238 matches
-
cunoscute din presă ("Efervescență la Kremlin. Gorbaciov e pe punctul să reușească o mare lovitură..."; "Alegerea lui Bill Clinton: o comedie americană în care vulgaritatea și brutalitatea se iau la întrecere..." etc.) O gândire provocatoare Jurnalul lui Cristian Bădiliță - Tentația mizantropiei - are un mai mare grad de subiectivitate - este vorba de o subiectivitate asumată (autorul, încă tânăr, sfidând riscurile pe care le implică împărțirea lumii în eu și ceilalți). Cristian Bădiliță este, după cum se știe, un tânăr poet și eseist strălucit
România, mon amour by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17086_a_18411]
-
ajungă un mare scriitor și să facă epocă în istoria culturii române dacă: 1. Evită să se transforme dintr-un expert în religia ortodoxă într-un ortodoxist. Deja se observă o tendință de ideologizare a scrisului său. 2. Refuză "tentația mizantropiei". Nu pretinde nimeni, în mod naiv, că marii scriitori îi iubesc pe oameni (deși unii chiar îi iubesc). însă este sigur că ei își privesc semenii cu respect și speranță, fie și numai pentru că în mințile lor și ale urmașilor
România, mon amour by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17086_a_18411]
-
unii chiar îi iubesc). însă este sigur că ei își privesc semenii cu respect și speranță, fie și numai pentru că în mințile lor și ale urmașilor lor și ale urmașilor urmașilor lor își pun la păstrare opera. Cristian Bădiliță, Tentația mizantropiei (Stromate), jurnal, Iași, Ed. Polirom, col. "Ego", 2000. 198 pag.
România, mon amour by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17086_a_18411]
-
roase, coji de ouă vopsite, pungi, sticle și dejecții. Avînd experiența de neuitat a unor asemenea picnicuri prin păduricile murdare de lîngă București, Cronicarul n-a mai dat curs chemărilor - veniți privighetoarea cîntă și hai la groapa cu furnici - ci mizantropiei și ce-a făcut el în minunata zi de mai? A citit memoriile lui Petre Pandrea și reviste literare. Deși ar avea acum chef să scrie mai curînd despre mandarinul valah (ar fi atîtea de spus!), prioritatea o au revistele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17116_a_18441]
-
e cu nimic mai bună decât cea anterioară. în tot acest timp, am fost însă încrezător că justiția va triumfa. Iată, însă, că lucrurile, departe de a se clarifica, încep să prindă o nouă lumină. Citind jurnalul Cristian Bădiliță, "Tentația mizantropiei" (editura Polirom, 2000), dau peste aceste stupefiante rânduri din 1997: "Invitați la dl. Barbăneagră, cu Toader Paleologu și P.G. La capitolul politică se discută cazul Gheorghe Ursu (zis "Babu"). Aflu cu stupoare că "Babu", marota GDS-ului din România, a
Doar "o răfuială între bandiți"? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17118_a_18443]
-
minciuni și cu toate acestea sînt pure adevăruri" (Lichtenberg). * Iluzia salutară a erorii: "Pînă și desele noastre erori păstrează meritul de a ne deprinde pînă la urmă cu credința că totul ar putea fi altfel decît ne închipuim noi" (Lichtenberg). * Mizantropie? Sau...? Un om drăguț este un om cu idei spurcate" (Swift). * Nu vei fi adîncit această lume pînă nu vei avea supoziția transcendenței fie și a unui fir de iarbă. * Theatrum Mundi. Agasat de faima dobîndită, cutare și-a propus
Din jurnalul lui Alceste (V) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16482_a_17807]
-
bilețel de adio. Pe parcursul acțiunii și în procesului de uitare a Margăi, Andi trece prin diferite stadii, de la negare la frustrare, enervare, gelozie,toate împletite cu autoironie și umor. Finalul nu este neapărat fericit, ci doar altfel. O carte despre mizantropie, toleranța și divinitate în secolul 21. Dacă merită sau nu citită, rămâne la alegerea fiecăruia. Însă o perere nouă este întotdeauna binevenită.
