86 matches
-
țestoasă de Christian Morgenstern. Debutul cu poezie originală se produce în 1945, în ziarul „România liberă”. La cenaclul condus de Miron Radu Paraschivescu, va face cunoștință cu Ion Barbu, care îi prețuiește talentul și îi acordă o oarecare atenție sentimentală, mitizată de scriitoare cu trecerea timpului: „El, Marele El/ m-a iubit - n-am știut, nu m-am priceput”. O scrisoare păstrată de la „Marele El” îl arată mai degrabă jenat de o relație pe care dorește să o întrerupă politicos. Iubirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
Încearcă să se reîntoarcă la viața academică, dar moare cu anatema de trădător. Fenomenul Oppenheimer reprezintă pregnant conflictul dintre "cunoaștere" și "conștiință", momentul de ruptură a coexistenței celor două spirale, fără de care activitatea cerebrală armonioasă nu poate exista. "Fenomenul Oppenheimer" mitizează tragedia Hiroshima-Nagasaki. La Nagasaki, bomba de 6,4 kg plutoniu, a ucis 74.000 de oameni, provocând o căldură de 7000 grade F, un vânt de 624 de mile pe oră, un incendiu pe o rază de 3,2 km
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
în mod tacit acțiunii are un caracter subcultural așadar, în esență, de dreapta” și 2. „Noi am fost adoptați și de instigatorii fasciști, care se amestecă cu revoluționarii verbali (verbalismul poate duce însă și la acțiune, mai ales când o mitizează), și reprezentăm o mască perfectă nu doar din punct de vedere fizic - curgerea și unduirea noastră dezordonată tind să omologheze toate fețele -, ci și din punct de vedere cultural: într-adevăr, o subcultură de Dreapta poate fi confundată foarte bine
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de mit național. De acum înainte autorul va fi preocupat de matricea și etosul popular; lirismul „se radicalizează, iar spiritul elegiac își impune o morală severă” (Eugen Simion). Următoarele volume, Zugravul anonim (1985) și Aripă sub cămașă (1989), valorifică și mitizează, prin vocabule de coloratură cronicărească, cultura și literatura națională, basmele și legendele populare. În cinstirea „zugravilor anonimi”, care au „înmoldovenit” veșniciile, precum și în păstrarea tradițiilor și a continuității spirituale, poetul, „virtuoz al unui grai de tonalitate moldavă [...] cu iz de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286636_a_287965]
-
singur pedeapsa, a cerut-o pe aceea de a fi lăsat să trăiască și de a i se plăti salariul și mese gratuite pentru tot restul vieții, în calitatea sa de binefăcător al Atenei. Dintre toate geniile Greciei Antice, Socrate mitizează relația înțelepciune/modestie. Democrit și Leucip sunt două personalități care întruchipează zenitul științelor fizicii și chimiei în secolul lui Pericle. Democrit (460-370 î.e.n.), fondatorul atomismului, este discipolul lui Leucip. Dezvoltă și sistematizează teoria atomistă, apărută în opoziție cu Școala Eleată
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
ton grav, serios, care nu admite nici o abatere, aceea că persoanele din lista „marilor patrioți și unioniști” sunt în afara oricărei critici. Acest statut privilegiat 1-au avut la început doar vreo 5-6 persoane, pe urmă, dintr-o necesitate de a mitiza, adâncă în sufletul basarabeanului, numărul lor a crescut în progresie geometrică. A început înghesuiala pentru a nimeri în lista „martirilor” cauzei naționale. Un articolaș pirpiriu publicat într-o gazetă sau, mai simplu, câteva cuvântări (strigături) la un miting îți asigurau
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
buzelor", dar și portretul psihologic și moral: caracterul său justițiar, familiaritatea cu oamenii simpli; este drept, cinstit, mânios uneori, în timp ce boierii, îmbracă, de frică, o "cămeșă de gheață". Personaj romantic, înzestrat cu calități excepționale, mare patriot, Ștefan cel Mare este mitizat, în legende. Romanul Frații Jderi este un roman istoric, o epopee, o cronică, o legendă, un poem folcloric, un roman realist, un roman de aventură, un roman de dragoste, un roman de familie, un roman social (Mariana Badea), "un roman
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
a experienței, în care meșteșugul (craft) joacă și el un rol important, "Daddy", poezia socotită centrală în opera Sylviei, poate da răspunsul cel mai clar: da, Sylvia Plath nu aruncă frânturile de experiență personală, chiar traumatice, dar sfidează, exagerează și mitizează în scopuri artistice. Sylvia, cu sprijinul mamei, evitase să își reamintească momentele triste ale copilăriei, în care figurau boala și apoi moartea tatălui atunci când fata avea doar opt ani, o atitudine normală de activare, de obicei inconștientă, a unor mecanisme
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
un istoric (prieten de-al meu din vremea studenției) m-a întrebat în ce măsură aceste excursii nu sunt un echivalent al celor realizate odinioară de comuniști la închisoarea Doftana, unde elevii erau duși cu de-a sila să vadă respectiva închisoare, mitizată de autorități. Contraargumentele mele au fost următoarele: excursiile documentare la Gherla și Sighet au fost întotdeauna opționale - s-a participat la ele numai dacă a existat dorință în acest sens; în plus, nu am stipulat ca fiind obligatoriu ca studentul
