413 matches
-
mare veselie când mă vede, râde așa de comic și se suie pe mine. Cu aceasta termin. Sărutări de mâini lui madame Herscovitz și lui madame Roman. Te sărut și la revedere, Mateiu Însemnările lui Mateiu I. Caragiale din această misivă, deloc comune sau comode, vin să întregească fragmentarele sale note zilnice publicate de Perpessicius, încă din anul 1936, și reeditate în 2001, cu substanțiale completări și note, de istoricul literar Barbu Cioculescu. în calitate de șef de cabinet al ministrului Alexandru Bădărău
Contribuții la biografia lui Mateiu I. Caragiale by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/11840_a_13165]
-
juristul și profesorul Constantin Disescu, ministrul de la Culte și Instrucție și dramaturgul Emil Nicolau, omologul său de la acest departament. Dorința de a deveni posesorul Ordinului Coroana României i se va împlini mult mai târziu și tot datorită unor intervenții decisive. Misiva lui Mateiu I. Caragiale evocă o lume și o mentalitate românească, de la începutul secolului trecut, izbitor de asemănătoare cu cea de astăzi.
Contribuții la biografia lui Mateiu I. Caragiale by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/11840_a_13165]
-
au contribuit cu nimic la cunoașterea, înțelegerea și situarea operei lui Gib I. Mihăescu, din punct de vedere estetic, într-un topos ce i se cuvine și pe care cei doi cercetători literari încă nu l-au găsit. Și acum misiva, necunoscută, trimisă redactorilor de la revista Flamura (1922-1928), în care se consemnează întâia și ultima colaborare a lui Gib. I. Mihăescu în paginile publicației craiovene. Să precizez, încă de la început, că e vorba de publicarea piesei Am ucis păcatul, care, în urma
O scrisoare necunscută a lui Gib. I Mihăescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/12378_a_13703]
-
va numi Pavilionul cu umbre și care, în 1928, cu prilejul reprezentării pe scena Teatrului Național din București, îi va aduce un răsunător și binemeritat succes ca dramaturg. Rolul principal a fost încredințat artistei Maria Ventura, societară a Comediei Franceze. Misiva, pe care o transcriu aici integral, conține informații de toată însemnătatea.
O scrisoare necunscută a lui Gib. I Mihăescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/12378_a_13703]
-
deschideri spre istoria literară. Cele trei ample tomuri, Europa, Asia, America... Corespondență A-Z, București, Editura Humanitas, 1999-2004, conțin un impresionant număr de epistole trimise, în răstimpul 1923-1986, celor mai diverse și, totodată, importante personalități. Lectura, sistematică și atentă, a misivelor lui Mircea Eliade procură satisfacții de ordin intelectual, iar autorul lor evită, cu strășnicie, locul comun sau derizoriul. Fiecare scrisoare surprinde prin informațiile pe care le conține, prin nararea unui eveniment, prin evocarea unui segment biografic sau prin sugestiile, observațiile
Noi contribuții la bibliografia lui Mircea Eliade by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/10788_a_12113]
-
merita, ea singură, un studiu (sau, cel putin, un interviu întreg). Oricum, în ^99, noi avem altă perspectivă decât a marelui poet, asupra lumii/vremii sale... Să-i dăm crezare lui Ion Barbu însuși, ce-i declară, într-o patetica misiva, Ninei Cassian, în ^47, cum că 1940 e rezultatul unei "ore slabe"? Dar, prin însăși mistica-i fervoare, poemul pare-a fi, din contră, rodul unui ceas de-a binelea astral: Germania (hitlerista) era la apogeu; iar poetul nostru, din
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