Cum să uiți o femeie, un manual de trecere peste o despărțire () [Corola-journal/Journalistic/22316_a_23641]
-
suprafață este în unele segmente incomplet dezvoltat, neexprimând potențialul pe care îl avem. Astfel, potențialul ridicat pentru inteligență cognitivă/emoțională, creativitate și învățare nu este valorificat. Structura de personalitate, adesea defensivă, susține uneori prea multe aspecte negative (ex. cinism/scepticism/mizantropie, etc.). Comportamentul este unul care nu se supune ușor normelor și regulilor. Pe de altă parte avem o mare nevoie de a ne dovedi valoarea (potențialul), ceea ce ne face competitivi în munca; într-adevăr, daca condițiile socio-culturale sunt prielnice, competitivitatea
Psihologia Poporului Roman Concluziile unei cercetari facute o data la 100 de ani: Cum suntem, cum credem ca suntem si cum vrem sa fim [Corola-blog/BlogPost/93695_a_94987]
-
publică românească, a istoriei naționale). După opinia mea, valoarea (extraordinară) a trilogiei constă în portretistică și satira de moravuri, care departe de a ilustra o aliniere a autorului la ura față de protipendadă promovată de partidul comunist, constituie expresia profundei sale mizantropii și a geniului de pamfletar. Aceasta nu înseamnă însă că studiul lui Ion Simuț nu are adevărul lui. Ca să nu mai vorbim de faptul că este atât de bine scris și integrează, cu grație, atât de multe informații, încât dă
Ion Simuț și școala sa de critică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8240_a_9565]
-
scriitoarea o face realității constă în rîndurile pamfletare pe care le închină, cu intermitențe, spectacolului politicii actuale și unora din personajele lui. Dar și aci avem a face cu înscenări burlești în care contează efectul stilistic, în baza unei paradoxale mizantropii joviale, incapabile de ură. Pluripartitismul apare proiectat pe fundalul unor snoave: "Doar Păcală și Tândală ar mai putea face un pic de ordine în microunivers. Ei sunt undeva în aerul și în apa noastră, mai fac cîte o glumă ca să
Cochetăria cu absurdul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8263_a_9588]
-
i se face o nobilă plăcere, dar cu convingerea că i se servește adevărul pur și dur. Convorbiri-le cu Daniel Cristea- Enache, volum aflat deja la a doua ediție, pun în scenă, mai mult decât cărțile anterioare, această paradoxală mizantropie umanistă, cu fața întoarsă de la oameni spre valorile absolute. Spun „mai mult”, întrucât bătrânețea, boala și apropierea morții îl fac pe Paler și mai dezinteresat față de judecata, prea umană, a unui public oarecare. Mai surprinzător e însă să vezi că
Mizantropul umanist by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4245_a_5570]
-
după șoapte ridicule) că s-a închis nu știu ce fiindcă are să se-ntîmple oarece. Ei bine, nu s-a închis nimic. O navă a spart lin valurile și s-a întors încărcată cu fructe toride." Nevoia de juisare, făcîndu-i în ciudă chiar mizantropiei, reface, din pliculețe parfumate (și ele, nu mai puțin, ale Minervei...), mutra, atît de stîlcită, zi de zi, a firescului. Oblojeli de scris liber, supunîndu-se canonului unei periodicități de ziar-revistă, dar fără să aibă vreo suferință din asta, pune Călinescu
En spectateur by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9952_a_11277]
-
ei (al treilea coșmar). Viața literară nu e deloc idilică. Meseria de critic are un grad de risc foarte ridicat. Alex Ștefănescu își amintește periodic de toate aceste inconveniente, care pot fi dezvoltate în adevărate drame sau boli profesionale (sastisirea, mizantropia, depresia). Și, totuși, nu renunță. E o dovadă de tărie morală, intelectuală și psihologică. Publicul cititor are nevoie de un asemenea exemplu de optimism, de încredere în literatură. Zborul cărților Alex Ștefănescu nu renunță să citească și să recomande cărți
Aaa! Alex! by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9101_a_10426]
-
E adevărat că plagiatul dăunează grav sănătății individuale și colective. De efectele nocive ale unei istorii a plagiatului Al. Dobrescu se va putea vindeca scriind o istorie a originalității, mult mai grea și mai copleșitoare, care îl va scoate din mizantropie.
Plagiatul universal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9140_a_10465]
-
-și găsește o alta care să-l mulțumească. Paul Goma devine succesiv antirus, antibasarabean și antiromân, pentru că Rusia, Basarabia și România sunt contaminate de comunism. Anticomunismul său antrenează celelalte repulsii, pe măsură ce se dezvoltă și se clarifică. Anticomunistul cu predispoziție spre mizantropie se bazează, în subsidiar, pe o logică vicioasă de extensiune a vinovăției: dacă un singur om (un rus, un basarabean, un român) a putut fi comunist, atunci toți oamenii (toți rușii, basarabenii sau românii) merită să fie disprețuiți. Paul Goma
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
nu e unul al exclusivei forări în profunzime, exploatînd cu patimă relieful superficiilor, ceea ce duce la saturație, la plictiseală, la instabilitatea în atitudini și ocupații. "E o instabilitate în ideal, o goană după himere, un permanent disconfort spiritual ce frizează mizantropia și, deseori, replierea cinică". Donquijotismul și bovarismul sînt tangente la o asemenea natură scindată care tentează în permanență gesturi recuperatoare, patetice răsuciri. Avînd o conștiință de "ratat" pe care o poartă cu suferind orgoliu, Macedonski își organizează un microclimat convenabil
