63 matches
-
ca Șerban Cantacuzino, merg mai departe propunând o interpretare cvasiprotocronistă (în filiera teoretizărilor arhitectului Constantin Joja) a arhitecturii tradiționale țărănești, prezentată ca un fel de modernism avant la lettre. Cu toate că își declară neștiința, comentatorii străini reperează cu ușurință acest filon mitizant din discursul românesc exportat. Arhitectul și teoreticianul britanic Neil Leach găsește că „există o obsesie a modernismului în România” care reprezintă o „reprimare a memoriei” recente, în favoarea unui trecut precomunist aurit. Mulți comentatori înțeleg că este vorba despre o întoarcere
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
eseu (2003; Concursul Național de Eseu „Mihai Eminescu”, Cluj-Napoca). Este membru al Uniunii Scriitorilor din 1991. Riscând un deficit de accesibilitate, iar după erupția textualismului postmodernist marginalizarea datorată unei poetici inactuale, D. a adoptat cu ostentație tipul de lirism gnomic, mitizant în notă arhaică, experimentat de Nichita Stănescu sau de Cezar Baltag. Emisia e solemn lapidară, poetul având fascinația tăblițelor cu înscrisuri cuneiforme și, ca Ion Gheorghe, a ocultelor litografii geologice. Un dublu demers, personalizarea unui discurs de factură didactic-sapiențială („Theodosie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286755_a_288084]
-
indiferență poate fi primită această carte patetica încă din titlu. O atît de insistența exhibare de sentimente cîtă există aici ar părea natural să îndepărteze un cititor mai rece. Iar dacă, în plus, acest cititor, lipsit de apetentele idolatre sau mitizante ce par a anima paginile în discuție, se mai și simte aflat la o oarecare distanță (temporală, spațială, dar mai ales culturală) de cele relatate de Adam Puslojic, atunci teoretic cărții menționate nu ar trebui să îi mai rămînă nici o
Poeti prieteni by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17891_a_19216]
-
mărturisit și ocultat, spațiile goale pe care e chemat să le umple cititorul, o oarecare doză de fatalism ce conduce spre un final previzibil, dar inevitabil, acel tip de fatalism înrudit în același timp cu naturalismul unui Zola și viziunea mitizantă a prea-binecunoscutului Márquez. Ca să nu mai vorbim despre o foarte interesantă coincidență (este evident că doar de o coincidență e vorba) în privința destinelor celor doi fii nelegitimi, din Oglinda spartă și, respectiv, Casa spiritelor, implicați într-un război ce devine
Mărirea și decăderea casei Valldaura by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16272_a_17597]
-
opțiune pentru plural, generaizatoare), mai degrabă decât le e mioritismul, ospitalitatea, neagresiunea și toleranța creștină (cea din urmă, susținută seducător de N. Steinhardt, în surprinzătorul eseu Secretul "Scrisorii pierdute"). Săgețile polemice ale argumentației par a fi îndreptate înspre orice construct mitizant preexistent în legătură cu "românii", fie că e vorba, să spunem, despre noicianul "sentiment românesc al ființei", fie de teza lui Mircea Vulcănescu, din Dimensiunea românească a existenței, după care românul "nu e deci negativist, ci limitator", el având "un echilibru și
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
aridă a arterelor cu blocuri tip, imaginația copilului proiectează culori fosforescente, reclame luminoase, crepuscule feerice, spectacolul mirific al anotimpurilor. Iar pe măsură ce adolescența îi inhibă delirurile vizuale (construcția "blocului de vizavi" care-i confiscă panorama orașului e metafora acestei evoluții) fantezia mitizantă se deplasează în epoci revolute. Antenele receptoare sunt transferate acum mamei, Maria Badislav, prezentată ca o modestă țărăncuță care-și face noviciatul de orășancă în Bucureștiul anilor patruzeci-cincizeci. Alte percepții, alte fantasme. Imaginația se rotește amețitor peste atelierul de croitorie
