173 matches
-
apartenență la o realitate. Astfel încât. Tuși și își suflă nasul. Răcise. Umbre alergau posace sau fericite pe trotuar, ea însăși era o umbră, o pană plutind într-o adiere a unei seri de vară cu eleganța fulgilor de nea și mlădiindu-se discret în muzica tăcerii. Îi luă mâinile lui Emil, i le privi impersonal în timp ce respira în altă parte și i le mângâie cu detașare. A doua zi s-a dus la fabrică. Călcând pe cimentul din fața clădirii se gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Și, în felul acesta, ajunsese săși ocupe întreaga lui vreme, căci a fi criminal iscusit înseamnă a fi mare om de știință. În răstimpul ce a urmat, lucrând la el cu multă migală, diabolicul plan i se îndoia, i se mlădia și i se contura, ca o flacără pe care o aprinzi în bătaia vântului și de la care aștepți să-și ia forma finală, încât, într-o bună zi, își spuse sieși cu încântare, peste fire de mândru: „Acum, chiar că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
previzibil; dar poetul compune o melodie nouă cu materialul deja familiar cititorilor. Singurele pete de culoare - cîteva turcisme pentru crearea atmosferei de basm oriental, basm în care peisajul și obiectele vor fi receptate sub regim pur ornamental: „Feregeaua-i se-mlădie Pe kiahiul, bogat cerchez, Cu dalga de selemie, Cu șalvari largi de gianfez. Cînd Esmé umblă prin casă, Coamele-i de talpe trec, Și-ntr-o mie cozi le lasă P-al ei sîrmali-elec” (Esmé, Florile Bosforului). Senzualitatea triumfătoare nu
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
găuri aspre a unei matrițe masculine. Iată de ce, pentru un ochi receptiv la detalii umorale, nu doar înfățișarea Zoiei Dumitrescu-Bușulenga emană o virilizare evidentă în muchia sprîncenelor, în proeminența pomeților și în prognația bărbiei, dar chiar spiritul ei se arată mlădiat după un calapod de crispare ofensivă. O mimică distinsă altoită pe o iactanță comportamentală de iz cavaleresc, un timbru vocal cu inflexiuni aspre însoțind o puternică înclinație spre abstracțiuni, într-un cuvînt o materie feminină turnată în cofraj bărbătesc. O
Ritmuri memoriale by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6664_a_7989]
-
Ce încărunțesc.../ Scorușul!/ Destin/ Rusesc.” (1934). Astfel că „traducătorii” gen D. A. C. trebuie serios avertizați să nu taie scorușii! Însă nu chiar toți redactorii de reviste îi cred pe cuvânt pe unii ce se dau drept cunoscători de cuvânt străin mlădiat în poezie, pe care, cică, îl traduc, artisticește, firește. Acum un timp, un coleg de la revista „Argeș” îmi solicită părerea despre unele traduceri din poezia Annei Ahmatova. Căutând referințe internautice despre dragoman, aflu că dânsul cu „traducerile sale din limbile
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
aceste motive constitutive a propriei simțiri; simțurile omenești, participând la "panhimniul ființei" (cum spunea Heliade Rădulescu), adaugă laudă vieții și sensibilității omenești, între cer și ierburi: Simțirea mea, că vântul, colinda prin grădină, ca șerpii pe pământul cel proaspăt se mlădie, ca florile, în stebla mi-o strâng, si cu beție ca greierii din ierburi mi-o cânt în taină mie. I-o "datorăm", întrucâtva, pe Alice Călugăru lui George Călinescu (deși vor fi îndrumat-o, la debut, Titu Maiorescu și
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
s-ar iubi, roz și sub coate, Lipindu-și braț de antebraț cît poate. Oh, Lolo s-ar iubi-n clei și la ceafă, Prinzîndu-și părul tragic c-o agrafă. Oh, Lolo s-ar iubi, pur, și pe șira Spinării, mlădiindu-se ca lira. Oh, Lolo s-ar iubi, neîncetat, Și-n splină, și-n rinichi, și în ficat... (va urma!) * Lolo este femeia mileniului cinci, desigur!!!
