile contractile, precum și după caracteristicile metabolice și funcționale. Deosebim astfel: fibrele musculare roșii (sau de tip I), bogate în sarcoplasmă, conțin mai multă mioglobină și au mai puține miofibrile iar cea mai mare parte a mitocondriilor este dispusă în
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
trei filamente groase. Fibrele musculare striate se împart în trei categorii, în funcție de conținutul sarcoplasmatic în mioglobină și miofibrile contractile, precum și după caracteristicile metabolice și funcționale. Deosebim astfel: fibrele musculare roșii (sau de tip I), bogate în sarcoplasmă, conțin mai multă mioglobină și au mai puține miofibrile iar cea mai mare parte a mitocondriilor este dispusă în zona benzilor anizotrope; au metabolism predominant oxidativ și sunt caracterizate prin contracții de tip tonic fibrele musculare albe (sau de tip IIb) sunt mai sărace
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
ATP-aze miozinice diferite în cele două tipuri de fibre (izoenzime rapide și respectiv lente). Fibrele lente, de tip I, au capacitate mare de respirație aerobă și corespunzător un număr mare de capilare, mitocondrii și enzime respiratorii; datorită cantității mari de mioglobină se mai numesc și fibre roșii. Tensiunea maximă este atinsă într-un timp mai lung (de exemplu mușchiul solear necesită 100 ms pentru a atinge tensiunea maximă). Fibrele lente sunt capabile să mențină contracția mult timp fără apariția oboselii. Fibrele
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
maximă). Fibrele lente sunt capabile să mențină contracția mult timp fără apariția oboselii. Fibrele rapide de tip IIb sunt adaptate la respirația anaerobă, au o rezervă mai mare de glicogen și enzime glicolitice, în schimb au mai puține capilare și mioglobină. Din cauza conținutului mai redus de mioglobină se mai numesc și fibre albe. Tensiunea maximă este atinsă într-un timp mai scurt (7,3 ms la mușchii extraoculari), dar rezistența la oboseală este mai redusă. Există și un tip intermediar de
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
mențină contracția mult timp fără apariția oboselii. Fibrele rapide de tip IIb sunt adaptate la respirația anaerobă, au o rezervă mai mare de glicogen și enzime glicolitice, în schimb au mai puține capilare și mioglobină. Din cauza conținutului mai redus de mioglobină se mai numesc și fibre albe. Tensiunea maximă este atinsă într-un timp mai scurt (7,3 ms la mușchii extraoculari), dar rezistența la oboseală este mai redusă. Există și un tip intermediar de fibre, IIa, rapide dar caracterizate de
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
metabolismului la nivelul fibrelor musculare și în consecință creșterea acestora în volum. Hipertrofia fibrelor musculare striate se obține mult mai repede prin contracții izometrice decât prin contracții izotonice, iar ultrastructural fibra hipertrofiată izometric are mai multă sarcoplasmă și mai multă mioglobină, deci capătă caractere tonice.
