1,916 matches
-
această buclă se scurge ficțiunea în locul realității și al biografiei e greu de spus. în primul rând poate din cauză că Japonia din Cinci nori colorați pe cerul de răsărit îmi apare drept o ficțiune seducătoare, un construct sau un simulacru având mirajul vrăjitoresc al documentării și al cunoașterii acestei lumi "străine" chiar din miezul ei. în al doilea rând datorită realității virtuale care, în carte, subzistă oricărei realități obișnuite, personajele construindu-și propriile versiuni de realitate, conform cu modelele lor afective și mintale
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
Nu există nici o concurență. Și asta de șaizeci de ediții... Dincolo de bani, mulți, aiuritor de mulți din perspectiva mea, dincolo de politică și politici culturale, de strategii, dincolo de miză, jocuri, accente și interese, dincolo de nume, personalități, evenimente, simpatii și antipatii, dincolo de mirajul sudului Franței, de boarea lavandei, de căldură, dincolo de tensiuni și interese locale sau naționale, un singur cuvînt este întruna pe buzele, în mințile și sufletele tuturor: TEATRU. Festivalul acesta început de Jean Vilar - care n-a intuit, nici el, ce
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
1947-1971 Paul Puaux: 1971-1979 Bernard Faivre d'Arcier: 1980-1984 Alain Crombecque: 1985-1992 Bernard Faivre d'Arcier: 1993-2003 Hortense Archambault și Vincent Baudriller: din 2004 Fiecare a continuat tradiția și a înnoit-o. Fiecare a avut o contribuție esențială la întreținerea mirajului. Fiecare și-a asociat numele cu invitarea unor mari artiști. Fiecare s-a însoțit cu un mare regizor care a adus suflu nou, experiențe, modalități de a vedea lumea, viața și teatrul, polemici, dialog, tensiune. Fiecare a inventat forme de
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
mai bine, ca un corpus solid închegat și organic, teatrul lui Iorga, în marginile încăpătoare a vreo cincisprezece drame (ceea ce e considerabil). Restul imens, oricâte parțiale ecouri prelungi ar avea, nu constituie decât eșafodajul impresionant al acestui corpus dramaturgic, sau mirajul în neîntreruptă dispersiune al unei personalități". E o judecată critică severă și surprinzătoare, dar care nu are alți adepți decât I. Negoițescu. Opera lui Nicolae Iorga mi se pare mai rezistentă în latura sa de proză artistică, oscilând între înclinațiile
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
cea premergătoare săvîrșirii răului), fie ca reciprocitate în virtutea căreia greșeala primește o reacție pe măsură, dreptatea aceasta rămîne un simplu deziderat. Este idealul pe care îl purtăm în fața ochilor din nevoia de a nu ne pierde iluziile despre viață. E mirajul moral iscat de instinctul spontan al reciprocității umane, un instinct care, neputînd să-și găsească satisfacția în această lume, proiectează dreptatea în cealaltă lume, lumea de apoi. E compensația prin care putem să supraviețuim psihic într-o lume în care
Capcanele dreptății by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10518_a_11843]
-
Jobul de stewardesa atrage că un magnet. Mirajul de a lucra că stewardesa nu s-a pierdut în timp, o dată cu accesul facil în aviație, ba mai mult, mii de persoane își încearcă norocul la recrutările din țara noastră. Iar recrutările s-au înmulțit simțitor în ultimii 2 ani
Locuri De Munca Stewardesa [Corola-blog/BlogPost/94448_a_95740]
-
641 de vizite. Cei care au accesat târgul de carieră Angajatori de TOP Virtual, provin din orașe precum: București, Iași, Cluj-Napoca, Timișoara, Brașov, Ploiești, Constantă, Pitești, Craiova, Oradea. Citește tot... Cum ajungi stewardesa Jobul de stewardesa atrage că un magnet. Mirajul de a lucra că stewardesa nu s-a pierdut în timp, o dată cu accesul facil în aviație, ba mai mult, mii de persoane își încearcă norocul la recrutările din țara noastră. Iar recrutările s-au înmulțit simțitor în ultimii 2 ani
Locuri De Munca Iasi [Corola-blog/BlogPost/94401_a_95693]
-
Jobul de stewardesa atrage că un magnet. Mirajul de a lucra că stewardesa nu s-a pierdut în timp, o dată cu accesul facil în aviație, ba mai mult, mii de persoane își încearcă norocul la recrutările din țara noastră. Iar recrutările s-au înmulțit simțitor în ultimii 2 ani
Cum ajungi stewardesa [Corola-blog/BlogPost/94436_a_95728]
-
nu face decît să mă ambiționeze și mai tare. Îi văd, înainte, tenișii. Și, pornind din teniși, gleznele. Si, pornind din glezne, pulpele. Bagă, bagă, îi zic, lui, trupului. Lui, hoitului. Și hoitul bagă. Și porumbul sună, sună prelung, ca mirajul în capul unui nebun. Poate chiar în capul meu. Sună, sună, păpușoiule, îi zic. În Ardeal este alintat cucuruz. Cu vorba aia lungă, cîntată, a ardelenilor. Dup-dup, se aud pașii ei. Dupăie. Alintă pămîntul cu picioarele ei. Îl face
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
