11,461 matches
-
care Mateiu încearcă să parvină, preocupările excesive pentru garderobă, frenezia cu care căuta și se oferea să fie distins cu tot felul de medalii și decorații pe care le aniversează înduioșător în fiecare an al vieții sale, preocupările administrative pentru moșia de la Fundulea în a cărei posesie intră prin căsătoria cu Marica Sion, mai bătrână cu 5 ani decât propria lui mamă... Nu te pot lăsa indiferent semnificațiile ascunse ale unor întâmplări, subtil evidențiate de Ion Iovan. Unul dintre cele 3
Roman cu Mateiu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14513_a_15838]
-
-i spun în gând, ca servantei agere și poznașe din teatrul italian. Pe față, nu mi-ași permite... La început, ce-i drept, nu înțelegeam de ce Gh. Jurgea-Negrilești, autorul volumului memorialistic de succes Troica amintirilor, proprietar pe timpuri al unei moșii istorice moștenită din generație în generație de la Alexandru cel Bun încoace și care mă onorase cu prietenia lui...; la început, nu înțelegeam de ce îi pusese distinsei sale soții, Doris, boieroaică și ea, numele eroinei populare din Commedia dell' arte. Dar
Reflexe pariziene XII by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14656_a_15981]
-
cu Flori și altele erau o moștenire Grădișteanu de trei sute de ani, documentele atestă că le vinde prin anii 1850, probabil aproape pe nimica toată în vremea aceea. Apoi se "repede" după 1877 - când noi dobândim Dobrogea - să cumpere o moșie la Tașaul. Fiind însă foarte departe, cariera lui de militar nu i-a permis să se ocupe de ea; a murit și relativ devreme - la 70 de ani - așa încât cei cinci copii ai lui treceau drept oameni ce nu se
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
însă foarte departe, cariera lui de militar nu i-a permis să se ocupe de ea; a murit și relativ devreme - la 70 de ani - așa încât cei cinci copii ai lui treceau drept oameni ce nu se ocupau personal de moșie; urmarea a fost că au "beneficiat" de expropriere la maximum, dacă pot să spun așa, adică în proporție de 90%; din împărțirea restului de 10% au rezultat cele 50 de hectare ale mamei, despre care v-am spus mai devreme
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
de comic și de grotesc, gamele majore de cele minore. E contemporan cu cîțiva mari poeți, toți foarte originali: dar cei cîțiva acri de pămînt pe care Bacovia, Barbu sau Blaga îi stăpînesc, fiecare, par neînsemnați pe lîngă hectarele imensei moșii argheziene. În definitiv, toți ies din Cuvintele potrivite de Arghezi: și Bacovia cu muzica lui monotonă, și Barbu cu purismul lui radical, dar și cu pitorescul lui metafizic, și Blaga, cu spiritualismul lui dezolant, lipsit de Dumnezeu. În fine, Nichita
Nichita Stănescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14100_a_15425]
-
dintre Caragiale și fiul său Mateiu căruia îi confecționează într-o vacanță la Piatra Neamț, pentru cei 12 ani ai săi, un zmeu din cele patru foi ale ziarului "Epoca". Sau, reconstituirea prin aceeași filieră, a prezenței dramaturgului în 1897 la moșia de lângă Roznov, a lui Ronetti Roman, ale căror relații strânse erau cunoscute, nu întotdeauna însă susținute documentar. Sau, acceptul din principiu al dramaturgului de a fi fost propus și ales deputat de către "țuicarii" dâmbovițeni, dacă este să fie acceptat reportajul
Citirea periodicelor vechi by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14167_a_15492]
-
nimerește în povestea lui Prîslea cel voinic și merele de aur, ș.a.m.d., fiecare tip de zmeu își are povestea și eroul său. Iar poveștile ne trec prin temele și topos-urile literaturii române clasice: de la basme cunoscute, la moșii hîtri ai lui Ion Creangă sau scrisorile lui Eminescu (într-o zurbă în versuri), la Florica din codru din basmul lui Slavici (colorat cu triluri tiroleze, coruri de haiduci și cîntece de păsări și animale) sau chiar la Caragiale și
Șase critici în căutarea unui autor () [Corola-journal/Journalistic/14161_a_15486]
-
convingerea unora că pot face și spune orice fără să fie pedepsiți, că pentru ei nu există lege, nici regulamente, nici, ce să mai vorbim, onoare. Dl Dragomir face parte din categoria celor pentru care campionatul de fotbal e o moșie proprie. Dar ce spun eu? Întreaga țară e o moșie proprie. D-sa își permite să ne-o strige de la obraz: idioților, eu sînt mai presus de tot și de toate, fac ce vreau și nu trag nici o consecință. Și
Sfînta mare nerușinare by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14294_a_15619]
-
fie pedepsiți, că pentru ei nu există lege, nici regulamente, nici, ce să mai vorbim, onoare. Dl Dragomir face parte din categoria celor pentru care campionatul de fotbal e o moșie proprie. Dar ce spun eu? Întreaga țară e o moșie proprie. D-sa își permite să ne-o strige de la obraz: idioților, eu sînt mai presus de tot și de toate, fac ce vreau și nu trag nici o consecință. Și, dacă mă enervați, vă torn pe toți. Și cum să
