66 matches
-
este reprezentată de cele 23 de cateheze, precedate de o procateheză, fiind rostite în Ierusalim și anume: primele optsprezece au fost rostite în biserica de pe Golgota (Martyrium), la care autorul face neîncetat aluzie , iar ultimele cinci (numite de obicei cateheze mistagogice) au fost ținute în biserica Sfintei Învieri (Anastasis). Iar alții spun că ultimele două cateheze din prima serie a celor optsprezece au fost rostite în biserica Sfinților Apostoli, iar Catehezele Mistagogice, nu au fost rostite chiar în biserica Învierii, ci
Catehezele mistagogice ale lui Chiril al Ierusalimului () [Corola-website/Science/333520_a_334849]
-
neîncetat aluzie , iar ultimele cinci (numite de obicei cateheze mistagogice) au fost ținute în biserica Sfintei Învieri (Anastasis). Iar alții spun că ultimele două cateheze din prima serie a celor optsprezece au fost rostite în biserica Sfinților Apostoli, iar Catehezele Mistagogice, nu au fost rostite chiar în biserica Învierii, ci în biserica Sfintei Cruci, în apropiere de mormântul Mântuitorului, un de se afla biserica Sfintei Învieri. Interesant este faptul că Sf. Chiril nu a scris aceste cateheze, ci doar rostite, ele
Catehezele mistagogice ale lui Chiril al Ierusalimului () [Corola-website/Science/333520_a_334849]
-
Interesant este faptul că Sf. Chiril nu a scris aceste cateheze, ci doar rostite, ele fiind stenografiate de către auditori. Data rostirii catehezelor este anul 348 sau 350, în postul păresimilor (primele optsprezece) și în săptămâna luminată (ultimele cinci sau catehezele mistagogice). Catehezele XIX-XXIII sunt numite cateheze mistagogice. Ele au scopul să inițieze pe cei nou-botezați în cunoașterea Sfintelor Taine pe care le primiseră, ținând seama că ele nu puteau fi cunoscute de către cei încă nebotezați, ci numai de cei deja botezați
Catehezele mistagogice ale lui Chiril al Ierusalimului () [Corola-website/Science/333520_a_334849]
-
nu a scris aceste cateheze, ci doar rostite, ele fiind stenografiate de către auditori. Data rostirii catehezelor este anul 348 sau 350, în postul păresimilor (primele optsprezece) și în săptămâna luminată (ultimele cinci sau catehezele mistagogice). Catehezele XIX-XXIII sunt numite cateheze mistagogice. Ele au scopul să inițieze pe cei nou-botezați în cunoașterea Sfintelor Taine pe care le primiseră, ținând seama că ele nu puteau fi cunoscute de către cei încă nebotezați, ci numai de cei deja botezați. Prima din aceste cinci cateheze tratează
Catehezele mistagogice ale lui Chiril al Ierusalimului () [Corola-website/Science/333520_a_334849]
-
de către cei încă nebotezați, ci numai de cei deja botezați. Prima din aceste cinci cateheze tratează despre ceremoniile preliminare Tainei Botezului (adică lepădările de diavol și mărturisirea credinței în Iisus Hristos), care aveau loc în pridvorul baptiseriului. Cateheza a doua mistagogică tratează despre săvârșirea Tainei Botezului. Cateheza a treia mistagogică, tratează despre Taina Sfântului Mir. Cateheza a patra mistagogică, despre prezența reală a Domnului în Euharistie. Iar ultima cateheză (a cincea) mistagigică, despre Sfânta Împărtășanie și schema sumară a liturghiei credincioșilor
Catehezele mistagogice ale lui Chiril al Ierusalimului () [Corola-website/Science/333520_a_334849]
-
botezați. Prima din aceste cinci cateheze tratează despre ceremoniile preliminare Tainei Botezului (adică lepădările de diavol și mărturisirea credinței în Iisus Hristos), care aveau loc în pridvorul baptiseriului. Cateheza a doua mistagogică tratează despre săvârșirea Tainei Botezului. Cateheza a treia mistagogică, tratează despre Taina Sfântului Mir. Cateheza a patra mistagogică, despre prezența reală a Domnului în Euharistie. Iar ultima cateheză (a cincea) mistagigică, despre Sfânta Împărtășanie și schema sumară a liturghiei credincioșilor cu explicarea ei. 1.Taina Sfântului Botez 1.1