Lolo sau nesfîrșitele posibilități ale iubirii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16316_a_17641]
-
cu toată încărcătura experienței europene câștigate între timp. Experiență, desigur, dar și entuziasm, dar și subiectivitate care poate ajunge la eroare; în fine, toate atributele unui poet care interpretează poezia. Modelul lecturii pare a fi cel călinescian: limbajul care se mlădiază după autor; umor, simpatie față de lumea "colegului". Lectura făcută lui Ion Budai-Deleanu mi se pare excepțională: autorul }iganiadei e văzut ca deschizător al limbii literare (,neajungerea limbii mă desmântă"1), care lasă poeticul să "șuguiască" în neologisme precum "prioiecturi" sau
Istoria poeziei ca jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Imaginative/10437_a_11762]
-
cu gesticulări cu sabia deasupra capului. Dar ultrasensibilitatea lui - se observă - e „urmarea războiului”, „nervii lui șsîntț ascuțiți de bubuitul tunului”, încît se simte în largul său doar în zgomotul cascadelor. Pe de altă parte, „firea dură și aspră își mlădia sufletul pe strunele vioarei și izbutea să scoată cele mai subtile sensibilități muzicale”. Am văzut că, în viziunea lui E. Lovinescu, sfîrșitul lui George Cornea vine pe fondul unui „déraisonnement”, asociat și unei “paralizii progresive”, și unor necunoscute motive sentimentale
O figură din insectarul lui E. Lovinescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13323_a_14648]
-
nu o ajută, de vreme ce adresarea la plural ( muza și drăguțul bade Apolo) se continuă la singular ( șoptește-mi, a ta dulce însuflare). Poetul era perfect conștient de dificultatea versificării într-un idiom încă rigid dar cât va putea să se mlădieze acesta în trei sferturi de veac: "neajungerea limbii mă desmântă". Poetul clasicizant își "bruftuiește" muza pentru că îi susură indicații ce vin în contradicție cu bidiviul sacru ce-i poartă inspirația la subsol, Mitru Perea explică incidentul: "Aici poeticul șuguiește, ca
Darul postum al Poetului by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/14009_a_15334]
-
Se văd în zare munții Cu tâmplele lor ninse, Albiți de-atâtea veacuri, Bătrâni de-atâta dor... Carpații sunt părinții Și paznicii de vise, Stăpânii-acestor locuri, Zeii românilor. N-avem alți frați pe lume- Bătrânii munți și marea, Și Dunărea mlădie Ne-au întărit tulpina; Sub paza lor, se spune Că ne-am găsit cărarea, Ne ducem cu mândrie Spre viitor lumina. Dă, Doamne, să fim vrednici, Să nu cunoaștem teama, Pământul sfânt -străbunul- De lotri să-l ferim! Carpaților cei
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
Gigi Stanciu Publicat în: Ediția nr. 1651 din 09 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Când școala generală terminam, Se î ncheia atunci copilăria; Spre alte orizonturi ne-ndreptam Ca sufletul să prindă veșnicia. Când școala generală terminam, Copil cu mintea mlădiată de lectură, O poezie proprie citeam, O încercare scurtă, imatură. Spuneam în poezia-mi puerilă Că pentru noi plecarea spre liceu E-o trecere cu frici de Iepurilă Ca din Eden, goniți de Dumnezeu. Eu nu știam atunci că Raiul
ÎN CUPE SĂ TURNĂM DOAR APĂ VIE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384417_a_385746]
-
Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1514 din 22 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Spune-i durerii să plece... și va pleca! Spune-i liniștii să vină... și va veni! Spune-i stării să cânte... și va cântă, Timpului să se mlădieze în secunde de lumină și o va face, Ierbii să-ți crească spicul speranței și o va face, Drumului să curgă pe cărările fericirii și o va face, Nopții să aprindă stelele eliberării de orice tulbure încercare și se va
ÎN CÂMP de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382402_a_383731]
-
Versuri > Cuvinte > SUNT DORUL UNUI OM ÎN VIAȚA LUMII Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 2228 din 05 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Durerea de-a nu te merita, mă sfâșie-n simțire, sunt suflet din trupul ce îl mlădie al sorții vânt; Devin... Gândul de-a nu te cunoaște, mă trimite-n căutare, sunt cuvânt din Logos-ul ce nu moare trecerii efemere; Zbor... Glasul de-a nu ți-l auzi, mă trezește-n ființă, sunt vorba ce a
SUNT DORUL UNUI OM ÎN VIAȚA LUMII de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382604_a_383933]
-
păcatelor, vorbelor deșarte, minciunilor și răutăților de tot felul! Zărilor necuprinse să le dăruim ceea ce de fapt dorim sufletului și trupului nostru: iubire, calm, gânduri și fapte potrivite. Doar nu degeaba ni se spune că suntem sălcii gânditoare. Să ne mlădiem întru frumos, întru folos, cu vrednicie. Să ne conectăm fluxului miraculos al energiilor binefăcătoare din acest tainic univers. La mulți ani, suflete ales! Fii binevenit Noule An, întru ocrotire, pace și bună înțelegere! Livia Ciupercă membru U.Z.P.R.