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
fiindcă nu toată lumea știe că sociologia a trebuit să fie "reabilitată", de vreme ce la un moment dat fusese excomunicată, chiar condamnată. Și poate nu toți știu, mai ales tinerii sociologi nu prea au de unde să știe că această reabilitare a fost mitizată din motive politice. Eu însumi, care ca student m-am bucurat în cea de-a doua jumătate a anilor '60 de repornirea sociologiei, am crezut mult timp că deschiderea respectivă s-a datorat congresului al IX-lea al PCR, deci
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de creare a unui cadru necesar înțelegerii a ceea ce înseamnă condiția intelectualului într-un regim politic de factură totalitară. Am urmărit, de asemenea, să creionez câteva repere interpretative pentru un necesar exercițiu de asumare a trecutului nostru recent, fără a mitiza, fără a solicita, în vreun fel, prezența vocației de erou, fără a căuta împărțirea unor vini, dar și fără a accepta că despre lașitatea intelectuală a producătorilor unor importante opere - fie acestea literare, filosofice sau de altă natură - trebuie pur
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
și evreii erau acuzați de practici similare (vezi capitolul „Infanticid ritual”). Date folclorice de această natură au făcut ca și alți etnologi să creadă că la conturarea portretului sincretic al solomonarului ar fi contribuit și „figura rabinului (cabalistului, hasidicului) evreu, mitizat În folclor” <endnote id="(312, p. 432)"/>. Pentru mentalitatea populară poloneză, cartea este un semn identitar al evreilor. Cărțile lor - cred țăranii polonezi - conțin cunoașterea tainică, accesibilă doar inițiaților. Ele sunt receptate ca niște amulete, Încărcate cu puteri magice, inclusiv
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
explicăm de ce. În primul rând, apare o decontextualizare a operei de mediul ei de emergență, adică de un timp, de un spațiu, de un mediu cultural, de receptorii ei inițiali - la limită chiar de autor (atunci când acesta este răstălmăcit sau mitizat peste măsură). O operă receptată la un moment dat apare sărăcită sub aspectul Înțelesurilor ei adânci dacă nu se ține seama de contextul ei zămislitor. Doar receptorii informați dinainte au posibilitatea de a „reface” (desigur, parțial) contextul apariției și intrării
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
se Îmbină cu misterul. Imanența relației este dublată de zările transcendentului, ce se revarsă benefic asupra a ceea ce este și va fi. Ceea ce e spus este Întărit prin nespus. Trupescul este revigorat prin poziționarea ființei cu fața către perspectiva duhovnicească. Mitizăm realități aparent banale, ridicăm la rang de simbol gesturi minore (primele atingeri, silabisirea unor stări cu grijă tăinuite, pregătirea Împreună a micului-dejun etc.). Ne descoperim cu sfială (la propriu și la figurat) unul În fața celuilalt. „Sacralizăm” cele mai intime gesticulații
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
lucruri interzise copilului și care, din acest motiv, îl fascinează peste măsură. Apropiindu-se de înțelegerea "diferenței dintre bărbați și femei", copilul își depășește un tabu și acoperă un câmp al experienței pe care, neînțelegându-l, fusese obligat să-l mitizeze. Dar interpretarea reușită a unor lucruri neînțelese nu înseamnă, pentru naratorul blecherian, înțelegerea funcționalității lor, a mecanicii sexuale, în cazul de față. Dimpotrivă, o interpretare reușită înseamnă mai degrabă adâncirea neînțelesului. Naratorul Întâmplărilor păstrează din vârsta copilăriei o capacitate de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
cotidiene e o măsură de prevedere pentru orice exponent al puterii. Orice formă de exercitare a puterii care aspiră la legitimitate, implică mitizare. Dacă demitologizarea se produce într-un orizont „echipat” cu o tehnologie specifică, mitizarea presupune o artă. Arta mitizează în sensul în care cultivă cu metodă implicitul în detrimentul explicitului. Respingând inovația în artă (pe linia exigențelor platoniciene) și, în general orice derapaj de la linia tradițională, se încearcă strategic evitarea pulverizării unei semnificații direcționate care legitimează un raport de putere
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
conferă dimensiune mitică, sacră, fenomenului, fără a-i știrbi din importanța istorică reală și care, devenind nume propriu, singularizează această tragedie. Deși pornește din realitatea clară, multe urme au fost șterse (crematorii demolate), lăsând mai mult loc imaginarului pentru a mitiza. Jacqueline Levi-Valensi explică particularitatea acestui mit: "deși nu e mit fondator, deși se referă la un caz particular irepetabil, are dimensiune universală prin faptul că nu îi privește doar pe evrei ci pe toți oamenii", aducând, alături de Hiroshima, "dovada concretă
