36 matches
-
sau Călin Vlasie, comentariul lui Al. Cistelecan e absolut savuros. Cartea se citește cu plăcere în ciuda obiectului ei, de multe ori nedemn de atenția prelungită a comentatorului. La fel ca mai toți criticii ardeleni, Cistelecan se apleacă cu prea multă mizericordie analitică asupra unor autori care ar putea fi împăcați și cu o strângere bărbătească de mână. E drept că criticul de la „Vatra” trage oarecare folos stilistic din această coborâre de nivel: cu cât autorul discutat e mai predispus la gafe
Critic peste noapte by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3627_a_4952]
-
nălțînd ochii, Doamne, către lumina cea subțire, iar sandalele mi-au luat foc și m-am temut de frumusețe, căci miroseam sufletele pustnicilor ivite prin minune". (ibidem) Plutește peste atari exaltante conexiuni duhul unei receptivități reciproce mediind o întîlnire a mizericordiei dumnezeiești ce nu cunoaște margini cu deschiderea poetului spre echivalările metaforice ale năzuinței sale către Dumnezeu: "Să se odihnească, Doamne, în noi, Duhul Tău, ca o pasăre într-un pom roditor, lumină din lumină, cer din cer, ca pîinea în
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
mea o dagă, adică un excelent jungher cumpărat chiar atunci de pe Strada Armurierilor: cu mâner damaschinat, cruce de oțel și o lamă lungă, bine călită, fină și cu dublu tăiș. O dagă din cele cărora bunicii noștri le ziceau de mizericordie, pentru că o foloseau la lovitura de grație dată prin crăpăturile sau locurile de Îmbinare ale armurii, ori căștii, luptătorilor căzuți la pământ după o luptă. Arma aceea albă a fost prima pe care am avut-o În viața mea; și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Și nu-ți găsi un alt răspuns decît: Spre a cădea cu - atâta mai adânc... Vai vouă, ce nici oameni nu sînteți, Nici zei - ci-amestecul de rele Din amândouă acestea ființe. Mândri sînteți ca zeii, nu ca ei Plini de mizericordie... Ca oamenii Aveți o minte, însă inimi nu. Doriți ce zei doresc, neavând puterea, Voiți să domniți lumea ca și ei Făr-a avea dreptatea lor. Ca oameni aveți patimi, Dar patimi reci, fără de milă, crude, Cari din ochi nu pierd
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
un ciob de sticlă. — Nu chemați poliția, vă rog. Venim chiar acum. Am ieșit În goană În strada Joaquín Costa. Era o noapte rece, cu un vînt tăios și cu un cer de smoală. Am trecut În fugă pe dinaintea Casei Mizericordiei și a Casei Milosteniei, nebăgînd În seamă privirile și murmurele ce șuierau dinspre portalurile Întunecate, mirosind a balegă și a cărbune. Am ajuns la colțul cu strada Fernandina. De aici, strada Joaquín Costa apărea ca o breșă de stupuri Înnegrite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
chasm profondo, iar leur șefones era complètement désorienté, urlând la sui armates de s’organiser e d’ataquer, da’ ei nu atacau, ci dimpotrivă, făceau del biggest caca on leurs ones. Incredibile. Mirose era grandore, născând del invizible catedrales des mizericordie. Damnado, mii de pistolado, cum s-ar spune. Allahado, ziceau și arabones. În scurt timp, musulmane păreau pierdute définitivement, iar Sir Sugismund urla triumfătore, agitândo sua sabia de-i ziceai că a cucerit del entire universo, nu altcevone. Numa’ că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
e cuprins de mâzgă și iubirea se face varză pe picioarele ei încălțate în balerini. O cățea cu țâțele roase până la sânge merge alături, amușinând prin rigolă. Înnebunită de foame, peste ochi i-a căzut pâcla divinei neînțelegeri, veșmânt de mizericordie care în clipele grele coboară peste suflet pentru a-l apăra de gravitatea consecințelor. Iulia, care iubește animalele și le pricepe, privește lung câinele răzleț, ros până la urzeală. Sandu i-a urmărit privirea. O îndrăgește pe această fată negricioasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
menționată mai sus în scena biletului de amor). Ea începe: angel radios - formulă de efect, continuă în stil oficial, apoi repetă clișeul referitor la pierderea uzului rațiunii. La țipetele Vetei, Rică Venturiano continuă cu o declarație în proză ritmată, cere mizericordie și pietate, amintindu i că ea l-a invitat la ora zece seara, la numărul 9, în strada Catilina, la semnalul cuvenit. Declarația lui este incoerentă din cauza emoției: te iubesc precum iubește sclavul lumina și orbul libertatea. Când Veta protestează
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
pentru că aceste evenimente ne emoționează cu atât mai mult, cu cât suntem, pentru a ne vedea într-atât de afectați, mai puțin sănătoși. Limbajul curent, este adevărat, spune, când avem noi înșine de pătimit, mizerie, când îi compătimim pe alții, mizericordie. Dar ce fel de mizericordie, la urma urmelor, cu privire la niște evenimente fictive puse în scenă? Ele nu provoacă auditoriul la a simți ușurare, ci îl invită să sufere, și cu cât suferă, cu atât mai multe favoruri îi acordă autorului
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cu atât mai mult, cu cât suntem, pentru a ne vedea într-atât de afectați, mai puțin sănătoși. Limbajul curent, este adevărat, spune, când avem noi înșine de pătimit, mizerie, când îi compătimim pe alții, mizericordie. Dar ce fel de mizericordie, la urma urmelor, cu privire la niște evenimente fictive puse în scenă? Ele nu provoacă auditoriul la a simți ușurare, ci îl invită să sufere, și cu cât suferă, cu atât mai multe favoruri îi acordă autorului unor asemenea imaginații. Dacă aceste
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
suferință, spectatorul își părăsește locul: este dezgustat, critică; dacă, dimpotrivă, suferă, rămâne, ascultă atent, se bucură. Și ce! lacrimi și suferință, ne sunt pe plac? Haida-de! Vrem și noi ca toată lumea să simțim bucurie. Oare pentru că, mizeria neplăcând nimănui, ci mizericordia, numai din cauza ei, să ne placă suferința?" (pp. 62-63) "Dar mie, în mizeria mea, îmi plăcea să sufăr, și căutam subiecte de suferință, în timp ce în legătură cu o nefericire străină, prefăcută, mimată, jocul actorului îmi plăcea cu atât mai mult și mă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]