475 matches
-
vărsat din greșeală jilăvește pământul ce ne desparte. aburi umezi de vânt își trimit evantaiul lor colorat. tăcerea din noi stă zid împotrivă, le întoarce ecoul ca pe-o beregată tăiată. chircit ca o frânghie udă plânsul lăstărește în noi mlădițe de tristețe, cu cât avânt le decojim, ca să le stoarcem seva peste rana zâmbetului ce-l scoatem la comandă, găunos explodând, salvatoare, expirată petardă. ne-am închis în pietroase tabieturi ce ne cioplesc în forme geometrice perfecte, doar fixitatea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
doi vulcani mititei. Unul este stins, altul scoate fum. Dar cu vulcanii trebuie să fii foarte atent! Pe urmă a apărut floarea. Întâi a fost o sămânță, venită de undeva... N-am știut de ea până când n-a răsărit o mlădiță firavă. M-am temut să nu fie o mlădiță de baobab, la început nu le poți deosebi. Firicelul a crescut, a apărut un boboc și, curând, s-a petrecut o adevărată minune. Într-o dimineață, din el s-a desfăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Dar cu vulcanii trebuie să fii foarte atent! Pe urmă a apărut floarea. Întâi a fost o sămânță, venită de undeva... N-am știut de ea până când n-a răsărit o mlădiță firavă. M-am temut să nu fie o mlădiță de baobab, la început nu le poți deosebi. Firicelul a crescut, a apărut un boboc și, curând, s-a petrecut o adevărată minune. Într-o dimineață, din el s-a desfăcut cea mai frumoasă floare. Nicăieri nu se mai află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
atât de frumoasă. Și eu am început să trăiesc doar pentru a o îngriji, pentru a o răsfăța. Avea încredere în mine. M-a întrebat: (Vocea Florii) "Ce ai de gând să faci dacă, pe undeva, ar fi pitite niște mlădițele de baobab? Au să crească uriașe, au să cuprindă toată planeta. N-am să mai am lumină, am să mor! Caută neapărat o oaie, o oaie mică de tot, care să mă apere. Am auzit că există pe undeva locuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
convinsă că tatăl său dorise cu ardoare ca drumul dintre ea și el să fie neted, luminat de dragoste și încărcat numai și numai cu bucurii. După înmormântare, Simona mai zăbovi câteva zile în casa părintească. Colindă ograda toată, mângâie mlădița de la rădăcina fostului cireș, străbătu grădina până la nucul din vale, privi cu nostalgie stratul de flori din fața casei, dar nimic nu mai era ca în anii copilăriei și tinereții ei. Pustiul sălășluia peste tot. Se simțea din plin lipsa celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ca bun părinte simțise mereu că poartă pe suflet o greutate de care nu se putuse elibera. Mărturisise că atunci când tăiase cireșul făptuise o mare nelegiuire. Nu mai scosese rădăcina cireșului din care se ivise o nuielușă firavă. Îi lăsase mlădița aceea ca testament, sperând ca de viitorul cireș să se bucure nepotul lui pe care n-a avut bucuria să-l țină pe genunchi să-l dezmierde și să-i spună tainicile povești ale lumii... Am bănuit, mai spuse Nana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
marea sală de ședință, procesul zilei dovedindu-se de un interes fără precedent nu numai pentru cei implicați direct, ci chiar și pentru locuitorii urbei. Ceea ce părea însă a fi neobișnuit era prezența zecilor de țigani, de tinere ca niște mlădițe de salcie înviforate de un zefir abia perceptibil sau mai date în pârg, apetisante, cu fustele viu colorate, peste care-și puseseră bluze strânse pe bust, de diferite culori, mulate peste sânii lor bogați, ispititori. În preajma lor, se aflau mulți
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și m-am ridicat. Pe coasta muntelui se afla un loc pustiu, pașnic și plăcut. Era un loc pe care nu-l mai văzusem vreodată, dar mi se păru că-l recunosc, fiind familiar imaginației mele. Solul era acoperit cu mlădițe de nuferi albaștri care nu răspândeau nici un parfum. Am avut impresia că până acum nimeni nu călcase pe acest pământ. Am lăsat cufărul jos. Bătrânul vizitiu se întoarse și-mi spuse: - E foarte aproape de Șah Abd-ol-Azim. Nici că se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
colcăiau, ochii Săi mari, întunecoși fixându-mă, goliți de orice expresie, buimaci, ochii Săi în străfundurile cărora se îneca întreaga mea viață, m-am grăbit să închid capacul; l-am acoperit cu pământ; am tasat pământul cu piciorul. Am adunat mlădițe de nuferi albaștri, fără miros, sădindu-le pe mormânt; în sfârșit, am împrăștiat pietriș pe amplasamentul gropii, pentru a suprima orice urmă și a face imposibilă identificarea mormântului. M-am achitat atât de bine de această povară, încât eu însumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
