3,411 matches
-
rinocerului - contrapunctul acestui concert animalic? Ori viceversa... Starea de isterie devine contagioasă aproape instantaneu, atât de contagioasă încât cele 13 căpățâni (ce simbolizează tot atâția rinoceri) cu priviri tâmpe, țintind toate punctele cardinale și toate subpunctele acestora, căpățâni răsărite din mlaștină devoratoare (infern, purgatoriu? plasat în fosa) intra în jocul acustic asurzitor din spatele cortinei și reiau la nesfârșit replicile trunchiate. Peste culmea vacarmului isterizant țâșnește sunetul unei orgi electronice. Să fie contrapunctul (catolic) la neauzitul/ nesesizatul dangăt de clopot prescris de
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
nesesizatul dangăt de clopot prescris de dramaturg ?!... Cortina roșie se ridică brusc și, pe fondul grohăitului apocaliptic, asistăm la intrarea în scenă, din laterală dreapta, rând pe rând, a celor 17 personaje din piesă - caricaturizate îngroșat, sculptate parcă în fonta (mlaștină întărită, solidificata), îmbrăcate cu vesminte de-a gata... rinocerizate. Machiate strident, pentru a li se scoate în evidență chipurile cadaverice, sprâncele bine arcuite, limbile și buzele intens colorate, podoabele capilare ciudate -, aceste fantoșe par dansatori rupți dintr-un vodevil, dintr-
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
bătrân), George Albert Costea (Patronul cafenelei), Cosmin Rădescu (Dl Papillon), Iuliei Lazăr-Bleonț (Daisy), Monicăi Ardeleanu (Chelnerița), lui Ion Colan și Iuliei Colan (Vecinii bătrâni), Ralucăi Păun (Gospodina), lui Dragoș Măceșeanu (Un pompier) și celor 13 actori (care figurează rinocerii din mlaștină), cărora li se văd doar căpățânile: Corica Druc, Geni Macsim, Natasa Raab, Costinela Ungureanu, Clară Vulpe, Cătălin Băicuș, Cosmin Dolea, Claudiu Mihail, Ștefan Mirea, Marian Politic, Anca Maria Ghiță, Eugen Titu, Cătălin Vieru -, dar din prestațiile scenice de calibru indiscutabil
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
ca să mă duc la muzeu. Îmi voi cultiva spiritul altă dată“. Robert Wilson inventează, în spectacolul sau, o scenă care anticipează atmosferă, din ce in ce mai răvășitoare, din actul al II-lea. Ea are, deci, rol de interludiu și direcționează atenția publicului spre mlaștină/ fosa orchestrei. Pe un fundal sonor de balamuc - mugete în cascadă nestăvilita -, se zăresc doar șase dintre cele 13 moace patibulare de rinoceri, care zbiară cu disperare existențialista: Eu nu văd nimic!... Direcția Generală e de vină!... Ați călărit vreodată
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
mai pronunți cuvântul asta! (...) Gata cu umanismul. S-a perimat. De ce să nu fii rinocer? (n.n.: De ce să nu fii nazist? / vrea să spună, sarcastic, Eugen Ionescu) Mie-mi plac schimbările. Totul trebuie dat jos, hainele mă zgârie, totul zgârie. Mlaștină! Mlaștină!“ Actul al II-lea se încheie prin reiterarea disperată a strigatului de ajutor: ,,Chemați poliția! Chemați poliția! (...) Turme de rinoceri... Rinocerii! Rinocerii!“. Interludiul care face tranziția la actul III constituie, de asemenea, un segment inventat pe deplin de Robert
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
pronunți cuvântul asta! (...) Gata cu umanismul. S-a perimat. De ce să nu fii rinocer? (n.n.: De ce să nu fii nazist? / vrea să spună, sarcastic, Eugen Ionescu) Mie-mi plac schimbările. Totul trebuie dat jos, hainele mă zgârie, totul zgârie. Mlaștină! Mlaștină!“ Actul al II-lea se încheie prin reiterarea disperată a strigatului de ajutor: ,,Chemați poliția! Chemați poliția! (...) Turme de rinoceri... Rinocerii! Rinocerii!“. Interludiul care face tranziția la actul III constituie, de asemenea, un segment inventat pe deplin de Robert Wilson
