81 matches
-
Și atunci, strigătul devine râs histrionic. E un joc la puterea a doua, căci Cioran se preface că joacă un rol, dar, prefăcându-se, el chiar îl joacă. În aceste condiții, cui să-i fie frică de Cioran?! Fie și mistificat, nihilismul lui (să-l numim anarhism?!) e întemeietor pentru ceilalți. De altfel, e întemeietor înainte de toate pentru sine. Oricum, nu numai anonimii care veneau să-i ceară sfaturi în legătură cu sinuciderea plecau înseninați, dar și un Beckett, care, după ce citește Demiurgul
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
o scuză oarecare?! Cioran însuși recunoaște: „Greșesc fără îndoială gândind așa. Dar acest fel de a gândi îl datorez tot țării mele...” (idem). Așa încât, nu-i rămâne lui Cioran decât să convertească ura în admirație secretă, fie ea oricât de mistificată. Nu fusese chiar ura consecința unui exces de luciditate?! Oricum, se recunoaște limpede în ai săi. Iată: „Cu cât înaintez în vârstă, cu atât simt ce profunde sunt legăturile care mă leagă de origini. țara mea mă obsedează: nu mă
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
să ne abținem să evoluăm, să rămânem liberi și neterminați, să ne statornicim în ratare și să ne istovim la nesfârșit într-un extaz embrionar” (III, 23). De altfel, ce face altceva afrodiziacul decât să mistifice?! Dar, finalmente, acest altul, mistificat, devine eu însumi. Cioran se declară obsedat de „ratații Deșertului” (III, 398), acei călugări de la începutul erei noastre care, după o vreme, ar fi obosit să-l caute pe Dumnezeu. E obsedat de ei pentru că, în ei, Cioran se recunoaște
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
femeile o exercită. 84 Uneori violul este perceput mai mult ca o modalitate de răzbunare, cum se întâmplă cu cei doi tineri ce uneltesc, pe drept, împotriva avariției unui morar, în Povestirea logofătului, impietatea care se aduce femeilor fiind minimalizată, mistificată.85 Geoffrey Chaucer stabilește, în cadrul Povestirilor din Canterbury, un raport de echivalență între vocea proprie a personajelor și autoritatea pe care acestea o dețin, așa cum se confirmă din portretizarea mai multor figuri ficționale. Singura femeie cu adevărat tăcută din această
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
sonore (dacă ne gândim doar la condeiul lui Pamfil Șeicaru sau Ion Vinea, alături de cel al lui Arghezi), a fost cu mare interes urmărită de categoria cultă a populației, ca modalitate delectantă de a intra în contact cu suprafața realității (mistificată sau nu) din viața politică și culturală. Vorbim așadar de un receptor nu doar alfabetizat, în condițiile în care marea masă a populației trăia la limita ignoranței, ci și de unul apt să privească discursul cotidian ca pe un spectacol
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
mama violonistului, în funcție de știrile care vin din străinătate. Atâta timp cât presa franceză anunță succesele artistului, toți îl consideră un simbol al orașului, iar mamei i se acordă întreaga considerație. Se pregătește chiar, în urma unei farse à la Caragiale, printr-o telegramă mistificată, primirea oficială a tânărului. Când însă știrile despre succesul lui încetează să mai apară și violonistul își tot amână venirea, târgul își îndreaptă atenția spre alte subiecte, punct în care romanul s-ar fi putut încheia anodin. Dar, printr-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290605_a_291934]
-
acțiune este un al treilea obiectiv al acestui tip de sistem. Dar acest scop este dependent de alți factori și constituie un fel de armatură retorică a discursurilor propagandiste, al căror fundament conformizator se sprijină pe o cultură tradițională, cîteodată mistificată, și o memorie comună, vie și vivificată în toate felurile. Contrar raționamentului integrator al propagării, propaganda implică o schematizare voluntară, menită să declanșeze reacții pasionale, și o înțelegere dihotomică, finalizată intelectual. "Astfel, a vorbi despre psihanaliză nazistă, mistificatoare, a apropia
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
Interpretarea sociologică a impunerii modelului sistemului public de învățământ a fost aprofundată de Pierre Bourdieu (1989), care vede în aceasta reflecția unei modificări radicale a sistemului de dominație socială. În orice sistem social, legitimitatea inegalității își are sursa în înțelegerea mistificată a arbitrarului puterii și a accesului diferențiat la resurse. Consacrarea ordinii sociale a fost, în Evul Mediu european, responsabilitatea Bisericii, care interpreta autoritatea seniorilor ca inspirată de justiția divină. Școlii îi revine, în capitalismul dezvoltat, rolul de a sanctifica diviziunea
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
