66 matches
-
se deschid spre același infinit dumnezeiesc și se scaldă în lumina Lui iubitoare fără să se contopească întreolaltă și cu El”. Printre Sfinții Părinți care au mai scris despre acest lucru se găsește Sfântul Marcu Ascetul, care în limbajul său mistagogic, compară sufletul cu o cetate, templul Ierusalimului, inima cu Sfânta Sfintelor, iar simțurile omului drept curtea templului: „Cetatea este dreaptă socoteala întru Iisus Hristos, care este plină de lumină. Când aceasta chivernisește cu evlavie și după lege lucrurile, viețuiește în
DESPRE RAPORTUL ŞI RELAŢIA DINTRE OM ŞI BISERICĂ ÎN GÂNDIREA ŞI VIZIUNEA MISTAGOGICĂ ORTODOXĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342599_a_343928]
-
Sunt Sfinți Părinți care vorbesc despre această predare lui Iisus Hristos către ei, cât și de predarea lor lui Iisus Hristos, precum Sfântul Simeon Noul Teolog și alți Sfinți Părinți. Sfântul Maxim descrie pe om ca pe o Biserică mistică, mistagogică: „Prin trup iradiază ca printr-un naos, partea făptuitoare a sufletului în împlinirea poruncilor prin înțelepciune practică; prin suflet aduce ca printr-un ierateion lui Dumnezeu, folosindu-se de rațiune în cunoașterea naturală, sensurile desprinse din simțuri, după ce a depărtat
DESPRE RAPORTUL ŞI RELAŢIA DINTRE OM ŞI BISERICĂ ÎN GÂNDIREA ŞI VIZIUNEA MISTAGOGICĂ ORTODOXĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342599_a_343928]
-
această invitație permanentă adresată omului, de a se uni cu Iisus Hristos în Sfânta Euharistie, acesta nu trebuie să vină oricum, ci într-o stare de jertfă, chiar și a gândurilor sale. De aceea, Sfinții Părinți au realizat anumite analize mistagogice ale Sfintei Liturghii, însă doar cu o anumită raportare la om și la modul în care acesta trebuie să-și asume viața Bisericii. Această recapitulare în om a Bisericii stă în strânsă legătură cu Liturghia comunității și cu jertfa interioară
DESPRE RAPORTUL ŞI RELAŢIA DINTRE OM ŞI BISERICĂ ÎN GÂNDIREA ŞI VIZIUNEA MISTAGOGICĂ ORTODOXĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342599_a_343928]
-
Dumitru Stăniloae „Liturghia, urcuș spre Dumnezeu și poartă a cerului”, în revista „Mitropolia Banatului”, an XXXI (1981), nr. 1-3 Dr. Stelian Gomboș https://steliangombos.wordpress.com/ Referință Bibliografică: Despre raportul și relația dintre om și Biserică în gândirea și viziunea mistagogică ortodoxă... / Stelian Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1987, Anul VI, 09 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Stelian Gomboș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
DESPRE RAPORTUL ŞI RELAŢIA DINTRE OM ŞI BISERICĂ ÎN GÂNDIREA ŞI VIZIUNEA MISTAGOGICĂ ORTODOXĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342599_a_343928]
-
165 [19] Sfântul Iustin Martirul, Apologia I, cap. 65, traducere în limba română de Pr. Prof. Olimp Căciulă, în colecția PSB, vol.II, Apologeți de limbă greacă, București, 1980, pag. 70 [20] Sfântul Chiril al Ierusalimului, Cateheza a V - a mistagogică, traducere în lumba română de Pr. Prof. Dumitru Fecioru, în colecția „Cateheze”, E.I.B.M.B.O.R., București, 2003, pag. 361 [21] Arhim. Dr. Vasile Miron, Op. cit., pag. 180 [22] Ibidem, pag. 181 [23] Simeon Stoica, Liturghia creștină din sec. al II
DESPRE EPICLEZA EUHARISTICĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372272_a_373601]
-
Cf. ibidem, 249d. Cf. Léon Robin, Platon, p. 74. Foarte bun textul lui Cristian Bădiliță, „Cunoașterea «erotică»”, în Platonopolis sau Împăcarea cu filozofia, Ed. Polirom, Iași, 1999, pp. 101-109. Citez: „Natura filozofiei este inspirația temperată, iar practica ei este erotismul mistagogic” (p. 102). Cf. Phaidros, 251d-252b. Vezi și Francis F. Peters, Termenii filozofiei grecești, Ed. Humanitas, București, 1993, p. 100. Și dacă tot se sublimează ceva în theia mania, apoi aceasta este chiar activitatea pur sexuală. Pentru că Platon știe că este