lume pierdută. Impresia asta se asocia cu o beție care-mi curgea prin vene și prin nervi și care se împrăștia în tot corpul ca un vin dulce și vechi. Recunoșteam, în câmpie, arbuștii, pietrele, trunchiurile de copac și minusculele mlădițe de cimbrișor sălbatic. Recunoșteam mireasma familiară a ierburilor. Plonjam, în clipa aceea, în memoria zilelor de demult. Și totuși aceste reminiscențe se îndepărtaseră de mine ca prin farmec. Ele se bucurau împreună de o viață autonomă; eu nu eram decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
curaj: „Noi suntem viitorul/ Și-n țara ce-o clădim/ În zborul către mâine/ Ca șoimii o să fim“. Ciudat. Poate că în momentul acela vreo incantație misterioasă a făcut ca spiritul de șoim să se cuibărească în mine, ca o mlădiță înmugurită din trunchiul strămoșesc, dar nu mi-am deschis aripile spre lumină, către patrie nici atât (patria era grasă, avea părul permanent și semăna leit cu tovarășa Stănescu de la grădiniță), ci am început să plutesc peste scaune și dulapuri prin apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
adâncă dar scurtă pricinuită de zborul precipitat al păsării care-l „simțise”. L-a salvat bunicu’ Ghiorghi, care printr-un semn de complicitate l-a chemat lângă el și, cu mult meșteșug, din coaja verde cu nojițe albe a unei mlădițe de alun i-a cioplit o minune de fluier ce scotea sunete ascuțite cu care Va a umplut Întreaga pădure. Trecuse mult de amiază când exploratorii au ajuns acasă. Erau așteptați de Întreaga familie, la care se adăugase și câteva
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
marginea pădurii, i-a venit un miros pe care nu l-a mai întâlnit la viața lui. S-a oprit pe loc ca să asculte și să observe mai bine și nestingherit. I-a ieșit în cale un tufiș format din mlădițe de alun, unde s-a ascuns. În stânga i-a apărut un luminiș din care se auzea strigăt ce venea din partea unor păsări care se înecau în durere după puii lor omorâți de cineva. „Vai de mine, n-o fi cumva
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
După șapte zile rănile fagului s-au vindecat și copacul a început din nou să dea jir pentru hrănirea lui Mozorel. PĂȚANIA LUI SCORUȘ Într-o familie de pisici, care trăia într-o ogradă aproape de Bașiu erau dezbateri mari. După ce Mlădiță, Sforăilă și Scoruș au crescut, s-au ridicat în coadă și la vânătoare, au plecat. Părinții au fost de acord, în schimb le-a dat de grijă să nu se rătăcească în cazul în care rămân mai în urmă. Pale
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
soarele domina pământul cu razele-i fierbinți, iar viețuitoarele pământului beneficiind de lumină, căldură, liniște și voie bună, fiecare lucra după rânduială. La iazul Șlincu se derula concert după concert; încetau broaștele de pe iaz, începeau brotacii din puii de curcudel, mlădițele de răchită sau rogozul din iazul de alături. Încetau vrăbiile din copaci, începeau rândunelele din cuiburi aciuate sub streșinile caselor gospodarilor din sat. Numai peștii și libelulele din iazurile de pe vale, se războiau din cauza capturilor de pureci. Și uite așa
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Marii creatori de valori n'au părinți și n'au copii." Legenda Meșterului Manole își sună ora în această jertfă consimțită: "N'au părinți; de cele mai adese ori părinții și epoca lor n'au putut să recunoască acea uluitoare mlădiță a vieței cu florile ei uriașe și spăimântătoare: au crucificat, au otrăvit și au ars ființa miraculoasă. N'au copii; geniile sunt uneori cu totul sterile trupește, iar alteori procrează oameni comuni, dacă nu de-a dreptul stârpituri, din cine știe ce
Manuale și manifeste by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8071_a_9396]
-
păroasa a dudului în livezi, parcuri, aliniamente și pomi răzleți, îndeosebi prin mijloace mecanice. 8. Cultivarea altor plante în plantațiile de pomi se face cu respectarea normelor care asigură efectuarea la timp a tratamentelor chimice. 9. Vor fi folosite numai mlădițe de altoi de la plante mama selecționate în acest scop și care nu sînt atacate de dăunători sau agenți patogeni de carantină. 10. În pepinierele pomicole și dendrologice, precum și în solariile și serele legumicole și floricole, vor fi efectuate lucrările de
LEGE nr. 5 din 12 noiembrie 1982 privind protecţia plantelor cultivate şi a pădurilor şi regimul pesticidelor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106585_a_107914]
-
arbuști ornamentali, conifere ornamentale, precum și portaltoii acestora și materialul săditor; "Specii forestiere cu ciclu scurt de producție" constau în culturi de plante perene, lemnoase, ale căror rizomi sau tulpini rămân în pământ după recoltare, iar în următorul sezon răsar mlădițe noi, încadrate la codul NC 06 02 9041. Se stabilesc ca fiind specii forestiere cu ciclu scurt de producție salcia (Salix spp.), plopul (Populus spp.) cu subspeciile plopul alb (Populus alba) și plopul negru (Populus nigra), arborele-prințesei (Paulownia), arbustul de
