220 matches
-
se Împerechează câinii. Vedea cu ochii lui de porc În care ardeau două lămpașe mici de carbid, maci și albăstrele, salvii și ciulini, stoluri de grauri și de ciori. Auzea cum behăie oile, cum mug vacile, cum fornăie caii, cum miorlăie mâțele. Și noi În jurul lui, pe rând, cu găleata de lături, mergeam doi kilometri pe jos, și pe sus tot atâta ar fi fost, dar nu era voie În autobuz să amesteci mirosul de lături cu ăla de benzină, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ce știi să faci! Desenează o broască țestoasă, o floare, un inorog... La ce te pricepi tu mai bine! Îl privesc cu oroare în timp ce se apropie mama cu grupul ei gălăgios, ce tocmai se desfăta într-o partidă de râs. Miorlăiau în cor ca pisicile în călduri. Las-o în pace! Uite că-ți desenez eu portretul, aici pe nisip. Și începe și trasează cu degetul mare de la picior linii curbe: ovalul feței, ochii bulbucați, nasul mare și coroiat, buzele enorme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
acest pămînt înainte de a fi înghițit. În fond, nu ăsta este firul poveștii noastre, ci cu totul altul. În grădina aceea a lui, năpădită de buruieni, venea un motănoi cît un vițel și-l sfida pe proprietar în mod intolerabil. Miorlăie toată noaptea, nu pot dormi. Vin la el mîțele și se hîrjonesc în grădina mea. Dar și la tine a venit o mîță, Gheorghe, glumesc total neinspirat. Te rog, nu-mi jigni familia. Glumeam și eu, nu te înfuria. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
oprit și m-a fixat cu privirea. Nu-mi puteam dezlipi ochii de la el și am început să am frisoane. Te hipnotiza. Nu știu. Am legat țepușa și am început să-l înțep. Sărea ca fript în toate părțile și miorlăia groaznic. Te ce-ai fi făcut în locul lui? Să zicem că tu ai fi în casă și cineva te-ar înțepa cu o țepușă enormă. În casa mea? Și a copiilor tăi. Vorbești prostii. Este moștenire de la ai mei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ce-s? întreb iritat. Diavoli, ca motanul acela afurisit. Văd realitatea goală și am o senzație de vomă. Și cum s-a terminat cu motanul? Eu am reușit să-i prind coada și Gheorghiță (hopa!) îl înțăncușa cu țepușa. Ce miorlăit de diavol scotea! Mă uit la cele două zbîrcituri umane. Baba era mai urîtă și mai antipatică decît Satana. Rînjea cu satisfacție cînd povestea chestia cu țepușa. Gheorghe aproba și oferea noi amănunte. Și? La o zvîcnitură s-a desprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cu botul potrivit între claviculele bărbatului palid și inimos și privindu-l drept în ochi pe bărbatul cu ochi căprui și mari, a țâșnit spre fereastră și a prins din zbor un muscoi uriaș. L-a înghițit, pe urmă a miorlăit ascuțit, ca și cum foamea l-ar fi înțepat în pântece. S-au ospătat grabnic, de bună seamă cu ficat de gâscă, dar nu tras în tigaie, ci la cuptor, mai precis cu felii dintr-o ruladă învelită în boia dulce, ghimbir
Bukarest by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7909_a_9234]
-
destul o sută de mii. Pentru-o palmă... Scosese totuși o bancnotă de o sută de mii și o flutura peste masă. Nu știu, io muncesc din greu pă banii ăștia, nu-mi pică din cer. - Hai, tată, dă-i, miorlăi Răzvănel, înduioșat parcă de soarta lui Mărgărit și plângându-l totodată și pe taică-său: să știți că muncește, toată ziua aleargă ca un cal ca să producă. După lungi ezitări, în sfârșit, sobolul bătrân îi întinse bancnota lui Mărgărit. - Că
Vremuri grele by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7641_a_8966]
-
Angela își regăsește liniștea, adică la ea acasă și nu în Italia. Tot astfel este filmat și un fel de picnic la marginea drumului urmat de o discotecă unde se amestecă un triumfal și prostesc „Noi suntem români" cu maneaua miorlăită din rărunchiul țigănesc pentru că, în mod cert, regizorul face o confuzie la fel de pedagogică asimilând întreaga suflare viatică a emigrației, etniei rome pe care o vrea exonerată de oprobriul compatrioților săi. Foarte frumos, numai că lucrurile stau diferit în funcție de comunitățile de
Blândețea mării by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6038_a_7363]
-
-i urâtă ca porcu!) și ei pufneau și îi băteau pe spate și le spuneau să mai dea una pe gât și cineva avea un aparat de fotografiat și blițul i-a prins la perete. Bineînțeles copilu a început să miorlăie dar au avut grijă de el și petrecerea chiar a început. Aveau un fonograf și o grămadă de discuri mișto Illinois Jacquet și Kenton; și Roberta, un travestit ca lumea din cartier, a venit și a început să dansese și
