48 matches
-
ești o nulitate, un ratat sau un cabotin, e destul să fii cinic spre a te bucura de oarecare, chiar de multă, considerație". Ceea ce la Cioran era avînt sumbru al "disperării", edificare luciferică a "amărăciunii", la Pericle Martinescu devine retractilitate mizantropică, turnată uneori în tipar aforistic: "Marele său defect e că are prea multe calități". Sau: "Revoltați împotriva morții nu sînt cei care mor, ci aceia care rămîn în urma lor. Ar zdrobi-o, dacă le-ar sta în putință!". Sau: "Bătrînețea
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]
-
a locuitorilor metropolei contemporane, cu o populație atomizată de solitudine. E o dureroasă reacție postromantică la formulele masificării, ale tehnicizării excesive, ale automatizării ce riscă a șterge particularitățile individuale, a pune în paranteză sufletul. Un postromantism care, sub aspectul său mizantropic, ascunde comizerația: „Eu nu aduc laudă omului. // Omul e împărat uzurpator / al propriului tron. Firimituri pe masa sa / în anotimpul cel mai bogat. / Nu aduc laudă omului. // Plîng cîntăreții pe cel mort / și nici o laudă nu îi aduc. Doar îl
Poemul ca remediu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6468_a_7793]
-
nu stricăm cu nici un preț sacrosanctele ,relații". ,Lanțul slăbiciunilor" e încă foarte activ. N-am avut nimic rău cu optzeciștii Cine cîntă în grup își va băga, atunci cînd i se cere, fratele în închisoare". Ce credeți despre grupurile literare? Mizantropica apoftegmă a lui Michaux, dacă-mi aduc aminte bine, ne duce cu gîndul la fetișul colectivului totalitar. A cînta în cor era sloganul fățarnicei ,arte angajate", deopotrivă comuniste, fasciste sau naziste, în intenția de-a oculta acapararea puterii de către un
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
și note de dandysm. În Cu voi, poetul își adîncește ipostaza damnării. Spre deosebire însă de maestrul său, Macedonski, Bacovia nu găsește mîngîiere în chiar situația sa de poet "blestemat", în sublimitatea poeziei, în gîndul posterității reparatoare, dezvăluind o dispoziție mizantropică. Decepția sa e radicalizată: "Ca o reacțiune (atît de puțin macedonskiană!), poetul pare a-și sfărîma cu pofidă propria creație, oferind discontinuități mizantropice, ținînd de absurd și cu placări prozaice (care au făcut școală), ca în Amurg, de exemplu". Se
Radu Petrescu despre G. Bacovia (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16643_a_17968]
-
în chiar situația sa de poet "blestemat", în sublimitatea poeziei, în gîndul posterității reparatoare, dezvăluind o dispoziție mizantropică. Decepția sa e radicalizată: "Ca o reacțiune (atît de puțin macedonskiană!), poetul pare a-și sfărîma cu pofidă propria creație, oferind discontinuități mizantropice, ținînd de absurd și cu placări prozaice (care au făcut școală), ca în Amurg, de exemplu". Se accentuează, drept soluție ultimă, dorința de retragere, "oferind imaginea maturului care, asumîndu-și crimele lumii, se cufundă în muțenie, ascuns oricăror priviri". Penultimul volum
Radu Petrescu despre G. Bacovia (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16643_a_17968]
-
ca o contrapondere a insuficienței celei dintîi, fie că e abordată pe latura statutului intrinsec al creatorului, fie pe latura pur și simplu a "erorii" unei întrupări, rămîne în scrierea de care ne ocupăm un motiv favorit, mărturisitor. Concluzia, fatalmente mizantropică, subliniază extremele: "Vieți mici din care izvorăsc opere mari". Aidoma oricărui idealist contrariat, Gabriel Chifu își confruntă iluzoria fragilitate a idealului cu iluzoria soliditate a realului. Asistăm la un joc de iluzii a cărui diagramă o constituie o alternanță de
Dincolo de aparențe by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7105_a_8430]
-
suficient de unitară, este impactul ființei cu istoria. Departe de-a fi resimțită drept un factor constructiv, un îndreptar al conștiințelor, un drum spre progres, aceasta apare aici ca un „vis lung; visul greu și confuz al umanității", cum observa mizantropicul Schopenhauer, ori „cea mai mare dezamăgire a oamenilor cumsecade", cum se rostea scepticul cu acest prilej Blaga. O înșiruire de evenimente cu înclinație catastrofică, din care ar fi cu neputință să alegi un fir director, o legitate, un sens care
Impactul cu istoria by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6756_a_8081]
-