Catehezele mistagogice ale lui Chiril al Ierusalimului () [Corola-website/Science/333520_a_334849]
-
preliminare Tainei Botezului (adică lepădările de diavol și mărturisirea credinței în Iisus Hristos), care aveau loc în pridvorul baptiseriului. Cateheza a doua mistagogică tratează despre săvârșirea Tainei Botezului. Cateheza a treia mistagogică, tratează despre Taina Sfântului Mir. Cateheza a patra mistagogică, despre prezența reală a Domnului în Euharistie. Iar ultima cateheză (a cincea) mistagigică, despre Sfânta Împărtășanie și schema sumară a liturghiei credincioșilor cu explicarea ei. 1.Taina Sfântului Botez 1.1 Condițiile pentru primirea botezului 1.2 Necesitaea Botezului și
Catehezele mistagogice ale lui Chiril al Ierusalimului () [Corola-website/Science/333520_a_334849]
-
a elementelor de "camuflaj" ale mistagogiei sale literare, fiind concepută ca o "ilustrare a câtorva posibilități de a propovădui mesajul "orfic", de a scruta impactul lui asupra lumii, ca și contactul mesagerului cu structurile societății umane"523. Nuvela dezvăluie tehnica mistagogică a lui Eliade, mitul fiind "o funcție a decalajului" (tip de exegeză care se aplică aproape în întregime prozei lui Eliade de după 1966). Culianu făcea observația că era vorba de mitul pe care Eliade îl creează, nu de cel pe
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Catehezele Sfântului Chiril al Ierusalimului și în părțile ce privesc pe luminați din Sfânta Liturghie a Sfântului Grigorie Dialogul. Din cele 23 de Cateheze, Sfântul Chiril al Ierusalimului adresează 18 catehumenilor care se pregătesc spre luminare, iar celelalte 5 cateheze mistagogice, noilor botezați. În liturghia darurilor mai înainte sfințite a Sfântului Grigorie Dialogul, după rugăciunea cererii stăruitoare, se spune: „Preotul desface sfântul antimis, după rânduială, în timp ce diaconul sau preotul spune utrenia: Rugați-vă cei chemați, Domnului”. Urmează rugăciunea pentru cei chemați
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
psalmodiază mantrele În pusee respiratorii de isihasm combinat cu incantațiile de minaret. Însuși turnul din care emite fata de Împărat se poate asocia modelului islamic, muezinic de unde hogea cheamă incantatoriu pe suplicanți. Poemul Luceafărul poate fi citit și În cheie mistagogică prima strofă fiind aceea În care astrul Îi cere Tatălui ceresc să părăsească firmamentul pentru a se cununa cu o pămînteancă. Dar Tatălui i-a ajuns o jertfă consumată cristic prin mandat și atunci Îi refuză fiului răzvrătit descensiunea. Tatăl
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
nu mai dorește dezamăgirea nu mai vrea să arunce În lume o nictanee jertfelnică, Îi refuză acestui fiu răzvrătit epicleză, invocarea duhului sfînt și devine apofatic. Discursul de aducere Înainte, discursul prosphoratic Îl lansează Cătălina, iar acest discurs urmează scenariul mistagogic creștin: to Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. miron hrisma - cred doamne și mărturisesc - marana tha-vino doamne Isuse, ție Îți aduc acum pe cel ce este, și cel ce vine ca bună mireasmă,și care include pe cînd, și pe cum
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
mistic, se structurează pe aspectul dogmatic al cultului, iar doctrină comunică trăirea Adevărului experiat de Părinții Bisericii. Începând din secolul al IV-lea, Părinții Bisericii identifică taina mântuirii cu substanța Tainelor, ceea ce explică denominația lucrării Sfântului Chiril al Ierusalimului, Cateheză mistagogică sau cea de Mistagogie a Sfântului Maxim Mărturisitorul ori cea de Teologie mistică a lui Dionisie Pseudo-Areopagitul. Viața mistică devine viață creștină de îndată ce se manifestă ca trăire a iubirii lui Dumnezeu care atinge ființa umană și de care aceasta trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