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de credință este coloana vertebrală a catehezei. Pe de altă parte, cateheza este legată de contextul baptismal și, prin aceasta, de ideea fundamentală a inițierii creștine. Este vorba de o inițiere care se desfășoară în trei direcții: doctrinară, simbolică și mistagogică (predarea Simbolului de credință). Spațiul nu ne permite să prezentăm nici măcar pe scurt un istoric al tradiției catehetice. Este suficient să spunem că cele douăzeci și patru de cateheze ale lui Chiril marchează un moment de vârf al genului, alături de scrierile din
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
botez, oare când le vom mai desăvârși?”. În întreaga săptămână a Patimilor, cei botezați participau la o altă serie de cateheze, consacrate explicării tainelor botezului și euharistiei. S‑au păstrat sub numele lui Chiril cinci omilii de acest gen, numite „mistagogice” pe care însă critica modernă înclină să le atribuie mai curând discipolului și succesorului său, Ioan. Acestea nu prezintă interes direct pentru subiectul de care ne ocupăm. „Catehezele Sfântului Chiril formează un întreg doctrinar care vădește intenția de a transmite
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
preliminare (1‑5); a patra reprezintă o sinteză a Crezului; III. explanatio simboli (6‑18); fiecare articol al Crezului este explicat în detaliu, prin raportarea permanentă la un anumite pasaj scripturistic. Această secțiune formează nucleul catehezelor lui Chiril; IV. catehezele mistagogice (19‑23), rostite imediat după botez, în Săptămâna Mare. În 384, anul cel mai probabil în care au fost rostite catehezele, Chiril nu era încă episcop. Maxim, grav bolnav, va delega această misiune importantă discipolului său apropiat, arătând încrederea pe
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
să se compromită în anacolutele unei etici resentimentare. În absența rugăciunii și a slujirii, Evanghelia se afișează electoral, teologia e mărunțită gazetărește, iar canoanele ecleziastice trec drept fabrică de anateme. De aceea, nu este niciodată de prisos să afirmi sensul mistagogic al tradiției Bisericii, de la începuturile sale până astăzi. Ce înseamnă aceasta? Pe scurt, creștinismul - care, mai presus de orice, reprezintă o cultură a inimii - se învață altfel decât matematica, astronomia sau literatura universală. Morfologic, pot exista asemănări. Pentru a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
o pedagogie „verticală”. Numai astfel păstorii ei ar putea vorbi nestingherit lumii, oferind familiilor creștine șansa unei catehizări de tip liturgic, cu rigoare teologică, inteligență culturală și bun-simț artistic. O Biserică ce înțelege sensul euharistic al cunoașterii duhovnicești, precum și dimensiunea mistagogică a oricărei apartenențe individuale la Trupul lui Hristos, nu poate întârzia redescoperirea catehumenatului. În sfârșit, într-un context politic marcat de supremația liberalismului, Biserica Ortodoxă - prin cler și popor - nu mai poate cere asistența necondiționată a statului. Dilema educației secularetc
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
să mai fie templul sau mănăstirea și devine, prin excelență, universitatea. Imaginea structurilor adânci ale lumii se modifică, subiectul epistemic se transformă (din ascet în savant), iar locul de înmagazinare se comută din planul tradiției orale (cu un important conținut mistagogic) în planul bibliotecii exoterice. Se produce așadar, în termenii istoricului științei Ludwick Fleck (1896-1961), o ruptură atât la nivelul Denkstil, cât și în planul numit Denkkollectiv 3. Scolastica și patristica sunt categorii justificate de un consens stilistic și o omogenitate