arene ale conflictelor ce au ca miză însușirea acestora. • Raporturile de dominație sunt susținute de capitalul simbolic - prestigiu, onoare, legitimitate. Autoritatea se menține mai degrabă prin raporturi de semnificație - violență simbolică - decât prin raporturi de forță. Violența simbolică determină acceptarea mistificată a pozițiilor sociale. Prin violență simbolică se construiește habitusul - ceea ce este structurat în percepția, gândirea și comportamentul individului - corespunzător poziției de clasă a individului. Acest fenomen poartă denumirea de reproducere socială. Habitusul este construit prin interacțiunile din familie, școală și
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
din partea unui număr impresionant de copii și părinți la forme neinstituționalizate de instrucție pare a pune serios sub semnul întrebării presupozițiile care ghidează înțelegerea învățământului din România. Când se discută despre acest fenomen, locutorii dau dovadă evidentă de o reprezentare mistificată a fenomenului, iar luările lor de poziții sunt orientate mai degrabă către reproducerea sistemului de presupoziții care susține aceste interpretări. Pozițiile exprimate la noi față de acest fenomen sunt în consecință negative: meditațiile reflectă slaba calitate a învățământului românesc, scapă controlului
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
desfășurarea logică și rece a gândirii; neliniștea personajului însă, provenind dintr-un obscur sentiment de culpă, dovedește lipsa de consistență și caracterul efemer al unui astfel de ideal. Ca și doctorul Ilea, Ilie Chindriș este, cum spune Mircea Martin, un „mistificat”: el eșuează în înțelegerea vieții pentru că vrea să înghețe mișcarea acesteia în scheme dialectice abstracte, care guvernează oamenii dictatorial, așa cum s-a întâmplat cu regimurile comuniste în genere. Jocul ideilor generale, care supun realitatea concretă unui proces universalizant și tiranic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
felul lui un personaj unic în literatura română și chiar în viața noastră publică. Un Don Quijote însoțit nu de Sancho Panza, ci de un Don Juan locvace și insațiabil, pornit să dezlege pasiunile nobile și fecunde și să îndrepte lumea mistificată, obosită, despiritualizată și stearpă. Pentru a defini exact personalitatea lui mai trebuie invocat un personaj: Saint-Just, simbolul dreptății, spiritul necruțător, omul cauzelor cinstite. Teoretic vorbind, aceste persoanje nu au cum trăi împreună. Don Quijote fuge după o himeră, Don Juan zboară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
schimbată terminologia; nu se mai vorbea despre profit (o noțiune economică specifică economiei capialiste)85, aceasta fiind înlocuită cu noțiunea de rentabilitate 86. Dacă ar fi să desprindem o concluzie în funcție de rezultatele reale (și nu din datele oficiale ale statisticilor mistificate) ale economiei socialiste, putem spune că, prin teoria sa, Marx, și în general marxiștii, au făcut un mare deserviciu "clasei muncitoare". După Revoluția rusă din 1917, ulterior transformării Rusiei într-o țară socialistă și mai apoi când țările satelit ale
Crizele economice şi ciclicitatea lor by Alexandru Berca [Corola-publishinghouse/Administrative/935_a_2443]
-
Socrate se acuză reciproc cum că și-ar bate joc unul de altul, dar nu se vede la nici unul din ei intenția minciunii, a prefăcătoriei, a disimulării. Eirōneia însemna în epoca socratică două lucruri, termenul avea două sensuri: - reprezentare intenționat mistificată, de unde și conotațiile lui negative; iar sensul acesta predomina; cine era numit eirōn nu era lăudat, ci insultat; - pur și simplu eirōneia avea înțelesul de „zeflemea”. La Platon sensurile sunt utilizate în mod alternativ cel mai adesea, și cu Socrate
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
mie! Formă fără melodie, Pur spectacol făr’ idei! De când dânsa nu-i sub soare Și puterea-mi cântătoare A perit cu moartea ei! M.I. Ellias Observați bine că, de la cea dintâi și până la ultima literă, totul este vag, absurd, rece, mistificat, fără creier și fără inimă, o adunătură de silabe sonore. Titlul Eu și ea ne face a râde din capul locului. Gablitz este un poet care n-a existat nicăieri și niciodată; inventând acest sunet nemțesc, eu avui în vedere
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
fascinantă și eternă) și "ochiul (plătit din ban) public", a cărui eficiență este o problemă a istoricilor, nu a ziariștilor și nici a celor care lucrează în formula post-revoluționară a "serviciilor". 3. Apar omisiuni privind contactele ulterioare, cu un impactul mistificat asupra montajului de cioburi de mai sus. 1971-1973 Întâlniri la ore de seară, prin parcurgerea unei porțiuni de drum comune (de la Universitate până în ce punct? cât dura traseul? ce subiecte erau abordate?). 1973-1983 Defragmentatorul (asiduu formator de luptători pe frontul
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