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92841_a_94133]
-
emoționată, În timp ce o lumină părintească Îi ilumina chipul. - Am mai văzut spirite ca al dumitale... În anii tinereții mele. Înzestrate cu toate darurile pe care un om și le-ar putea dori. Oameni puternici și cutezători În convingerea de a mlădia soarta după sine. Și totuși, meniți a deveni izvor de durere și de pustiire... - Despre cine vorbești? - Oh, demult. Un abis de vreme. Pe tărâmuri Îndepărtate. - Ai trăit multă vreme În Răsărit? Marcello fixă un punct În gol, undeva În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe care ți‑o oferă propriul corp angrenat într‑o activitate particulară în calitatea sa de corp și nimic mai mult. Apoi se repede la duș fiindcă se grăbește. Rainer și Anna o urmează albi ca varul. Sophie se tot mlădiază sub jetul dușului, iar Rainer se plasează alături ca să țină un discurs despre dragostea lui pentru ea. Spune, printre altele, că conceptul abstract de fericire e echivalent cu conceptul abstract de iubire și subliniază acum încă o dată, cu hotărâre, acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
aceste sentimente, captivez atenția spectatorului. Este știut că toate femeiile au șarmul lor de-a ieși în relief cu un zâmbet drăgăstos, o înclinare a capului, mișcarea spâncenelor, clipitul genelor, privirea seducătoare a ochilor, pe lângă mișcarea scenică de-a te mlădia pe ritmul muzicii... ca să le placi celor din sala de spectacol. Pe de altă parte mai contează și cum se îmbracă un artist, iar eu țin foarte mult la acest aspect. Am foarte multe costume populare achiziționate, cumpărtae, primite de la
PARTEA A I-A ÎN CETATEA CÂNTECULUI ŞI DANSULUI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361208_a_362537]
-
în verticală frântă parc-ai fi o mare sfântă, ai ucis aripa-n labe și-n arome de silabe, ai venit de nicăieri ca o lacrimă din ceri; fierbe sângele în tine ca-n cazane bizanrine, corpul tău ce se mlădie miroase a iasomie și se pierde peste vreme în miros de crizanteme; când în dragoste te-afunzi, îți zornăie galbeni uzi, mahmudele și inele să te fudulești cu ele, îți vibra privirea-n aer, când oftai plină de vaier, doamna
FARAOANĂ (CÂNTEC ŢIGĂNESC) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368352_a_369681]
-
DE GRÂU Sub albul imaculat grâul germinează și apoi va răsări o splendidă oază. Iată, lanul a-nverzit, dănțuiesc păunii, „o s-avem recoltă bună!” așa spun bătrânii. Seara vântul lin adie făcând valuri în câmpie, spicele pline de floare se mlădie cu lentoare. Când se ivesc zorile, mici lacrimi de rouă ajută spicul să crească, chiar dacă nu plouă. Paiul suplu s-a-nălțat, boabe cresc în noapte și foarte curând vor fi spice coapte. Soarele a poleit holdele-n carate, aur galben strălucind
LANUL DE GRÂU de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367249_a_368578]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > PRINSOAREA - SONET Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Se zbate zarea-n chingile furtunii Când din adâncul mării-o melodie În suflet și în minte se mlădie, Apoi se stinge când sosesc lăstunii. Un vânt primăvăratic mă adie, Iar ghioceii-mi înfloresc, nebunii, Sub raza binecuvântat-a lunii, În timp ce uit de-a vieții parodie. Aștept din neguri să-mi răsar-un soare Și-n gânduri să îmi
SONET de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363742_a_365071]
-
pare, o cunosc din altăviață și de-aceea mă răsfață... uneori un val mai mare mătrimite la plimbare. Nisipul ei este fin, pare un covor divin, cu cochilii presărat, când pășești ești mângâiat și dacăvântul adie plaja-n valuri se mlădie. Marea Neagră e albastră, nici o mare nu-i ca ea, o iubesc și-s fericită, nu se poate compara... VIS... Măcuprindeai timid în brațe, măsărutai, mădezmierdai și îmi șopteai cuvinte tandre, cuprins de vrajăîmi zâmbeai. Eu m-am lipit ușor de
INFINITELE NUANŢE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349621_a_350950]
-
Publicat în: Ediția nr. 1671 din 29 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Azi, măicuța,-i ziua ta,, Soarele mă ia de mână. Pe câmpie, că aș vrea, Ca să-ți împletesc cunună, Nu de flori, ci doar de spice, Să-ți mlădie vântul dor, Ca esti bună, cum s-ar zice, “Pâine scoasă din cuptor”.... Nu ți-o-așez, mama, pe cap, Fata să nu ți-o umbrească, Ci la gât, s-o porți cu drag, Totu-n juru-ți, să zâmbească. Vreau, la piept
FIE SUFLETUL TAU SFÂNT!... de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350356_a_351685]
-
împietrite, numai ochii i se dilataseră și-i clipeau des, strivind între marginile pleoapelor o lacrimă caldă, care i-a căzut pe umărul obrazului. „Ce, ce spui?...” Prin ceața deasă, care-i împăienjenise ochii, o zărea pe Leana care se mlădia ca o nuia de alun pe deasupra jarului dogoritor, când și-a ridicat puțin bărbia, mișcându-și capul înainte, dar oricât încerca să-și deschidă ochii, nu putea distinge fața muierii cu care pătimise atâtea. Se străduia să îndepărteze pânza străvezie
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
de spațiul misterelor, al sacralității: “S-au uscat trandafirii inocenței S-au topit petalele iluziei S-au dezrădăcinat amintirile(...) (...)A rămas misterul lor”(Trecere) Muzicalitatea versului cu inflexiuni elegiace capătă, uneori, tonaliatatea cântecului popular ori a romanței, prin care poeta mlădiază gânduri, trăiri, sentimente: “Acest vers legănând Între cer și pământ E cuprins de dor și de speranță Într-un veac ce-a trecut Și un gând ce-a durut: N-a rămas decât o romanță”(Lumină lină) Iubirea este punctul
POETA DIN BASARABIA de MARIA STOICA în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349055_a_350384]