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Cine nu va primi împărăția lui Dumnezeu ca un prunc nu va intra în ea” (Luca 18, 17). Asceza decizieitc " Asceza deciziei" Limbajul concret al autorului trădează un interes practic. Bătrânul duhovnic vrea să retrezească curiozitatea creștinilor pentru complexitatea parcursului mistagogic asumat la botez. Nu este întreaga noastră viață o încercare de restaurare a demnităților pierdute de primul om? Începuturile repatrierii sunt pavate de frică și afectele satelite: angoasă nedeterminată, melancolii recesive, anxietăți difuze, fobii imaginare. Pentru început, în forul nostrul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a lui Iisus. Dezgustul de lume și pregustarea unei bucurii veșnice îi face pe cei atenți la chemarea Domnului să părăsească văile secate ale deșertăciunii pentru o viață ascunsă și necunoscută. Arhimandritul Emilianos descrie treptele vieții monastice în cadența lor mistagogică. Parcursul ascendent al vieții fiecărui creștin cunoaște în monahism o pantă mult mai abruptă. Întreaga strădanie a monahului este de a recâștiga harul botezului și curăția desăvârșită a celor care s-au unit cu Hristos ca într-o nuntă. Nunta
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
faptul de a elogia, sincer și fără cazne, taina iubirii conjugale. Arhimandritul Emilianos reia în ultimele pagini ale acestui volum patetica pledoarie a Sfântului Ioan Gură de Aur în favoarea dimensiunii sacramentale a dragostei dintre bărbat și femeie. Autorul tălmăcește sensul mistagogic - nu doar etic - al căsătoriei. Creștinii trăiesc această taină ca pe „o comuniune, o unire, un elan ca să-l am și pe altul împreună cu mine”, „un drum cu sens unic”. Ca și monahismul, „elanul eshatologic” al cuplului oamenilor căsătoriți reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
între limitele textualității scripturistice și imaginația necenzurată a interpretului 1. În primul caz, tâlcuitorul se lasă „născut prin Cuvântul adevărului” (Iacov 1, 18) și va fi astfel inițiat în geografia simbolică a Scripturii. În al doilea caz, exegetul refuză excursia mistagogică și descoperă „infinitul rău” al suprafeței 2; interpretarea sa nu mai are nici reguli gramaticale (fixate prin liturghie), nici reguli sintactice (exprimate în dogme). În fața celui dintâi, Scriptura își dă Cuvântul. Pentru scepticul plin de îndrăzneală, „Înțelepciunea cea de multe
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
merge pe urmele lui Nichifor Crainic, dar fructifică și Îndelungile legături cu autorii Filocaliei. Cât privește Spiritualitate și comuniune..., cu toate că această carte ne trimite și la unele lucrări anterioare (Braniște, Vintilescu sau Schmemann), perspectiva ecleziologică În care Stăniloae recitește mesajul mistagogic al Părinților Îi este absolut propriu (perspectiva „personalismului comunitar”). Uneori el comite ancronisme, dintre care cele mai semnificative au fost remarcate de către Andrew Louth, Într-un articol din 2002. Este vorba, mai Întâi, de schema celor trei funcții ale lui
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
omenească, pe care el le-ar putea simți în acele momente. Acțiunea sa se fundamentează pe însăși prezența lui Dumnezeu, care lucrează prin persoana confesorului. Acest fapt îl determină pe confesor ca mai întâi el însuși să ducă o viață „mistagogică”, în care el să parcurgă primul drumul pe care ulterior îl va indica penitenților. Doar astfel, el va avea capacitatea de „a-l lua” pe penitent și de „a-l introduce” într-un spațiu sacru, unde acesta să îl poată
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
ei Cuvântul întrupat al lui Dumnezeu. Această Revelație păstrează intacte „proprietățile” evenimentului pascal al Învierii Domnului 1. Crezul și dogmele Bisericii își propun să zugrăvească dinamica acestui proces de recunoaștere a Revelației. Adevărul lui Hristos este unul personal, prin urmare mistagogic. El nu se învață cu o metodă sigură, așa cum se deprind regulile de bază ale aritmeticii. Mai degrabă, învățăm acest Adevăr așa cum urcăm un munte 1, așa cum deprindem un meșteșug sau cum ne însușim o limbă străină. Încercările sunt repetate