ceară,/ că luna are lăzi de zestre// Țarina e un cer mirabil:/ ea are pivniti și bordele/ și subterane paralele// Va scriu din lumi extraterestre:/ că luna are lăzi de zestre/ și sîni de ceară./ Aleluia,/ dinspre Pogor spre Cetățuia..." (Misiva po(d)goreană). Alteori e fantomatic dionisiaca: "Prietenii vin și se duc./ Unul bea vin, altul soarbe ceai alpin,/ celălalt gusta din toate cîte puțin// Umbrele se ridică în zori din țarina/ mîna de mînă -/una respira, alta inspiră, cealaltă
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
de Rougemont. Vlad așează pe ascuns scrisoarea la locul ei pentru a nu întrerupe corespondență. El interceptează ulterior și alte scrisori și constată că toate aparțin Cărei, astfel încât tinde să creadă că se află într-o situație legitimă când citește misivele. Necunoscută i se adresează, poate chiar LUI. Considerațiile eseistice în legătură cu Heloise și cu abatele Abélard sunt completate cu comentarii de o remarcabilă finețe asupra Scrisorilor portugheze ale Marianei Alcoforado, pe care unii exegeți le atribuie unui bărbat: "Era autorul Scrisorilor
UN EXEGET AL FANTASMELOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17872_a_19197]
-
pe toate în vrac. Când lumea a râs la lectura scrisorii cu pricina, când efectul a fost ratat, întorcându-se ca bumerang, s-ar mai putea reproșa președintelui Constantinescu aceasta că, în cadrul funcției sale, n-a împiedicat elaborarea și autotrimiterea misivei. De ce nu? O simplă sugestie, de pildă, pentru dl Cristoiu. Rămâne că, de ce apare dl Emil Constantinescu mai împovărat de vini și neîmpliniri, cu atât mai pasabil urmează dl Iliescu. Nu este tocmai o strategie eroică, dar trebuie ținut seama
În căutarea compasiunii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17207_a_18532]
-
să ne ridicăm cărțile, să ne plîngem amicii terciuiți și să ne bocim orașul". Cînd, în aprilie 1978, dl Ion Simuț i-a trimis o ediție Agârbiceanu, prefațată de d-sa, Paul Georgescu i-a răspuns a multumire, notînd, în misivă, gînduri și opinii interesante despre proza lui Agârbiceanu, Sadoveanu, Hogaș. În următoarea scrisoare, a treia, datată 5 iulie 1978, cum interlocutorul absolvise facultatea și dorea să se rostuiască (dar avea puține șanse) la Cluj, Paul Georgescu notează: "a fi intelectual
Paul Georgescu epistolier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17230_a_18555]
-
de pe culmile disperării, editate de Ion Vartic, reeditate de curând de Alex. Condeescu în colecția bibliofilă a Muzeului Literaturii Române). Din nefericire, scriitorul, mort la 20 iunie 1995, dar bolnav deja de câțiva ani, n-a mai apucat să recitească misivele, considerate pierdute. Marele său regret se datora, așa cum menționa în eseul pomenit mai sus, nu atât valorii intrinseci a scrisorilor, cât faptului că în acele scrisori s-ar fi putut descoperi, așa cum era la 26 de ani, în momentul, sosirii
O parteneră de corespondență a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16666_a_17991]
-
doar și poate un clasic al nostru, cu o mare putere de construcție în roman, cu o sobrietate stilistică impresionantă, cu un dar de a scrie captivant." Impresionat de aceste referințe, Gheorghiu-Dej dă un deznodămînt favorabil și dintr-o altă misivă a soției lui Rebreanu aflăm că solicita o audiență "pentru a-mi exprima personal călduroasele mulțumiri în legătură cu generosul Dvs. gest de ocrotire a familiei mele". Audiența, ne spun editorii într-o paranteză, i-a fost acordată. * Dacă Fany Rebreanu încerca
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16691_a_18016]
-
devotamentul, nici recunoștința. V-aș face rugămintea ca la întoarcerea mea acasă să mă primiți un sfert de oră pentru obținerea, pe care o sper, a unei binevoitoare soluții a cîtorva dificultăți personale minore." " Dificultatea personală" era - aflăm din următoarele misive, trimise după întoarcerea acasă - numirea ginerelui său în postul de lector la Clinica II Chirurgicală de la Spitalul de Urgență. Arghezi se știa ferm în grațiile lui Dej, din moment ce putea să formuleze și pretenții: "v-aș ruga să dați dispoziții ca
