78 matches
-
-mi place atât de mult: „ Artista Nicoleta Luca Meitoiu știe să obțină ( de la instrumentul pe care-l domină), mărturisiri și dăruiri destinate exclusiv artiștilor privilegiați. Ea a găsit numeroase fluidități de nuanță și timbru, plasticizări reflexe , rezolvate printr-un joc mlădiu, expresiv cizelat și bogat în sonorități calde” (Cotidianul Ziarul de Bacău , 8 mai 2003, Vasile Pruteanu). Spre final părea că până și degetele-i obosiseră, însă exercițiul, dexteritatea și musculatura dezvoltată în acest sens, a apărut cu acel „ceva” în
AM VĂZUT...PIANUL VIU ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370216_a_371545]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > MAMA Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 433 din 08 martie 2012 Toate Articolele Autorului Mama Cântec și descântec întrupat în vrajă Mlădie prin timp, reamintind de flori. Angelică -ntrupare care scânteiază Zidind nemurirea cu fete și feciori. Plămădită doar din dragoste și dor Generoasă, topești cu zâmbetul tristeți Împletești bucuriile, imprevizibilul sonor La jugul născuților, în aurite dimineți. Mâinile tale, cupă fermecata
MAMA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342147_a_343476]
-
și să prefacă visul de dragoste în zbor. Știam că niciodată nu este prea târziu ca pe-a iubirii boltă din nou vultur să fiu, iar tu o porumbiță ce-n ultima arșìță să îmi încinzi privirea cu zborul tău mlădiu. Mai este-o primăvară în care amândoi vom da deodată buzna răscolitor șuvoi spre-a săruta pământul unde-a-nceput frământul ce ne-a zvârlit în față când praf și când noroi. Vom fredona-mpreună acel cântec ciudat în care
SUNT FERMECAT ATUNCI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342609_a_343938]
-
iar ei nici nu sesizau trecerea lui, până nu-i apostrofa Ionuț că nu a mâncat nimic și îi este foame, și atunci trebuiau să revină la realitate, Gabi nu s-ar mai fi despărțit de ei niciodată. Laura înflorise, mlădie, cu părul auriu fluturându-i pe umeri în valuri bogate, era ca o divă din filme. Pentru moment, uitase de toate relele din viața ei și se bucura de fiecare clipă, simțindu-se iubită, prețuită. Realiză că iubirea lui Gabi
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/340141_a_341470]
-
în clocot și ne scaldă Sângele de azi pe mâine, Tu din ce în ce mai caldă... Precum roua de pe muguri, Precum apa din izvoare, Precum jarul ars pe ruguri, Precum dorul care doare, Precum colțu-n bob sub pluguri, Precum fluturele-n floare Te mlădii și îți înstruguri Mărțișoare-n țâțișoare... Referință Bibliografică: Mărțișoară Esmeraldă / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2252, Anul VII, 01 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
MĂRȚIȘOARĂ ESMERALDĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379620_a_380949]
-
Culori în iubire”). Anotimpul care îi trezește nostalgia, predilect prin structură, este, bineînțeles, toamna. Îi închină versuri, descoperă în esența ei o simfonie de culori, o descrie plastic și gradat. Aude „pas de umbră plumbuind grădina”, „frunzișul sonor” privește „livada mlădie”, „lumina scămoasă” („Septembrie coboară” - „Cuvinte de dor”). În alt volum descoperim vânt rece, picuri de ploaie, sunete „turtite”, frunze „plânse”, „beteală încâlcită în palmele serii”(„Culori în iubire”). Natura eternă, în contrast cu efemeritatea omului, timpul ireversibil formează substanța lirică a volumelor
SPICUIRI LIRICE de LIA RUSE în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381492_a_382821]
-