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Duhul adevăratei cunoașteri. De aceea, același apostol îi avertiza pe aceiași corinteni: „De ați avea zeci de mii de învățători în Hristos, totuși nu aveți mulți părinți” (1Cor. 4,15). Darul discernământuluitc "Darul discernământului" Pentru că este vorba despre transmiterea conținutului mistagogic - tainic, dar nu secret - al unui Adevăr personal, iar nu despre predarea în ștafetă a unor dosare colectând propoziții teologice inerte, tradiția joacă un rol crucial în viața Bisericii 1. Într-un sens apofatic, Adevărul ipostatic al tradiției este inarticulat
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
moartea fără regrete față de curiozitățile, îndoielile și întrebările lumii, mintea teologului primește darul învierii și al înălțării la înțelesuri și cunoașteri nemaiauzite, când Duhul se roagă întru dânsul „cu suspine negrăite” (Rom. 8,26). Acesta este sensul profund al inițierii mistagogice într-o tradiție purtătoare de Duh. Fără această inițiere în tainele Revelației, Crezul și dogmele Ortodoxiei nu capătă sens. Atunci teologia se varsă „într-o baltă fără semnificație în care este posibil orice, dar nimic cu adevărat nou și profund
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
unei biografii intelectuale exemplare 2. Scrisă la Oxford între anii 1979-1981, cartea a pregătit, într-un fel, convertirea autorului la Ortodoxie. Mai mult, o anticipase, prin gestul unei chemări. El rostește adevărul veșniciei prin cuvintele veacului. Acest volum tematizează dimensiunea mistagogică a teologiei sau, în alte cuvinte, despre constituția teologică a tainei care hrănește legământul veșnic între Dumnezeu și umanitate. Paginile sale ascund multe surprize - și e greu ca surprizele născute să nu devină sminteli în cadrul referențial al ortodoxismului scolastic. Deslușirea
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
eșafodajul, folosind armele adversarului, adoptând logica progresistă a raționalității moderne. Deslușirea Tainei este un volum care clarifică presupozițiile antropologice ale Iluminismului, care au desfigurat învățământul teologic din sute de Academii apusene sau răsăritene. Finalitatea acestui proces de distorsionare a sensului mistagogic al teologiei a fost consemnată în anul 1906 de Pavel Florenski, care declama cu exasperare aproape nietzscheană: „În zilele noastre sistemul de învățământ religios a primit cea mai grea lovitură ce poate fi adusă unei valori spirituale - și-a pierdut
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a judecății Cuvântului, interpretul trebuie să accepte afilierea la Trupul mistic al Bisericii. Este concluzia asumată și de autorul Deslușirii Tainei. Într-o admirabilă logică hermeneutică dusă până la capăt, discursul profesorului Andrew Louth a primit confirmarea finală prin asumarea vocației mistagogice a preoției într-o tradiție fidelă deopotrivă catolicității și ortodoxiei. Viguroasa apologie filozofică în favoarea tradiției ecleziale și a recuperării adevărului narativ și liturgic al teologiei se încheia cu o pledoarie sobră în favoarea „trăirii tainei” prin consumarea misterului euharistic al Liturghiei
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
criteriile apartenenței la trupul Bisericii, în care diferența sexuală, etnică sau culturală este întotdeauna secundară. Structura ierarhică a Bisericii are o dimensiune în primul rând simbolică și o funcție spirituală. Vocația episcopului, a preotului sau a diaconului este prin excelență mistagogică. Slujitorii altarului își împrumută atributele cinului laicilor 1. Conceptul augustinian al „cetății divine” nu este autarhic, așa cum era cazul polis-ului grec. Biserica trăiește prin emanația energiilor personale ale fiecărui suflet mântuit. Omul reconciliat cu Dumnezeu devine o „silabă poetică
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]