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16691_a_18016]
-
deplină mulțumire sufletească. La mulți ani, scumpe tovarășe Nicolae Ceaușescu". Cadoul i-a plăcut probabil mai puțin "mult ilustrului" decît portretele și statuile ce-l reprezentau, așa că a fost trimis la Arhivele Statului. * O mare surpriză a fost pentru Cronicar misiva sobră adresată de George Ivașcu lui Ceaușescu la 27 septembrie 1980, în care fostul nostru director cerea să fie eliberat de la conducerea României literare, unde se afla de nouă ani: "N-aș fi, însă, sincer dacă n-aș menționa că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16691_a_18016]
-
promisă, vârtos scuturând/ zaruri prin mlaștini (!) la ședintele ASPRO./ Iar Bogdan Lefter, milos, se face că plouă.", "La Oradea, Ioan Moldovan se scarpină-n barbă...", "Adrian Dinu Rachieru din buzunarul vestonului/ scoate o laternă de hârtie", "Alexandru Cistelecan întorcea o misivă pe dos..." Toate aceste ipostazieri nu au în spatele lor nici o miză și rămân simple aluzii exploatate expeditiv; poetul încearcă să fie optzecist dar nostalgia unui discurs liric străbătut de mari teme culturale și de efuziuni sentimentale îl face să eșueze
Un pretins optzecist by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16841_a_18166]
-
acea memorabilă descindere într-un univers care nu putea fi alfel decît șocant diferit de lumea sa, Berlin le-a notat în cel puțin două lungi eseuri care au fost date publicării la scurtă vreme după întoarcere, dar și cîteva misive cu caracter mai personal. Una dintre ele a apărut pentru prima oară cu doar cîteva săptămîni în urmă, în revista Times Literary Supplement. Reflecțiile lui Berlin privind societatea rusească la momentul acela, amestecul de sentimente de după război-confuzia, tristețea dar și
Isaiah Berlin în Rusia sovietică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16263_a_17588]
-
prin excelență, este mesagerul unui rege pe lîngă alt rege. Cei doi sînt dușmani de moarte, iar scrisoarea e menită să rănească. însă îi poate fi fatală și ambasadorului, conștient că drumul e ticsit de vînători de capete și de misive. Spre a se salva anticipat de toți și toate, Chicot deschide scrisoarea, o învață pe de rost, o distruge fără urmă, iar apoi traduce textul în latină. Odată ajuns la destinație, îl va recita, ca papagalul, pretinzînd că e doar
Scrisorile primejdioase by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11940_a_13265]
-
a cărei strofă finală sună astfel: „Nu am prieten niciun om, / Teascunzi, prietenia ta o caut./ Din crengile înaltului tău pom / Ajută-mă să tai un flaut.” Pe catedră se așternuseră multe bilete cu întrebări venite din sală. Ajuns la misiva lui Vulpescu, poetul Griviței Roșii s-a mărginit să spună: „Cineva a transcris o bucată din volumul Cleștar. O poate reciti acolo.” I se va fi părut, cine știe, o provocare? Dar Vulpescu n-a evitat, puțin mai tirziu, să
Tinerețea lui Vulpescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2579_a_3904]
-
unui automobil staționat lângă semafor. A fost un moment de destindere. De ce? Românul este inventiv. Iată ce scria, printre altele, pe afișul improvizat: „... confecționez haine din pielea clientului sau a mea”. Cum nu e politicos să las fără răspuns o misivă primită de la un „profesor octogenar”, abordez scrisoarea sa, inspirat de oferta generoasă a anunțului de pe geamul mașinii. Așadar, domnule T. B.Ș., vă ofer un răspuns construit „cu pielea clientului”. Precizez că citatele extrase din scrisoarea domnului profesor respectă ad-literam
„Confecţionez haine din pielea clientului…” [Corola-blog/BlogPost/93072_a_94364]
