42 matches
-
regim comunist, literatura își asumă ,,funcții hipertrofiate" și, deturnată de la misiunea ei, este silită să ocupe o poziție centrală. Raportarea la factorul politic se face în această situație în două moduri. Astfel, ia naștere paracultura ideologică, numeroasele opere propagandistice oglindind mitografia elaborată de partidul unic sau importată de la puterile răsăritene, iar scriitorul, instrument al noii religii, devine ,,un scrib" ce intermediază acceptarea dogmei. Paralel, apar însă creații care se abat de la regulile instituite de putere sau în care este sancționată, deconstruită
Mitul în romanul românesc postbelic by Evelina Cârciu () [Corola-journal/Journalistic/8148_a_9473]
-
care sunt luate în răspăr chiar structura mitică subiacentă și ascunsă a discursului ideologic, canonul oficial și codul moral-politic al vremii, dar în ultimele romane ale prozatorului(Ploile.., Împăratul...), insistența cu care mitul este folosit ca mijloc de discreditare a mitografiei partinice îl transformă într-o materie sterilă, retorica mitică degenerând în simple exerciții de virtuozitate, iar stilul mitic, supralicitat cu bună știință, discreditându-se prin redundanță. La scriitorii postbelici, ,,mitofilia" - cu un termen al lui Herman Parret - corespunde nu numai
Mitul în romanul românesc postbelic by Evelina Cârciu () [Corola-journal/Journalistic/8148_a_9473]
-
unele versiuni, fie ale Bibliei din 1688, fie ale Psaltirii lui Dosoftei. Al. Andriescu invocă uneori traduceri din Biblia de la 1914 care îi va fi stat la îndemână poetului, iar această erudiție a referințelor aduce lumină în situații argheziene insolite. Mitografia biblică se regăsește în imaginarul sadovenian din romanele Demonul tinereții și Frații Jderi, cel mai atent investigate de critic (p. 240-275). Prozatorul a fost și un traducător excepțional al psalmilor, pe care i-a introdus uneori fragmentar în cărțile sale
Resursele psalmilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11457_a_12782]
-
desluși rostul și rezultatul trecerii pe pământ a unui om de litere, a acestui om de litere, un rost care nu a fost dat ci a fost ales și construit. Si mai este o fermecată și poetică cutreierare prin ceea ce mitografia italiană de azi numește "la stanza della memoria".
Un om și secolul său: Giuseppe Petronio by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14316_a_15641]
-
era tocmai Fertilitatea mitului. Competențele care-și dădeau întâlnire cu un atare prilej, universitari cu un lung curriculum științific și tineri cercetători încrucișând experiențe multiple - filologi impregnați de comparatism, dar și specialiști ai antropologiei din perspectivă filosofică sau curioși de mitografie, urmărită în cristalizările istoriei și ale artei, ori chiar poeți încercând în propria lor creație virtuțile impactului mitic, - proveneau din puncte variate ale geografiei noastre culturale: de la București și Iași, de la Cluj, Timișoara, Alba-Iulia, Constanța, Suceava, Piatra-Neamț, dar și de la
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]
-
seamă ca arie de răspîndire, abia o infimă cîtime din amintitul sector al culturii populare". Mai tîrziu, în 1985, Romulus Vulcănescu, autor al unei dense lucrări intitulată Mitologie română, exegeză teoretică a domeniului, definea scrierea lui Tudor Pamfile numai o "mitografie antologică", ba chiar socotind că ea nu aduce nimic nou față de antecesori. Dar alți specialiști, ca, de pildă, Ovidiu Papadima, au socotit că lipsa de metodă a lui Pamfile e, dimpotrivă, un merit. "Tudor Pamfile, considera Papadima, n-a supus
Despre mitologie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16051_a_17376]
-
și matur, vizibil pe deplin, scrisul său tipărit a primit girul consacrării în 2003, când i s-a oferit premiul pentru debut în critica literară, la Festivalul Internațional „Frontiera Poesis”, septembrie, Satu Mare. 8. Cartea publicată atunci se intitula Don Juan - Mitografia unui personaj. Prin și din sau cu Don Juan, cheie de boltă în tipologia umană, cu explozii literare, mai ales în Evul Mediu târziu, ca și după aceea, tânărul critic băimărean a construit o tetralogie care i-a impus definitiv
Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
impus definitiv personalitatea în actul enumerativ al valorilor din Nordul țării. Și nu numai! Așa că mina de aur ...literar, odată descoperită , i-a mai dat la iveală, ca la o decopertare, pe aceeași canava a cercetării, cărțile: Don Juan - O mitografie a seducției (în 2004), Estetica donjuanismului. O analiză a fenomenului autohton (2007), Avatarurile seducătorului. Ipostaze ale donjuanismului în literatura universală (2007). 9. De notat, deloc în trecere, că fiecare din ulterioarele trei cărți, a căror substanță analitică s-a circumscris
Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
oarecum mediatică și lingvistică a clișeelor neaoșiste. Pentru că, în afară de purismul limbii de lemn, decelabil cu instrumente filologice, stilul articlierilor acestui curent oficial își poartă în sine propria doză de mistificare. Mitologia ceaușistă e rezultatul direct al unei forme tipice de mitografie. Strict exterioară, deformarea datelor culturale e slujită eficace și de o subminare dinăuntru a materialului istoric.Strategiile retorice și tacticile de generare a prestigiului - pe considerente universitare - sunt corect și ingenios schițate, dar lăsate cumva în același stadiu latent. În