Bucureștiul lui Cărtărescu by Andreia Roman () [Corola-journal/Journalistic/16667_a_17992]
-
important al vremii care știe limba lui Shakespeare, din care a și tradus, ceilalți fiind îndeosebi francofili sau, ca G. Călinescu, italienizanți). Sau reluarea Amintirilor lui Creangă în polemică pe față cu G. Călinescu, dintr-un unghi mult mai puțin mitizant și din care dimensiunile fabulos homerice ale humuleșteanului, așa cum le măsurase Călinescu, devin aproape normale, dacă nu de-a binelea realiste. În sfîrșit, în capitolul ce-i revine din Istoria literaturii române moderne, rod al colaborării cu Ș. Cioculescu și
La centenar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15185_a_16510]
-
social aristocratic, în care se urmăresc cu o curiozitate maladivă stările de boală și condiția limită a existenței, preocupă permanent dezbaterile de sorginte intelectuală pe care le propune Burileanu, interesat în aceeași măsură să descifreze simbolistica scrierii și sugestiile ei mitizante". După ce-și face mîna la vedere pe Burileanu și iscălește în clar, ceva mai la vale, pe la poalele cearceafului de celuloză, Florescu se maschează în Aristarc și, cu un curaj nebun, pune Punctul pe i cu titlul LIICEANISME și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12594_a_13919]
-
felul lui, dar toți trei de conivență, un trecut mitic în stare să-l facă uitat pe acela real. Cît de adevărată este această premisă-concluzie vom vedea la timpul potrivit. Deocamdată mă limitez la a-i semnala caracterul mai degrabă mitizant decît științific. Faptele prin care Alexandra Laignel-Lavastine își susține demonstrația sînt, din păcate, acablante. Destule inedite (unele doar în Franța), între care cîteva revelații, cum ar fi Jurnalul din Portugalia al lui Eliade dintre 1941 și 1945 ori manuscrisul Despre
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
depășească acea etapă a inevitabilei lipse de apărare și de întregire ce este copilăria, să se încumete spre lumea adultă (să crească, într-un cuvânt), tot ce face e să inducă stagnare sau chiar regresie, prin viziunea sa nostalgică și mitizantă a unei copilării considerate edenică, pură și necontaminată. - Cu alte cuvinte, cititorul care deveneam avea de trecut o probă a rezonanței interioare cu vârsta respectivă, o probă a adecvării la maturitate? La... Marele Text? - Îh! Nu-mi place expresia. În
Rafturile cu nostalgie ale Bibliotecii iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12542_a_13867]
-
voci de autoritate, de la Mihai Eminescu (De ceea ce ne temem) la Andrei Pleșu (Unele nevroze răsăritene). Selecția este evident îndreptată spre schițarea unui tablou realist al evoluției României în ultimele două secole, în spiritul adevărului istoric și nu al cosmetizărilor mitizante. Întrucît, totuși, primii destinatari ai cărții sînt studenții de limbă germană, autorii au însoțit fiecare text de lămuriri suplimentare: o concisă punere în context a evenimentului istoric care a generat discursul, note amănunțite, o bibliografie minimală și, partea cea mai
Oratori, retori și politicieni by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/13484_a_14809]
-
din acest amestec inanalizabil între gravitate și spirit ludic, între frenezie vitalistă și scepticism, între mirajul lumii balcanice, desenate în culori și linii exaltate și dezabuzarea unui prezent ce sancționează și exclude orice recul în spațiul reveriei ori al depărtării mitizante. Înfiorarea de taină și vis a lumii reculese în trecutul său irevocabil și imaginea prezentului confiscat de materialitate și prozaism sunt, de fapt, polii ce conferă tensiune lirică acestor poezii reprezentative pentru lirismul dinescian. „Să-ți tragi realitatea pe piept
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
