36 matches
-
panhvguris = „atotlăudătorii, admiratorii”), adică publicul reunit din întreaga Grecie pentru a vedea întrecerile olimpice. Ei demonstrau că „știu totul” și că „pot totul”, că „omul este măsura tuturor lucrurilor” dacă își însușește arta retoricii. Doritorilor de polimație Hippias le preda mnemotehnica (mnhvmotecnikovj = „arta memorării mecanice”), dar și cunoștințe multiple necesare retoricii: matematică, medicină, „științele pitagoreice” (aritmetică, geometrie, astronomie, acustică), literatură ș.a. Cunoaștem „elemente de conținut” cuprinse în acest curriculum ambițios. De exemplu, Prodikos folosea tratatul lui Protagoras Orthoepia (Orqoevpeia = „Despre corectitudinea
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
neglijînd prea mult muzica, supraîncărcînd barca semantică și grafică, retrocedează poezia cîntecului. Walkman-ul solitar recheamă marea adunare rock. Limbajul emoțional al trupurilor, cel al creației coreografice nu a fost niciodată atît de prezent în Cetatea Artelor ca astăzi. Abstracțiunea mnemotehnicilor contemporane aduce în prim-plan acele "informații care nu se transmit decît de la Om la Om", iar dansul, acest contra-transfer, rearticulează memoria trupului. Karine Saporta: "Dansatorii nu fac artă. Ei înșiși sînt arta. Sînt carnea ei. Sînt carnea artei lor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
omul apelează la memorie. Memoria este mecanismul care asigură funcționarea orientată a individului în timp și spațiu, este esențialmente un fenomen biologic, putându-se vorbi aici de o întreagă problematică, de la formele, tipurile și operațiile ei la calitățile ei, uitarea, mnemotehnica, legăturile de performanță cu inteligența, învățarea, educația etc. Care este sediul memoriei? Predomină ideea implicării tuturor segmentelor cerebrale, fără a exclude însă specializarea funcțională a unor formațiuni neuronale. Unii psihologi susțin existența unei dependențe directe între memorie și inteligență, alții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
metodele și au aprofundat descoperirea și revoluția. Deci cel care vrea să devie poet află dela început că n-are nevoie să știe a face versuri. Ritmul și rima nu mai există. Era nevoie de ele altădată pentru motive de mnemotehnică; dar astăzi când avem hârtie și artă tipografică, trebuie să lepădăm naivitățile trecutului. Dar mai este ceva tot așa de important. Nu e nevoie de gramatică, cu atât mai puțin de ortografie și punctuație. Nu numai că nu e nevoie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
narativă aflată la intersecția dintre nevoia de mărturisire și nevoia de ordine presupusă de mărturisire: „Aici au început să joace un rol practic important amintirile nostalgice ale zilelor fericite petrecute în satele europene pline de farmec. M-au fascinat întotdeauna mnemotehnicile gânditorilor moderni timpurii și-ale călătorilor capabili să înmagazineze și să-și amintească amănunte și descrieri: ele sunt minunat înfățișate în studiile despre renaștere ale lui Frances Yates - iar mai recent în narațiunea călătoriei unui italian în China medievală, de către
Memorii de dincolo de mormânt (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5379_a_6704]
-
Uranus, Neptun. (omiterea lui Pluto se poate remedia adăugînd după "novice" un cuvînt oarecare cu inițială p; de pildă, "paresseux".) Dintre toate, exemplul care mi-a plăcut cel mai mult, aș zice chiar că m-a fascinat, a fost formulă mnemotehnica "". Ce se ascunde sub acest enunț cabalistic? Sînt cei 12 cezari ai Romei din istoria lui Suetoniu: Cezar, August, Tiberiu, Caligula, Claudiu, Nero, Galba, Othon, Vitellius, Vespasian, Titus și Domițian. De aici m-am inspirat în fabricarea propriilor mele formule
Cesautica Claunegalo Vivestido by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7267_a_8592]
-
de înaltă clasă", anecdote cu strămoși cartofori, "boieri educați, dar orientali pînă în vîrful unghiilor". Bîrfa capătă nuanțe pozitive, situație destul de rară în literatura română, este o primă formă de educație, de memorare a arborelui genealogic (bîrfa despre strămoși, o mnemotehnică). O bîrfă suculentă circula în familie despre Alecsandri care, la o vîrstă respectabilă, flirta cu domnișoarele din jurul lui Carmen Sylva, iar soția sa, Coana Paulina, striga ca să audă toată lumea: Puneți vată în urechi, dragă Vasile, și nu uita ce rău
Poveștile Marucăi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15447_a_16772]
-
nedumerire dar și de docilitate. O tensiune din care se naște exemplar lectura atentă. Thomas Mann este un scriitor care știe să cultive cititorului forța de concentrație. Fraza lui amplă și impecabilă stilistic, fluența narării funcționează aproape ca elemente de mnemotehnică. De aceea istoria unui Tonio Kroger, sau a micului domn Friedemann sînt de neuitat. " Dulapul de haine", subtintitulat " O poveste plină de surprize", ilustrează după părerea mea parodicul intratextual. Personajul principal este un bărbat pe nume Albert van der Qualen
Calmul valorilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17185_a_18510]
-
cu atenție și păstrat, întrucât rezumă, printre altele, o dramă a conștiinței publice românești: uitarea grotesc-surâzătoare a trecutului comunist. Parcurgem cu interes (și emoție) articolele: O școală a memoriei: Școala de vară de la Sighet (10-17 iulie 2006) de Ioana Boca, Mnemotehnica lui Paul Goma de Ovidiu Verdeș, Uitarea vie de Gheorghe Crăciun, Uitarea care ne unește de Smaranda Vultur, Memorie și discurs identitar de Alexandru Zub, Orașul amintirii negre de Romulus Rusan, Nu avem voie să știm de Filip-Lucian Iorga, Reflecții
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10302_a_11627]
-
regăsește astăzi nu doar în critica de text, ci și în teoria și în analiza imaginii vizuale. Mai mult chiar, o regăsim și în studiul imaginarului, care nu face diferența între noțiunea de imagine și schemele de compoziție integrate în mnemotehnicile colective. Spre exemplu, a păstra în memoria colectivă portretul unui întemeietor de civilizație, precum Dragoș descălecătorul, nu înseamnă a avea o "imagine", ci un compus nefigurativ de calități, generic. "Portretul" este aici mai curând o urmă vagă în memorie, ty
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
timpul liturghiei și timpul morții, "timpul" lumii de dincolo, în așteptarea Judecății de Apoi; timpul lucrărilor câmpului sau timpul călătoriei etc.); de asemenea, a spațiilor, precum și sensul (morala) acțiunii și legile care o guvernează. Narațiunile exemplare se ajustează după regulile mnemotehnicii și se fixează în memoria colectivă, pentru a asigura un spațiu "terapeutic" de evaziune imaginară (bine controlată însă de politicile religioase) de sub presiunea dogmatică și exemplaritatea constrângătoare a discursului instituțional, dar și din cotidian. Astfel, realitatea și imaginarul mențin permanent
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]