religioasă de nedefinit în mine, dincolo de credință”. Acesta este profilul moral al lui Emil Cioran alcătuit pe baza propriilor sale declarații cât și a unora dintre cei care l-au cunoscut îndeaproape. Un filozof pesimist, negativist, un moralist cu accente mizantropice, „Un amestec de zbor liric și cinism, exaltat și glacial, difuz și incisiv” cum s-a caracterizat el însuși, un ardelean care a dus cu el pe malurile Senei toată revoltă și tristețea străbunilor săi din veac. Dacă Franța îl
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Mi-ar plăcea să scriu despre ceva nespectaculos, obișnuit, firesc, dar care să fie totodată excepțional. Or, până acum, normalitatea n-a fost, în articolele mele, decât palida excepție. Și nu din sete de senzațional ieftin sau din vreo dominantă mizantropică prost gestionată a caracterului meu. Pur și simplu, pentru că din poziția în care mă aflu așa se percep lucrurile. Nefiind un autor de ficțiuni și neposedând o imaginație debordantă, transcriu ceea ce văd și aud. "Tu chiar nu ești capabil să
Marie-Rose by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12617_a_13942]
-
omcu totul obiectiv. Gonzalv ascultă invitația fără a simți deloc enormitatea lucrului, neprinzând nuanța care desparte convenientul de gestul nedelicat. Se uită numai la Pomponescu, spre a vedea dacă acesta aprobă. Pomponescu nu făcu nici o mișcare de dezaprobare, păstrîndu-și amărăciunea mizantropică. De fapt, în sinea lui simți dezgust pentru ideea de a te duce să turburi liniștea unei femei cu informații ce nu te privesc, el personal n-ar fi făcut o asemenea faptă pentru nimic în lume. Însă afectarea lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Strigă: "Vino, te oprește" Acolo amorul cheamă, Acolo vin' de iubește, Acolo ochiul zavistnic Nu mai are vo putere: Nu-i jignire în iubire Ci noroc si mângâiere. {EminescuOpVIII 345} Ție-ți trebuie vecinul, Teodor e pentru tine, Liniștit, cam mizantropic, Ș-apoi îl iubești, știu bine. Ție-ți place poezia, El lucrează versuri bune, Toate versurile sale Tu pe muzică li-i pune. De-i cânta veți face duo, Glasul vostru se combină, De te-i pune la piano Te-a-nsoți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
urși albi, foci, lei, bizoni, facoceri, pisici sălbatice, toate cu blănuri vălurite, de culoarea pământului sau a zăpezii, sau chele, cu pieile groase de trei degete, toate alergând încremenite pe labe boante sau gracile, toate cu mutrițe familiare sau fălci mizantropice sau expresii de frică și perplexitate, mici cât un ghemotoc sau înalte până la tavan, cu pete de camuflaj, cu dungi sau monocrome, toate cu ochi de sticlă, cumva inocenți, o cascadă de nasturi de sticlă, Gina alergă să se așeze
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Dar țipă îngâmfarea-i, prostia lui, din plin,/ Deșertăciunea, ura și dragostea de sine. (IV, p. 115). Sacrificiul lui Prometeu pare să fie zădărnicit de nimicnicia celor pentru care l-a înfăptuit. Piesa nu se încheie însă pe o notă mizantropică, dimpotrivă. Ultimul act, destul de artificial și neconvingător, aduce o răsturnare spectaculoasă de situație. Peste veacuri, Hefaistos îi anunță lui Prometeu în fața focului stins că vechiul univers s-a prăbușit și alte divinități au luat locul celor vechi : Olimpul s-a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ales fiindcă socotește că un om care vrea să fie liber nu cere ajutorul altcuiva, iar dacă nu știe, înseamnă că nu merită să fie liber, înseamnă că s-a născut să fie sclav (p. 127). Hipparhia observă limitele concepției mizantropice a cuiva care nu acceptă să-și împartă cu altcineva independența : Dacă a fi liber înseamnă să-i umilești pe ceilalți, să le ucizi speranțele cele mai bune, să-ți strigi în gura mare ura față de oameni, e mai bine
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
în cap, prima tranșă din plată fiind programată a doua zi. Telefonul următor veni de la un agent imobiliar din comitatul Ventura. Știrile lui proaspete: oferta maximă pentru pământul prost plasat, lipsit de umbră, secetos, imposibil de irigat și, în general, mizantropic pe care îl deținea Buzz era de paisprezece dolari acrul, clientul fiind pastorul Primei Biserici Penticostale a Divinei Eminențe, care voia să-l transforme într-un cimitir pentru animalele de companie sanctificate ale membrilor congregației sale. Buzz îi zise că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și simplu, „om de teatru”. Din păcate, modestia m-a Împiedicat să fac vâlvă În jurul creațiilor mele. Când e vorba de oportunisme, mă retrag. Din punctul acesta de vedere, risc să devin un asocial. Am o fire ciudată și, probabil, mizantropică. Tocmai din cauza acestei firi răzvrătite am plecat din București. Îmi era greu să rezist acolo, trebuia să fac tot felul de compromisuri. - De ceva vreme, v-ați manifestat preponderent pe linie pedagogică. Ați predat la Universitatea Ecologică București, apoi la