Hubert Selby Jr. - Ultima ieșire spre Brooklyn by Adrian Buz () [Corola-journal/Journalistic/6114_a_7439]
-
scuzați, că avem imagini de la Sevilla - tocmai s-a terminat meciul Betis - Steaua... - Tatiii! Tatiiii!, îl readuce în simțiri din semi comă pe Haralampy, fiu-s-o Schwartzeneger. Uite, fotbalistu' ăla își mâncă tricoul - vreau și eu, începe el să miorlăie... Bineînțeles, că imediat începe să scâncească și fiu-mi-o Jerome, din același motiv, așa că Haralampy reintră în pielea bunului psiholog care este și le zice: - Ce-aveți, mă ? Că vă otânjesc vo două mediat! Liniște! Că uite-l pe
Asfaltarea șoselelor cu maiul... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10772_a_12097]
-
eu intrând direct în subiect. Ce să-ți aduc? Se făcea Taty că nu pricepe. Un Mercedes SLR, nu mi-ai promis tu așa? M-ai mințit înseamnă, nu ai onoare, nu te-ai ținut de cuvânt ( bombăneam) eu aproape (miorlăind ) cum mă jignea El, fără temei. Stai puțin, încerca Taty să mă împace, să se scuze, nu ți-am promis nimic. Ți-am spus doar că, atunci când o să avem bani, Mamy și Taty o să ți-l cumpere. Și aveți bani
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI (CAP 1) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384545_a_385874]
-
până la Șosea să cumpăr pâine mai repede decât vântul, cu convingerea că, indiferent cât m-ar plati în ziua aceea nu acceptam să mă întorc la Șosea. Din fericire, la întoarcere, nu am avut nicio problemă, așa că, în cinci minute, miorlăiam conform semnalului nostrum în fața curții lui Nuța, care stătea ascunsă după gardul înalt cu toate instrumentele necesare. Ca două pisici de data asta miorlăiam și mai tare în fața casei Cameluței, care, necăjită că nu găsise niciun borcan, și-a oferit
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
întorc la Șosea. Din fericire, la întoarcere, nu am avut nicio problemă, așa că, în cinci minute, miorlăiam conform semnalului nostrum în fața curții lui Nuța, care stătea ascunsă după gardul înalt cu toate instrumentele necesare. Ca două pisici de data asta miorlăiam și mai tare în fața casei Cameluței, care, necăjită că nu găsise niciun borcan, și-a oferit serviciile să ne ajute pe noi. Pe Gigi nu a fost nevoie să-l strigăm; ne aștepta îngânfat ca un curcan în fața porții, pentru că
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
la albie în odaia magazie îmi răspunse: - Vezi, că mai este lapte și omoară-ți foamea până termin de spălat, că o să mă apuc să fac ceva de mâncare, acuși vine și tactu’ de la secerat. - Iar lapte!? mă plâng eu, miorlăindu-mă. Vreau altceva. - Nu vezi ce fac? Mai am puțin, le clătesc și gata, n-ai să crapi de foame o jumătate de oră, continuă mama pe un ton cam răstit, storcând obosită un cearceaf. Trebuia să o înțeleg și
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384089_a_385418]
-
am hotărât, cu orice risc, să stau toată noaptea sub caiși, până va sosi acel ceas, ca să aflu minunata poveste. Tremuram la cel mai mic zgomot făcut de pașii vreunui trecător întârziat, eram disperat când mai lătra vreun câine sau miorlăia vreo pisică și... în sfârșit... așteptarea nu mi-a fost zadarnică. La miez de noapte, în ploaia de petale și lumină, Zefirul, boarea tremurată a nopților de primăvară, s-a întrupat într-un frumos trubadur cu haine de mătase moale
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
invit în familia mea! Că, am înțeles greșit, este vorba de familia lui. Nu mă deranjează, i-am spus. Pricepi greu, m-a ironizat el. Atunci, să pricep că s-a terminat? i-am replicat nervoasă. Nu, nu, nu! a miorlăit el. De Revelion vin la tine să mă cunoască ai tăi și de Bobotează vii la mine, să te cunoască ai mei. Pe urmă tratăm detaliile viitorului nostru. Nicio vorbă despre căsătorie. În definitiv, nici nu doream să atacăm problema
CAP. 10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383083_a_384412]
-
mă, cine le-a adus în clasă? Tăcere de cavou. Văzând că nu scoate nicio vorbă de la copii, a întors foaia: - Ia spuneți voi, credeți că a făcut bine cel care le-a rupt? S-au gasit câțiva deștepți să miorlăie un „nuuu!” prelung. - De ce credeți că nu a făcut bine? Deștepții nu s-au mai priceput să răspundă. Dar alții, mai „deștepți” (printre care și eu), i-am explicat că... nu este bine să rupi din pom fructele crude. Pentru că