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
-lea se încheie prin reiterarea disperată a strigatului de ajutor: ,,Chemați poliția! Chemați poliția! (...) Turme de rinoceri... Rinocerii! Rinocerii!“. Interludiul care face tranziția la actul III constituie, de asemenea, un segment inventat pe deplin de Robert Wilson. De astă-dată, din mlaștină răsare o singură căpățâna hidoasa, care perorează despre felurile de rinoceri: ,,...Au trei degete. Rinocerul de Singapore... Rinocerul african sau cu buza spartă... Rinocerul cu armura din Orientul Mijlociu... Rinocerul alb... Rinocerul asiatic... deget de 16,62 cm... aleargă cu o
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
și la țiteră. acum se uită insistent la ceasul cu figurine din porțelan. o lumină crudă. mă ustură pleoapele și închid ochii. când îi deschid au toți chipuri gălbui cenușii decupate parcă din ceața care se ridică la marginea unei mlaștini. tatăl urcă acum cele câteva trepte până la sufrageria mare. la mijlocul drumului privește peste umăr apoi face un salt înainte și ușile se închid cu trosnet sec. abia mai pot să respir. simt arsurile ghimpate pe gât în vreme ce mi-l închipui
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
Emil Brumaru Poveștile au pajiști și răcoare, Și păpădii cu capul de puf mare Cît sînii verzi ai unei vrăjitoare Ce-și duce către seară la plimbare În lesă spiridușii de onoare Spre-a-i folosi, la nunțile din mlaștini, Drept martori mormolocilor de baștini... Acolo, printre rădăcinile putride, Pești orbi, turtiți, înhață moi omide, Și buzele își rup, prinse-n cîrlige, Din nou lenea-n adîncuri să-și cîștige Și să viseze nuferi de deasupra Cum își răstoarnă peste
Cîntec naiv (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7014_a_8339]
-
minte unde a pus prima dată piciorul în Austria. S-a dezbrăcat de blugi, canadiană, pulovăr, tricou și chiloți și le-a stors pe rînd, temeinic, în timp ce țopăia goală pe malul lacului să se încălzească, ca o lighioană ieșită din mlaștină pentru un ritual diabolic, care s-o transforme în om. Lovi hainele de trunchiul unei sălcii să sară apa din ele, le scutură și le îmbrăcă la loc. Uitase, aha, verifică actele și cele două mii de șilingi din buzunarul canadianei
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
frumoasă moarte vine în zori, după multe nopți albe în care oroarea s-a cernut în noi ca făina la moară. Aerul e bâhlit de atâta suferință și de la bocancii tăi vechi lăsați pe pervaz. În bocancii ăștia ai traversat mlaștini și dune, iar acum îi ții lângă pat ca să nu uiți prin ce ai trecut și visezi că într-o dimineață te vei scula, îi vei încălța și vei fi din nou slobod. Iubesc bocancii tăi vechi de dezertor pentru că
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
peste casa noastră. Numai de ar veni să îi mângâie fața tumefiată, pieptul vinețiu și brațele descărnate, să îl privească în lumina zilei de toamnă și apoi să-l tragă dintre cearșafurile murdare ca pe un tractor împotmolit într-o mlaștină. Dar el vede ce vrea și spune tot ce-i trece prin minte zice că sub pleoape e sânge și că în ungher îl pândește dracul zice să-l ținem de mână deși nu simte nimic. N-o să cădem niciodată
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
și tatăl kirilă la spitalul ilfov. kirilă, de ce tremuri, mai bine du-te și cumpără-mi covrigi, mi-e foame, trebuie să fim puternici. salvarea o să facă câteva ore până aici. drumul s-a rupt pe la jumătate, e ceață, o mlaștină a înghițit drumul, trebuie că nu va mai ajunge niciodată. kirilă cumpără patru covrigi. așa i se pare lui cel mai bine. apoi se duce să schimbe bani pentru doctori. nu știu ce să cumpere. o brichetă albastră. atâta cere. asta e