Se văd în zare munții Cu tâmplele lor ninse, Albiți de-atâtea veacuri, Bătrâni de-atâta dor... Carpații sunt părinții Și paznicii de vise, Stăpânii-acestor locuri, Zeii românilor. N-avem alți frați pe lume - Bătrânii munți și marea Și Dunărea mlădie Ne-au întărit tulpina; Sub paza lor se spune Că ne-am găsit cărarea; Ne ducem cu mândrie Spre viitor lumina. Dă, Doamne, să fim vrednici, Să nu cunoaștem teama, Pământul sfânt, străbunul, De lotri să-l ferim! Carpații celor
VITALITATEA VERSULUI FRUMOS- MAESTRUL ION ANDREIȚĂ DESPRE RECENTUL MEU VOLUM DE POEZIE. CU ÎNALT RESPECT, MAESTRE!! de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380905_a_382234]
-
1886; se stinge din viață la 11 februarie 1901, la Viena.). Vestit-ultima iubită a „regelui“ / Domnului Valahimii, prințesa Maria Catargiu-Obrenovici este „singura femeie în prezența căreia Alexandru Ioan Cuza se simte el însuși“ [...]; are «trupul dumnezeiesc» (p. 242) în «forme mlădii și gesturi molcome», măsurat de Alecu / Alexandru «cu buzele» și „frământat cu palmele“, încât «îl știa pe de rost; [...] părea al unei păpuși...» (p 234); prințesa Maria Catargiu-Obrenovici, «gustând din mărul oprit, îi dăruise Domnului doi fii și, odată cu ei
UN ROMAN ISTORIC ÎN CALIGRAFIA UNUI HAIJIN VALAH de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374369_a_375698]
-
Se văd în zare munții Cu tâmplele lor ninse, Albiți de-atâtea veacuri, Bătrâni de-atâta dor... Carpații sunt părinții Și paznicii de vise, Stăpânii-acestor locuri, Zeii românilor. N-avem alți frați pe lume- Bătrânii munți și marea, Și Dunărea mlădie Ne-au întărit tulpina; Sub paza lor, se spune Că ne-am găsit cărarea, Ne ducem cu mândrie Spre viitor lumina. Dă, Doamne, să fim vrednici, Să nu cunoaștem teama, Pământul sfânt -străbunul- De lotri să-l ferim! Carpaților cei
CARPAȚII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374084_a_375413]
-
Acasa > Stihuri > Semne > BROTĂCELUL CU NOROC Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului - Zână cu zâmbetul de puf, Cu șoapta pâine caldă, Mlădie ca un fir de stuf Ce în cleștar se scaldă, Azi noapte mi-ai venit în vis... Răpus de oboseală, Visam că ochii i-am deschis Cu capu-n a ta poală, Înfrigurat de insomnii, De griji și de frustrare
BROTĂCELUL CU NOROC de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371875_a_373204]
-
legănat``...(Gândul luminează). Ceva mitic plutește în atmosfera în care eul se pierde, curge în cântecul naturii, amintind de versurile scrise de Lucian Blaga sau Nicolae Labiș. Toamna vine gradat ``Cu gând de umbră plumbuind grădina`` păstrează ``frunzișul sonor``, ``livada mlădie``, marcând locurile... ``pâlpâind grămezi de frunze se ivesc``. Lia Ruse are simțul esteticului dezvoltat în metafore ce sugerează coloristica autumnală -cuvântul ``pâlpâind``- are efect vizual ce reliefează simfonia de culori;... epitetul plastic ``scămoasă e lumina`` accentuează atmosfera liniștită ( Septembrie coboară
LIRISM FEMININ DE RENATA ALEXE de LIA RUSE în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372912_a_374241]
-
măsele a îndârjire, a nevoință... Când soarele se arătă, lăudat de mii de păsări, tăiase cu secera, de multă vreme, un rând bun. Secera și se gândea cu mulțumire către Cer pentru grâul de anul ăsta, înalt în pai și mlădiu ca trestia, greu în spic precum vrabia! Fusese o toamnă taman bună de semănat, cu ploi leneșe, picurate, cât să încolțească bobul și cu vânticele blânde zbicind pământul înaintea altei ploi... Iarna venise cu plapumă de nea, la timp, chiar