la alte și alte speculații, ce nu pot trece însă de pragul nucleului lor ultim, impenetrabil. Ne rețin, în speță, observațiile delimitative, inconformiste ale d-lui Mincu, în fața unor poeți de diverse calibre, observații înscrise pe un background nu o dată mitizant, în raport cu care disocierile sînt văzute frecvent ca niște erezii și tratate prin reacții punitive. Nu o dată, criticul își îngăduie a "ieși din rînd" spre a da glas unor puncte de vedere inuzitate și prin aceasta apte a învigora percepția lenevită
O antologie de Marin Mincu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12557_a_13882]
-
și cazul tradiționalismului nostru interbelic, al cărui substrat creștin și etnic nu putea decît să-i scoată din sărite pe comuniști. După cum azi îi irită pe adepții globalizării. Cum ar putea să nu-i indispună discursul lui Blaga, metafizic, ruralist, mitizant? La fel religiozitatea noastră de acasă, inspiratoare a unor V. Voiculescu, Adrian Maniu, Pillat, Crainic. Nu e decît un alt mod conjunctural de a privi lucrurile. O procustianizare la rîndu-i oportunistă. Nasurile ultraeuropenizate fac grimase în fața a ceea ce nu intră
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
periculoasă dorință de putere. Nu mai indic sursele, oricum multiple, ale acestor bifurcații de atitudine. Și una, și cealaltă încearcă să explice, în lipsa unei metodologii de analiză competentă a genului, un fapt literar inhibitoriu. Cea dintâi - printr-un scenariu primitiv mitizant, cea de-a doua - printr-unul primitiv psihanalitic. (În această din urmă categorie probabil că intră și articolul semnat de Cornel Ungureanu în Orizont. Spun probabil pentru că n-am înțeles mai nimic din el.) Cum această prejudecată n-are prea
Câteva prejudecăți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7491_a_8816]
-
Londrei sau despre sarcofagul amiralului Nelson, din imensa Catedrală „Sf. Paul" (în pronausul căreia, mai nou, s-au instalat două mari și frumoase icoane bizantin-ortodoxe, înfățișîndu-i pe Mîntuitor și pe Maica Domnului!), lumea trecutului nu ia acea distanță „sacralizatoare" și „mitizantă", specifică altor civilizații. Cumva, istoria se absoarbe, pe tărîm londonez, în universul prezentului, coexistînd, cu un aer de surprinzătoare normalitate, lui. De aici sentimentul unei continuități, al unei fuziuni perfecte dintre ceea ce este și ceea ce a fost. Ar fi totuși
România - o perspectivă londoneză by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6875_a_8200]
-
ia, mai mult din diplomație decât din nesiguranță, o serie de precauții: „Manuscrisele lui Eminescu cunosc, în cultura română, o situație cu totul specială. Monumentalizarea lor într-o ediție critică a fost însoțită de un discurs de escortă canonizant și mitizant: atât despre autorul unei opere atât de vaste, cât și despre editorii săi (din motive foarte diverse, mergând de la instrumentarul filologic la impozițiile politice, editarea s-a întins pe mai multe decenii). Bogăția manuscriselor este tratată, până astăzi, mai degrabă
Un Eminescu plauzibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4523_a_5848]
-
biografie bune de impresionat convivii. Dar trebuie să ne întoarcem repede în umbra falnicelor bolți. Pentru că altfel riscăm să devenim extremiști și demitizanți de serviciu ca aceia din celebrul număr al Dilemei. Iar Cristian Tudor Popescu e mai degrabă un mitizant, un afirmativ cînd vine vorba despre valorile consacrate. Are chiar o manieră proprie de a o face, îmi amintesc un editorial mai vechi din Adevărul literar și artistic în care Marin Preda avea o hernie de toată frumusețea, plină de
Scriitorul deghizat în jurnalist by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16095_a_17420]
-