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
îngroșa vocea cu fel de fel de onomatopee, adică șuierături de balauri, urlete de vârcolaci, lupi, “mari cât casa”, cucuvele, “mari cât curcanii”, care țipau uite-așa... Râdeau coana preoteasă și copiii din clasă cu lacrimi. Pleoștit, bietul povestitor se miorlăia: - Nu te-ai speriat, coană preoteasă? Hai, sperie-te! - Bine, mă, m-am speriat! Zâmbea dumneaei. Spune mai departe! Mofluz, micul povestitor aducea în poveste huhurezi, urși fioroși, morți vii care se plimbau prin sat, îmbrăcați cu straiele știute când
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
și făcând cu ochiul la clasă, Dică a continuat. - Moșul a vrut să se ascundă, dar o creangă uscată i-a pus piedică: - Ce mă calci, moșule? Fii atent pe unde mergi! Moșul, care căzuse cu nasul în zăpadă, a miorlăit: - Iartă-mă, crenguță, că nu te-am văzut. Alerg să nu mă prindă lupul! - Ce lup, moșule?! A râs creanga, plesnindu-l pe căciulă. În spatele tău aleargă o matahală de urs! - Aoleu! A țipat moșul, luând-o la sănătoasa. În
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
coanei preotese de la catedră, încă o arătare incendiară: “Uite păsărica!” Iar copiii... să se tăvălească de atâta râs. Atunci, coana preoteasă, stupefiată, roșie ca focul, gâtuită de indignare, a șuierat cu vocea sugrumată: - Marș, la loc! Blegul de Dică, a miorlăit ca un pisoi: - Da’ ce, coană preoteasă, așa e povestea! Râsetele copiilor deveniseră obraznice. Blândul nostru înger și-a pierdut cumpătul. A inundat-o furia cumplită, înecându-i toate frumoasele sale zâmbete. Ochii i s-au încețoșat și, mașinal, a
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
-și răsucească bietele globuri oculare spre aceeași porțiune a tavanului, unde nu se afla nimic, de altfel, Aurora scoase o singură hârtie pe care o privi vreme de un minut fără să scoată absolut nici un sunet. - Acum încep să citesc! miorlăi ea ascuțit, cu o voce cum nu mai auzisem. - Asta face parte din text? întrebă Maro impertinent. - Nu, nu, guiță ea. Voiam să zic că de-abia acum urmează să citesc. Adică acum încep. - Aha, rosti el, luminat, făcându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
A fost multă hrană, așa-i? Nouă ne-ați lăsat copacii și lalelele. Cum să înghițim noi așa ceva? - Că parcă o fi rău pentru voi, ce au? Sunt bune și acestea. Atunci Cap de Pisică se înfurie și începu să miorlăie ca o pisică. Și toți balaurii care ajunseseră mai târziu se repeziră spre cei care veniseră înainte, ținându-i isonul. Primii veniți erau obosiți, sătui și deranjați de larma ce se auzea din burțile lor. Se mișcară greu, pregătindu-se
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
februarie 2014 Toate Articolele Autorului Domnul șoarece zis Ronț, Roade-ntruna: cronț, cronț, cronț, Dintr-un cerc de cașcaval Cucerit de la rival; Dar de-atâta ronțăit, Cercul s-a-njumătățit. L-a aflat mâța cea creață Și cu laba mi-l înhață, Miorlăindu-i jucăuș: - Mai mănâncă de acuș! Focul arde fâl, fâl, fâl, Apa curge gâl, gâl, gâl, Vântul suflă vâj, vâj, vâj, Mâța vine pâș, pâș, pâș. Dovleac mic și dolofan, Te-a pus buna pe divan, Ți-a făcut ochi
FRĂMÂNTĂRI DE LIMBĂ de ADRIANA NEACŞU în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364110_a_365439]
-
că pot să continui. Eu însă nu beau, și i-am spus lui E[ugen] că alcoolul e diabolic, că atâta vreme cât o să bea nu va putea ieși din infern [ ... ]. E[ugen] telefonează taman la miezul nopții de la Zurich. Plânge, suspină, miorlăie aproape, îmi spune c-a băut în cursul serii o sticlă de whisky, că e în pragul sinuciderii, că-i e frică [ ... ]. Îl implor să nu mai bea, să plece din Elveția și să se interneze într-o clinică la
EUGÉNE IONESCO, ÎNTRE OROAREA DE A TRĂI ŞI OROAREA DE A MURI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367268_a_368597]
-
Autor: Valeriu Cercel Publicat în: Ediția nr. 1243 din 27 mai 2014 Toate Articolele Autorului Câți dintre voi nu ați dori, la vârsta mea, tânăr bunic, Să fiți din nou și azi copii, să nu vă pese de nimic? Să miorlăiți când vreți ceva, pe jos chiar să vă tăvăliți, Și cât ar fi viața de grea, pe tavă toate să primiți: De la păpică, jucării, iar când apar acei sticleți, La țoale șic de la butic, nu mai vorbesc de marafeți, Și-
1 IUNIE de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350472_a_351801]