38 matches
-
destin"9". Preluând sugestii cu privire la onomastica eliadescă, lucrarea de față își propune o analiză (selectivă) a numelor/mituri nominale în cele trei etape ale creației literare eliadești: de militant al supranaturalului (1936-1940), de "simplu om care crede" (1953-1966) și de mistagog care nu mai crede, perioadă care începe din 1968 și în care își construiește și propovăduiește conștient mituri, "cu valoare și eficacitate funcționale, nu numai esențiale"10. "Examinarea" lumii prozei lui Eliade din perspectiva numelor purtătoare de mit, a conținuturilor
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
omise de un cititor neatent, "motiv pentru care lectura inocentă, nesimbolică, sugerată chiar de către autor, nu e cea mai recomandabilă dintre toate abordările posibile"58. I.P. Culianu îl numește pe Eliade unul dintre "cei mai mari făuritori de mituri", "un mistagog", un criptograf care "prezidează alcătuirea unui mesaj cifrat, destinat a nu fi niciodată înțeles de cititor". Afirmația discipolului despre irecognoscibilitatea miracolului (care "îmbracă cele mai nesemnificative aparențe. Precum piatra (lapis) alchimiștilor, e aurul care zace în noroi, este ceva vilis
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
literare" a lui Eliade și cele "trei etape pe drumul vieții": una de "militant al supranaturalului" (1936-1940), a doua de "simplu om care crede" (1953-1966) și ultima în care Eliade construiește și propovăduiește propriile mituri, "cu valoare și eficacitate funcțională": "mistagog, da, dar care nu mai crede în mituri", perioadă care începe în 1968184. La o distribuire cronologică a prozei eliadești, observăm că proze ca Un om mare (febr. 1945), Douăsprezece mii de capete de vită (dec. 1952) rămân în afara vreunei
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nu mai prejos decât colegul său moldovlah, de puturoasă amintire, socotise că trebuie mutați pensionarii, cu tot cu orașele lor de reședință, la țară, ca să se realizeze mari economii la consumul de combustibil importat. Acum... putrezește în cimitirul Ghencea mai repejor decât mistagogul său de la Kremlin. A ieși din viața latrinoasă, din magna cloaca Valachorum, din căcat, serait-ce possible? A quoi bon quitter Coasta Boacii? Șerban Foarță a glosat undeva întrebarea cioraniană, conchizând că nu i s-ar putea substitui decât ceastalaltă interogație
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu mă vede din pricina unei asemenea povești. Era o fată de vis, naufra giată pe ulițele Bucureștiului de acum aproape treizeci de ani și o adoptasem sufletește câțiva prieteni din redacția Ideii Europene, printre care ciudatul Nemo, grafologul, astrologul și mistagogul. Într-o bună zi i-am lichidat gazda, i-am asigurat creșterea copilului dat de primărie la mahala și am Însoțit-o, cu Îndemnurile mele cuminți, până la Brăila, hotărât s-o las În gară, unde plângeam amândoi, deși aveam treizeci și trei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
diverse vârste, mai talentați sau mai puțin talentați, și mai erau grupări și găști În care se adunau câțiva scriitori tineri și mai puțin tineri, unii din ei foarte Înzestrați, În jurul unui critic care filozofa. Cel mai important dintre acești mistagogi Îmbina Înzestrarea intelectuală cu mediocritatea morală, un simț de discernământ tulburător de exact față de poezia rusă modernă cu o cunoaștere fragmentară a clasicilor ruși. Grupul lui considera că nici simpla negare a bolșevismului, nici idealurile rutinate ale democrațiilor occidentale nu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
