374 matches
-
și desenându-mi un cerc negru între sprâncene, i-am spus Maharajahul. Ei bine, acest unchi, umbră, maestru, înger păzitor sau frate mai mare de cruce, avea niște urechi destul de late, ca de elefant, avea barbă, purta ochelari, fiindcă era miop, și avea o chelie simpatică, o rotoghilă de cap, înconjurat de păr negru, ca un dominican oriental și destul de lățos, spun eu acum. Pe vremea aceea nu știam nimic despre Ganesha, zeul indian cu chip de elefant, dar cred că
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
-ntorsese de acolo sută la sută indiancă, având valize întregi de sariuri, brățări, inele și cercei. Așa se face, deci, că de la Avaramu-o-o-o-o la Narghita, plus severul profesor de balet, l-am inventat pe Maharajah, "unchiul" meu, zis Solomon, clăpăug, miop, vag corpolent, dar în nici un caz gras. Fusese necesar să îl creez și fiindcă de acasă la școală și înapoi aveam mult timp liber, iar prietenele mele balerine, anume Grațiela și Adriana, nu puteau să-mi umple acest timp întotdeauna
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
faimos și îmi stârnise interesul atât ca povestitor cu har, cât și pentru că fusese amenințat cu moartea din pricina unei cărți care parodiase Coranul. Ei bine, mare mi-a fost uimirea când, zărindu-l pentru întâia dată pe acel povestitor indian, miop, cu ochelari, cu barbă, vag bondoc, cu o chelie-rotoghilă înconjurată de păr negru, mare mi-a fost deci mirarea când, zărindu-l, l-am recunoscut pe Maharajahul din copilăria mea. Recunosc că am fost atât de tulburată încât am țipat
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
strecoară vagi neliniști și jucătorii palizi se ridică în croncănit de ciori - în spatele statuilor gard verde înfiorat de pași adolescenți în spatele gardului deschide ușa înaltă Biblioteca Astra cărți vechi îngălbenite și cărți cu coperți colorate așteaptă mîinile tremurătoare de adolescenți miopi - timpul cărților se gîrbovește lent sub rafturi de casete și CD-uri mai căutate decît comorile veacul înaintează în rîsetele tinerilor zmei un bătrîn coboară scările bibliotecii cu o carte în mînă și gînditor se-nchide într-o statuie Muzeul
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
cap încoronat de bucuria sfîrșită?! minuscule sicrie de zăpadă sunt urmele Tale pe străzi efemere grafii, păpuși în rochii de zahăr. nimeni nu are nevoie de mine - mari crini, fabuloase amprente căptușesc ferestrele săracilor, e cerul anticariat în care Bibliotecarul miop rînd pe rînd ne adună, cenaclu, vitrină de antichități, planetariu? ia-l, pe nimic îți dau trupul, strig, ostile-s în el elementele, din toate cele suprafirești, suprafiresc e numai somnul! o, Bucuria - manuscris tremurînd, răcoroasă boare pe aorta lividă
Epistole by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/14016_a_15341]
-
de tămâi văpăi iezere de lună-n văi scorburi faguri buciumând mierla fluturi fluierând sus mai sus la linul lin dalbă în zăpezi de in îi iese cu plinul plin Maica Domnului Emin surâsul luceafărind mângâie cu miere vin mâni mioape lemurin împământenit colind brăduță cum ai cusut ii cu nori înrâurați îngerilor inspirați le vei coase zbor căzut Ochiul Mare la izvod vatră-nscrie prin ochean într-un spațiu dochiean rază centru și prohod născătoare lăcrimări cercul astrului blajin îl închid
Maica florilor de măr by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/14250_a_15575]
-
și terorizat de o umbră, probabil propria sa reflecție, care îi dă târcoale, vrând "să-i sară în spinare și cine știe ce să-i sufle în ureche"; altădată - ca în-- tr-un veritabil coșmar - nu-și poate potoli setea din pricina unei "forme mioape", cu limbă "reavănă" și cu "o claie de păr" pe cap, care se dovedește în cele din urmă a nu fi altceva decât "o ipostază rea a câinelui de aer". Și toate aceste lucruri sunt povestite, după cum am mai spus
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
Voi prezenta În continuare trista realitate a traducerilor eminesciene În engleză. Homo faber universalis Am argumentat În prima parte că temele la modă În țara legate de Eminescu (de la senzaționalismul presupusei asasinări până la chestionarea relevantei sale pentru modernitate) sunt diversiuni mioape de la tema centrală a importanței sale indiscutabile pentru cultura românească. Ca atare, este imperativ ca instituțiile culturale să-l promoveze În străinătate (unde este În mare măsură necunoscut), ca icoană patrimonială identificabilă cu spiritul românesc. Promovarea sa nu se justifică
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
despre care spunea că, în Franța, îi puteai întâlni doar în biblioteci, că inclusiv intelectuali francezi de marcă aveau dificultăți în a-și procura multe cărți importante din domeniul literar sau al propriei specialități. footnote>. După 1990, datorită unei politici mioape și stupide, greu de înțeles<footnote De care se face, însă, vinovată puterea, fie datorită neimplicării și indiferenței, fie datorită neasigurării de facilități minimale de ordin material și financiar sau admiterii distrugerii rețelei naționale de distribuire a cărții și revistelor
Drama poloneză. In: Editura Destine Literare by Dan Brudașcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_224]
-
presiune care a încălcat deja voința liber exprimată a 87% dintre români, sunt naivi și refuză să vadă amenințarea. Într-un asemenea sistem, drepturile civile ale fiecărui cetățean pot fi oricând încălcate. Chiar și drepturile celor care astăzi se bucură miop de acest august fierbinte. Cei care astăzi aleg să ignore datele obiective ale acestui abuz susțin un precedent periculos pentru întreaga societate românească. Voi continua ce am inceput - lupta împotriva lui Băsescu Traian și a sistemului său dictatorial", a scris