mii de bătrâni, are acum bani să sponsorizeze ficțiunile mitologice ale lui Ion Druță. Iar ex-prim-ministrul Andrei Sangheli, alungat din post printr-un strivitor vot de blam al populației, va fi, alături de prozator, principalul artizan al acestor construcții de cult mistagogic și religios, la care basarabenii, atâția câți vor mai rămâne în viață, vor veni să se reculeagă. În presa de la Chișinău s-a strecurat ideea că această „înfățișare” televizată a lui Ion Druță a fost de fapt o pledoarie pro
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
ei Cuvântul întrupat al lui Dumnezeu. Această Revelație păstrează intacte „proprietățile” evenimentului pascal al Învierii Domnului 1. Crezul și dogmele Bisericii își propun să zugrăvească dinamica acestui proces de recunoaștere a Revelației. Adevărul lui Hristos este unul personal, prin urmare mistagogic. El nu se învață cu o metodă sigură, așa cum se deprind regulile de bază ale aritmeticii. Mai degrabă, învățăm acest Adevăr așa cum urcăm un munte 1, așa cum deprindem un meșteșug sau cum ne însușim o limbă străină. Încercările sunt repetate
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Duhul adevăratei cunoașteri. De aceea, același apostol îi avertiza pe aceiași corinteni: „De ați avea zeci de mii de învățători în Hristos, totuși nu aveți mulți părinți” (1Cor. 4,15). Darul discernământuluitc "Darul discernământului" Pentru că este vorba despre transmiterea conținutului mistagogic - tainic, dar nu secret - al unui Adevăr personal, iar nu despre predarea în ștafetă a unor dosare colectând propoziții teologice inerte, tradiția joacă un rol crucial în viața Bisericii 1. Într-un sens apofatic, Adevărul ipostatic al tradiției este inarticulat
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
moartea fără regrete față de curiozitățile, îndoielile și întrebările lumii, mintea teologului primește darul învierii și al înălțării la înțelesuri și cunoașteri nemaiauzite, când Duhul se roagă întru dânsul „cu suspine negrăite” (Rom. 8,26). Acesta este sensul profund al inițierii mistagogice într-o tradiție purtătoare de Duh. Fără această inițiere în tainele Revelației, Crezul și dogmele Ortodoxiei nu capătă sens. Atunci teologia se varsă „într-o baltă fără semnificație în care este posibil orice, dar nimic cu adevărat nou și profund
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
unei biografii intelectuale exemplare 2. Scrisă la Oxford între anii 1979-1981, cartea a pregătit, într-un fel, convertirea autorului la Ortodoxie. Mai mult, o anticipase, prin gestul unei chemări. El rostește adevărul veșniciei prin cuvintele veacului. Acest volum tematizează dimensiunea mistagogică a teologiei sau, în alte cuvinte, despre constituția teologică a tainei care hrănește legământul veșnic între Dumnezeu și umanitate. Paginile sale ascund multe surprize - și e greu ca surprizele născute să nu devină sminteli în cadrul referențial al ortodoxismului scolastic. Deslușirea
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
eșafodajul, folosind armele adversarului, adoptând logica progresistă a raționalității moderne. Deslușirea Tainei este un volum care clarifică presupozițiile antropologice ale Iluminismului, care au desfigurat învățământul teologic din sute de Academii apusene sau răsăritene. Finalitatea acestui proces de distorsionare a sensului mistagogic al teologiei a fost consemnată în anul 1906 de Pavel Florenski, care declama cu exasperare aproape nietzscheană: „În zilele noastre sistemul de învățământ religios a primit cea mai grea lovitură ce poate fi adusă unei valori spirituale - și-a pierdut
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a judecății Cuvântului, interpretul trebuie să accepte afilierea la Trupul mistic al Bisericii. Este concluzia asumată și de autorul Deslușirii Tainei. Într-o admirabilă logică hermeneutică dusă până la capăt, discursul profesorului Andrew Louth a primit confirmarea finală prin asumarea vocației mistagogice a preoției într-o tradiție fidelă deopotrivă catolicității și ortodoxiei. Viguroasa apologie filozofică în favoarea tradiției ecleziale și a recuperării adevărului narativ și liturgic al teologiei se încheia cu o pledoarie sobră în favoarea „trăirii tainei” prin consumarea misterului euharistic al Liturghiei