văpaia soarelui meridional, care transfigurează totul, făcîndu-l să pară altfel decît este: "Omul din Midi nu minte, se înșală. El nu spune întotdeauna adevărul, dar crede că-l spune... Minciuna lui nu-i o minciună, ci-i un fel de miraj...". împins de la spate de un zvon stîrnit în oraș, Tartarin se decide să plece în Africa. Nu înainte, nota bene, de a fi studiat cu atenție bibliografia aferentă: memorialele lui Mungo Park și René Caillé, ale lui Livingstone și Henri
Epistolă către Odobescu (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8031_a_9356]
-
Ea străbătea grădina). Luminozitatea intensă alcătuiește un atribut al inocenței primare: „Bîntuie lumina și nu mai pot vedea/ decît în pace decît în bucurie/ cu nevinovăție” (Discurs despre apoteoză). Sub unghiul viziunii, avem a face cu detritusurile încă dulci, purtînd mirajul începuturilor absolute, ale unui Paradis: „Îndoliat de fluturi/ un lac// albastrul aplecat/ într-o fîntînă// un echivoc de coapsă și măr dulce/ cu lăcomia apei/ cu lăcomia inimii în valve/ cu lăcomia viermelui în fructe/ cu lăcomia golului în cîntec
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
R.L. Stevenson, Oscar Wilde, H.G. Wells sau Mark Twain încearcă, în fond, să se opună unei catastrofe generale a Umanității - înlesnite de Știință, “Prometeul dezlănțuit”! - tocmai pentru ca proiectul uman să nu “evadeze” - definitiv - din Natură... După ce au cochetat - fantasmal - cu “mirajele” Științei, ca niște ucenici vrăjitori ai alchimiilor industriale, aceste personaje “de Cultură” se luptă - la propriu - cu demonii dezlănțuiți de aceeași Cultură pentru a salva Lumea! Este “morala” - nesperată și neprețuită - pe care ne-o face cadou acest fals blockbuster
Clubul personajelor dispărute by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13245_a_14570]
-
evident, un loc sigur al rătăcirii și al perdiției. În pofida acestui fapt, Münchenul nu este pentru Camil Ressu decît un oraș de tranzit și locul în care va descoperi, în chiar mediul academic pe care se străduiește să-l frecventeze, mirajul Parisului. O dată ajuns la Paris, se înscrie, evident, la Academia Julian și frecventează vreme de șapte ani atelierul lui Jean Paul Laurens unde îi are colegi pe J.A.Steriadi, E. Stoenescu, S. Mutzner etc. Profesor admirat și iubit de
Camil Ressu - 125 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12095_a_13420]
-
eții. Siluetele lor, golite de substanță, trec amenințătoare prin paginile de literatură și prin piețele publice, apostrofînd școlari. Scriindu-și, adică, poezia lor cu apostrof, diminuată, incompletă, insuficientă. Dar, vor afla cei care apucă pe culoarul somnului, ca-ntr-un miraj, dintr-un motto, că: "Se pare că pentru noi existau trenurile nupțiale, compartimentele tapisate cu flori, valizele călătorilor înțesate de fluturi. Se pare că pentru noi exista crispata violență a podurilor care își apărau apele, o, dragostea mea neîntreruptă." Există
Carte pentru doi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12108_a_13433]
-
Alexandru Con Jumătate de secol poezia românească s-a scris pe zidurile închisorilor. în loc de ferestre. Ea deschidea condamnaților perspectiva mirifică a mirajelor nețărmurite, libertatea paradisiacă a reveriilor impenitente. Literatura s-a transformat pentru acea vreme într-un ritual al evadării din timpul profan și strivitor al istoriei. O poezie de sorginte concentraționară, deci a negării realului, a refugiului în imaginar și în
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/12608_a_13933]
-
iconoclaste, în special în ceea ce privește logodna cuvântului cu sunetul (3 Imagini după F. Garcia Lorca; 3 Lieduri pe versuri de Apollinaire; Refractio poesis). Dar mai ales când a decis să se ia la trântă cu lumea muzicală occidentală, ademenit fiind de mirajul neatârnării și slobozeniei așa cum se vedea el prin ferestrele zăbrelite de la București. A avut chiar forța, după emigrare, să-și ia un doctorat în estetică la Universitatea Paris 1, urmând mai multe stagii de perfecționare, unul în muzica asistată de
Foc fără fum by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12707_a_14032]
-
impură, dar prin eliminarea tipurilor reprobabile ce o populează (versatilul nedemn, "lipsit de buna-cuviință în acest moment pentru ca în celălalt să-ți sărute mîinile", sau cel ce nu este decît "un simplu dezaxat"), tînărul se oprește la insul "ademenit de mirajul singularizării", adică la sine însuși. Provincialul interiorizat se vede nevoit a evada din concret, căci acesta îi dă simțămîntul "unei monotonii insuportabile", al recunoașterii "unei limitări personale organice". Adică al unei înfrîngeri. Compensator, un atare individ idealizează violent, utopic: "Orice
Despre Nae Ionescu și Cioran (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12423_a_13748]