-
capitală) cu chirie: într-un sordid, ca Arnotenii, sau într-un, precum primii doi, cvasi-princiar provizorat; având, mai toți, vocația distrugerii de sine, dând pradă flăcărilor, piromani ce sunt, nu doar hârțoage compromițătoare (la Mateiu, "hârtiile încurcă"!), dar și nevinovate misive părintești, portrete de familie și, mai cu seamă, scrieri de o viață, ca unii bântuiți de gândul de-a nu lăsa nicio amprentă, nicio urmă, precum în crimele "perfecte", și regizându-și, cu minuție și cu un soi de rece
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
dă la iveală uneori pagini ce surprind prin expresivitate, prin caracterul efectiv literar al conțintului, ce ne ridică simțitor deasupra valorii cognitive, documentare. Să mai amintesc savuroasele scrisori ale tânărului Kogălniceanu către "babaca", numeroasele epistole-jurnal ale lui Al. Odobescu, unele misive ce concurează cu Momente și schițe ale lui Caragiale, scrisorile lui Duiliu Zamfirescu, multe mustind de literatură, cele care au condus la însăși definiția criticului de la "Sburătorul"? Cum asemenea texte se confundă, spuneam, cu jurnalul, să zăbovim o clipă asupra
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
a mai arătat tot Profirița, cum o alintau prietenii familiei - îl iubea și prețuia pe Topârceanu pentru inteligența, talentul și distincția lui care vădea o mare delicatețe sufletească. Și i-a păstrat mereu aceste sentimente, cum ne putem convinge din misivele aflate acum în păstrarea Cabinetului de manuscrise al Bibliotecii Academiei Române. Aflat, de pildă, la Paris, Conu Mihai n-a întârziat să-i scrie, pe o carte poștală ilustrată: Paris Luni, 4 iulie '924 Te salut cu prietenie și dragoste, dintr-
Sadoveanu și Topârceanu by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/7763_a_9088]
-
Anton (= Aurel Martin, directorul Editurii Minerva) la 2 aprilie 1976. Am publicat această amplă scrisoare - cu planul ediției din Opera omnia în cel de-al doilea volum de Corespondență - Europa, Asia, America. Editura Humanitas, 2004, pp. 228-231. Identică e și misiva din 28 aprilie 1977 (pp. 142-43) cu xeroxul inclus de mine în primul volum Europa, Asia, America, 1999, p. 133. într-o notă de subsol, ofeream amănunte intruvabile în arhiva Securității: "Scrisoarea de față este un răspuns la o scrisoare
Mircea Eliade în arhiva Securității - Noi date, certitudini și inexactități by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/7790_a_9115]
-
din țară, a fost înființată. „Federația Română de Futbol”, deși recunoștea existența ca profesionistă a echipei timișorene, nu-i permitea, însă, participarea în campionatul național. Abia pe 31 octombrie, la Comisia Districtuală de Fotbal din Piața Sf. Gheorghe sosește o misivă și dr. Lazăr, cu autorizația în mână, vine la terenul de antrenament al ripensiștilor: „Dragii mei băieți, de azi încolo suntem autorizați, suntem afiliați, deci de azi existăm și ne putem prezenta în fața publicului! Ostilitatea începutului De la Viena fuseseră aduse
Agenda2005-50-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284495_a_285824]
-
ale acestui popor atât de urgisit în toate timpurile. Se știe că Artur Gorovei a manifestat un interes special pentru literatura epistolară, atât de necesară în acele vremuri, iar din vasta sa colecție s-au publicat 1 , selectiv, doar câteva misive provenite de la oameni de litere și cercetători români și străini. Însă pentru elaborarea unei temeinice monografii a lui Artur Gorovei este necesară cunoașterea integrală a epistolelor acestuia trimise confraților săi de aici și din Europa. Revelatoare prin conținut și stil
Un cărturar autentic – Artur Gorovei by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2675_a_4000]