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
o tainică mânie, Ca un smintit ce cată cu ochiu-ngălbenit, Cu fruntea-nvinețită, cu fața cenușie Icoana ce-a iubit. {EminescuOpI 23} JUNII CORUPȚI La voi cobor acuma, voi suflete-amăgite, Și ca să vă ard fierea, o spirite-amețite, Blestemul îl invoc; Blestemul mizantropic cu vânăta lui ghiară, Ca să vă scriu pe frunte, ca vita ce se-nfiară Cu fierul ars în foc. Deși știu c-a mea liră d-a surda o să bată În preajma minții voastre de patimi îmbătată, De-al patimilor dor
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
aici. Urmează o iarnă geroasă și întâmplarea face să-i degere degetele de la mâna dreaptă. Neglijându-se, mâna i se cangrenează și trebuie să i se amputeze partea bolnavă. Nu cedează. Învață să scrie cu stânga, se izolează de lume, mizantropic, convins că scrie lucruri geniale. Ca să și câștige sora de partea lui, îi ține o adevărată prelegere despre literatură și bibliotecă. Termină cartea, o publică, ieșind, astfel, biruitor. Tenta metaliterară și ironia sunt salvatoare. Tipică pentru țesătura narativă a lui
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
a tuturor ființelor raționale de a-și cunoaște viitorul. Și, poate, nu doar a celor raționale. E o chestiune fascinantă, dar și cam riscantă aceasta privitoare la cunoașterea viitorului. Foarte riscantă, uneori, nu Însă lipsită de utilitate. O butadă ușor mizantropică susține că există o singură explicație pentru Împrejurarea că maimuțele din ramura care n-a făcut saltul spre umanoide au rămas la condiția lor: fiindcă au avut premoniția că Într-o zi vor deveni oameni. Vorbind serios, Ceilalți voiau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
geroasă și întâmplarea face să-i degere degetele de la mâna Istorisiri nesănătoase fericirii 7 dreaptă. Neglijându-se, mâna i se cangrenează și trebuie să i se amputeze partea bolnavă. Nu cedează. Învață să scrie cu stânga, se izolează de lume, mizantropic, convins că scrie lucruri geniale. Ca să și câștige sora de partea lui, îi ține o adevărată prelegere despre literatură și bibliotecă. Termină cartea, o publică, ieșind, astfel, biruitor. Tenta metaliterară și ironia sunt salvatoare. Tipică pentru țesătura narativă a lui
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
schimb, îmi pierd ore întregi privind niște oțetari banali sau zidul cu ciori. M-am sălbăticit, nu mă mai pot baza, se pare, pe nevoia de alții, care nu m-a părăsit niciodată până acum și mă surprind având impulsuri mizantropice. Adevăratul creștin e pesimist, s-ar zice, de vreme ce marea lui speranță e viața de apoi. Dar poate fi asta o justificare? Și, pe urmă, mă pot eu lăuda că sunt un creștin veritabil? într-o noapte, m-am visat discutând
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
în prozele scurte din Natașa blues, dar o dimensiune nouă se insinuează în scrisul lui S., mizând pe confruntarea copilului precoce, atoateînțelegător, cu lumea celor maturi. Amintiri proprii par să răzbată ici-colo, prelungindu-se în povestirile din volumul Iulia. Viziunea mizantropică, cinic-dezabuzată uneori, a naratorului, se ciocnește de aceea ingenuă, neexperimentată și lacomă de cunoaștere a copilului, a cărui privire limpede naratorul-scriitor știe să și-o reamintească. În acest mod violent contrastant se livrează o lume pasionat colorată, o umanitate bogată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289829_a_291158]
-
umanități damnate și totodată condamnate. Neizbutind să treacă dincolo de propriul ei orizont prin soluția unei salvări viitoare, romanciera extinde, aplicând procedura generalizării artistice, o viziune izvorâtă din împrejurări istorice concrete la scara condiției umane, ceea ce produce impresia unei atitudini preponderent mizantropice, marcată de un scepticism amar și ireductibil. Moartea, boala, schilodirea fizică sau morală, vulgaritatea, promiscuitatea etc. sunt pentru P.-B. fețele multiplicate ale urâtului ce prezidează existența umană. Frecvența mărturiilor de repulsie și chiar de oroare față de incarnările urâtului nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]