ANEXE din 27 februarie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/265431]
-
Doamnei păhărnicese Maria Leca, această dicasterie certifică faptul că tînărul s-a născut la doi decembrie anul o mie opt sute treizeci și doi din părinți ortodocși de rit grec” - p. 135) - toate aceste detalii fac din volum un mausoleu de mlădițe boierești. Paradoxul cărții e că sensul ei te absoarbe în lipsa unui elementar fir de narațiune istorică. Volumul nu are epică, nu are o poveste coerentă în cadrul epocii date, ramurile și spițele boierești fiind descrise lapidar în numele unei rigori de exactitate
Între herburi și zapise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4894_a_6219]
-
o iactanță comportamentală de iz cavaleresc, un timbru vocal cu inflexiuni aspre însoțind o puternică înclinație spre abstracțiuni, într-un cuvînt o materie feminină turnată în cofraj bărbătesc. O făptură care ar fi strălucit dacă s-ar fi numărat printre mlădițele princiare din care s-au ales în timp reginele țărilor europene. Pornite din pana unei adepte a codurilor de conduită și a manierelor fixe de exprimare, din partea unei susținătoare a normelor și a regulilor subînțelese, textele de aici nu au
Ritmuri memoriale by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6664_a_7989]
-
amintirea/ pe cerul frunții. Vă vorbesc prin supraviețuitorii/ dezastrelor interioare,/ vă vorbesc prin îndrăgostiții care au greșit cerul” (Îngerul căzut). Dar autorul local îi acordă venerabilului personaj o costumație adusă la zi, plebeiană. Bardul își altoiește rădăcina luciferică cu o mlădiță a revoltei sociale: „E adevărat, am spus eu, poezia e luxul săracilor” ( Poetul bătrîn își declamă faima, 2). Nu fără a adăuga un sarcasm specific: „Dumnezeu face toate lucrurile frumoase, poeții vin doar și pun hoțește semnătura” (ibidem). Spre a
Un manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4589_a_5914]
-
era o deviere patologică în ochii truverilor), fundalul discuției e iremediabil creștin, concluzia perorației fiind că iubirea trebuie ocolită, și dacă totuși nu poate fi evitată, ea trebuie supusă la două constrîngeri: căsnicia și progenitura. Fără cadrul matrimonial și fără mlădițe adiacente, iubirea e de la Diavol. Tocmai de aceea miră gestul episcopului Parisului, Étienne Tempier, de a condamna tratatul pe 7 martie 1277, cu promulgarea unui act de cenzură prin care profesorilor de la Universitatea din Paris li se interzicea să susțină
Argumente și alegorii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3162_a_4487]
-
Sașa Pană, în calitatea acestuia de redactor al săptămânalului "Orizont", când se și puseseră la punct aranjamente pentru a strânge în volum versurile târgovișteanului, risipite în paginile revistei (1946). La "poșta redacției", inimosul redactor, nerăbdător să descopere alte și alte "mlădițe", întreținea, concomitent, repetate reprize de dialog cu Costache Olăreanu. Pentru o susținută comunicare și o mai eficientă cunoaștere reciprocă, Sașa Pană găsea timp oricând să-și invite ocazionalul interlocutor acasă, în spațiul său de lucru. Mai corect ar fi să
Centenar Sașa Pană: Cele mai vechi amintiri by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/14929_a_16254]
-
cu steag alb în mînă (și) în goană nebună se apropie punctul Apărarea domeniului Pentru ca fiecare să aibă locul ce i se cuvine și domeniul să poată fi apărat și pentru ca poetul să nu îl arunce afară ca pe-o mlădiță stearpă fără putința rodirii cuvîntul trebuie să se nască în afara poemului dar să crească și să rămînă în el fiindcă atît de mult a iubit poetul poemul încît a dat pe singurul său cuvînt afară din el născîndu-i poema Lamentația
Octavian Doclin by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/10509_a_11834]
-
așadar mădulare ale Trupului lui Iisus Hristos care este Biserica în care creștem spiritual, prin rugăciune, asceză și împărtășirea cu Sfintele Taine, până când vom ajunge „la starea bărbatului desăvârșit, la măsura vârstei deplinătății lui Iisus Hristos” (Efeseni 4, 13). După cum mlădița ruptă din tulpină se usucă și nu poate să aducă roadă, tot astfel creștinul care nu rămâne în Iisus Hristos, adică în Biserică cu care Iisus Hristos se identifică nu poate crește duhovnicește (cf. Ioan 15, 1-5). 3. Ce este
DESPRE SFÂNTA ŞI DUMNEZEIASCA EUHARISTIE IN TRADIŢIA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373701_a_375030]