Sfînta mare nerușinare by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14294_a_15619]
-
urmează cursul biografiei lui Ion Ghica. El se găsea la București în lunile mai și noiembrie ale anului 1879, în "fevruarie"1880 și martie 1881. În iulie 1879, septembrie și noiembrie 1880, "ghenarie", iunie și iulie 1881, scrie de la conacul moșiei Ghergani. Funcția diplomatică, neliniștitoare pentru V. Alecsandri, după cum se vede din sfatul: "să te ferești de politică, politica fiind filoxera literaturii"nu l-a împiedicat să trimită de la Londra, unde se afla în calitate de ambasador, scrisori datate 27 iulie 1883, "fevruarie
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]
-
pe marile piețe și burse ale lumii, să fim siguri că monitorizarea propusă de dl. Groșan a devenit caducă. Cu o condiție: ca până atunci să mai avem ce și pe cine integra. Cu mortalitatea de la noi, cu "fuga de pe moșie" a tinerilor, lucrurile se rezolvă de la sine. între timp, ca pentru a scoate de pe prima pagină a ziarelor marile diversiuni, continuă în avalanșă micile diversiuni. "Operațiunea Palmierul", inițiată de către ministrul Agathon, nu e doar o mare tâmpenie, ci și o
Inșii-petardă stau la umbra palmierilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15165_a_16490]
-
de aceea, limba în care este scrisă carte este una ciudată, compozită. Avem fine observații psihologice și reflecții ironice pline de savoare amestecate cu pasaje extrem de vioaie în care personajul-povestitor poate fi un țăran oarecare sau un modest administrator de moșie. Ca un scriitor profesionist, Jurgea-Negrilești evită formulele plictisitoare ale memorialisticii. Nu evocă, nu este melancolic, nu are momente de respiro. Cartea începe în forță cu cîteva năzdrăvănii de copil, de un haz teribil. Spre exemplu, copilul răsfățat intrase la un
Istoriile conului Georgică by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15192_a_16517]
-
își găsește tragicul sfîrșit. Cu aurul moștenit de la bunicul familia se va apuca de una dintre cele mai sigure îndeletniciri boierești de pierdere a banilor, agricultura științifică: "după război am găsit aurul lăsat de grand-papa și l-am investit în moșie. Hotărît să fac agricultură științifică, am importat din America mașini și combine. Vara stăteam la Negrilești și așteptam să plouă". Nu cred că mai e nevoie să subliniez extraordinarul umor al acestui scriitor. Relatarea rece, oarecum amuzată, a unui amestec
Istoriile conului Georgică by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15192_a_16517]
-
acestea pun într-o lumină complet nouă o întreagă epocă. Alte modalități de stat degeaba în Moldova timpurilor? Nici o grijă. Are conul Georgică destule ironii și pentru așa ceva: "Mulți boieri moldoveni, după studii strălucite, se cufundau în moleșeala vieții de moșie. Rosetti Tețcanu (tatăl Marucăi Enescu) se încuia în biroul său pentru a face pasiențe, știa vreo cincizeci. Această trăsneală am constatat-o la mulți moldoveni de toate categoriile. în seama cui trebuie pusă? A influenței ruse, sau poloneze? Dar ifosele
Istoriile conului Georgică by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15192_a_16517]
-
toată... Țigănimea este înarmată de Țepeș... Întunecimea sa, Campionul forțelor răului, susținătorul Sultanului invadator. ...vede și tabăra țigănească, între Alba și Flămânda-adunată, care, după porunca domnească, acum era și-n arme îmbrăcată... Și intriga continuă: Căci Vlad Vodă locuri de moșie Le dăduse cu-această învoială Ca de acuma și dânșii să fie Oameni ca și alții cu rânduială. Exact ce cere astăzi și deputatul rromilor în Parlament. Moș Drăghici, reprezentantul țiganilor din epocă ia cuvântul în fața mulțimii adunate, îmbărbătând-o
Tabăra țiganilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13399_a_14724]
-
Muzeul cuvintelor Această carte este, de fapt, o replică la Ciocoii vechi și noi, a lui Nicolae Filimon. Dinu Păturică va fi, la mine, Costel Jurubiță. Unul care a moștenit o femeie de 90 de ani, i-a luat toate moșiile, după ce a incinerat-o și i-a împrăștiat cenușa pe pământ. Puțin lugubră chestia, dar Jurubiță este... contemporanul nostru. El, fiind asistent sanitar, îi făcea, fizic, Abführtag bătrânei care nu mai putea să defecheze și care îi lasă lui toată
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir, în locul acestui sfânt vestit, pe Lazăr, un jidan trențuros, care tot moare și învie și iar moare, de nu mai știe nimeni de numele lui. Acesta-i hram?... Și după ce ne-ați calicit, luându-ne moșia și închizându-ne biserica cu un zid... ba până și clopotnițele... tot din pricina voastră de ni s-au împrăștiat poporenii; nici chioară de babă nu mai dă pe la biserică Și încă una: de șaizeci de ani de când slujesc preuția, voi