care era În stare să socotească un stat (Rusia lui Stalin, În acest caz) bun și atrăgător pentru simplul motiv că armata lui câștigase un război. Cu toate acestea, la Începutul anilor treizeci, prăpastia naționalistă era doar vag percepută și mistagogii trăiau Încă emoția unei poziții suspendate, instabile. Erau ciudat de conservatori În atitudinea lor față de literatură; pentru ei, pe primul loc era mântuirea sufletului, apoi urma tămâierea reciprocă și pe ultimul loc era arta. Privirea retrospectivă de azi consemnează surprinzătorul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
se pot compara cu poeziile din volumul lui Lira cea grea, dar din nefericire pentru celebritatea lui, franchețea absolută cu care și-a exprimat antipatiile i-a atras câțiva dușmani redutabili În cele mai influente cercuri de critici. Nu toți mistagogii erau ca Alioșa lui Dostoievski, mai erau printre ei câțiva Smerdiakovi În grup și poezia lui Hodașievici era ignorată cu meticulozitatea unui jucător de tenis cu un serviciu neiertător. Un alt scriitor independent era Ivan Bunin. Am preferat Întotdeauna versurile
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
stârnit În mod constant un interes viu și cam morbid din partea criticilor. În aceeași măsură În care publiciștii marxiști din anii optzeci din vechea Rusie ar fi demascat lipsa lui de preocupare față de structura economică a societății, În mod similar, mistagogii literaturii emigrației au deplâns lipsa lui de intuiție religioasă și de preocupări morale. La el totul era sortit să ofenseze convențiile rusești și Îndeosebi acel simț rusesc al etichetei, pe care, un american, de pildă, Îl jignește atât de periculos
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
nouă, dar impusă acut În momentul actual al “sfîrșitului criticii literare” canonizante. Cititorul, pentru a fi readus spre ficțiune, trebuie convins că participă sau la balul divinității de semn pozitiv ori negativ, sau la balul istoriei. Scriitorul se reconvertește În mistagog sau profet, ori, naufragiază Împreună cu minuscul său echipaj. Din punct de vedere estetic, romanul este mediocru, sub valoarea Particulelor. Substanța ideologică, bogată, se activează la maximum, În așa hal Încît exigențele convențiilor narative sînt adesea abandonate pentru a-i face
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
erau dealtfel înrudite atât formal cât și prin concepțiile eshatologice. De multe ori, cercetătorilor le este greu să facă o distincție clară între ritualurile orfice și misterele dionisiace. Astfel, orficul este condus în lumea de apoi de "bacchoi" (entuziaști) și mistagogi. Chiar imnurile eleusine aduse zeiței Demetra, datate în a doua jumătate a secolului V î.Hr. (terminus post quem), erau atribuite lui Orfeu. Cultul se pare că nu era unitar în Grecia, ci varia geografic, în funcție de diversele influențe ale tracilor, fenicienlor
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
roman Teodosiu I. În filosofie, orfismul a influențat Școala pitagoreică și pe Platon, acesta din urmă acordând sufletului ca instanță etică un loc central în gândirea sa. Platon preia însă foarte selectiv elemente orifce în dialogurile sale, considerând bunăoară viziunile mistagogilor de orice gen drept primitive datorită caracterului lor aparent pragmatic. Religia orficilor preia în mare parte temele cosmogonice ale mitologiei grecești, dar consideră, spre deosebire de aceasta, trupul drept o "temniță" a sufletului. Orfismul se bazează pe credința în metempsihoză și în
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
Amfipolis. Referirile tragediei la misterele orfice și la grupurile de adepți ai regelui fac probabilă existența unui cult inițiatic asemănător sau chiar identic cu orfismul în Amfipolis. Menționarea lui Orfeu în "Rhesus" ca aliat al Persefonei în rolul său de mistagog și nu în cel de cântăreț care a fermecat întregul infern denotă o schimbare de paradigmă cu privire la eroul legendar, care se produce în decursul secolelor V și IV î.Hr. Extinderea zonei de influență a atenienilor pe teritoriul tracilor făcuse necesară
Rhesus (mitologie) () [Corola-website/Science/304417_a_305746]