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
veneau să-l prindă turcii. ș...ț Cînd vedea că turcii vin să ne cotropească, el se enerva, smulgea armele din mîna soldaților și începea să-i măcelărească. Cel mai mult și mai mult îi plăcea să se lupte în mlaștini.” (pp. 119-120) Descrierea deopotrivă trivializată juvenil și ideologizată politic a unui domnitor iubitor de hecatombe (dar numai la nervi!) și pasionat de mud-wrestling (în timpul liber dintre două bătălii) face din Mihai Viteazul mai puțin un patriot iluminat și mai degrabă
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
prezisese în anul 2000 ex-președintelui actual: - Dânsu’ are-un viitor politic de tot... - Vezi-vezi, că n-ai pus bulina roșie!, o avertizase Haralampy nervos. Poate vrei să te-ntorci la ranci-ul tău de chirpici și cei șapte ari de mlaștină din dosul Călimanilor... Perspectiva nu a încântat-o pe dăscălița-muzicantă, așa că i-a tras un recviem vocal-instrumental în bucătărie drăcuind și trântind cratițele timp de trei sferturi de oră, respectiv până când Haralampy i-a strigat într-o corcitură ardelenesc-moldovenească: - Hállo
A doua venire a domnului Emil Constantinescu by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13313_a_14638]
-
din Academia Cațavencu. Referindu-se la „orezăria” (traducere din engleză), care a fost stadionul Ghencea în timpul meciului Steaua-Loverpool din Cupa UEFA, autorul comentariului își amintește că istoria noastră a mai cunoscut bătălii în care ne-am atras dușmanii prin niscai mlaștini: la Călugăreni, la Rovine. Să nu uităm Podul Înalt. Și, de ce nu, Cahul. Se vede că înaintașii lui Gigi Becali care au organizat pe teren propriu diverse partide, adică Mircea cel Bătrîn, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul sau Ion Vodă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13355_a_14680]
-
Ca o coardă de care tragi pînă cînd, întinsă, își face vînt spre propria-ți figură. Pentru a reface legături. Și dacă nu le poate găsi, "atunci am știut că este timpul să părăsesc coridorul și să mă întrept spre mlaștini."(Zenobia). Poeziile lui Gellu Naum au o nebănuită, mototolită structură ascunsă care le susține frumusețea: "era în strălucirea lor/ atîta umbră învestită." Spre ea merge, refăcînd un drum șerpuitor, ca un dans pe o plasă de protecție ce se destramă
Carte pentru doi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12108_a_13433]
-
politic, imbecilitate. Pesedeii sunt nu doar stăpânii mecanismelor administrative de la suprafață, dar mai ales ale celor din subterană. Ceea ce înseamnă că a-ți face iluzii în legătură cu intențiile lor echivalează cu a înainta în pas de marș spre adâncimile sufocante ale mlaștinii. Lecția de eleganță predată de Băsescu lui Năstase în văzul națiunii n-a folosit la nimic. Vadim, omul care scria, cu o lună în urmă, lucruri incalificabile despre candidatul la președinție al PSD a fost, la alegerea conducerii Camerei, susținătorul
Ciorba de chimicale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12148_a_13473]
-
să-i ajute; războiul a durat cu Finlanda și Rusia, că au rezistat finlandezii extraordinar, era o populație de 4 milioane și Rusia se întindea pe două continente, și au rezistat; și rușii au pierdut destul pentru că au intrat în mlaștinile alea înghețate din sudul Finlandei și acolo au murit. Sigur, finlandezii au pierdut Carelia, partea asta ca o coadă, pe asta le-a luat-o rușii, dar au rezistat 4 ani și le-au făcut pierderi rușilor foarte mari. Și