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
criteriile apartenenței la trupul Bisericii, în care diferența sexuală, etnică sau culturală este întotdeauna secundară. Structura ierarhică a Bisericii are o dimensiune în primul rând simbolică și o funcție spirituală. Vocația episcopului, a preotului sau a diaconului este prin excelență mistagogică. Slujitorii altarului își împrumută atributele cinului laicilor 1. Conceptul augustinian al „cetății divine” nu este autarhic, așa cum era cazul polis-ului grec. Biserica trăiește prin emanația energiilor personale ale fiecărui suflet mântuit. Omul reconciliat cu Dumnezeu devine o „silabă poetică
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Cf. ibidem, 249d. Cf. Léon Robin, Platon, p. 74. Foarte bun textul lui Cristian Bădiliță, „Cunoașterea «erotică»”, în Platonopolis sau Împăcarea cu filozofia, Ed. Polirom, Iași, 1999, pp. 101-109. Citez: „Natura filozofiei este inspirația temperată, iar practica ei este erotismul mistagogic” (p. 102). Cf. Phaidros, 251d-252b. Vezi și Francis F. Peters, Termenii filozofiei grecești, Ed. Humanitas, București, 1993, p. 100. Și dacă tot se sublimează ceva în theia mania, apoi aceasta este chiar activitatea pur sexuală. Pentru că Platon știe că este
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de credință este coloana vertebrală a catehezei. Pe de altă parte, cateheza este legată de contextul baptismal și, prin aceasta, de ideea fundamentală a inițierii creștine. Este vorba de o inițiere care se desfășoară în trei direcții: doctrinară, simbolică și mistagogică (predarea Simbolului de credință). Spațiul nu ne permite să prezentăm nici măcar pe scurt un istoric al tradiției catehetice. Este suficient să spunem că cele douăzeci și patru de cateheze ale lui Chiril marchează un moment de vârf al genului, alături de scrierile din
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
botez, oare când le vom mai desăvârși?”. În întreaga săptămână a Patimilor, cei botezați participau la o altă serie de cateheze, consacrate explicării tainelor botezului și euharistiei. S‑au păstrat sub numele lui Chiril cinci omilii de acest gen, numite „mistagogice” pe care însă critica modernă înclină să le atribuie mai curând discipolului și succesorului său, Ioan. Acestea nu prezintă interes direct pentru subiectul de care ne ocupăm. „Catehezele Sfântului Chiril formează un întreg doctrinar care vădește intenția de a transmite
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
preliminare (1‑5); a patra reprezintă o sinteză a Crezului; III. explanatio simboli (6‑18); fiecare articol al Crezului este explicat în detaliu, prin raportarea permanentă la un anumite pasaj scripturistic. Această secțiune formează nucleul catehezelor lui Chiril; IV. catehezele mistagogice (19‑23), rostite imediat după botez, în Săptămâna Mare. În 384, anul cel mai probabil în care au fost rostite catehezele, Chiril nu era încă episcop. Maxim, grav bolnav, va delega această misiune importantă discipolului său apropiat, arătând încrederea pe
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
să se compromită în anacolutele unei etici resentimentare. În absența rugăciunii și a slujirii, Evanghelia se afișează electoral, teologia e mărunțită gazetărește, iar canoanele ecleziastice trec drept fabrică de anateme. De aceea, nu este niciodată de prisos să afirmi sensul mistagogic al tradiției Bisericii, de la începuturile sale până astăzi. Ce înseamnă aceasta? Pe scurt, creștinismul - care, mai presus de orice, reprezintă o cultură a inimii - se învață altfel decât matematica, astronomia sau literatura universală. Morfologic, pot exista asemănări. Pentru a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]