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
conține fibre lente, necesită 100 ms pentru a atinge tensiunea maximă. Alte caracteristici pentru fibrele lente, de tip I sunt: o capacitate mare de respirație aerobă, un număr mare de capilare, mitocondrii și enzime respiratorii în cantitate crescută, ca și mioglobina, de unde denumirea de “fibre roșii”. Fibrele rapide II au capilare și mitocondrii puține, și mioglobină puțină, de aceea se numesc “fibre albe”. Aceste fibre sunt adaptate la respiratia anaerobă, cu o rezervă de glicogen și enzime glicolitice importante. In afara
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
lente, de tip I sunt: o capacitate mare de respirație aerobă, un număr mare de capilare, mitocondrii și enzime respiratorii în cantitate crescută, ca și mioglobina, de unde denumirea de “fibre roșii”. Fibrele rapide II au capilare și mitocondrii puține, și mioglobină puțină, de aceea se numesc “fibre albe”. Aceste fibre sunt adaptate la respiratia anaerobă, cu o rezervă de glicogen și enzime glicolitice importante. In afara de aceste două categorii există și fibre de tip intermediar, rapide dar cu o capacitate
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
acid lactic, contribuie la realizarea energiei necesare creșterii performanței fizice. Tipul de fibre musculare este determinat de inervație, de aceea prin antrenament tipul de fibră musculară nu se poate schimba. Fibrele se pot adapta prin antrenament, sporindu-și cantitatea de mioglobină și de enzime aerobice respiratorii; preluarea oxigenului poate fi crescută cu 20%. Fibrele își sporesc și conținutul de trigliceride, o sursă alternativă de energie, pentru a salva stocurile de glicogen. Antrenamentele (contracții musculare frecvente, contra unei rezistențe mari) produc dezvoltarea
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
în celulele musculare; este stocat sub formă de feritină sau hemosiderină la nivelul fagocitelor mononucleare și în celulele parenchimatoase hepatice. La un adult de 70 kg se găsesc aproximativ 2,5 mg de fier în hemoglobină, aproximativ 150 mg în mioglobină, aproximativ 15 mg la nivelul enzimelor tisulare și aproximativ 1 g de fier este stocat. O cantitate foarte mică de fier (aproximativ 3 g) este prezentă în plasmă legată de transferină. La femei, rezerva de fier este mai redusă decât
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
în Hb A nu este cunoscut; pare să fie corelat cu maturitatea fetală și are loc la scurt timp după naștere. Lanțurile individuale de hemoglobină (α, β și γ) au proprietatea de a lega oxigenul (similar cu lanțul unic din mioglobină). Proprietățile funcționale ale hemoglobinei care îi permit să funcționeze ca o proteină transportoare de oxigen necesită ca această proteină să fie asamblată sub formă de tetramer de lanțuri neidentice (α cu β sau δ cu γ). Hemoglobinele normale astfel formate
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
mitocondrial), de aici și numărul mare de mitocondrii (cu aspect dens electronomicroscopic), precum și consumul și necesarul mare de oxigen. Acizii grași liberi din plasma sanguină reprezintă principala sursă de energie, prin β-oxidare. Enzimele glicolitice au activitate redusă, iar conținutul de mioglobină este mare. Glucoza este preluată activ, insulino-dependent. Izoenzima cardiacă a LDH favorizează conversia de lactat în piruvat. Rezervele de glicogen sunt mici și pot fi mobilizate sub acțiunea catecolaminelor. Efectele hormonale asupra metabolismului miocardic includ stimularea captării de glucoză de către
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
oxigen. Măsurători in vitro sugerează că mișcarea oxigenului prin anumite țesuturi este prea rapidă pentru a fi atribuită difuziunii pasive simple; este posibil să fie implicat, în anumite condiții, procesul de difuziune facilitată; în miocite un transportor ar putea fi mioglobina. Alte posibilități sunt procesele convective (de amestec) care au loc la scară redusă. Schimbul de gaze are loc la nivelul capilarelor tisulare (fig. 89, după West D. J.), după cum urmează: sângele arterial cedează O2 necesar activităților celulare și preia bioxidul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
și un electron neîmperecheat. Există două clase de materiale pentru care acest lucru este adevărat: Materialele moleculare care conțin un centru izolat paramagnetic. compușii organometalici ai elementelor cu electroni d sau f sau proteinele cu astfel de centri (de exemplu, mioglobina: mioglobina este o proteină formată dintr-un lanț molecular care conține 153 aminoacizi și o hemă(moleculă care conține Fe) în centru. În aceste materiale, partea organică a moleculei acționează ca o anvelopă care ecranează spinii de vecini ) Moleculele mici
CHIMIE ANORGANICĂ SUPORT PENTRU PREGĂTIREA EXAMENELOR DE DEFINITIVAT, GRADUL II, TITULARIZARE, SUPLINIRE by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/726_a_1055]