Dan Voiculescu: Primul mesaj din penitenciar by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21816_a_23141]
-
lupi, Alexandru Vona, Ferestrele zidite) dintre cele mai importante. Eu sînt foarte mîndră că am reușit să fac asta. Și legat de aceasta voiam să vă întreb care sînt dificultățile traducerii din română în franceză? Mă gîndesc la Romanul adolescentului miop de Eliade... Aici e o chestiune foarte curioasă. Sînt niște dificultăți, dar în momentul în care ai intrat în text și mai ales dacă ți-ai ales textul convenabil (eu mi-am ales un text care îmi convenea sub raportul
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
al căror senzaționalism oligofren îi face să crape de râs și pe copiii de grădiniță. N-am să mai dau nume - le știe toată lumea - pentru c-aș face o reclamă inutilă combinației de balamuc și hazna ce proliferează sub privirile mioape ale Consiliului Național al Audiovizualului. Cum ele au ajuns să pervertească o bună parte din români, e limpede că pentru a aduna voturi politicienii se vor comporta în consecință. Asistăm, din acest motiv, la ivirea unui noi "algoritm": algoritmul vulgarității
Autoritarismul de bodegă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16778_a_18103]
-
frumoase, ținuta dreaptă a unui ofițer din garda regală. Din păcate acum era complect surd. Tare dureros trebuie să fi fost pentru el să stea la catedra din amfiteatrul de fizică în mijlocul prezidiului adunării, să ne privească printre genele ochilor miopi încercând să ghicească cine suntem și mai ales, să nu audă sincerele elogii pe care i le-au adresat cei ce au luat cuvântul dintre noi. Nu știu cine, cred că Nicu T. ALEXE, „Dop" cum îl botezase Șeful (profesorul de română
Liceul Alexandru Lahovary. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdorteanu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_242]
-
se știe, un tânăr poet și eseist strălucit, aflat la studii la Paris. Jurnalul său cuprinde însemnări făcute în anul 1997, când autorul avea 29 de ani. Inițiat în filologie clasică, literatură modernă și teologie, erudit ca un nou "adolescent miop", specialist în patristică, autorul jurnalului face înainte de toate o cronică a aventurii lui spirituale. El se supraveghează în timp ce învață, își gândește propria sa gândire și povestește în cuvinte inspirate - care aparțin uneori poetului, alteori filosofului și nu de puține ori
România, mon amour by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17086_a_18411]
-
închisoare a unor Stănculescu, Chițac și Miron Cozma. închisoare - vorba vine: Atanasie-ghips a șters-o imediat din țară, făcând-o pe maladul în păpușoi, iar Chițac, subit îmbolnăvit și el, și-a văzut tacticos de cumpărăturile la piață, sub privirile mioape ale polițiștilor și judecătorilor! în toată această învălmășeală, doar Miron Cozma s-a ales cu optsprezece ani de pușcărie - prea mulți, susțin unii, prea puțini, zic alții. Nu de mila ortacului plânge lumea. închisoarea aurită în care (încă) se află
Grațiere și greață by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15930_a_17255]
-
devenit, brusc, naționalist xenofob după o activitate onorabilă de literat (poet, critic literar, romancier). Să admitem că aici, la D.A. Sturdza, avem de-a face cu opinia unui oficial politic liberal obtuz și că N. Davidescu a fost contaminat de mioapa xenofobie. Dar ce ne facem cu o opinie din 1908 a unui mare critic literar, cum a fost, negreșit, E. Lovinescu? Și el adept al liberalismului, în 1908 putea articula despre opera lui Caragiale, următoarea deconcertantă apreciere: "În cincizeci de
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
aproape adolescenți organizează un fel de expediție la rîul din sat pentru a colecta aur după o metodă luată din poveștile bunicului. Atmosfera nu e stranie ca aceea din Mendebilul lui Cărtărescu, dar nici ironic intelectualistă ca în Romanul adolescentului miop. Cum spuneam, aduce cu simplitatea și ușurătatea unei cărți oarecare pentru tineret. Da, dar asta doar la prima vedere, pentru că autorul are știința aproape caragialiană a inducerii în eroare. Nimic nu e simplu în această povestire. O sumedenie de semnale
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
al cărei proiect de existență autentică eșuează. Așa cum eșuează și în alte povestiri, de pildă în "Cehov", am cerut obosită. Aici eroina - care joacă și rolul de narator - desemnează cu termenul generic "scenariu" tot ceea ce așteaptă de la dragoste: " Ochii mei miopi căpătau, de îndată ce el apărea, o acuitate extraordinară sau poate dorința de a-l vedea dădea aerului o transparență de lentilă, astfel că îi puteam distinge și ridurile dimprejurul ochilor mijiți de lumina tomnatică și pata de pe fulgarin. În scenariul meu
Întâlnire cu literatura bună by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16368_a_17693]
-
la urmă, castigat ridendo mores, deși cei patru autori fac ceva mai mult decît să rîdă, cu toate că nu e chiar de rîs. Dar nici numai de plîns. E, în orice caz, de vorbit. De cercetat îndeaproape, chiar dacă astfel de priviri mioape descoperă detalii care nu fac, mai niciodată, plăcere. Cu ele, ca și fără ele, lumea, mai bună sau mai rea, își vede, în continuare, de drum. Și a fost noapte, și a fost dimineață...