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
partizani. 126 Ibid., p. 21. 127 Id., Biserica în involuție, p. 37. 128 Ibid., p. 32. "O arie clarificată naște printr-un soi de partenogeneză alte arii tangente care devin noile arii de ignoranță, din nou susceptibile de a fi mitizate." 129 Idem, Mit, mitogeneză, mitosferă, p. 18. 130 "Acest control, motivat de mit în viața cotidiană, este reglementat de formele juridico-religioase, începând cu sistemele generale de tabu și totem și încheindu-se cu regulile minimale ale superstițiilor, iar obiectivul principal
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
voci care au strigat „Ceaușescu și minerii”, probabil ca o formă de captatio benevolentiae față de președintele țării. Dar s-a strigat și „Lupeni ’29!”, ca un fel de legitimare a grevei din 1977 printr-o altă mișcare, greva din 1929, mitizată de comuniști. Constantin Dobre (lăcătuș la mina Paroșeni) citește doleanțele greviștilor în fața lui Ceaușescu, prezentând peste 20 de puncte revendicative legate de programul de lucru, norme, pensii, aprovizionare, locuințe, investiții (de precizat, lista cu revendicări a fost gândită și redactată
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
exilului ale cărei efecte dureroase fuseseră durabile și asta în ciuda puternicei stime de sine pe care și-o păstraseră după sosire, având o pătură de intelectuali creativi, mândri de moștenirea și de aptitudinile lor. Trecutul legat de Peninsula Iberică este mitizat și glorificat fără încetare, la acest lucru contribuind și exilul. În acest trecut se înrădăcinează de acum identitatea iudeospaniolă, experiență istorică colectivă și suferințe comune, provocate de smulgerea de pe un pământ pe care acești exilați îl considerau al lor, conform
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
integrarea diverselor caracteristici ale realității într-un tot unitar. În spațiul occidental însă, filosofi reprezentativi precum Descartes, Kant, Heidegger sau semioticieni precum Saussure au continuat să adîncească falia dintre două lumi, creînd concepte care, în viziunea unor autori contemporani, au mitizat la maximum un mod de percepere a lumii și a sensurilor sale. Printre aceștia, Jacques Derrida se remarcă prin efortul său de demascare a prejudecăților, presupozițiilor și contradicțiilor tradiției metafizice occidentale. Din punctul său de vedere, opozițiile ierarhice ce se
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
se bazează" pe sutele de cărți citite. Deh! Aici e tot mai rece, vînturile bîntuie, mă adun în casă. Dar sînt nemulțumit. Aveai dreptate cînd îmi spuneai anumite lucruri. Dar pot să aleg?! Nu pot. Nu fac decît să-mi mitizez iluziile. Numai că asta pot face și șnapanii. Îți doresc numai bine, dragul meu! În curînd iar îți voi duce dorul! Rămînem! Salutări lui Luca (Pițu n. red.)! Și lui Georg (Wellman, lector, atunci, la catedra de germană a Universității
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
experimentul liric în sine..." Aprecieri pozitive aflăm în legătură cu studiul lui Iosif Cheie Pantea, intitulat Literatură și existență (1998) în care se face un paralelism între Blaga și Eminescu, autorul beneficiind de "o solidă orientare istorico-literară, care îl ajută să nu "mitizeze", nici să nu "demitizeze" [...] pentru că are un respect aparte față de text, neîngăduindu-și nici să-i supraliciteze valoarea, nici să o subestimeze". Interes dovedește și pentru studiul comparatist al lui Ștefan Melancu, Eminescu și Novalis (1999), cel care își fundamentează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
atâtor ambiții mistificatoare. "Detractorii se ițesc în momentele tulburi și fără să vedem că antieminescianismul ar fi o linie exegetică în cultura noastră, beneficiind de continuitate, trebuie să observăm sub presiunea faptelor o îndesire a atacurilor în vremea din urmă [...]. Mitizând istoria și identificându-se cu neamul său, Eminescu displace profund "cominterniștilor mutanți", azi purtători ai steagului "corectitudinii politice"". Încheierea, reactualizând chestiunea eminescologiei ca știință, este în egală măsură o pledoarie pentru instituționalizarea (sau măcar acordarea unui credit cumva oficializat) cercetărilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cunoaște. Complexitatea dezvoltării lor a condus la nașterea taxologiei științelor . Spiralogia conceptualizează evoluția cunoașterii și conștiinței cu o "spirală". Personalitățile care construiesc "spirala" evoluției științifice (oamenii de știință) se împart în două categorii: paradigmatică (personalități pe care istoria științei le mitizează) și cea care reprezintă permanenta continuitate (personalitățile rămase "în umbră"). Noțiunea de revoluție paradigmatică a fost elaborată de Thomas Kuhn5; el consideră că evoluția științelor este fie o succesiune de revoluții (numite schimbări paradigmatice), fie momentul în care evoluția științei
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]