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1437 din 07 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Demult, pe malul unui râu, Ascunsă-n trestii tremurate, Fecioara goală pân` la brâu, În ape calde și curate Își spală părul galben grâu. Era mlădie și frumoasă Toată un zâmbet și cânta Ca ciocârlia, dar sfioasă De taina ce în piept purta, Ascunsă celor de acasă. Clătind cosița-n apa lină, Gândea la tainicul iubit, La față-i arsă, dar senină Sub puful feței doar
LEGENDA SALCIEI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376759_a_378088]
-
i-au ieșit aceste vorbe a simțit că ceva s-a legat în ea ,definitiv, ca un legămînt mai trainic decît bătrînii Munți ai Măcinului. Fata se ridică ,învăluită de frumusețea descoperită a celor cincisprezece ani, și porni dreaptă și mlădie spre curtea plină. În ochi purta scînteia primei iubiri . -Ai uitat bentița!, îi mai stigă Paul. Fără se întoarcă, Lucia îi făcu un semn cu mîna. -Nu este a mea! A aparținut alteia!Una .. Lucica. 2 -Nu te dau ,mamă
ASTEPTAREA de MIRELA PENU în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377730_a_379059]
-
cele deja ușor fanate. Pentru că fetele (băieții mai puțin) au aerul că dintr-un moment în altul sînt gata să-și ia zborul: baloane pe care ginșii plesnesc. Fete drăgălașe, normale, puse nemilos pe socluri de celulită. Incredibil! Negresele însele, mlădii în imagistica tradițională, se leagănă pe tortuare ca niște leneșe elefăntoaice. Largile rochii de regine de Saba, coafurile abracadabrante, supradimensiunea brățărilor și cerceilor, toate amplifică, deformează, urîțesc. Doar pe malul Loarei, fără întrerupere, o formație tam-tam, supli africani autentici, de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
35) ; " Sângeram din mâini, din cuget și din ochi. On saigne des mains, de la pensée et des yeux ") " On a leș mains, l'esprit, leș yeux ensanglantés. " (Un chant de cygne est descendu du ciel) (Villard, 2009 : 75) ; " îți verși mlădie trupul gol în iarbă " " ton souple corps tout nu, tu le renverses dans l'herbe " (I. Pan à la nymphe) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 111) ; " ton corps souple et nu se répand dans l'herbe " (I. Pan à la nymphe) (Poncet, 1996
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
observat sala și ar fi notat cu siguranță o singură impresie, care rezuma absolut tot: urâțenia. Urâțenia cuvintelor, urâțenia gândurilor, urâțenia minciunii împărtășite. Extraordinara urâțenie a acelui tânăr chip feminin aplecat spre urechea cineastului, a acelui trup tânăr, lung și mlădiu, arcuit de ipocrizia cuvintelor pe care bărbatul le asculta cu o indulgență paternă. Urâțenia tuturor acelor chipuri și trupuri lustruite parcă de discuție și frecându-se unele de altele, în plăcuta căldură a clanului. Nesfârșita urâțenie a acelei Franțe. Nu
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
din colivie. N-o speria enorma galaxie a trupurilor vâscoase, urlătoare și cuprinse de plăceri. Fierbinte de miasme și colori tulburi, aerul parcă se înviora la trecerea fetiței. O băsmăluță îi umbrea cu reflexe roșii obrajii fragezi și negricioși. Trupul mlădiu, strâns la mijloc cu un brâu, iia rufoasă, cu un petec peste umeri, fusta de lână neagră prefăcută din alta mai veche a unei babe, trădau vârsta sa necoaptă. Ca fetele mari, copila ducea în mână o pereche de papuci
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