ascetică, aerul cvasimistic de inocență conservată cu încăpățînare, dincolo de pragul maturității, enigmele biografiei, sinuciderea la o vîrstă tînără ș.a.m.d. îi vor asigura lui Urmuz o aură postumă în care tot mai mulți emuli nonconformiști își vor proiecta reprezentările mitizante, impregnate de aerul „anilor nebuni”. Ar fi eronat să vedem în el - asemenea atîtor apologeți - un precursor absolut al noilor orientări artistice din veacul al XX-lea. Reprezentanți ai comicului absurd și ai poeticii nonsensului existau de mult în literatura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cazul piesei Omul cu mîrțoaga de George Ciprian. Avizat, dramaturgul îi va răspunde cu umor, semnînd... Demetru Dem. Demetrescu-Buzău... „Scandalul” - foarte probabil regizat de cei doi, cu secret amuzament - se încheie așadar fericit: scopul fusese atins. Merită atenție și regia mitizantă: în articolul menționat, Arghezi rememora botezul „călugăresc” al lui Urmuz, creionîndu-i un portret de om sfios și ciudat, din altă lume, pentru a observa în final „coincidența” dintre scrierea amintitului articol și apariția, la Cîmpina, a revistei Urmuz, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
genealogii, rezerva un capitol cronicii Moldovei, probabil nu întâmplător anticipată, în versiunea consemnată astfel, prin două sugestive -tematic și artistic - secvențe narative: legenda, cu valoare eponimă, privindu-i pe frații Roman și Vlah (Vlahata) filtra, în eposul auroral, vizibile ecouri mitizante referitoare la obârșia românilor, în timp ce o tradiție heraldică precum aceea a vânării zimbrului (Dragoș descalecă într-un ținut adamic, răpune fiara și proclamă capul de bour ca însemn al noului voievodat) trimite la un pattern cinegetic ancestral, neignorat, ulterior, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286527_a_287856]
-
să depășească acea etapă a inevitabilei lipse de apărare și de întregire care este copilăria, să se încumete spre lumea adultă (să crească, într-un cuvânt), tot ce face e să inducă stagnare, chiar regresie, prin viziunea sa nostalgică și mitizantă a unei copilării considerate edenică, pură și necontaminată...". (Frabetti, 2003, p. 47) Capitolul 2 Postmodernismul și problema idealului educațional 2.1. Modernitatea mizează pe rațiune Idealul devine un concept operațional începând cu secolul al XVIII-lea, și mai ales al
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
decât poporul nostru. Istoria Românilor poartă marca unui șir de suferinți și a unei aprige și disperate lupte pentru existență a poporului român. Nota tragică domină întreg trecutul nostru" (ibidem, p. 20). Pe sub retorica critică sub introduse, contrabandistic, aceleași clișee mitizante care constituiau moneda curentă a romanticilor exaltați de misiunea lor patriotică: "Romanii din cetatea lui Traian erau destinați să devină prin firea lucrurilor și forța împrejurărilor apărătorii în primele rânduri ale civilizației apusene" (ibidem, p. 21). Criticismul proclamat cu emfază
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cauză. Când Caragiale scrie că Eminescu "era mereu înamorat și fără bani", nu o făcea din răutate (dimpotrivă, paginile sale respiră o afecțiune și o prețuire la care nu te-ai aștepta!), ci din nevoia de a echilibra discursul excesiv mitizant care se edifica atunci și care dă și astăzi consistență discursului public, calp și găunos, în marea sa majoritate. Desigur că cititorul acestui volum de mărturii ar putea fi ușor iritat de naturalismul unor descrieri directe ale fizicului lui Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
același regim... O tentativă: Teatrul româno-american "Eugene O'Neill", pe care regizorul l-a fondat. Cîțiva ani de premiere pe texte de peste Ocean, apoi proiect închis. Și, dintre multele lucruri descoperite și înțelese pe Coasta de Est: întîlnirea și prietenia "mitizantului" cu Richard Schechner, părintele american al teatrului "performativ". Filmele altă fațetă a personalității lui Alexa Visarion. Rescrieri ale regizorului după autori de altădată, o preluare și trei scenarii originale. Șapte titluri: Înainte de tăcere (1978, după nuvela lui Caragiale În vreme
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]