Verva la Creangă... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13818_a_15143]
-
după ce-au cunoscut cîteva momente de glorie, sînt sacrificați ritualic. Și în Răscoala figurează „centrul sacru", raportabil la Olimpul rîvnit de Hercule, la muntele înalt care deschide drumul Paradisului pentru Roland, la cetățile sfinte precum Troia sau Ierusalimul. E moșia Babaroaga ce întrupează „valoarea de pămînt al făgăduinței și de tărîm al originilor". Nici țăranii, fie înstăriți, fie nevoiași, nici boierul Miron Iuga, nici arendașul Platamonu nu izbutesc a pune piciorul pe proprietatea consubstanțială idealului intangibil. „Răscoala este, din acest
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
manifestă tenacitatea atașamentului față de locurile, însușite moral și existențial totodată, debordând întreaga încărcătură de adevăr sufletesc, după anii petrecuți în Banat, în zona muntoasă a minelor din Almăș, între 1836 și 1841 apoi 1844 și 1859, ca angajat agronom-administrator pe moșia Bissingen din satul Iam, aproape de granița sârbească, locuind mult în centrul minier Oravița. Sunt deosebit de atrăgătoare, prin trăirea efectivă a datelor, informațiile oferite de Ion Taloș în comunicarea sa. El le culege de la fața locului. Descoperă o Matricola Baptisatorum pe
Basme valahe by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13929_a_15254]
-
cuvinte, că există momente în care preferă forței vorba bună. Așa s-a ajuns la situația incredibilă ca tot felul de inși pe-a căror frunte scrie apăsat "comunism și incompetență" să circule prin capitalele occidentale ca pe propria lor moșie. Plini de aplomb, s-au grăbit să-și convertească impostura în avantaj. Dar nu pentru binele țării, ci pentru a pune la pământ tot ce mai rămăsese în picioare după tăvălugul unei guvernări antinaționale. Că la Bruxelles, la Paris ori
Americanii, ostaticii lui Năstase by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13972_a_15297]
-
de atunci cu cel prezent, chiar dacă acesta din urmă este infinit mai modest ca posibilități. Zidurile Palatului de la Mogoșoaia stau mărturie pentru trei sute de ani de istorie românească. Începând de prin 1680, biv-vel-postelnicul Constantin Brâncoveanu cumpăra mai multe trupuri de moșie de prin partea locului și, după obiceiul timpului, ridica mai întâi aici o biserică, pe care o termină în 1688, cu numai o lună înainte de a fi fost ales Domn. Apoi, în 1702, înalță și un palat, pentru cel de
Martha Bibescu și restaurarea Mogoșoaiei by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13990_a_15315]
-
următor, să facă unele reparații la biserică și la palat. Dar lucrări de restaurare cu adevărat ample și competent dirijate se vor desfășura abia după anul 1912, când principele George Valentin Bibescu va cumpăra de la o mătușă o parte din moșie și Curtea Domnească, iar soția sa, Martha Bibescu, născută Lahovary, va face din repunerea în valoare a acestui "colț întreg de țară", cum spune G.M. Cantacuzino, unul dintre principalele scopuri ale vieții sale. Urmărind fazele acestei restaurări, așa cum sunt ele
Martha Bibescu și restaurarea Mogoșoaiei by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13990_a_15315]
-
citește reviste dintre acelea de nici nu le putem pronunța numele. - Alei! Oameni buni! zise cucoana înfiorîndu-se. E păcat să moară, că pare încă în putere. Mai bine urcați-l colea, lîngă mine, în Mercedesul meu, să-l duc la moșie la mine. Eu am acolo o cămară plină de posmagi rămași din vechiul regim și niște icre negre, ia, așa, pentru împrejurări grele, Doamne ferește. Și, de, creștini sîntem. A mînca și el posmagi cu caviar pe lîngă casa mea. Dă
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
șapcă. Mai vreau Mai vreau cu brișca la șosea să port joben baston și ghetre O mie de perechi de mănuși albe să am și pistoale sidefate unsprezece Mistreți sau cerbi să fie mândri preferându-mi glonțul Moartea mituită cu moșii Să vând să cumpăr suflete moarte soarta să mi-o joc la zaruri Flancând un drum cu lumânări mestecenii să-mi facă pod de ceară Țarina să mă tutuiască Vreau blănuri troică lermontov și-o slugă căreia să-i spun
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/8180_a_9505]
-
cerceteze limba autorului)” (Opere I, 1974, p. 364). Oricum, în literatura românească din secolul al XIX-lea e atestată și folosirea dialectală: la Ioan M. Bujoreanu, în Mistere din București, p. 95-97, conversația dintre tinerii țărani Stoica și Floarea, la moșia Cătunu, e marcată „să gîndească alte halea”, „harendă”, „grecul hăla”, „hăl mai tînăr”, „nu-ți vorbeam tot halea și tot halea”, „ține inelul hăsta” etc. Și Sextil Pușcariu, în Limba română, II - Rostirea, arată că adaosul lui h la începutul
„Hasta” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13347_a_14672]