El înțelege ce aude și este martor la spectacolul inteligenței. Are cinismul păcălitorului și tace complice. Ironia nu se poate concepe, așadar, în afara schemei teatrale, cu protagoniști dintre spectatori : două categorii, vai! Aici se întrevede și diferența fatală între spectatorul mistificat și cel activ, adevăratul "destinatar", al treilea. În fapt, se poate spune că însăși pasivitatea (nu neaparat, mereu, naivitatea) garantează succesul ironiei. Ce ar fi plăcerea ironistului și a complicelui său fără consimțămîntul ridicol al victimei la propria-i defăimare
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
intimidați și supuși represiunii; cel mai adesea, ei sunt întorși unii împotriva altora, în condiții de încurajare a delațiunii, pe temeiul unor defecte omenești constante, cum sunt lăcomia și dorința de răzbunare. Tot ce are legătură cu aceste lumi apare mistificat și adevărul este bine păzit, căci forța sistemului concentraționar se bazează tocmai pe minciună. Imaginea care încheie romanul Primul cerc subliniază acest lucru: camioanele care transportă deținuți de pe o "insulă" pe alta poartă inscripția multilingvă "Carne" și astfel dau impresia
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
de inferioritate față de Elena Ceaușescu, această obediență fiindu-i fatală. Marele defect al al lui Nocolae Ceaușescu era acela că nu-i plăcea niciodată realitatea, complăcându-se într-un permanent laudativ. Îi plăcea să i se transmită cifre umflate, rapoarte mistificate, rupte de realitate. Îi plăcea tot ceea ce era exagerat, într-o societate în care românul era din ce in ce mai debusolat. Și totuși, Nicolae Ceaușescu iubea copiii, pe care îi numea ”florile patriei”. Înregimentarea copiilor de la vârsta de 4- ani și până la 18
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
să ne abținem să evoluăm, să rămînem liberi și neterminați, să ne statornicim în ratare și să ne istovim la nesfîrșit într-un extaz embrionar" (III, 23). De altfel, ce face altceva afrodiziacul decît să mistifice?! Dar, finalmente, acest altul, mistificat, devine eu însumi. Cioran se declară obsedat de "ratații Deșertului" (III, 398), acei călugări de la începutul erei noastre care, după o vreme, ar fi obosit să-l caute pe Dumnezeu. E obsedat de ei pentru că, în ei, Cioran se recunoaște
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
pag. 34-35). Atributul raționalist ne impune anume adevăruri pe care se cade să le spunem și altele ce se cer a fi tăcute. Cu alte cuvinte, există raporturi veritabile, legitime, în care ideile sunt imanențe ale limbajului și raporturi strîmbe, mistificate, cu limbaje sterile și idei inavuabile. Desigur, hazardul reprezintă uneori un cuvînt pe care l-a inventat ignoranța și care arată spiritelor noastre insuficiența și, din cînd în cînd, voința alterității ori, cum spunea Balzac, cel mai mare romancier al
Scrisoare deschisă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11484_a_12809]
-
Alex Goldiș Nicolae Mecu, G. Călinescu față cu totalitarismul, Editura Dacia XXI, Cluj-Napoca, 236 p. Dacă stăm să ne gândim bine, G. Călinescu e una dintre cele mai mistificate și folclorizate figuri ale literaturii române de secol XX. Sigur că, pe lângă personalitatea proteică și neverosimila forță creatoare, contextele politice au jucat un rol decisiv. O simplă retrospectivă a dezbaterilor de idei din ultima jumătate de secol poate sta mărturie
Critica de nevoie by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4857_a_6182]
-
trecere de la nimicnicia împietrită la deznădejdea activă". Trecut-au anii... e o carte care expune, cu febrilitatea și ascetismul memoriei afective, ardorile și interogațiile unei conștiințe stăpânite înainte de toate de responsabilitatea și reculegerea în fața adevărului, de-atâtea ori întinat și mistificat de convulsiile istoriei.
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
captivat de insolit, scriitorul se simte în largul său doar printre non-americani - dovadă fiind prietenii săi, nord-europeni, polonezi și evrei, față de care are o reacție de atragere-respingere. Propria sa moștenire europeană, însă (Miller fiind german de a doua generație), e mistificată, ca mai peste tot în romanele sale. De altfel, e de notorietate faptul că Miller încerca să apară ca un boem extras din imediat, un artist orb la civilizație și ordine, când - mărturiile o confirmă - vâna sa teutonică răzbătea fără
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
Gheorghe Grigurcu Pe palierul ființei artistului cuvîntului, "deopotrivă tenace și fragilă, trufașă și umilă, spontană și contrafăcută, sinceră și mistificată, candidă și perversă, inaccesibilă și dezgolită, glorioasă și ratată", după cum o adnotează, cu o nedisimulată contrarietate satisfăcută de sine, Dora Pavel, vom semnala două cazuri oarecum simetrice. Pe de o parte unul al poeziei ce absoarbe substanțele realului (firește, un
Cum scriu autorii români? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7849_a_9174]