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
originară, o falie existențială ce nu se mai poate închide. Și nu e vorba neapărat de o anecdotică psihanalizabilă, ci de-o biografie a sensibilității intrinseci. Aceasta dă impresia a se fi desfășurat în direcția unei melancolii irezolvabile, a unei mizantropii (în sens molieresc!) abia îmbunate prin jovialoitate, așa cum ai amesteca o băutură foarte tare cu puțină apă. Totul turnat într-o foarte supravegheată, delicioasă scriitură, într-o caligrafie ce nu anulează tensiunile ci le asimilează, le convertește în propriile sale
Un observator solitar Un observator solitar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9680_a_11005]
-
spre a atrage atâtea "uri" și "invidii"? Se plâng de "zidul indiferenței" (deși unele cărți, spuneam, erau reeditate), se consideră antipatizați, prigoniți, înconjurați, pur și simplu de "niște fiare". Autoarea Jurnalului devine, cum vedem, apocaliptică, înclinând bine spre pesimism și mizantropie. O cronică negativă a lui Cornel Regman, critic având reputația într-adevăr de critic rău la romanul Liniștea al lui Costache Anton li se pare o catastrofă, uitând că drumul în literatură nu e întotdeauna drept și neted, ci cu
Între bucurie și nemulțumire by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9777_a_11102]
-
geme, numai scrisul mai lucește în întunericul acesta dens. Dacă n-aș continua drumul în direcția pe care mi-o deschide poarta acestei pasiuni, n-aș mai rezista nici eu: fie m-aș sinucide, fie aș înnebuni! Așadar, cred în mizantropie. Atât mi-a mai rămas. Oamenii mi-au devenit o povară și mă simt tare neliniștit și incomod în prezența lor, a tuturor. Acum, eu nu mai sunt ca ei; sunt un om ciunt. Nu mai am o mână și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
talent de eseist! Cărțile ruso-francezului rămîn unice prin aliajul de delectabil și informație, de afecțiune față de erou și obiectivitate. Nici un aspect al vieții și operei marelui scriitor rus, nu-i scapă biografului : de la copilărie, pînă la moartea lui Cehov; de la mizantropia sa, pînă la dragostea față de apropiați - ori năpăstuiți ai soartei ; de la duioșia-i discretă, pînă la sarcasmu-i notoriu; de la eșecurile literar-teatrale, pînă la glorie. Paradoxalul Anton Pavlovici este perfect prins În tușele portretistului Troyat. Iar cartea te acroșează prin atîtea
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
reflectez. Și, de fapt, evenimentele contemporane nu mă influențează decât marginal, cu excepția faptului că sunt într-o stare de furie permanentă, cred ca sunt furios de la naștere, și ceea ce se întâmplă în lumea modernă, mai ales in Franța, îmi alimentează mizantropia care este una dintre sursele mele de inspirație. Toții cronicarii și intervievatorii au remarcat, multi cu un zâmbet lacom, cruzimea tuturor cărților Dvs. Pe mine mă frapează negrul absolut, lipsa oricărei speranțe. În Chien des os mai adăugați o scurtă
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
lipsa de speranță. Cu riscul de a ma repeta văd două nivele: pe de o parte pesimismul meu funciar și fără să fiu paranoiac răutatea absolută a oamenilor, este primul nivel, un nivel psihologic de o mare banalitate, în fond mizantropia este lucrul cel mai împărtășit în toată lumea la fel de răspândită cu celălat lucru extrem de stupid și de dezagrabil care este ipocrizia afectată, un fel de "totul este frumos, totul merge bine, frumoasa mea" și pe de altă parte există o opțiune
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
albumele de artă le vindem pe o sumă de căcat“ etc. Dacă asemenea texte nu au ca scop epatarea cititorilor, ci reprezintă un nevinovat mod de defulare, te întrebi de ce nu se defulează autorul la el acasă, nevăzut de nimeni. Mizantropie Nu e suficient să-i iubești pe oameni ca să scrii cărți bune. Toleranța, generozitatea, duioșia sunt valori morale, care nu garantează succesul în creația literară. Nici mizantropia însă nu îl garantează. Și într-un caz, și în altul mai e
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
te întrebi de ce nu se defulează autorul la el acasă, nevăzut de nimeni. Mizantropie Nu e suficient să-i iubești pe oameni ca să scrii cărți bune. Toleranța, generozitatea, duioșia sunt valori morale, care nu garantează succesul în creația literară. Nici mizantropia însă nu îl garantează. Și într-un caz, și în altul mai e nevoie de ceva: de talent. Victor Cilincă, autorul volumului de proză scurtă Mașina de distrus tot, N’Ergo, Galați, 2001, mizează totul pe mefiența cu care îi
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
o amantă mai tolerantă; după consumarea actului sexual, în timp ce ea rămâne în pat cuprinsă de extaz, el se poate duce cu o carte în mână la toaletă. Acreala cu care își studiază autorul propriul personaj nu are nici o finalitate literară. Mizantropia nu sublimează în literatură. Este vorba poate de o defulare la scenă deschisă, dar acest act de igienă psihică nu înseamnă și creație literară. Altă schiță, Lupta cu Îngerul, are și ea ca subiect o situație penibilă: un tânăr dintr-
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]