-
impură, dar prin eliminarea tipurilor reprobabile ce o populează (versatilul nedemn, "lipsit de buna-cuviință în acest moment pentru ca în celălalt să-ți sărute mîinile", sau cel ce nu este decît "un simplu dezaxat"), tînărul se oprește la insul "ademenit de mirajul singularizării", adică la sine însuși. Provincialul interiorizat se vede nevoit a evada din concret, căci acesta îi dă simțămîntul "unei monotonii insuportabile", al recunoașterii "unei limitări personale organice". Adică al unei înfrîngeri. Compensator, un atare individ idealizează violent, utopic: "Orice
Întoarcerea poetei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12424_a_13749]
-
să observ că eram dezamăgită și-mi storceam, conștiincioasă, revelații." Un capriciu, poate, de tînără cititoare, nesemnificativ, de n-ar ține în el sucul amărui al autocriticilor de mai tîrziu. E începutul, în adolescența împărțită între discuțiile din familie și mirajul Străzii Mari a unui tîrg, al jocului de-a que sais-je?. Un șotron șui la care, orice-ai face, tot calci linia de cretă. Preferințe neclare, pofte înfrînate cu o anume maturitate sastisită se încîlcesc într-un ghem de drumuri
Navetă cu metronom by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11538_a_12863]
-
Avea vreo cinci cofetării,/ Trăgea cu pușca de salon,/ Fuma numai țigări de foi,/ Stătea pe canapele moi,/ Mînca betel și ananas/ Și nu-i mai ajungeai la nas.../ La o plimbare cît de mică/ El, hopa în elicopter!" (§ 27). Mirajul raiului pe pămînt eclipsează pe de-a întregul scopul inițial al călătoriei, transformarea lăuntrică a pelerinului de odinioară ajuns personaj cu stare reflectă fidel și simptomatic acest lucru: însuși poetul remarcă o ,schimbare de caracter" a eroului său în această
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
Neagu? Întrebările îmi amintesc de unele similare adresate poeziei barbiene. Mai precis: caută Paul Neagu să-și traducă într-o altă limbă căutările plastice? Aventura lecturii devine o probă de rezistență la inefabilele capcane ale poetului, capabil să-ți ofere mirajul cosmicității unui fir de praf. Și călătoria nu-i deloc confortabilă, căci materia este asaltată, zdruncinată, iar noi trecem razant pe lîngă pragul apocalipsului. Cine dorește să-l înțeleagă pe sculptorul Paul Neagu, ar trebui să-i citească poezia, aș
Artistul lumilor multiple by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11708_a_13033]
-
platitudinii lor, stilul ar fi ridicat aceste proze, dar, cu tot limbajul său plastic, Dumitru Ungureanu nu are finețea cerută. Nici atunci când vizează grotescul, scriitorul nu e mai inspirat. Trecută de prima tinerețe, Paulina nu-l mai poate seduce cu mirajul trupului pe bărbatul mai tânăr decât ea. Pielea gâtului ei e "ca o coajă de stejar urinată de câini". Orice efect ar fi vizat autorul, comparația rămâne o expresie grosolană și atât. Ar fi putut găsi altceva și ne-ar
Cum se dezbracă o femeie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11716_a_13041]
-
mai veche, căci toți diariștii autohtoni de la Milescu se trag. Interesant este că, o dată cu trecerea timpului, se observă o vizibilă culturalizare a formei. Pe la 1930, Eliade mai putea să descopere fascinat, aidoma călătorilor din secolul romantic (Golescu, Alecsandri, Filimon & Co.), mirajul unei culturi străine. Nu și autorii contemporani: mai ales în a doua jumătate a secolului (la Eugen Simion sau Gabriela Melinescu, de pildă), obiectul jurnalului de călătorie încetează să mai fie confruntarea dintre culturi, ci aceea dintre imaginile prefabricate ale
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
de mare energie, dar și în cel al ștergerii aparente a granițelor dintre imaginar și real (pe urmele mai îndepărtate ale idealiștilor romantici germani), ca efect al acestei dezlănțuiri "totale". Visînd (violent) cu ochii deschiși, poetul încearcă a transfera realului mirajele sale precum acei pictori ca Dali sau Magritte care îmbinau perspectiva suprarealistă cu o minuție tehnică realistă: "mi-e foame ronțăi arbori mi-e sete beau dîmbovița mi-e frig mă-nvelesc cu surîsul monei-lisa/ mi-e somn dorm în
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
grupurilor minoritare - etnice, sexuale, confesionale, politice, intelectuale - cu majoritatea decidantă". Asamblarea e atît de meșteșugită, încît nu-ți dai seama unde ajungi de la un paragraf la altul, de la o frază la alta. Insinuat în demonstrație, jocul îi chezășuiește tensiunea imprevizibilului, mirajul surprizei. Totuși miza se dovedește de cele mai multe ori de factură moralistă, cu atît mai atracțioasă cu cît obiectului i se dau ocoluri degajate, impenitente în aspectul lor facețios, de către un plin de grație arlechin al speculației care nu acuză, nu
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]