împreună cu cele șase fiice (Floare ofilită) - Apare Teodora! 9) Mama Ilenei, căpităneasa (Nicoară Potcoavă) - Localitate în Iordania. 10) șopârlă mare din America de Sud - Aura Olteanu. 11) Maria! - Fiica cea mare a doamnei Elisabeta Movilă, „de o frumusețe nespusă: era maica ei, mlădie, fină, plină de focul tinereții” (Neamul șoimăreștilor). Dicționar: ARIF, TIM, EOFF, TMEI. . O, MAMĂ... de Mihai Eminescu „O, mamă , dulce... , din negură de vremi Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi; Deasupra criptei negre a sfântului mormânt Se
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
și ‐ așa, Strălucesc până ce mor, Dar rămân în lumea lor. Ești tu frumusețea ‐ n sine, Lucru‐n sine, schemă, tract, Prea departe de vecine Într‐ un calm și pur abstract? Umbră ești ce se regretă A esențelor din haos Sau mlădie și concretă Ca un vals cântat de Strauss? Te‐ au zărit oglinzi de ape și în ele vraciul spân. El ți‐ a pus un semn pe pleoape și nebun, un benghiu pe sân. Pari zidită din greșeală, Că genunchii prea
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
cu coada ochiului. “Aiștia-s ochii fetei de ieri seară; fierbinți și pătrunzători până în străfund de suflet”. Nu știu cum s-a împiedicat, și, ca să nu cadă, m-a prins de braț. Vrând-nevrând, s-a lipit de mine. Am simțit trup fierbinte și mlădiu... Mâinile îmi strângeau brațul afectuos, iar sânii pietroși tresăltau cu tremur de hulub speriat... Fără să vreau, m-am lipit de ea. Dogorea ca un cuptor încins! Am tresărit! Nu-mi dădeam seama dacă visez sau lângă mine arde cu
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
iar ulcica cu lapte aburind alături de feliile de cozonac nu aveau de unde să vină decât... M-am ridicat în capul oaselor și nu știu ce m-a împins să merg la fereastră... Tocmai atunci se pierdea dincolo de zaplazul chiliei bătrânului o umbră mlădie... Într-un târziu, am luat desaga cu cărți și am plecat pe malul iazului. Mi-am adunat cu greu gândurile și am citit până am simțit că soarele s-a oprit să mă întrebe dacă nu-i vremea să mă
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
gândind despre mine? La dracu, aș fi putut să-i fac cunoștință. Hm! nu era urîtă! Avea niște ochi de te băga în răcori... Și păr cu reflexe ca smoala... Unde mai văzusem asemenea ochi? Chiar trupul... M-da, era mlădie, bine construită. Sânt sigur că am mai zărit cândva perechea asta de ochi. Cred că din cauza acestor ochi îmi pierdusem cumpătul în fața ei, eu care ― orice s-ar spune ― aveam destulă experiență în materie de femei. În definitiv, de ce-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
foc și doar în răstimpuri ies ca să hrănească vitele. Câteodată două vecine se cheamă între ele. Apoi liniștea se înstăpânește iar. Zgribulind, cu bunda între umeri, de la cumătra trece drumul câte-o fetișcană. Cu palmele subsuoară, codana e fragedă și mlădie. Fără nici un rost, melancolia serii mă îndeamnă să mi-o închipui peste vreme. Fetele acestea cu boiul de jar lucesc doar o clipită ; curând se aburesc și, sub cenușa timpului, prind cocleală. La șaisprezece ani sunt agere ca mâța și
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
o mână bună pentru ei. MOARTEA LUI PAN I - Pan către nimfă Cu strai de broască-n păr răsai din papură, o undă vrea să te cuprindă și nisipuri prind să fiarbă. Ca dintr-o nevăzută amforă rotundă îți verși mlădie trupul gol în iarbă. Și vâna de la tâmple îmi zvâcnește cu gușa unei leneșe șopârle ce se prăjește-n soare, mișcarea ta mi-adie murmur de izvoare. Ca pâinea caldă eu te-aș frânge, mișcarea ta mi-azvîrle clipe dulci în
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]