Citiți-le noaptea! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11929_a_13254]
-
peste capul unui prinț de lut și doar întâmplarea, ea, a tăcut ca un fulg de nea. Complicate balanțe... timpul răsare și apune flux, reflux, marea se îmbracă cu spume m-am pierdut în orizontul orb cu privirea unui șoim miop. Și, și... nu există consolare pentru fiecare stare se naște ceva, ceva, natura timpului din stea. Citește mai mult Era o lumină aparteși dincolo de ea,se afla o cupă de stea îmbrăcatăde o iluzie de șoaptă.Candoare, te rog...! Neînțelesul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
uniredoar frânghia realului s-a ruptpeste capul unui prinț de lutși doar întâmplarea, ea,a tăcut ca un fulg de nea.Complicate balanțe...timpul răsare și apuneflux, reflux,marea se îmbracă cu spumem-am pierdut în orizontul orbcu privirea unui șoim miop.Și, și... nu există consolarepentru fiecare starese naște ceva, ceva,natura timpului din stea.... XXXII. ÎN UITARE IUBIREA ADUNATĂ, de Petru Jipa, publicat în Ediția nr. 2184 din 23 decembrie 2016. Unind în hornul drept a lor bătaie când toate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
Au fost clipe,au fost zile Viața-mi trimitea sentințe. Cutezam să cred,în vise, Să-mi trimit ruga la cer, Speranțele veneau ucise Mă simțeam un temnicer. Curgeau zilele ca apa, Prindeam rar câte un strop, Viața mă privea mioapă, Mă credea un mizantrop. Cu greu am furat o rază , Era lumina din speranță, Dorința ne stătea de pază, Ca un reflex de eleganță. S-au întâlnit trăirile apuse, Ce-au tresărit la fiece sărut, Se-nfiripau iubirile repuse În locul
TU EȘTI VISUL MEU DE-O VIAȚĂ de GABRIEL STĂNCIULESCU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384302_a_385631]
-
rectitudine analitică, întrebarea pe care ți-o pui este: cum putea Monica Lovinescu, în anii î60-70, să fie atît de lucidă? Și atît de nepărtinitoare în verdictele pe care le dădea? Cum de nu s-a lăsat molipsită de indulgența mioapă cu care francezii au privit decenii de-a rîndul catastrofa comunismului? Cînd respiri zeci de ani în psihologia colectivă a metropolei franceze, e ușor să împrumuți felul de a gîndi al locului. Și totuși Monica Lovinescu nu a făcut-o
Etica intransigenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7780_a_9105]
-
prezenta în continuare realitatea tristă a traducerilor eminesciene în engleză. Homo faber universalis Am argumentat în prima parte ideea că temele la modă în țară legate de Eminescu (de la senzaționalismul presupusei asasinări până la chestionarea relevanței sale pentru modernitate) sunt diversiuni mioape de la tema centrală a importanței sale indiscutabile pentru cultura românească. Ca atare, este imperativ ca instituțiile culturale să-l promoveze în străinătate (unde este în mare măsură necunoscut), ca figură promordială identificabilă cu spiritul românesc. Promovarea sa nu se justifică
Ce facem cu Eminescu? by Adrian George SAHLEAN () [Corola-journal/Journalistic/6932_a_8257]
-
că D-sa nu urmărește studiul și reflecția, ci arivismul și inducerea publicului cititor în eroare printr-o șarlatanie organizată temeinic, dacă a participat o întreagă echipă de prieteni, care au scris laudele cele mai crunte pentru acest mărunt geniu miop." îndemnul la lapidare nu este mascat prin eufemisme, ci este brutal și volent: "E o metodă hoțească împotriva căreia să ne ridicăm cu toții: "Cer solidarizarea cititorilor, a purtătorilor de condei, a profesorilor împotriva acestui șarlatan cultural."23 Cele câteva referiri
Yoga de Mircea Eliade și receptarea critică by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8101_a_9426]