O carte glorioasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9001_a_10326]
-
chiar dacă numai tangențial, de arhetipul firului vieții și al destinului tors, depănat și tăiat de (semi)divinități - exclusiv feminine - precum Ursitoare (Urzitoare ?) la români, Moire la greci, Parce la romani, Norne la nordici ș.a.m.d. Observ deci, deocamdată, că mitografii antici care i- au atribuit Ariadnei (și nu lui Dedal) rolul de a-i fi oferit eroului ghemul și soluția folosirii lui sunt parcă mai aproape de adevăr : „Ariadna, îndrăgostindu- se de el, i-a dat un fir și l-a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ar fi uitat să înlocuiască de pe catarg steagul negru (consemn al eșecului) cu cel alb (consemn al izbânzii), motiv pentru care Egeu, disperat, s-ar fi aruncat de pe stânci în marea ce-i poartă până astăzi numele (111). Fără îndoială, mitografii antici - explicând sinuciderea regelui printr-o banală neglijență în mânuirea consemnelor - au „îndulcit” tradiția, dând uitării sau nemaiînțelegând rostul unui obicei rebarbativ. De fapt, Tezeu nu a uitat să arboreze la catarg steagul alb. Dar anume acest semn al izbânzii
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
extrem de laborios, timid și discret, care nu a îndrăznit niciodată să ia o poziție publică „revoltată”... Poate de o revoltă interioară, tăcută. Rămîne totuși întrebarea dacă nu cumva avem de-a face cu un construct retrospectiv, pus în circulație de către mitografii avangardiști ai lui Urmuz. În studiul introductiv la antologia Avangarda în literatura română (Ed. Minerva, București, 1983, p. 19-29), Marin Mincu reia aceeași idee: „Metoda scriiturii urmuziene o premerge pe aceea a suprarealiștilor, folosind dicteul automat avant la lettre, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o Apologie pour Machiavel, dar care nu s-a tipărit niciodată. ** Despre regina Cristina se spune că a fost un personaj machiavelic în istoria Suediei. Dacă notele ei demonstrează o inteligență excepțională și sinceritate, rămîne de văzut. 18 S. Battaglia, Mitografia personajului, Univers, București, 1976, p. 87 19 Stelio Cro, Machiavelli e l'antiutopia, în: Machiavelli attuale, op.cit., p. 27. Aici despre opoziția dintre opera lui Machiavelli și proiectele utopice ale lui Campanella și Morus. Spre regretul nostru, autorul nu înregistrează
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
interesant decât ideologicul sau simbolicul (la care renunțase, de altfel, și Le Goff). Calea metodologică recomandată de Walter duce către antropologie literară, traversând, pentru a colecta concepte viabile pentru obiectul de studiu, istoria religiilor (Mircea Eliade), istoria formelor sociale și mitografia comparatistă (Georges Dumézil), antropologia structurală (Claude Lévi-Strauss și Gilbert Durand). Categoriile cu care operează imaginația colectivă sunt în primul rând spațiul și timpul, fundamentale pentru gândirea mitică medievală. Ele organizează componenta ceremonială a civilizației evului de mijloc; puternic ritualizată, aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
se putea salva ideea de sacru era renunțarea la narațiunile tradiționale despre zei, mai exact, „excomunicarea” lor din sfera religiosului și plasarea lor Într-o sferă a ficțiunilor (fabricate fie de creatorii din vechime precum Homer, fie de poeții și mitografii contemporani): Marea majoritate a filosofilor, ca și spiritele cultivate, nu Îi criticau atât pe zei, cât se străduiau mai curând să găsească o idee care să nu fie nedemnă de măreția divină: critica religioasă constă În a salva ideea de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
romantică a idealizat arhaicitatea atribuită axiomatic nou-descoperitelor mitologii. Contextul politic și ideologic a făcut ca acestea să fie utilizate ca instrumente de persuasiune pentru legitimarea tinerelor state care se nășteau și se luptau pentru a fi recunoscute În acel veac. Mitografii români ai secolului al XIX-lea și Începutul secolului XX s-au hrănit din aceste valori, și-au construit colecțiile din această perspectivă și au utilizat metoda comparativistă pentru a putea identifica elementele antice (În special greco-romane) În folclorul românesc
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
van Tieghem, Marile doctrine literare în Franța, București, 1972; Villiers de l’Isle-Adam, Povestiri crude și insolite, pref. trad., București, 1973; Jean Starobinski, Relația critică, pref. Romul Munteanu, București, 1974; Remy de Gourmont, Eseuri, pref. trad., București, 1975; Salvatore Battaglia, Mitografia personajului, București, 1976; Émile Zola, Saloanele mele, pref. trad., București, 1976; Anatole France, Viața literară, pref. trad., București, 1978; Edmond și Jules de Goncourt, Arta franceză a secolului al XVIII-lea, pref. trad., București, 1979; Jean-Pierre Richard, Literatură și senzație
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]