Despre Martha Bibescu și "Escadrila Albă by Georgiana Leancă () [Corola-journal/Journalistic/12663_a_13988]
-
urmăritoare traseră la marginea curbei și din ele coborîră, unul după altul, bărbați în uniforme și cu cagule de schi. - Poliția cu cagule, zise Chip. Mi-e greu să văd ceva pozitiv în chestia asta. Fordul se răsturnase într-o mlaștină înghețată. În lumina intersectată a farurilor celor două Jeepuri, opt sau zece "ofițeri" înconjurară mașina, ordonînd ca toată lumea să coboare. Împingînd în sus portiera de deasupra capului, Chip avu senzația că e dracul-din-cutie. Jonas și Aidaris fură ușurați de arme
Jonathan Franzen - CORECȚII by Cornelia Bucur () [Corola-journal/Journalistic/12292_a_13617]
-
marginea mea", cu scopul unei supraviețuiri printr-o egolatrie magic-integraționistă: Ce se vede prin mine, prin mine se va vedea" (ibidem). Pe de altă parte, revolta poetului se manifestă prin tendința contrară, a lepădării de făptura carnală imperfectă și perisabilă ("mlaștină unde mi se-mpotmolesc zodiile"), incongruentă cu identitatea sa profundă, esențială. "Boala este eliberarea de ceva străin", scria Rainer Maria Rilke, și poetul nostru pare a realiza acest îndemn exorcistic. Corporalitatea informă e dată la o parte în favoarea geometriei a
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
Cristian Teodorescu După ultimul val de inundații, apele se retrag urît. Lasă în urmă mortăciuni și un nămol exasperant în casele oamenilor. Un miros de hoit și de mlaștină le reamintește obsedant nefericiților loviți de ape de tragedia prin care au trecut. Se fac teledonuri cu apeluri dramatice, pentru a sări în ajutorul celor care nu mai au decît hainele de pe ei. Președintele Băsescu a încercat să ne convingă
Cum se vede dracul de la Cotroceni by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11486_a_12811]
-
verbală densă ce umple spațiul paginii fără a lăsa cel mai mic lăcaș de ventilație lirică: ,Suflă țăranii cu capetele lor de cai/ În scăldătorile mașinilor - nici fiert/ Nici înghețat;/ Trece mama cu sângele fiului/ Până la genunchi, ca printr-o mlaștină:/ Industrii;/ }ăranii suflă ca vitele-n scăldătoarea/ De lapte, de ulei, de sânge -/ A industriilor;/ Se laudă ocârmuirea, țăranii suflă/ Cu boturile lor de cai în scăldătorile/ De lapte, de vin, de ulei./ Extracție de clasă, la nesfârșit și-n
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]
-
metodă, cu ședințe de Partid și traiectorii "profesionale" parcurse pe vectorul unei ideologii tot mai fleșcăite. Pe acest fundal socio-politic, frenezia combinatorie a celor din boema artistică echivalează cu o eliberare (individuală, în cuplu și... în colectiv), o smulgere din mlaștina clișeelor și prefabricatelor de morală proletară. Socialismul real, ușor de recunoscut pe întreg conturul romanului, este contrat printr-un socialism sexual, în care bunurile specifice se împart la mai mulți, într-o deplină, aproape, tovărășie amoroasă. Există și inflexiuni capitaliste
Socialismul sexual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11790_a_13115]
-
unui self-made man cu un parcurs existențial început sub auspicii extrem de vitrege. Toată viața sa, Andersen nu a încetat să se minuneze cît de departe a ajuns, cît de mult s-a înălțat ("ca o plantă viguroasă răsărită într-o mlaștină"). Deseori pîndit de păcatul superbiei, el își ia seama și încearcă să-și tempereze jubilația; se scutură de vanitate și-și exprimă gratitudinea față de Provindența care îl îndrumă neîncetat și îi poartă de grijă, revelîndu-i că (fie și împotriva aparențelor
Bicentenar Andersen - Cuceritorul by Mihaela Cernăuți-Goro () [Corola-journal/Journalistic/11826_a_13151]